
Alina Elena Neagoe
Te iubesc, copilărie,
Cu alaiul tău de vise,
Nopți întregi în care ceruri
Coborau şoptit, nespuse,
Să mă înfăşoare-n stele,
Linişte şi mângâieri,
Să mă poarte aiurite
Dinspre ieri, spre nicăieri.
Te iubesc, copilărie,
Cu corala ta de şoapte
De bunici blajini, ce vremuri
Au ‘cercat pe frunți să sape
Griji, o mie, grea povară,
Suflet greu şi obosit,
Pentru mine vorbe calde,
Cântecul din asfințit.
Te iubesc, copilărie,
Te iubesc cum n-am iubit
Sorii mei din viața toată
Ce adesea m-au umbrit,
Visele-mi ce destrămară
Gânduri bune, nerostite,
Hai, întoarce-te şi vino,
Mă ridică să mă uite
Vremurile, lacrimile, gândurile, dorurile,
Mă ridică să mă vadă
Înc-o dată cerurile…
Av. Alina Elena Neagoe
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi
aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi
Condiţiile de publicare,
Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail
redactie@juridice.ro!