« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Rolul judecătorului de cameră preliminară în procesul penal
01.06.2021 | Florina UDRIȘTIOIU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Florina Mălăescu Udriștioiu

Florina Udriștioiu

Abstract
Scopul acestui articol este de a evidenția atribuțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le îndeplinește pe parcursul fazelor procesului penal, având in vedere faptul că activitatea sa nu se limitează doar la rezolvarea chestiunilor ce țin de obiectul camerei preliminare, mai exact verificarea legalității trimiterii in judecată si legalitatea efectuării urmăririi penale.

Abrevieri: judecătorul de cameră preliminară=JCP; renunțarea la urmărirea penală=RUP; procurorul ierarhic superior=PIS

Competența judecătorului de cameră preliminară este reglementată de art. 54 din Codul de procedura penală:

Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:
a) verifică legalitatea trimiteri în judecată dispuse de procuror
b) verifică legalitatea administrării probelor și aefectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală
c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată
d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege

După cum se poate observa, punctele a)-b) definesc obiectul camerei preliminare conform art. 342, punctul c) constituie o cale de atac asupra soluțiilor date de procuror în cadrul urmăririi penale, iar punctul d) ne indică faptul că JCP poate să mai intervină doar acolo unde legea îi permite în mod expres.

Cu titlu general, indiferent de momentul procesual în care apare judecătorul de cameră preliminară, acesta trebuie sa procedeze mai întâi la verificarea competenței sale după care poate soluționa efectiv problemele de drept cu care a fost sesizat.

I. Faza urmăririi penale

În cursul fazei de urmărire penală, soluțiile de neurmărire penală[1] și soluțiile de netrimitere în judecată[2], reprezentate de clasare și de renunțarea la urmărirea penală, sunt atributul principal al procurorului.

Totuși, există și o ipoteză în care clasarea se dispune de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, adică încheierea de respingere a cererii de confirmare a renunțării la urmărirea penală, urmată de desființarea renunțării la urmărirea penală și de adoptarea soluției clasării.[3]

Cât privește renunțarea la urmărirea penală, se dispune doar de către procuror, dar trebuie confirmată de judecătorul de cameră preliminară.

De asemenea, în cazul în care procurorul emite o ordonanță de clasare, printre mențiunile cu caracter special din cadrul acesteia se regăsesc și propunerile de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale[4], de desființare a unui înscris[5], de luare, confirmare, înlocuire și încetare a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical sau a internarii medicale[6], toate acestea fiind adresate judecătorului de camera preliminara care se va pronunța asupra acestora, dar nu în procedura camerei preliminare, ci ca urmare a investirii sale cu soluționarea propunerilor procurorului, investire bazată pe dispoziții legale exprese.

În continuare, voi analiza implicația judecătorului de cameră preliminară în cazul ipotezelor de reluare a urmăririi penale prin redeschiderea acesteia. Din reglementarea art.318 și a art.335, rezultă următoarele ipoteze de redeschidere a urmăririi penale: în caz de invalidare a soluției de clasare[7], dacă suspectul sau inculpatul nu și-a respectat cu rea-credința obligațiile impuse prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală[8], când PIS infirmă RUP[9], când PIS confirmă RUP, dar JCP desființează RUP și trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale și în situația în care JCP admite plângerea împotriva clasării și trimite cauza la procuror pentru completarea urmaririi penale.[10]

Astfel, se poate deduce că JCP va confirma obligatoriu redeschiderea urmaririi penale atunci când[11]:

1. PIS infirmă soluția de clasare după ce aceasta a fost comunicată persoanelor interesate[12];
2. Procurorul care a dispus clasarea o revoca, în baza art.335 alin (2) din CPP, indiferent dacă ordonanța de clasare a fost comunicată sau nu persoanelor interesate pentru că aici nu se aplică art.335 alin (6) deoarece acest alineat se referă la soluția clasării, nu la cea a revocării;
3. Procurorul care a dispus renunțarea la urmărirea penală o revocă din cauza neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor de către suspect sau inculpat.

În celelalte cazuri menționate în enumerarea anterioarî, nu mai este nevoie de confirmarea JCP pentru redeschiderea urmăririi penale pentru că in ipoteza infirmării soluției de RUP, aceasta obligatoriu va fi analizata de JCP, iar in restul situațiilor, cauză a trecut deja prin analiza JCP, procurorul îndeplinind doar dispoziția data de acesta, adică de a completa urmărirea penala.

II. Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată

În ipoteza în care PIS respinge plângerea initiala pe care persoana interesata o introduce împotriva soluției de clasare dispuse de procurorul care a efectuat urmărirea penală sau care a supravegheat-o, se mai poate introduce o a doua plangere împotriva acesteia la JCP de la instanța careia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanța, fiind vorba deci despre un caz de competență exclusivă.

Soluțiile pe care le poate pronunța JCP în cazul acestei căi de atac diferă după cum în cauză este pusă în mișcare acțiunea penală sau nu. Astfel:

I. Când nu este pusă în mișcare acțiunea penală[13], JCP:
1. Își declină competența când nu este competent să soluționeze plângerea;
2. Respingea plângerea ca rămasă fara obiect[14];
3. Respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă[15];
4. Admite plângerea, desființează clasarea și trimite cauza la procuror pentru:
(a) Începerea urmaririi penale;
(b) Continuarea urmăririi penale;
(c) Punerea în mișcare a acțiunii penale[16];
(d) Admite plângerea și schimbă temeiul de drept al clasării.

II. Când este pusă în mișcare acțiunea penală:
1. Își declină competența când constată că nu e competent să soluționeze plângerea;
2. Respinge plângerea ca rămasă fară obiect[17];
3. Respinge plângerea ca inadmisibilă sau tardivă;
4. Verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmaririi penale si:
(a) Respinge plângerea ca nefondată[18];
(b) Admite plângerea, desființează clasarea și trimite cauza la procuror pentru continuarea urmaririi penale;
(c) Admite plângerea, desființează clasarea și dispune începerea judecații când constată ca probele legal administrate sunt suficiente pentru susținerea acuzației formulate de către procuror[19];
(d) Admite plângerea si schimbă temeiul de drept al clasării.

C. Faza camerei preliminare

În primul rând, camera preliminara există doar dacă sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriu și presupune verificarea legalității fazei de urmărire penală, nu și a temeiniciei acesteia care se va analiza în faza de judecată.

În al doilea rând, obiectul camerei preliminare, conform art. 342 CPP, este reprezentat de verificarea competenței instanței, a legalității sesizării acesteia, a legalității administrării probelor în faza urmăririi penale și a legalității efectuarii actelor de urmărire penală.

Pentru a face aceste verificări, JCP stabilește un termen până la care parțile și persoana vătămată pot să formuleze cereri și excepții referitoare la obiectul camerei preliminare.

La termenul fixat, și JCP poate să ridice din oficiu excepții pe care le supune dezbaterii alături de celelalte cereri și excepții formulate în cauză.

Astfel, după această primă ședință de judecată nepublică, JCP pronunță o încheiere, ce poate conține următoarele soluții:

1. Începerea a judecății:
(a) nu există cereri și excepții formulate/ridicate din oficiu[20];
(b) cererile și excepțiile au fost respinse în totalitate[21];

2. Restituire la Parchet
(a) cererile și excepțiile au fost admise în totalitate[22];

3. Acordarea unui al doilea termen de 5 zile în care procurorul trebuie să-i comunice JCP dacă menține dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei pentru a lucra în continuare la acel dosar[23]:
(a) cererile si excepțiile au fost admise parțial.

După expirarea termenului acordat procurorului în vederea remedierii neregularității rechizitoriului[24], JCP trebuie sa pronunțe o soluție și cu privire la această situație a admiterii parțiale a cererilor și a excepțiilor. Astfel, printr-o a doua încheiere[25],pronunțată tot în camera de consiliu, JCP dispune:

I. Începerea judecății:
1. -ipoteza: rechizitoriul este neregulamentar întocmit, dar se pot stabili în continuare obiectul si limitele judecății, însă sunt excluse parțial probe și sunt anulate parțial acte de urmărire penală;
-răspunsul procurorului: menține trimiterea în judecată;
2. -ipoteza: doar rechizitoriul este neregulamentar întocmit, dar se pot stabili în continuare obiectul și limitele judecății;
-răspunsul procurorului: menține trimiterea în judecată.

II. Restituirea cauzei la parchet:
1. -ipoteza: rechizitoriul este neregulamentar întocmit și nu se pot stabili în continuare obiectul si limitele judecății;
-răspunsul procurorului este nesatisfăcător, adică neregularitatea încă subzistă după încercarea de remediere din partea procurorului;
2. -ipoteza: rechizitoriul este neregulamentar întocmit și nu se pot stabili în continuare obiectul si limitele judecății
-răspunsul procurorului: acesta spune că nu poate remedia neregularitățile în termenul de 5 zile si solicită restituirea cauzei în mod explicit;
3. -ipoteza: rechizitoriul este neregulamentar întocmit, dar se pot stabili în continuare obiectul si limitele judecății, însă sunt excluse parțial probe și sunt anulate parțial acte de urmărire penală;
-raspunsul procurorului: nu menține dispoziția de trimitere în judecată, fie în mod explicit, fie implicit prin faptul că nu-i comunică JCP niciun răspuns și se consideră că își menține soluția inițială.

Împotriva soluțiilor date în camera preliminară, părțile, persoana vătămată și procurorul pot formula contestație[26] care se judecă de către un complet format din doi JCP de la instanța ierarhic superioară sau de la ICCJ, conform art. 347 CPP.

În ceea ce privește încheierile JCP prin care dispune asupra măsurilor preventive în camera preliminară (doar în aceasta faza e competent cu privire la acestea), procurorul și inculpatul pot face contestație care se judecă tot de către un complet format din doi JCP de la instanța ierarhic superioară sau de la ICCJ, conform art. 205 alin. (1) CPP.

Nu în ultimul rând, și asupra încheierilor prin care JCP a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cameră preliminară, procurorul, inculpatul sau orice altă persoană interesată, pot face contestație care se judecă tot de către un complet format din doi JCP de la instanța ierarhic superioară sau de la ICCJ, conform art. 2501 alin. (1) CPP.

În concluzie, situații precum plângerea împotriva soluției de clasare admisă de către JCP, când în cauză este pusă în mișcare acțiunea penală, iar JCP face verificări similare celor din procedura de cameră preliminară si dispune începerea judecății, nu trebuie sa ne conducă la ideea ca ne aflăm în această fază procesuală deoarece, după cum am menționat mai sus, camera preliminară există doar dacă sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriu, nu prin plângere sau prin contestație.


[1] Se dispun doar prin ordonanță
[2] Se dispun prin ordonanță(regula) sau prin rechizitoriu (excepția)
[3] Art.318 alin. (15) lit.b)
[4] I.C.C.J., Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, Decizia nr.10/2019; I.C.C.J., Secția penală, încheierea judecătorului de camera preliminară nr. 828/2017.
[5] Art. 5491CPP.
[6] Art. 246 alin. (13) CPP.
[7] Fie de către procurorul ierarhic superior(art. 335 alin.(1)), fie de către procurorul care a adoptat soluția clasării(art. 335 alin.(2)); Alin.(1) se întemeiază pe o greșeală a procurorului care a adoptat soluția de clasare, de aceea e firesc ca PIS să infirme ordonanta de clasare pentru că altfel ne-am afla în situația în care procurorul care a instrumentat cauza să-și recunoască propria vina.
[8] Art. 335 alin.(3).
[9] Art. 319 alin. (12).
[10] Daca JCP admite plângerea împotriva clasării, dar schimbă temeiul acesteia, nu se mai redeschide urmărirea penală pentru că se menține solutia de netrimitere în judecată.
[11] Bogdan Micu, Radu Slavoiu, Procedura penala, Editura Hamangiu, 2019, p.367.
[12]Din interpretarea per a contrario a art. 335 alin. (6) din CPP.
[13] Art. 341 alin.(6)
[14] Când ulterior sesizării JCP, PIS admite prima plângere și desființează clasarea.
[15] Persoana care o introduce fie nu are interes, fie nu se atacă o soluție de netrimitere în judecată sau de neurmărire penală.
[16] În acest caz, JCP devine incompatibil pentru judecata ulterioară a cauzei deoarece prin decizia de a trimite cauza la procuror în vederea punerii în miscarea acțiunii penale, el s-a antepronunțat asupra vinovației suspectului.
[17] Când ulterior sesizării JCP, PIS admite prima plângere și desființează clasarea.
[18]După cum se observă, respinge plângerea ca nefondată doar în ipoteza verificării legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.
[19] In acest caz, JCP devine incompatibil pentru judecata ulterioară a cauzei deoarece prin dispunerea începerii judecății, JCP a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
[20] Art. 346 alin.(1)
[21] Art. 346 alin.(2)
[22] Art. 346 alin.(3) pct.b).
[23] Art. 345 alin.(3).
[24] In celelalte cazuri, de excludere parțială a unor probe sau de anulare parțială a unor acte de urmărire penală, procurorului îi este interzis să le refacă pentru că s-a dezinvestit.
[25] Bogdan Micu, Radu Slavoiu, Procedura penală, Editura Hamangiu, 2019, p.397.
<a href=”applewebdata://CDD07451-3357-48AB-97AB-C3DA8333C6EC#_ftnref26″ name=”_ftn26″>[26]În doctrină se precizează că este un al doilea grad de verificare a legalității sesizării instanței si a legalității efectuării urmăririi penale.


Florina Udriștioiu

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Articole, Drept penal, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD