« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Obligația Parlamentului cu privire la articolele declarate neconstituționale prin deciziile CCR
02.06.2021 | Alexandra-Maria SILION

Secţiuni: Articole, Drept constitutional, Selected | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra-Maria Silion

Alexandra-Maria Silion

1. Introducere

Prezentarea problematicii

Articolelor care sunt declarate neconstituționale de către CCR nu le este oferit un cadru legislativ favorabil deoarece odată admisă excepția sau obiecția de neconstituționalitate, Parlamentul ar trebui să modifice prevederile respective pentru a se afla în concordanță cu cele ale Constituției României.

Acest lucru este necesar și trebuie indeplinit într-o perioadă cât mai scurtă deoarece altfel ar fi periclitată aplicarea legii și ar fi încetinite și procesele de pe rol care au ca obiect dispozițiile suspendate: pe de-o parte, dată fiind importanța legii care urmează a intra în vigoare (din prisma obiecției de neconstituționalitate) iar, pe de altă parte, pentru încercarea de a evita un vid legislativ, în momentul în care legile deja intrate în vigoare sunt declarate neconstituționale.

Importanța subiectului ales pentru studiul dreptului constituțional

Subiectul abordat prezintă interes în materia dreptului constituțional deoarece Parlamentul, fiind cea mai reprezentativă autoritate la nivel național, ar trebui să plaseze în prim-plan interesul general și să își exercite funcția legislativă respectând Constituția. Parlamentul este una dintre instituțiile principale din materia dreptului constituțional, iar atribuțiile acestora prezintă un punct important care trebuie înțeles și comentat în așa fel încât să găsim diferite soluții pentru problemele care nu sunt încă reglementate. Chiar dacă anumite acte normative sunt supuse și controlului constituționalității și astfel au o “dublă certificare”, cu siguranță poporul (care deține suveranitatea națională[1]) dorește ca Parlamentul să își “repare” greșelile făcute cu privire la actele normative care sunt neconstituționale. Această chestiune poate fi îndreptată prin două modalități: modificarea imediată a dispozițiilor legislative constatate ca fiind neconstituționale înainte de promulgarea actului normativ și punerea prevederilor neconstituționale de acord cu dispozițiile Constituției în situația în care legea se afla în cercul normelor de drept pozitiv, fără să mai fie nevoie să apelăm la suspendarea de drept a dispozițiilor respective.

2. Deciziile Curții Constituționale – excepție de neconstituționalitate

Prin activitatea sa, Curtea Constituțională a României se pronunță asupra legilor și ordonanțelor în vigoare, dacă sunt formulate excepții de neconstituționaliate[2]. Aceasta decide asupra unei asemenea excepții, numai dacă de ea depinde soluționarea cauzei[3], în sensul că o poate admite sau respinge. Odată cu admiterea unei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile din respectivul act normativ sunt suspendate de drept. Totodata, ele ar trebui să fie puse de acord cu prevederile Constituției, de către Parlament sau Guvern (autoritatea competentă depinde de emitentul actului normativ). Dacă însă acestea nu au fost modificate pentru a putea fi trecute iar în sfera actelor normative constituționale, după expirarea unui termen de 45 de zile de la publicarea decizii CCR în Monitorul Oficial al României, ele își încetează efectele juridice[4].

Lucrul care împiedică acest proces este faptul că nu este prevăzută o sancțiune pentru această atribuție a organelor reprezentative. Din această cauză, nu de puține ori se întâmplă ca Parlamentul să lase legi de o importanță superioară să fie suspendate de drept, în loc să reglementeze cât mai repede dispozițiile respective în acord cu prevederile constituționale. În realitate, pot trece săptămâni, luni sau poate chiar ani până când este modificată legislația.

3. Comparație

Obiecția vs. excepția de neconstituționalitate

După admiterea unei obiecții de neconstituționalitate care privește o lege, Parlamentul are obligația de a reexamina dispozițiile vizate cu scopul de a le pune de acord cu decizia pronunțată de CCR[5]. Pentru această obligație nu există însă un termen sau o sancțiune, dar asta nu o face mai puțin importantă.

Spre deosebire de aceasta, admiterea excepției de neconstituționalitate nu se bucură de o obligație a Parlamentului în acest sens, ci e doar o opțiune, existând posibilitatea ca dacă Parlamentul nu modifică actul normativ, el să fie suspendat de drept. Așa cum putem intui, de cele mai multe ori intervine suspendarea de drept pe un timp nedeterminat, iar Parlamentul lasă multiple acte normative să își piardă efectele juridice, chiar dacă ar fi spre binele populației să le modifice.

Exemplu semnificativ

Un exemplu reprezentativ privește modul în care Parlamentul a gestionat o situație destul de recentă, având în vedere articolul 164, alineatul 1 din Noul Cod Civil, care a fost declarat neconstituțional printr-o decizie a CCR[6]. Articolul menționat atestă condițiile necesare punerii sub interdicție judecătorească, fiind fundamental pentru instituția tutelei, spre a servi la ocrotirea persoanei fizice. În prezent, au trecut deja patru luni de la publicarea deciziei, patru luni în care Parlamenul României nu a putut pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției și 4 luni în care persoanele fizice lipsite de discernământ din cauza debilității sau alienației mintale nu au mai putut beneficia de protecția substanțială de care aveau nevoie, deoarece articolul vizat a fost suspendat de drept.

În această situație se află o cantitate mare de acte normative, nu este un caz singular. Cea mai mare problemă este însă că unele dintre aceste acte normative privesc instituții principale și indispensabile, iar Parlamentul ar trebui să își facă o prioritate din modificarea lor, nu doar să permită suspendarea lor de drept. Chiar dacă suspendarea de drept este specificată de legea fundamentală a statului, ea ar trebui privită ca o ultimă măsură (care să fie aplicată doar în cazuri extreme), iar primordială să fie varianta punerii de acord cu dispozițiile constituționale, mai ales în cazul în care este pusă în discuție o prevedere legală necesară unei instituții atât de importantă.

4. Procesele pe rol care au ca obiect un articol declarat neconstituțional

Problema semnificativă se arată atât în practica judiciară, cât și în protejarea intereselor cetățenilor. Deciziile Curții Constituționale a României au caracter normativ, iar din momentul publicării acestora, ele sunt general obligatorii și își produc efectele juridice ex nunc[7]. Opozabilitatea erga omnes reprezintă o consacrare prin care deciziile Curții se impun tuturor subiecților de drept, precum un act juridic normativ și diferit de hotărârile instanțelor de judecată, care au efecte doar inter partes litigiantes[8]. Din acest fapt putem înțelege că, după publicarea unei decizii de neconstituționalitate, procesele care sunt în desfășurare și au ca obiect respectivele articole declarate neconstituționale se suspendă, deoarece judecătorul nu mai are în baza cărei legi să soluționeze cauza, iar dacă nu există o lege conform căreia să pronunțe o hotărâre judecătorească, procesul va fi amânat în ideea că va fi adoptată o nouă prevedere care să aibă obiectul celei vechi.

Ce se întâmplă însă dacă Parlamentul nu modifică legea respectivă decât abia după câteva luni, posibil câțiva ani? Procesele se întind pe o perioadă foarte lungă, oamenii sunt puși în dificultate deoarece uneori procesele privesc probleme care pentru ei nu pot suporta a fi tergiversate, iar tot procesul judiciar este pus într-o întârziere care ar putea fi evitată cu ușurință, dacă s-ar dori.

5. Aspecte de drept comparat

Pentru asigurarea respectării principiului securității juridice[9], Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că amânarea datei la care o lege își pierde forța obligatorie poate fi necesară. Prin urmare, prevederile neconstituționale ar putea rămâne în vigoare pentru o perioadă de tranziție[10]. Motivele pentru care a fost permisă această amânare pot privi principiului stabilităţii raporturilor juridice, atribuirea unui timp suficient Parlamentului pentru a decide ce se va întâmpla cu norma neconstituțională[11], dar și pentru a schimba prevederile neconstituționale cu decizia Curții[12] și pentru a evita omisiunile de reglementare[13]. Din punctul meu de vedere, această permisiune nu numai că nu ar facilita soluționarea conflictelor, dar chiar ar agrava situația în unele momente. Așa cum am observat că au gestionat această situație alte țări, în Austria termenul nu are efecte asupra cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, dar el rămâne valabil pentru toate actele care urmează să fie adoptate de autoritățile administrative sau instanțele judecătorești (până la data expirării sale). Mai mult, în Austria, norma atacată nu mai poate face obiectul unei noi contestări până la expirarea termenului oferit, dată de la care norma nu mai există ipso iure.

În primul rând, o permisiune ca aceasta nu ar fi benefică fiindcă s-ar putea naște conflicte din cauza unor diferențieri (decizia CCR ar avea forță doar între părțile litigiante, fără ca pe viitor -până la expirarea termenului- alte persoane să se poată prevala de felul în care s-a pronunțat Curtea).

În al doilea rând, nu mi s-ar părea corect dacă puterile statului ar ști că, spre exemplu, articolul unei legi care face obiectul unui proces ce se află pe rol este neconstituțional, iar instanța de judecată ar fi nevoită să pronunțe o hotărâre judecătorească bazată pe o dispoziție legală despre care este cunoscut faptul că încalcă prevederile Constituției.

6. Parlamentul poate fi obligat să legifereze?

Chiar dacă putem considera că nu ar trebui să existe sancțiuni în acest sens, mai ales impuse Parlamentului -deoarece este forul suprem legislativ, nu are mandat imperativ și nu e obligat de nimeni să legifereze într-un fel sau altul-, această idee nu trebuie privită ca o sancțiune, ci mai degrabă ca o atribuție a Parlamentului, o datorie a acestuia de a reglementa domeniile care nu au respectat Constituția. Din moment ce Parlamentul a elaborat un proiect legislativ privind unele relații sociale, înseamnă că este nevoie de reglementarea respectivă în sistemul nostru de drept și este necesară societății. Faptul că actul normativ în discuție a fost declarat neconstituțional nu face ca acesta să își piardă din importanță, iar oamenii au la fel de mare nevoie de el. Parlamentul ar trebui să privească deciziile CCR ca pe oportunități pentru a îndrepta mențiunile neconstituționale. Tocmai pentru că Parlamentul a votat proiectul respectiv de lege, ar trebui să se intereseze de parcursul său și să îl modifice în caz că sunt constatate prevederi neconstituționale.

În acest sens, Parlamentul nu ar fi neapărat obligat să legifereze, ci doar să își asume responsabilitatea pentru actele normative emise, ale căror prevederi nu sunt în conformitate cu legea fundamentală a țării și să le modifice în așa fel încât să nu se simtă lipsa respectivei legi pentru prea mult timp. Astfel, Parlamentul poate arăta că pentru el, actele normative pe care le emite chiar sunt relevante noilor realități și nu permit amânare sau nu ar trebui să lipsească din dreptul pozitiv. Așadar, dacă Parlamentul nu modifică o lege neconstituțională în timp util, cum altfel ar putea dovedi că legea era necesară și că a fost votată spre binele societății?

7. CCR și atribuțiile legislative

Curtea Constituțională a României este unica autoritate de jurisdicție constituțională, fiind independentă față de orice altă autoritate publică și al cărei rol este, conform Constituției României, de garant al supremației Constituției[14]. Prin urmare, scopul CCR nu este acela de a avea sau de a îndeplini atribuții legislative. La o primă vedere, ar părea că această obligație îi poate afecta poziția Parlamentului și i-ar putea oferi Curții puterea de a legifera.

Ceea ce trebuie înțeles însă este că, pe de-o parte, Curtea nu face decât să reia textul Constituției pus în discuție și să adapteze articolul neconstituțional la prevederile acestuia. Pe de altă parte, în viziunea mea, Parlamentul ar putea lua în considerare sugestiile Curții expuse în decizia emisă sau ar putea veni singur cu o altă soluție, care să fie constituțională. Parlamentul nu ar fi obligat să legifereze după cum a dictat Curtea, ci opiniile din decizia CCR pot fi luate mai mult ca un ajutor de care Parlamentul se poate prevala sau nu.

8. Concluzii

Propunere de lege ferenda

Pentru încercarea de a evita amânarea proceselor, punerea populației în situații neplăcute și unele viduri legislative, propun o soluție prin care deciziile CCR să fie valorificate de către Parlament. În loc de opțiunea de a modifica textul legal pentru a-l pune de acord cu prevederile Constituției, aș face din asta o atribuție obligatorie a Parlamentului, o obligativitate de ordin pozitiv. Altfel, acesta poate opta mereu pentru suspendarea de drept a actelor normative. De asemenea, aș păstra și un termen limită (respectiv cel de 45 de zile) în care Parlamentul ar trebui să ofere soluții și să termine procesul legislativ de adoptare a unor noi dispoziții în locul celor neconstituționale. Parlamentul ar putea folosi chiar argumentele aduse de către judecătorii CCR în motivarea deciziei, așa cum o poate face și pentru obiecțiile de neconstituționalitate, dar ar putea și să găsească o alternativă (care să nu fie contrară dispozițiilor Constituției).

Opinie personală

Din punctul meu de vedere, această reglementare este esențială deoarece dacă s-ar aplica, procesele ar fi suspendate pentru o perioadă mult mai scurtă, nu s-ar mai ajunge la amânări de câteva luni, un an sau câțiva ani, iar persoanele implicate în procese și-ar putea rezolva problemele mult mai rapid. Acest aspect i-ar ajuta și pe judecători, deoarece suspendarea proceselor din prezent se va reflecta într-o aglomerare a atribuțiilor pe viitor. Mai ales dacă prevederea declarată neconstituțională este una esențială pentru o instituție (așa cum este și cea din exemplul dat la punctul 3.2.), înseamnă că se află multe procese pe rol, dar și că multe alte procese privind acel act normativ vor fi începute. Prin urmare, având în vedere actuala reglementare, toate aceste procese sunt suspendate, iar atunci când Parlamentul va adapta, în sfârșit, prevederile neconstituționale conform celor ale Constituției, instanțele judecătorești vor fi suprasolicitate.

În concluzie, nu contează neapărat ce măsură poate fi aplicată privind această chestiune, însă trebuie găsită o rezolvare care să fie luată spre binele întregului sistem, iar asta presupune angajarea Parlamentului cu o nouă atribuție, aceea de a modifica legile declarate neconstituționale cât mai repede posibil, într-un timp atât de scurt încât să nu permită dereglări majore pentru procesul judiciar.


[1] Articolul 2, alineatul 1, Constituția României
[2] Articolul 146, punctul d), Constituția României
[3] Mihai Bădescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Sitech, Craiova, 2020, p. 65
[4] Articolul 147, alineatul 1, Constituția României
[5] Articolul 147, alineatul 2, Constituția României
[6] Decizia CCR nr. 601/2020, pronunțată în data de 6 iulie 2020 și publicată în M. Of. la data de 27 ianuarie 2021
[7] Articolul 147, alineatul 4, Constituția României
[8] M. Safta, T. Toader, Dialogul Judecătorilor Constituționali, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 39
[9] Ion Predescu, Marieta Safta, Principiul securităţii juridice, fundament al statului de drept, disponibil la https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/predescu.pdf
[10] Hotărârea CEDO din 22 iulie 2010 în cauza PB și JS v. Austria, paragraful 49
[11] Modalitate practicată în Belarus și Polonia
[12] Așa cum se întâmplă în Bosnia-Herțegovina
[13] Cazul Croației
[14] Articolul 142, alineatul 1, Constituția României


Alexandra-Maria Silion
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

 
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD