Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Mic eseu despre invidie
04.06.2021 | Marian TRUȘCĂ

Secţiuni: Opinii, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Marian Trușcă

Marian Trușcă

La un seminar de criminalistică pentru procurori și polițiști un reputat profesor de specialitate își începea intervenția cu niște încercări de ironie la adresa fostului meu coleg de facultate care, deși abia trecuse de vârsta de 30 de ani, era din ce în ce mai notoriu. Lucra pe atunci în comisia MJ de elaborare a Noului cod de procedură penală.

Încercând să intre în tema seminarului, deși nu părea a ști care este, domnul profesor, șef de școală doctorală, îl ironiza pe fostul meu coleg spunând că deși are trei doctorate nu este în stare să  formuleze ca lumea un articol din proiectul Codului de procedură penală. ”Cum adică luarea amprentelor suspectului? Se mira profesorul. Corect este amprentarea!” Wow! ce problemă de drept interesantă a sesizat profesorul! Parcă și vedeam criminalii în serie dând lovitura de grație acuzării: ”Dle președinte, vă rog să constatați nulitatea absolută a urmăririi penale pentru că în loc să fiu amprentat mi s-au luat amprentele!” Observația profesorului, care se dorea competentă și spirituală a stârnit râsuri răzlețe, probabil ale unor polițiști obișnuiți să râdă din reflex la glumele șefului.

Nu mai știu dacă profesorul a mai găsit ceva de reproșat colegului meu. Am ieșit din sală după 10 minute pentru că începuse să vorbească tot de Cazul Anca cu care ce-i drept ne captase atenția în facultate. Totuși, nu puteam să aud din nou povestea asta, eram procuror de peste 10 ani și aveam alte așteptări de la un profesor de criminalistică în era geneticii și a aplicațiilor informatice.

Bârfa pare a fi așadar o primă expresie a invidiei, orice poveste compromițătoare despre o persoană din aceeași profesie fiind crezută, nefiind nevoie de prea multe dovezi.

Deși reacția domnului profesor, de altfel un tip absolut agreabil și competent, avea ca unică explicație invidia, nu m-a lăsat indiferent, contaminându-mă cu același sentiment dar și cu cel contrar, admirația față de fostul meu coleg. Acuma, eu știam că în facultate Mihai stătea la bibliotecă de dimineața până seara, deși uneori mai ajungea și pe terenul de fotbal unde pe unii ne prindea noaptea, că în prezent avea ca și mine serviciu și familie dar nu puteam să nu mă întreb: Cum reușise să facă trei doctorate când eu mă chinuiam cu unul? Între timp, nici p-ăsta nu l-am terminat.

Au trecut de atunci mai bine de 10 ani timp în care colegul meu avea să răspundă nedumeririi mele și sper să-l fi convins și pe exigentul profesor. În anii ăștia Mihai Udroiu a confirmat toate așteptările scoțând carte după carte și devenind cel mai cunoscut și vândut autor de penal și procedură penală. Studenți, auditori de justiție, avocați, magistrați se inspiră din cărțile lui iar editorii își freacă mâinile satisfăcuți când mai semnează câte un contract.

Odată cu succesul a sporit și invidia, unul dintre cele mai comune sentimente umane care, evident, nu putea veni decât din partea unor persoane din aceeași profesie, invidia fiind strâns legată de competiție. În timp, am mai asistat la manifestări de invidie față el, sub diversele ei forme, cea mai frecventă fiind critica severă, mai mult sau mai puțin competentă a practicienilor, atunci când mai găseam în cărțile lui câte o explicație insuficient documentată sau neconfirmată de practică.

Când am auzit recent că s-a înscris la examenul de promovare la ÎCCJ mi s-a părut un fapt absolut normal. Deja îmi făcusem planuri că o să revină în București și o să îl scot la o bere, la o terasă cât mai vizibilă, poate mă vedea vreun coleg în compania lui și puteam să îi stârnesc invidia: ”Cum nu știi? Noi am fost colegi de grupă!” Iar dacă puteam, strecuram și gluma proastă care îmi place mie: ”De fapt, eu l-am învățat tot ce știe!”

Nu am urmărit interviul, CSMtv nu este postul meu preferat. Mă mai uit din când în când doar la Comedy Central pentru procurori și doar în reluare. Când cineva mi-a trimis pe whatsapp știrea că a fost respins la interviu nu mică mi-a fost mirarea. Inițial m-am lansat și am început să scriu câteva gânduri sincere la adresa examinatorilor dar am renunțat și am trimis doar emoticonul verde, Nauseated face Emoji.

Asta m-a făcut curios să văd interviul și observând cine și cu ce întrebări l-au mitraliat am găsit explicația deciziei în spusele lui Balzac: Invidia dezleagă limbile după cum admirația le amuțește. Sobrii examinatori au adresat întrebări care mai de care mai alambicate, urmărind aparent niște criterii de evaluare scrise parcă de un legiuitor turmentat: aspecte referitoare la integritatea candidaților; modul în care candidații se raportează la valori precum independența justiției și imparțialitatea judecătorilor dar, mai ales, motivația candidaților și competențele umane și sociale ale acestora. Dacă din primele criterii aș mai înțelege ceva, nu pot înțelege cu niciun chip, din infinitatea de competențe umane și sociale care erau alea pe care le căutau. De exemplu, capacitatea de a analiza o mare cantitate de doctrină sau jurisprudență, de a o sintetiza și transpune în numeroase lucrări este o competență umană? Capacitatea de a susține sute de conferințe și seminarii este o competență umană sau socială? Sau măcar abilitatea de ne folosi degetul opozabil e o competență umană? Dar abilitatea de ne folosi degetul mijlociu?

Aflați la umbra acestor criterii de o imprecizie uimitoare și nefiind cumva obligați să își motiveze notele, examinatorii au primit răspunsurile cu aerul unor profesori nesatisfăcuți. Precum într-un banc popular, orice răspunsuri ar fi dat interogatul examinatorii l-au sancționat oricum pentru că nu poartă șapca integrității croită doar de ei, cu materialul lor și pe măsura unor capete tot de ei alese.

Este adevărat că Udroiu nu e perfect. Se știe că asta e o calitate proprie doar membrilor aleși ai CSM. I se pot reproșa multe, așa cum oricărui contemporan i se pot reproșa. I se poate reproșa că a fost inițial judecător, apoi procuror, din nou judecător care a lucrat la procuratură, revenind iarăși la statutul de judecător. I se poate reproșa că nu și-o fi ales bine prietenii sau i se poate reproșa că prietenii pe care și i-a ales nu și-au ales bine alți prieteni. Toate aceste defecte aparente și altele pe care le are nu îl invalidează deloc ci dimpotrivă, arată că un magistrat excepțional este un om absolut normal, fiind cu atât mai potrivit pentru înalta demnitate. Dar nu și pentru sobrii examinatori. Moralitatea lor exigentă ne-a scăpat de necazul de a avea un astfel de judecător la ÎCCJ sancționându-l pentru niște păcate neclare.

Mi-aș fi dorit să înțeleg care au fost motivele respingerii, de ce nu a îndeplinit criteriile? Să ni se spună, dacă nu le îndeplinește acum, data viitoare are vreo șansă sau îl va urmări toată viața prietenia cu o persoană devenită inamic public? Examinatorii de conjunctură nu ne-au răspuns la aceste întrebări mulțumindu-se să noteze fiecare în căsuțele fișelor de evaluare în așa fel încât să justifice deciziile luate, cel mai probabil, pe baza unor prejudecăți.

Orice explicații am căuta pentru acest rezultat, oricât ne-am uita pe criterii și am analiza răspunsurile la interviu, în realitate, eu cred că așa arată ceea ce Bertrand Russel numea izbânda invidiei travestite în moralitate.

Știu că Mihai nu este excesiv de orgolios și, cu toate că într-un sistem sănătos un astfel de profesionist ar trebui rugat să vină la ÎCCJ, sper să se întoarcă la examenul următor, după ce examinatorii se vor fi întors de unde au venit. Oricum, istoria nu va face nici acum excepție și, așa cum ne-a obișnuit, îi va uita repede pe pizmuitori și pizmele lor, în timp ce Mihai Udroiu pare a-și fi găsit oricum un loc prin istoria dreptului românesc.

Procuror Marian Trușcă
Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Secția de urmărire penală

Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti