Secţiuni » Arii de practică » Business » Health & Pharma
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 

La intersecția dintre drept și medicină. Maximum Malpractice Protection. A physician’s Complete Guide, de Charles Theisler
08.06.2021 | Sînziana BÎRSANU

Secţiuni: Dreptul sanatatii, Malpraxis medical, Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Sînziana Bîrsanu

Sînziana Bîrsanu

Charles Theisler are studii de biologie, psihologie, drept și medicină și este expert în domeniul malpraxisului. Astfel, prin intermediul acestei lucrări, acesta își propune să prezinte modul în care medicina și dreptul se întrepătrund.

Monografia de față[1] reprezintă o combinație de definiții de bază clar explicate și de sfaturi practice, un fel de bric-à-brac medico-legal, cu mențiunea că anumite informații vechi sunt puse într-o lumină nouă și ușor provocatoare pe alocuri[2]. Concluzia de la care pleacă acest studiu este listată în primele pagini – medicii trebuie să se familiarizeze cu o serie de concepte de drept care au devenit indispensabile pentru practica lor medicală – „it is incumbent on doctors to possess more than a distant familiarity with legal concepts. Physicians should strive for a higher level of legal sophistication and take full advantage of the professional and personal benefits therein. That knowledge gives medical professionals command and control over aspects of their practice that extend from medicolegal proceedings to tax strategies and to the complexities of obtaining maximum malpractice protection[3].”

Autorul începe studiul cu prezentarea unor noțiuni generale de teoria dreptului și detaliază modul în care este încadrată medicina prin intermediul normelor legale (calificări, licențe, formare profesională continuă, relația cu publicul/pacienții etc).

Cartea este împărțită în 16 capitole[4] și conține o anexă care detaliază complicațiile asociate unor proceduri medicale de bază. Studiul include aspecte de noutate legate de ultimele reforme legislative din SUA și explică avantajele și punctele slabe ale noilor propuneri în domeniu („reforms attempted to alter the medical malpractice  in one of three ways; (1) allowing fewer lawsuits by creating barriers to filing, (2) creating artificial limits on plaintiffs compensation by imposing damage caps for non-economic damages such as pain and suffering: (3) or changing the method of paying out settlements to plaintiffs (payments over time versus large lump-sum settlements[5].”)

Cartea atrage atenția asupra faptului că subiectele sensibile, intens dezbătute în mass-media cum este și malpraxisul pot duce la idei preconcepute, erori  și atitudini greșite cu privire la fenomen. Aș adăuga că astfel de discuții mediatizate cu privire la cazuri de malpraxis pot face activitatea instanțelor de judecată mai dificilă – „misconceptions and distortions are present in all emotionally charged issues. Malpractice is no different. Whether we like it or not, inaccuracies and distortions help shape our actual beliefs perhaps as much as hard facts[6].” Autorul dă dovadă de curaj și răstoarnă o serie de afirmații false care revin în mentalul colectiv cu privire la fenomenul malpraxisului.

Lucrarea surprinde importanța juridică a obținerii consimțământului informat[7] și include un tabel cu elementele de fond și procedurale care trebuie avute în vedere în acest demers – considerat o regulă de aur a practicii medicale („informed consent is both a legal requirement and an ethical principle. Every competent adult has a common-law right to accept or refuse any recommended medical treatment or procedure based on sufficient knowledge of the benefits, burdens, alternatives, limits and risks involved and it is the doctor’s obligation to provide patients with that knowledge.”)

Autorul dedică un întreg capitol (The Medical Record) documentelor medicale care reprezintă, în viziunea sa, cel mai bun mecanism de apărare a unui profesionist[8]. Cartea include o serie întreagă de modele de documente relevante pentru practica medicală.

Capitolul 2 The Doctor- Patient Contract subliniază importanța cunoașterii tipurilor de contracte încheiate între medici și pacienți și a modului în care acestea evoluează, antrenând o serie de drepturi și obligații pentru părți. („contracts with patients include opioid contracts, suicide prevention contracts, addiction treatment contracts, healthy living contracts, transplant substance abuse contracts and safe treatment contracts. Medical releases, informed consents. HIPAA notices help round out the medical contract landscape. For these reasons, contracts are playing an ever more important role in medicine[9].” Autorul atrage atenția asupra faptului că pot fi încheiate contracte și electronic, iar website-ul clinicilor/spitalelor poate reprezenta o „sursă” posibilă de contracte nedorite, dar valabile din punct de vedere juridic.

Modul în care poate fi încheiată o relație (contractuală) dintre medic și pacient prezintă o serie de similitudini cu regulile existente la nivelul legislației naționale, inclusiv ideea că este necesară notificarea pacientului cu un timp înainte de a fi întreruptă relația medic-pacient pentru ca acesta să poată identifica o alternativă terapeutică[10].

Cartea insistă asupra riscurilor deosebite pe care le prezintă telemedicina, mai ales cu privire la pacienții care sunt deja internați într-un spital („telephone conversations concerning care are inherently deceptive without first-hand observation, nurses’ notes and other data. Any impersonal or distant and hands-off care without listening to or examining the patient is not good medicine and increases the likelihood of additional harm. Even relatively benign diagnoses such as a migraine or a tension headache should not be made over the phone, as each diagnosis is dependent upon a normal neurological examination. Extra caution must be taken regarding calls concerning abdominal or chest pain, fever, seizure, bleeding, heading injury, dyspnea, the onset of labor, complaints that a cast is too tight or neurological alterations[11].”)

Cartea se încheie cu un plan care ar trebui utilizat de medici în activitatea curentă și care conține 41 de puncte menite să minimizeze riscul de malpraxis[12].

TOP 3 CITATE

From medical records to malpractice suits, the law has a bearing on all aspects of professional health care, including reinforcing the ethical principles at the core of the doctor-patient relationship. Laws emphasize the importance of maintaining professional competence, good practice management and patient autonomy by guiding professional conduct. This includes but is not limited to licensure, obtaining consent to diagnostic and treatment procedures, continuing medical education, confidentiality, peer review, limits on professional negligence, expert witness testimony, as well as other health-related issues[13].

The standard of care includes every course of assessment and care that is reasonable, necessary, relatively safe (good benefit to risk ratio), expert recommended e.g., review articles of clinical studies in the medical literature, or accepted, e.g., consensus and/or evidence-based clinical practice guidelines which improve patient care and are recommended because they are considered safe, effective and current, if published within the last five years[14].

In the practice of medicine, one can never predetermine the simple form from the complex cases. A sore throat is a child may turn out to be a post-pharyngeal abscess; a seemingly routine headache may be temporal arteritis leading to blindness; a child with leg discomfort may have undiagnosed Ewing’s sarcoma; a belly ache can be an acute abdomen; a benign looking mole can be malignant melanoma. Doctors may act accordingly[15].

CE MI-A PlĂCUT:

Mi-a plăcut că toate exemplele de texte legale și toate explicațiile juridice sunt ajustate pentru practica medicală ceea ce transformă studiul într-un instrument practic foarte ușor de înțeles și utilizat de către comunitatea medicală. Informația este clar structurată. Există, spre exemplu, liste cu obligațiile principale ale medicilor în relația cu pacienții, cu pașii pe care medicii trebuie să-i urmeze pentru a respecta standardul de îngrijire sau cu o serie de reguli medico-legale menite să reducă semnificativ riscul de malpraxis.

Mi-a plăcut viziunea onestă cu privire la riscurile asociate practicii medicale, de înțelegerea cărora depinde alegerea unei strategii terapeutice potrivite.

De asemenea, am apreciat acuratețea analizei conceptului de malpraxis din perspectivă pur juridică. – „As a legal matter, malpractice is a tort and an extension of negligence law. Like all torts, malpractice causes loss or harm for which compensation may be sought in a court of law. Although the dereliction arises from a violation of the doctor-patient contract in failing to exercise ordinary care to avoid harm, malpractice is governed in chief by negligence law. There is no appreciable difference between negligence and medical malpractice. The principles are identical in all vital respects. It is only in their application that there are minor differences between the two. Malpractice basically involves rules of negligence that are put into practice regarding medical care[16].” Studiul conține o listă orientativă de posibile acțiuni/activități care ar putea fi calificate malpraxis și o listă cu situații care nu se pot circumscrie noțiunii de malpraxis, deși există o percepție eronată a publicului în legătură cu aceste aspecte (spre exemplu, soluții terapeutice alternative, diferențe de opinie cu privie la cea mai bună abordare într-un caz etc.)

Mai mult, mi-a plăcut explicația noțiunii de standard de diligență (standard of care), cartea incluzând și o listă de zece pași prin care medicul se poate asigura că a respectat acest standard. Riscul de malpraxis este analizat inclusiv din perspectivă psihologică, autorul subliniind că este important ca medicul să nu rămână fixat pe primul diagnostic posibil, întrucât lipsa unor cercetări suplimentare crește riscul de malpaxts. („remember that doctors can become focused on the diagnosis they first suspect. So-called diagnostic impressions may conform to the doctor’s preconceived beliefs about predicting the diagnosis rather than actually confirming it.”)

Monografia include un caz de proces simulat și detaliază întrebările care ar urma să fie adresate unui medic acuzat de malpraxis și posibile răspunsuri adecvate situației prezentate. Astfel, în opinia autorului, dincolo de aspectele de fond legate de o acuzație de malpraxis, pregătirea unei strategii adecvate reprezintă un factor determinant într-un proces[17].

CE NU MI-A PLĂCUT:

Cartea deschide prea multe subiecte de discuție și tratează superficial unele capitole.


[1] Charles Theisler (MD, JD, Editor), Maximum malpractice protection. A physician’s complete guide, Ayer Publishing, New York, 2020, disponibilă aici
[2] „All in all, this monograph is packed with basic and clearly-written definitions, well-thought-out advice, and practical tips, all framed by common sense.” (p. xii).
[3] Idem, p.3
[4] Cele 16 capitole sunt structurate în 2 mari părți – una dedicată înțelegerii noțiunii de malpraxis (Malpractice – Knowledge is power) și una care detaliază mijloacele de protecție în cazul unei acuzații de malpraxis (Maximum Malpractice Protection).
[5] Idem, p. 244
[6] Idem, p. 249
[7] Analiza juridică ia în considerare prima cauză relevantă în domeniu, respectiv Slater v. Baker and Stapleton (1767).
[8]„Every medicolegal inquiry begins with the medical record. Insurance audits, peer reviews, state board investigations, government agency inquiries, personal injuries, workers’ compensations and malpractice litigation all begin with the record.” (p. 117)
[9] Idem, p. 13
[10] A se vedea, spre exemplu, art. 664 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: (1) Atunci când medicul, medicul stomatolog, asistentul medical/moaşa au acceptat pacientul, relaţia poate fi întreruptă: a) odată cu vindecarea bolii; b) de către pacient; c) de către medic, în următoarele situaţii: 1. (i) atunci când pacientul este trimis altui medic, furnizând toate datele medicale obţinute, care justifică asistenţa altui medic cu competenţe sporite; 2. (ii) pacientul manifestă o atitudine ostilă şi/sau ireverenţioasă faţă de medic. (2) Medicul va notifica pacientului, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) pct. (ii), dorinţa terminării relaţiei, înainte cu minimum 5 zile, pentru ca acesta să găsească o alternativă, doar în măsura în care acest fapt nu pune în pericol starea sănătăţii pacientului.
[11] Idem, p. 62
[12] Capitolul 16 Achieve maximum malpractice protection
[13] „De la dosarele medicale la procesele de malpraxis, legea are o influență asupra tuturor aspectelor legate de asistența medicală, inclusiv cu privire la consolidarea principiilor etice aflate la baza relației medic-pacient. Legile subliniază importanța menținerii competenței profesionale, a managementului bunelor practici și a autonomiei pacientului prin intermediul ghidării conduitei profesionale. Legislația include, dar nu se limitează la acordarea de licențe, obținerea consimțământului pentru procedurile de diagnostic și tratament, educația medicală continuă, confidențialitate, evaluarea inter pares, limitele neglijenței profesionale, mărturia experților, precum și alte probleme legate de sănătate.” – p. 10
[14] „Standardul de îngrijire include fiecare abordare de îngrijire care este rezonabilă, necesară, relativ sigură (raport bun beneficiu-risc), recomandată de experți de ex. revizuirea articolelor din studiile clinice din literatura medicală sau acceptată, de ex. ghiduri clinice practice bazate pe dovezi, care îmbunătățește îngrijirea pacientului și este recomandată, deoarece este considerată sigură, eficientă și actuală, dacă este publicată în ultimii cinci ani. ” – p. 40
[15] „În practica medicinei, nu se poate niciodată diferenția un caz simplu de unul complex. O durere în gât a unui copil se poate dovedi a fi un abces faringian; o durere de cap aparent banală poate fi arterită temporală care duce la orbire; un copil cu disconfort la picioare poate avea un sarcom Ewing nediagnosticat; o durere de burtă poate fi un abdomen acut; o aluniță cu aspect benign poate fi melanom malign. Medicii trebuie să acționeze în consecință.”- p. 50
[16]  Idem, p. 33
[17] „There are three things you must do absolutely alone in this world – be born, die and testify.” (J. Walker) – p. 226


Consilier juridic Sînziana Bîrsanu

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti