« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Powered by POPOVICI NIŢU STOICA & ASOCIAŢII. Official partner: Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 

Arbitraj CCI Paris și insolvență. Refuzul pârâtului (autoritate publică română) de a achita partea sa din cheltuielile arbitrale. Insolvență reclamant. Închidere dosar arbitraj cu obligarea pârâtului de Tribunalul arbitral să plătească cheltuielile arbitrale achitate de reclamant și onorariile avocațiale suportate de acesta
28.05.2021 | Cătălin I. RADBÂȚĂ, Vlad NICOLAE, Ștefan DUDAȘ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Cătălin I. Radbâță

Cătălin I. Radbâță

Vlad Nicolae

Vlad Nicolae

Ștefan Dudaș

Ștefan Dudaș

În cadrul arbitrajelor supuse regulilor CCI Paris, cheltuielile arbitrale se stabilesc în mod provizoriu la începutul procedurii de către Curtea de Arbitraj CCI în sarcina reclamantului și pârâtului în părți egale. În măsura în care pârâtul refuză să achite partea sa de cheltuieli arbitrale, îi revine reclamantului să achite în integralitate aceste cheltuieli pentru a asigura continuitatea procedurii, sub rezerva unei decizii finale privind cheltuielile arbitrale din partea Tribunalului arbitral. Într-o astfel de situație, Tribunalul arbitral are puterea discreționară de a lua în considerare refuzul pârâtului și circumstanțele privind acest refuz în decizia finală privind cheltuielile arbitrale. Prin Hotărârea din 15.07.2020, Tribunalul arbitral constituit în temeiul regulilor CCI Paris a hotărât că atunci când reclamantul nu poate să plătească diferența de 50% pe care pârâtul refuză să o achite, atunci arbitrajul încetează însă Tribunalul poate obliga pârâtul la plata către reclamant a tuturor taxelor arbitrale achitate de reclamant, precum și a onorariilor avocațiale susținute de același reclamant în respectivul dosar.

1. Procedura arbitrală în cauză pe scurt: refuzul pârâtei de a achita taxele arbitrale și impasul reclamantei de a se substitui obligației pârâtei

Reclamanta a inițiat acțiunea arbitrală în luna august 2016, procesului fiindu-i astfel aplicabile Regulile CCI din 2012, în vigoare la data înregistrării cererii arbitrale. Legea aplicabilă fondului disputei a fost aleasă în contractul dintre părți (contract din anul 2009) ca fiind legea română, la fel ca limba arbitrajului, iar sediul arbitrajului a fost ales ca București, România[1]. A fost constituit un tribunal arbitral format din trei arbitri.

Potrivit art. 36 din Regulile CCI din 2012, Curtea de arbitraj a stabilit avansul din cheltuielile arbitrale, care să acopere onorariul arbitrilor, cheltuielile arbitrilor și cheltuielile administrative ale CCI. Urmare a unor neînțelegeri și amânări cauzate de numirea membrilor Tribunalului arbitral, dintre care unii au renunțat ulterior numirii, abia în luna iulie 2018 Curtea a fixat avansul relativ la cheltuieli, în sumă de US $ 330.000, câte US $ 165.000 pentru fiecare parte. Reclamanta, care achitase până atunci un avans de US $ 90.000, a transferat diferența de US $ 75.000. Pe de altă parte, autoritatea pârâtă, a informat în august 2018 atât Tribunalul cât și Secretariatul CCI, că refuză să plătească partea sa din avans, refuz menținut ulterior și în luna septembrie 2018.

Din cauza acestui refuz, tot în luna septembrie 2018, Secretariatul CCI a invitat reclamanta să se substituie autorității pârâte și să achite suma de US $ 165.000 în termen de 30 de zile. Urmare a mai multor prelungiri ale termenului de plată pentru ca reclamanta să poată achita partea pârâtei eventual printr-o scrisoare de garanție bancară, în aprilie 2019 Secretarul General al Curții CCI a acordat un ultim termen de 15 zile părților să achite avansul ce revenea pârâtei, în caz contrar urmând ca pretențiile reclamantei să se considere retrase conform art. 36.6 din Regulile CCI 2012. Imediat după această scrisoare, pârâta a solicitat ca în cazul respingerii cererii de arbitrare, reclamanta să fie obligată să plătească cheltuielile de judecată ocazionate, în cuantum de 487.900 de lei, reprezentând onorariu de avocat achitat de pârâta autoritate.

În luna iunie 2019 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva reclamantei. Preluând procedura la acel moment în calitate de reprezentanți ai reclamantei, am solicitat, inter alia, suspendarea procedurii arbitrale pentru un termen de 6 luni în scopul obținerii de fonduri pentru achitarea taxei. În cadrul procedurii insolvenței, în pofida organizării a două adunări de creditori pentru finanțarea costurilor de arbitraj, creditorii, deși au susținut, în principiu, acțiunea arbitrală, nu au fost de acord să avanseze ei sumele necesare continuării procedurii arbitrale. Prin urmare, reclamanta a informat Tribunalul arbitral că nu va fi în măsură să achite taxa arbitrală ce revenea pârâtei, și a solicitat ca în cazul în care refuzul pârâtei de a-și achita partea de cheltuieli arbitrale persistă, să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 37.6 din Regulile CCI 2012, care prevăd: „În cazul retragerii tuturor cererilor sau încetării arbitrajului înaintea pronunțării unei hotărâri finale, Curtea va stabilit onorariile și cheltuielile arbitrilor și cheltuielile administrative ale CCI. În cazul în care părțile nu au convenit cu privire la alocarea cheltuielilor arbitrale sau alte aspecte relevante referitor la cheltuieli, respectivele chestiuni vor fi hotărâte de tribunalul arbitral”.

2. Hotărârea din 15.07.2020 și elementele reținute de Tribunal pentru a obliga pârâtul care a refuzat să plătească taxele arbitrale să suporte toate cheltuielile reclamantului

Ca urmare a neachitării taxelor arbitrale, Tribunalul arbitral a considerat cererea reclamantei ca fiind retrasă, iar în iulie 2020 a pronunțat hotărârea arbitrală prin care autoritatea pârâtă a fost obligată la plata unei sume de peste 800.000 de lei, formată din taxele arbitrale și onorariile de avocat achitate de reclamantă.

Referitor la argumentele Tribunalului arbitral pentru a obliga pârâta autoritate la plata taxelor arbitrale și onorariilor de avocat plătite de reclamantă, deși cererea celei din urmă a fost considerată retrasă, Tribunalul a subliniat următoarele:

(i) Pârâta și-a asumat obligația contractuală de a achita jumătate din avansul relativ la cheltuielile CCI, în virtutea clauzei arbitrale CCI din contractul încheiat între părți în 2009.

Tribunal a avut în vedere astfel Hotărârea autorității locale pârâte din 2009 prin care a fost aprobat și semnat contractul încheiat între părți (FIDIC galben), care la art. 20.6 prevede că orice dispută se va soluționa de CCI Paris conform Regulilor sale. Cum în Regulile CCI se stabilește obligația pârâtului de a achita jumătate din taxe, Tribunalul a considerat că această dispoziție contractuală este obligatorie potrivit art. 969 Cod civil[2] și că nerespectarea acesteia conduce la răspunderea contractuală a autorității, raportat la dispozițiile art. 1073 și 1075 Cod civil.

(ii) Comportamentul pârâtei denotă rea-credință

Un prim aspect referitor la comportamentul pârâtei care denotă rea-credință, a fost „că în timp ce a refuzat plata cheltuielilor CCI (US $ 165.000), Pârâta a angajat avocați pentru reprezentare legală și revendică plata de către Reclamantă a onorariilor acestora de RON 487.900”. În acest sens, deși solicitarea de plată a avansului asupra costurilor a fost din iulie 2018, pârâta a refuzat imediat să plătească, în august 2018, „și nu a revenit asupra acestei decizii pe parcursul arbitrajului”, însă factura de 487.900 de lei (circa US$ 110.000) a fost achitată de autoritate către avocați în decembrie 2018 în termen de 10 zile.

Un al doilea aspect a vizat apărările autorității ca fiind persoană juridică de drept public, unde „alocarea oricărei sume se face în deplină concordanță cu prevederile legale și îndeplinirea unor condiții stricte respectiv să existe o justificare din prisma necesității și oportunității”. Tribunalul a arătat că necesitatea efectuării plății rezulta din obligația asumată și că „părțile într-o procedură arbitrală pe care au ales-o cu bună voie, trebuie să dovedească, printre altele, o dorință de cooperare în vederea soluționării disputei care le separă în mod rapid și eficient din punct de vedere procedural și financiar.

Tribunalul a reținut de asemenea că deși pe de-o parte pârâta a invocat prevederile Legii administrației publice locale și Legii finanțelor publice „pentru a justifica imposibilitatea plății avansului relativ la cheltuielile ICC în virtutea bugetării anuale a cheltuielilor Pârâtei”, pe de altă parte pârâta a realizat plata propriilor avocați tot în anul 2018 cu o sumă comparabilă cu ce a taxei, aspect ce „confirmă că Pârâta avea disponibilitatea și bugetul să plătească cheltuielile CCI dacă o dorea și contrazice poziția acesteia”.

Un al treilea aspect, anume oportunitatea acestor cheltuieli, a fost abordat de Tribunal astfel: „Pârâta susține că plata costurilor de arbitrare nu a fost oportună. Tribunalul nu înțelege exact despre ce oportunitate este vorba. Notează totuși că Pârâta a considerat <oportun> să formuleze pretenții în legătură cu același contract în cadrul procedurii de insolvență [a reclamantei] în baza unor pretinse încălcări contractuale care ar fi avut loc în timpul executării Contractului, deci ar fi trebuit să fie cunoscute de către Pârâtă la data începerii procedurii de arbitraj. Tribunalul se întreabă dacă oportunitatea introducerii acestor cereri în cadrul procedurilor de insolvență nu este justificată de costurile de procedură net inferioare (cca 40 EURO) în comparație cu costurile de arbitrare care ar fi fost generate dacă Pârâta introducea aceste cereri de creanțe sub forma unor cereri reconvenționale în cadrul procedurii de arbitraj. Cu toate acestea, această <oportunitate> financiară nu poate justifica, în opinia Tribunalului, refuzul Pârâtei de a achita cheltuielile CCI în cadrul procedurii CCI”.

Așadar, plecând de la motivele avansate de autoritate pentru a justifica neplata taxei arbitrale Tribunalul a constatat „incompatibilitatea între declarația Pârâtei că nu a început această procedură arbitrală și că nu a formulat nicio cerere împotriva Reclamantei și introducerea ulterioară în cadrul procedurii insolvenței Reclamantei a unei cereri de recunoaștere de creanțe de aproximativ USD 10.582.814,71, pentru această cerere, Pârâta având de achitat o taxă judiciară de timbru în sumă modică de aproximativ 40 EURO, permite Tribunalului în mod rezonabil să interpreteze comportamentul Pârâtei de rea-credință”.

Pentru toate acestea, Tribunalul a conchis că acest comportament de rea-credință al pârâtei autorități „a condus la un abuz de drept prin deturnarea finalității legale” a dreptului reclamantei de a avea cererea arbitrală judecată de un tribunal arbitral în conformitate cu clauza de arbitraj convenit între ambele Părți.  Totodată, acest comportament și încălcare a angajamentului asumat de pârâtă au fost considerate de Tribunal ca elemente îndestulătoare pentru ca, la alocarea costurilor arbitrajului, pârâtul autoritate să fie obligat la acoperirea integrală a acestora, anume taxe arbitrale și costuri achitate, inclusiv onorariile avocațiale plătite de reclamantă, deși cererea reclamantei a fost considerată retrasă.

(iii) Pârâta și-a angajat răspunderea civilă contractuală ca urmare a neplății cheltuielilor CCI

S-a stabilit de Tribunal că (a) fapta ilicită a constat în refuzul autorității de a achita partea ce îi revenea din costuri, (b) că prejudiciul a fost împiedicarea reclamantei de a-și vedea pretențiile analizate pe fond în arbitraj, (c) că raportul de cauzalitate există, deoarece încetarea procesului a fost cauzată exclusiv de neîndeplinirea de pârâtă a obligației de plată și (d) că vinovăția se prezumă raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil.

Tribunalul a înlăturat apărările autorității care a încercat să justifice refuzul său de împrejurarea că potrivit „dreptului român” plata taxelor revine solicitantului. Astfel, Tribunalul a arătat pe de-o parte că art. 36.2 din Regulile ICC stabilesc o îndatorire a reclamantei și pârâtei de a achita avansul din cheltuieli, iar că art. 36.5 din Regulile CCI instituie doar o facultate, o posibilitate pentru oricare din părți de a achita cota neplătită de cealaltă. De asemenea, Tribunalul arbitral a arătat că dreptul procesual român[3] nu este aplicabil în cauză, și că autoritatea pârâtă era legată prin dispozițiile art. 20.6 din contractul FIDIC să respecte Regulile CCI, inclusiv cu privire la avansul pentru costuri.

(iv) Caracterul nerezonabil al cheltuielilor revendicate de pârâtă

Tribunalul a mai arătat și că în timp ce reclamanta a solicitat onorarii de avocați de circa 150.000 de lei, pârâta a solicitat ca reclamanta să fie obligată să acopere onorariile de avocați achitate de autoritate de aproape 500.000 de lei. În acest sens, Tribunalul a notat că „diferența dintre sumele solicitate de către Părți este foarte importantă și pare disproporționată în raport cu serviciile legale asigurate. Chiar dacă sumele solicitate de părți nu trebuie neapărat să fie identice, acestea ar trebuie să fie comparabile. Tribunalul consideră [astfel] că sumele solicitate de Pârâtă depășesc cerințele rezonabile”.

Având în vedere cele de mai sus, hotărârea arbitrală confirmă obligația părților de a se conforma întocmai Regulilor CCI, în cazul de față cu privire la sarcina cheltuielilor arbitrale. Sarcina cheltuielilor subzistă indiferent de situație, părțile neputându-se întemeia pe argumente de necesitate și/sau oportunitate de plată a cheltuielilor arbitrale sau pe argumente privind bugetarea anuală a administrației publice locale și nici măcar pe argumente de drept procesual român, pentru a justifica un eventual refuz de plată a cheltuielilor arbitrale, sau în general de a respecta obligațiile impuse de Regulile CCI.

După pronunțarea și comunicarea hotărârii arbitrale, în conformitate cu dispozițiile art. 606 Cod proc. civ.[4], reclamanta a demarat executarea silită împotriva autorității, obținând încuviințarea executării silite la începutul lui august 2020 și realizând cu succes executarea silită în cursul anului 2020.

În paralel, autoritatea pârâtă a formulat acțiune în anulare și a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale în fata Curții de Apel București, fără succes. În acest context, amintim că potrivit art. 1124 Cod proc. civ. „[s]unt hotărâri arbitrale străine orice sentințe arbitrale de arbitraj intern sau internațional pronunțate într-un stat străin și care nu sunt considerate hotărâri naționale în România”. Așadar, în calificarea unei hotărâri arbitrale ca străină sau națională un rol important îl joacă locul arbitrajului și locul pronunțării acesteia.  În acest sens, în cauză, potrivit art. 31 alin. (3) din Regulile CCI din 2012 (aplicabile disputei), „[h]otărârea va fi considerată a fi pronunțată la locul arbitrajului și la data menționată în aceasta”. Locul arbitrajului fiind stabilit la București, în România, rezultă că hotărârea arbitrală din speță a fost pronunțată în România și reprezenta o hotărâre națională. Drept urmare, independent de faptul că procedura arbitrală se desfășurase sub egida regulilor de arbitraj  CCI cu sediul în Paris, că procedura de deliberare care a stat la baza hotărârii arbitrale avusese loc în afara locului arbitrajului, și că arbitrii aveau în parte sediul profesional în străinătate, hotărârea a rămas și a fost considerată una națională[5].


[1] În baza alegerii sediului arbitrajului în București, România, și a dispozițiilor art. 31.3 din Regulile CCI 2012, Hotărârea arbitrală din 15.07.2020 reprezintă o hotărâre arbitrală națională – titlu executoriu – care se pune în executare imediat, întocmai ca o hotărâre judecătorească (art. 606, 615 Cod proc. civ.).  Acest aspect a fost confirmat de Judecătoria Satu Mare în cererea de executare silită (august 2020), de Judecătoria Oradea (noiembrie 2020) și Tribunalul Bihor (aprilie 2021) în contestația la executare promovată de autoritate, precum și de Curtea de Apel București care a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale promovată de autoritate (martie 2021).
[2] Este vorba de dispozițiile vechiului Cod civil, contractul fiind încheiat în 2009.
[3] Inclusiv regulile din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
[4] Art. 606 Cod proc. civ. prevede că: „[h]otărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie
[5] Această concluzie este exprimată și în doctrină. A se vedea în acest sens dr. Crenguța Leaua – Sunt hotărârile arbitrale ICC Paris, cu locul arbitrajului în România, hotărâri arbitrale străine? – articol în care se concluzionează că hotărârile ICC Paris cu locul arbitrajului în România sunt hotărâri naționale. Articol disponibil la: https://www.juridice.ro/185878/sunt-hotararile-arbitrale-icc-paris-cu-locul-arbitrajului-in-romania-hotarari-arbitrale-straine.html


Av. Cătălin I. Radbâță – RN LEX Litigation & Insolvency – Baroul Brașov
Av. Vlad Nicolae – RN Lex Litigation & Insolvency – Baroul București
Av. Ștefan Dudaș – Of Counsel RN Lex Litigation & Insolvency – Baroul Paris

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni: Arbitraj, Articole, Drept civil, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD