Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Opinii SELECTED Sistemul judiciar

Lupul moralist, scufița magistrat şi echipa de pirotehnişti

22 aprilie 2024 | Costică CIOCAN
Costică Ciocan

Costică Ciocan

În situații de criză sau când vine momentul asumării unei anumite stări politico-administrative, cea mai la îndemână atitudine oficială adoptată deseori cu o candidă naturalețe presupune așezarea unor sarcini grele pe umerii altor confrați sau categorii socio-profesionale, amintindu-ne inevitabil de mustrările adresate de Iisus cărturarilor și fariseilor ce semănau „cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arătau frumoase, însă pe dinăuntru erau pline de oase de morți şi de toată necurăția” (Ev. Matei 23,27).

Nu știu prin ce concurs de împrejurări sau când s-a petrecut Năpasta, astfel încât marile așteptări ale societății românești să fie îndreptate spre eterogena castă a judecătorilor și procurorilor. Poate că pe la începutul Magistraturilor, pe când nici eu și nici voi nu existați, pe când omul evolua „din maimuță”, vrând să-i dea dreptate mai mult lui Charles Darwin decât lui Moise, trăiau într-o stare de quasi-chietudine creaturi pure care se îndeletniceau cu împărțirea Dreptății, neaparținând categoriilor de culegători sau vânători.

Dumnezeu sau Big-Bang știe prin ce fenomene stranii, în inconștientul colectiv, cartografiat cu blândețe de Carl Gustav Jung, s-a perpetuat cu sfințenie, milenii la rând, imaginea arhetipului magistratului care nu este doar un adept înverșunat al legalității, așa cum ar trebui să fim, de altfel, noi toţi, vertebrate botezate în spiritul Constituției, ci și un munte de moralitate.

De ce magistrații? De ce eu? O explicație ar fi aceea că s-a pierdut speranța îndrumării din partea liderilor spirituali și a preoților, odată cu încetățenirea sintagmei „să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa”, care atestă decadența morală şi degringolada valorilor sociale. Astfel, devine redundant să mai pomenim de condimentele instituționale presărate pe Icoana Făcătoare de Minuni a celor îmbrăcați în robe care ar trebui să eclipseze fenomenul Prislop-Arsenie Boca!

Am fost nevoiți să ne confecționăm propria moralitate, mai ales acum când nici filosofii nu mai locuiesc în mansarde, în exil sau pușcării, nici nu mai conferențiază prin universități ori se plimbă solitari prin parcuri sau cimitire, ci s-au lăsat contaminați de concupiscența unui capitalism pe care-l poți confunda cu ușurință cu surâsul unei tinere văduve din timpul priveghiului.

Aflați în convalescență, ne gândim că nimic nu mai este ca „în vremurile de altădată”, dar cine a trăit „pe atunci”, în timpul nedefinit al desăvârșirii și ne-ar putea povesti cum s-au petrecut evenimentele așa încât să pricepem deplin ceea ce se întâmplă astăzi? Fiecare om își reconstruiește singur trecutul pentru a reuși să deslușească prezentul și să pipăie prin bezna viitorului.

Ferească Dumnezeu să se smintească norodul de faptele oamenilor legii! Își scuipă în sân și își fac semnul crucii atunci când magistrații calcă strâmb. Este fariseism? Câtă surprindere și rumoare au existat atunci când în istoria îndepărtată a sistemului judiciar românesc s-a constatat că magistratul are abilitatea de a se împiedica de un cui, naivitatea de a confunda ștecherul cu priza, de a experimenta licorile lui Bachus sau de a-și strecura mâna în cutia milei.

Cronicarul delator, sancționabil pentru deviaționism, arată că, dacă activitatea magistratului este incompatibilă cu cea de membru în comitetul de conducere al unei biserici, cu funcția de preşedinte al comitetului de părinți al unei unități de învățământ sau de autor al unor cărţi despre hrănirea pruncilor, acesta are totuşi permisiunea de a alerga la maratoanele funcțiilor de conducere sau ale detașărilor cu iz de sinecură cu rapiditatea lui Usain Bolt sau Florence Griffith-Joyner.

Obştea de moldoveni, munteni, olteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni, dobrogeni sau maramureşeni ar trebui să se vindece de fățărnicie și să aibă așteptări rezonabile din partea magistraților care, amărâți, sunt afectați de aceleași slăbiciuni, patimi și ispite din partea lui Scaraoțchi, ca noi toți.

Magistratura este atât de bolnavă și de sănătoasă ca şi societatea românească în ansamblu. Ne-am obișnuit de multă vreme ca școlile să nu se mai ocupe de educația tinerelor vlăstare, care învaţă limba franceză de la musiu Tzancă Uraganu, spitalele de sănătatea pacienților, sistemul administrativ de interesele cetățenilor și de traiul bun, bisericile mai mult de sufletele credincioșilor decât de banii văduvelor, dar când vine vorba de Justiție, hop!, stop-joc! Vrem dreptate rapidă! Acum, coane Trahanache, fără puțintică răbdare! Poate fi reconfigurată Justiția ca o rotiță ce va funcționa independent de întregul mecanism? Să ne imaginăm doar!

Un justițiabil este internat într-un spital de medicul de gardă, doctor în științe medicale, Staphylococcus aureus, iar din echipa de chirurgie generală fac parte Escherichia coli și Enterococi. Asistenta Pseudomonas aeruginosa încurajează pacientul potrivit Codului deontologic, spunându-i că „totul va fi bine” și pentru a-l liniști pe deplin îi comunică parola Wi-fi în vederea conectării la Portalul instanțelor de judecată: „Știu că aveți astăzi pronunțarea într-un dosar pe care o așteptați de câțiva ani buni! Un, deux, trois,/Cum e viaţa/ Ça va? Ça va!/ Vorba avocatului/ Ai rămas numai cu pielea de pe tine!/ Cunoaștem nerăbdarea dumneavoastră și suntem deschiși la nevoile beneficiarilor noștri!”.

Nu ar mai trebui să șocheze pe nimeni accidentala lipsă de moralitate a magistraților. Studierea jurisprudenței publice a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie disciplinară vorbește de la sine, magistratul fiind capabil in abstracto, in concreto și în plan înclinat să fie lipsit de respect, ranchiunos sau lacom.

Dacă peste 50% dintre magistrați sunt femei, mare surpriză!, acestea nu sunt recrutate din rândul măicuțelor de la Mănăstirile Agapia sau Văratec! Nu, nu. Sunt oameni dintre oameni care pot sau nu să țină cont de Vinerea Mare. Iar restul procentului de bărbați nu provine de la Mănăstirea Putna, ci, în cel mai bun caz, din turnul Goliei, de unde diaconul Ion Creangă vâna cu puşca păsările cărora le era lehamite să mai migreze în ţările calde.

De aceea, când mai vedeți un agricultor punând bani în sutienul unor doamne dansator, pentru a vă domoli conștiințele isihaste, considerați că este un necenzurabil act artistic, Jocul ielelor. Norocul şi-l mai face omul şi cu mâna lui, tovarăşi! Ce aţi dori? Să tăiem garduri vii sau să curățăm piscine în timpul liber? Lezăm prestigiul Justiţiei! Nu ar fi mai degrabă de preferat „Contigo viața nu e grea, e necesito/ Quiero priviri la tine-n ojos un poquito/ Habla conmigo, nu fi rău!/ Hai, despacito!”, pentru că, în fond şi la urma urmei, Quiero quedarme embarazada en Puerto Rico sau en Judeţul Vaslui, pensia de întreţinere se indexează oricum cu rata inflaţiei! Și, dacă sunteți triști că nu mai are Gașca Zurli audiență, nicio problemă, Domnul Trandafir al lui Mihail Sadoveanu poate fi înlocuit cu Bogdan de la Ploiești, Ciprian Bora sau Dorian Popa.

Dacă societatea românească dorește ca cineva să-i păstreze rușinea şi obrazul curate, fiți pe pace, aceia nu vor fi, în niciun caz, magistrații. Care este plaja de recrutare? Împărăția cerurilor? Ne dorim politicieni incoruptibili, profesori dedicați, jurnaliști independenți, medici care să respecte jurământul lui Hipocrate. Să mai așteptăm! Vor veni cum au venit și până acum. Unul câte unul, aşa cum s-au născut Beethoven, Mozart și Bach în istoria muzicii clasice.

Pare că îmi vărs amarul pe juridice.ro, dar ceea ce emit nu pot fi considerate nici măcar judecăți de valoare, pentru că vin din partea unui viitor pensionar special, cu o leafă nesimțită, „o căpușă care suge sângele poporului”, plin de privilegii și îmbuibat, care, pe deasupra, își mai face timp să rescrie Pagini despre sufletul românesc sau să vorbească despre Schimbarea la față a României.

Cea mai relevantă explicație despre cuantumul salariilor magistraților vine de la o colegă aflată în concediu de creștere a copilului: „Costică, problema nu este că salariile judecătorilor sunt mari, ci că românii, în general, câștigă foarte puțin.” Nimic mai adevărat! Se târăsc de pe o zi pe alta, caută „să pună ceva pe masă”, cu câte două joburi, pleacă în străinătate și se ridică întrebarea firească: Noi, magistrații, avem vreo vină? Purtăm vreo răspundere pentru cei rămași în urmă? În ce măsură starea actuală a României se datorează modalității în care funcționează sistemul judiciar? Sunt câteva interogații la care nu am răspuns!

Nu știu, nu pricep, „nu mă duce capul” sau cum a zis un domn elevat, obișnuit cu mesaje encomiastice: sunt doar un semidoct care „urmărește citate pe Internet”. Până acum s-a afirmat că dacă Justiţiei nu-i scăpau printre degete infractorii „cu gulere albe”, am fi fost mai bogați și împliniți! În ce măsură sunt veridice aceste supoziții și dacă sistemul a dat chix în cele mai importante probleme și a bătut pasul pe loc, ne mai merităm salariile, rămaşi mereu de căruță?

Eu nu am dezlegări la întrebările anterioare, dar cu siguranță, se vor găsi cetățeni înțelepți care își vor rupe la un moment dat din timp să ne lumineze. Până atunci rămân reflecțiile sau exercițiile de admirație.

Justiția a funcționat ca un meci de fotbal eșuat? Când au fost jucători care au centrat, n-am avut atacanți iuţi de picior care „să dea cu capul”. Când am avut oameni destoinici în terenul adversarului, n-am avut mijlocași care să centreze și, astfel, „mingea nu a intrat niciodată în poartă”. Justiția a trăit sub zodia lui „n-a fost să fie”. Cum explici scenariul unui cititor înfocat al lui Stephen King? Primii jucători au fost frecventați de Jack Torrance, având în mână un topor mediatic, iar ceilalți și-au pierdut picioarele ori au fost ologiți în urma intervenției salutar-instituționale a lui Annie Wilkes. Nu, nu este un happy-ending, ci un to be continued, pentru că trăim într-o țară în care fiecare se ocupă cu altceva decât cu exercitarea profesiei sau a meseriei pentru care a obținut o diplomă (dacă a obținut-o, unde, când, cum și, mai ales, de ce?).

Dar pentru că am urmărit pașii filmelor americane în care lumea era salvată la ordinul președintelui George Bush, apăsându-se la timp butonul de dezactivare a crematoriului umanităţii, și nu intenționez să obțin Zmeura de Aur pentru cel mai „neinspirat scenariu”, voi scrie o scurtă poveste inspiraţională, în special pentru cititorii mei din Podu Iloaiei, pe care îi salut, evident, pe această cale.

Urmărind reportajul ProTV „Industria fără apărare” și materialele Recorder pe tema „Armata Română”, potrivit cărora nu avem cartușe, rachete și bombe, iar singurele dotări disponibile sunt cele moștenite de la Ivan Turbincă, respectiv două carvoave, rachiu, tutun şi lăutari, un tânăr din comuna Cavadinești, județul Galați, a decis să-și ia destinul în propriile mâini și să arate că Olaf Scholz și Emmanuel Macron se înșală amarnic în privința capacităților noastre de ripostă. Paşol, NATO, na turbinca!

Astfel, într-o zi, băiatul, dezabuzat de profesorii săi care nu mai aveau devoțiunea lui Aaron Pumnul, Nicolae Apostol sau Niță Teodorescu, se hotărî să solicite de la şcoală concediu medical impozitat și să găsească o soluție eficientă. Cu sau fără două ore de geometrie lumea urma să rămână la fel de strâmbă, iar meritocrația la rară căutare.

Cu căștile în urechi, ascultând Dorul Basarabiei, la un Apple iPod folosit de însuşi Steve Jobs, eroul nostru se îndreptă spre malul Prutului, aprofundând versurile cântate de Ion Paladi. El nu știa unde mai sunt astăzi cetățile lui Ştefan cel Mare şi care îi sunt străbunii, dar simțea lipsa părinților plecați la muncă în străinătate, bătrânețea şi boala bunicilor săi. Istovit de drum, copilul se așeză în iarbă şi privi valurile, florile şi visele înecate de dușmanii cu vorbe grele.

Se juca cu picioarele în pământul înecat de sânge, când, dintr-odată, simți sub tălpi un obiect tare, ruginit, plin de istorie. Era un obuz prăfuit pe care l-a ridicat cu ambele mâini şi l-a așezat în ghiozdan alături de toate reformele sistemului național de educație realizate din anii ’90 până în prezent. În sfârşit, proiectul „România Educată”, Digitalizarea, Rezilienţa şi Alfabetizarea funcţională îşi găseau locul printre materiale explozive, substanţe incendiare şi toxice.

Strategia Națională de Apărare era implementată de un copil de gimnaziu care se gândi ca, înainte de a merge la Ministerul Apărării Naționale, să facă un mic popas la şcoală pentru a fi felicitat de colegi şi profesori pentru misiunea îndeplinită cu succes! România era din nou puternică în Europa, în lume, dar mai ales „în ea însăşi”, în Eterna Moldovă!

Emoțiile creșteau cu fiecare pas pe care îl făcea spre satul natal, însă, cu totul inexplicabil, lucrurile au luat o turnură neașteptată. Elevul premiabil, în loc să fie întâmpinat cu flori şi onoruri de inspectorul școlar, de diriginte şi colegiul profesorilor, a fost preluat de un echipaj pirotehnic care a dispus evacuarea, în regim de urgenţă, a nouăzeci de elevi şi zece cadre didactice! Nerecunoscătorii!, se gândi băiatul, strigând cu lacrimi în ochi câteva versuri albe scrise de Adrian Păunescu pe patul de spital: „O Românie puternică știe să-și protejeze valorile, bunurile naționale și resursele și să apere acele lucruri care o fac unică. Prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural, precum și încurajarea responsabilă a domeniilor de excelență, ca modalități de promovare a propriei identități, reprezintă obiective naționale de securitate”.

Cronicarul moldovean arată că personajul nostru curajos a fost detaşat de la şcoala gimnazială la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Galaţi, pe post de formator, iar, în timp, s-a obişnuit cu traiul molcom, încât a uitat de asanarea munițiilor neexplodate şi se îndeletnicea atât de mult cu artificiile şi petardele, încât într-o zi a decis să devină magistrat!

Judecător Costică Ciocan, Judecătoria Iaşi

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership