« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Statutul juristului universitar român: Când predă? Când cercetează? Când trăiește?
07.06.2021 | Cristian CLIPA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Crstian Clipa

Cristian Clipa

În România, actuala lume universitară este în freamătul unor necontenite căutări. Intuiesc că cele 40 de facultăți de drept pe care le are, în prezent, această țară sunt marcate de următoarea întrebare: Juristul universitar român, angajat pe o funcție didactică, trebuie să fie mai degrabă profesor (în cel mai larg sens al acestei noțiuni) sau mai degrabă cercetător și numai cu titlu subsidiar, eventual, accidental și profesor?

Pare că juristul universitar român trebuie să fie, deopotrivă, un cadru didactic dedicat (asistent, lector, conferențiar sau profesor), dar și un cercetător performant (ca și cum aceasta și numai aceasta i-ar fi menirea). În aparență, l-ar obliga la această atitudine art. 287 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, text care stabilește ritos faptul că norma universitară cuprinde o normă didactică și una de cercetare. O analiză atentă și o interpretare sistematică a acestei dispoziții, în corelație cu alte prevederi ale legii, ne conduc însă la concluzii nuanțate:

a) Legea nr. 1/2011 face o clară distincție între funcțiile didactice și funcțiile de cercetare [art. 285 alin. (1) și (2)], stabilind chiar o corespondență (sau o echivalare) între aceste două categorii de funcții, corespondență care este utilizată atunci când se pune problema încadrării salariale și, respectiv, problema trecerii unui universitar de pe o funcție didactică pe una de cercetare sau invers;

b) funcțiile didactice sunt: asistent universitar, lector universitar/șef de lucrări, conferențiar universitar, profesor universitar [art. 285 alin. (1) din Legea nr. 1/2011], în timp ce funcțiile de cercetare sunt: asistent de cercetare; cercetător științific; cercetător științific gradul III; cercetător științific gradul II și cercetător științific gradul I [art. 285 alin. (2) din legea nr. 1/2001];

c) între cele două categorii de funcții, echivalența se face după cum urmează: „a) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care deţin o diplomă de doctor; b) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/şef de lucrări; c) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar; d) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar”.

Plecând de la observațiile de mai sus, suntem obligați să reținem următoarele:

(i) funcțiile didactice și, respectiv, funcțiile de cercetare din alcătuirea unui departament universitar al unei facultăți de drept sunt două realități instituționale distincte;

(ii) cadrului didactic universitar îi incumbă, cu precădere, obligații de predare, de seminarizare, de evaluare a studenților, precum și alte îndatoriri didactice, astfel cum sunt acestea reproduse sub art. 287 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 și numai în subsidiar, obligații de cercetare, în timp ce cadrul universitar de cercetare are, în mod prevalent, obligația de a face cercetare științifică, de a obiectiva, prin publicații, rezultatele acestei cercetări și numai în subsidiar, poate desfășura și activitate didactică;

(iii) specificitatea celor două funcții universitare – didactice și, respectiv, de cercetare – determină consecințe juridice categorice: o eventuală metodologie de evaluare profesională a cadrelor universitare nu poate fi aceeași atât pentru cadrele didactice, cât și pentru cadrele de cercetare, iar ponderea în evaluare pe cele două componente – didactică și de cercetare – nu poate fi egală, nici în privința celor dintâi și nici a celor din urmă;

(iv) în alte cuvinte, în evaluarea cadrului didactic universitar, trebuie să prevaleze componenta didactică (de predare, seminarizare, evaluare, coordonare lucrări ș.a.m.d.), în timp ce, în evaluarea cadrului de cercetare, precumpănitoare trebuie să fie componenta de cercetare; o metodologie care atribuie aceeași pondere atât componentei didactice, cât și componentei de cercetare, pentru ambele categorii de cadre universitare, este, astfel, din capul locului, nelegală;

(v) în cazul cadrului didactic, activitatea de cercetare științifică este inclusă în norma didactică și trebuie planificată ca atare, respectiv normată, alături de celelalte activități didactice, în condițiile în care art. 287 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 stabilește cu claritate faptul că „norma didactică poate cuprinde (…) alte activităţi (…) de cercetare ştiinţifică înscrise în planurile de învăţământ”; totodată, în cazul cadrului didactic, activitățile de participare la conferințe, concursuri studențești, școli de vară sau alte evenimente similare, precum și activitatea de redactare de manuale, cursuri și caiete de seminar sunt incluse tot în norma didactică – și nu într-o distinctă normă de cercetare – în condițiile în care același art. 287 alin. (2) lit. k) și j1) include în respectiva normă didactică activitățile profesionale în domeniul științific de competență, dar și activitățile de elaborare a materialelor didactice;

(vi) art. 287 alin. (12) din Legea nr. 1/2011 stabilește faptul că „norma didactică nu poate depăşi 16 ore convenţionale pe săptămână”; la rândul său, alin. (22) al aceluiași art. 287 din aceeași Lege nr. 1/2011 adaugă precizator următoarele: „Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână”; iată un text care distinge, în mod categoric, între norma didactică și norma de cercetare, cărora legiuitorul a înțeles să le confere individialitate și pe care, în mod distinct, le poate „încărca” cu cel mult 40 de ore fizice sau de muncă pe săptămână; o interpretare de suprafață a acestor două dispoziții legale mai sus evocate, ar putea conduce la concluzia – greșită, din punctul meu de vedere – că diferența dintre un maxim de 16 ore convenționale pe săptămână, aferente normei didactice și un total de ore fizice sau de muncă de 40 de ore pe săptămână, ar trebui acoperită de un interval de timp dedicat, în exclusivitate, cercetării; acest mod de a vedea lucrurile este profund incorect, având în vedere următoarele împrejurări:

a) art. 287 alin. (12) din Legea nr. 1/2011 vorbește despre 16 ore convenționale, în timp ce art. 287 alin. (22) din același act normativ face vorbire despre un maxim de 40 de ore de muncă; or, nu poate opera o echivalare între cele două categorii de ore și nu poate fi gândită – simplist – o relație între aceste două categorii, care să permită scăderea din cele 40 de ore fizice sau de muncă a celor 16 ore convenționale, întrucât rezultatul acestei operațiuni ar fi unul incert; dacă scazi din 40 de ore fizice sau de muncă, 16 ore convenționale, diferența va fi reprezentată de ore fizice sau de muncă ori de ore convenționale?

b) față de cele mai sus observate, sunt nevoit să amintesc și faptul că, în condițiile art. 287 alin. (6) și (7) din Legea nr. 1/2011: „(6) În învăţământul universitar de licenţă, ora de activităţi de predare reprezintă două ore convenţionale. (7) În învăţământul universitar de master şi în învăţământul universitar de doctorat, ora de activităţi de predare reprezintă 2,5 ore convenţionale, iar ora de activităţi prevăzute la alin. (2) lit. b) reprezintă 1,5 ore convenţionale”;

c) să presupunem că un cadru didactic de predare, cu grad de conferențiar, predă, într-un semestru, un curs de patru ore fizice sau de muncă (la două serii) la licență și două cursuri de câte două ore fizice sau de muncă la masterat; în lumina dispozițiilor legale mai sus menționate, cele patru ore fizice sau de muncă la cursul de licență se transformă în opt ore convenționale, iar cele patru ore fizice sau de muncă aferente celor două cursuri de la masterat, se transformă în alte zece ore convenționale; prin urmare, numai activitatea de predare pe care trebuie să o asigure cadrul didactic luat ca exemplu este de 18 ore convenționale de predare; desigur că 16 din cele 18 ore convenționale sunt aferente postului său, iar cele două ore de predare rămase îi sunt plătite în regim de plata cu ora;

d) numai că cele 18 ore convenționale – echivalentul a 8 ore fizice sau de muncă – sunt numai de predare, în condițiile în care aceluiași cadru didactic îi mai revine și obligația de a satisface, cel puțin în parte, sarcini de serviciu dintre cele enumerate sub art. 287 alin. (2) lit. de la c) la k), sarcini care intră în norma sa didactică, după cum urmează: „c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licenţă; d) îndrumarea elaborării disertaţiilor de master; e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat; f) alte activităţi didactice, practice şi de cercetare ştiinţifică înscrise în planurile de învăţământ; g) conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive; h) activităţi de evaluare; i) tutorat, consultaţii, îndrumarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, a studenţilor în cadrul sistemului de credite transferabile; j) participarea la consilii şi în comisii în interesul învăţământului; j1) activităţi de elaborare a materialelor didactice; k) alte activităţi profesionale în domeniul ştiinţific de competenţă”;

e) probabil că cele mai multe cadre didactice (cu grad de conferențiar, pentru a rămâne la exemplul mai sus dat) au preocupări din cele enunțate sub lit. c), d), f), h), i), j), j1) și k), preocupări care intră, în mod obligatoriu, în norma didactică a acestor cadre și care urmează să acopere diferența dintre cele 8 ore fizice sau de muncă (date în exemplul de mai sus și cărora le corespund cele 18 ore convenționale) și cele maxim 40 de ore fizice sau de muncă/săptămână, pe care este ținut să le presteze același cadru didactic; în exemplul dat, este esențial să ne raportăm numai la orele fizice sau de muncă, pentru că numai acestea pot fi, la rândul lor, puse în conexiune cu maximul de 40 de ore fizice sau de muncă pe care, potrivit legii, un cadru didactic universitar poate fi obligat să le presteze pe săptămână;

f) este important de observat și faptul că Legea nr. 1/2011 face o clară distincție între norma didactică [pe care o descrie scrupulos sub art. 287 alin. (2)] și activitățile de predare care se circumscriu normei didactice [art. 287 alin. (2) lit. a)], fără a epuiza această normă, în condițiile în care legiuitorul a adăugat activităților de predare din conținutul normei didactice numeroase alte activități, astfel cum au fost acestea mai sus enumerate; altfel spus, între norma didactică și activitățile de predare există o relație de la întreg la parte, aserțiune care este perfect valabilă și pentru asistentul universitar, pus în situația de a presta seminare, la care, în mod firesc, se vor adăuga și alte activități dintre cele enumerate de art. 287 alin. (2) lit. de la c) la k) din aceeași Lege cu nr. 1/2011;

(vii) raportat la cele mai sus notate, este evident faptul că rolul fiecărei categorii de cadre universitare – didactice și de cercetare – este unul consistent diferit; cu precădere, cadrul didactic universitar predă, seminarizează, evaluează, întocmește manuale, cursuri universitare și caiete de seminar, în timp ce cadrul universitar de cercetare are, cu predilecție, preocupări în a face cercetare științifică, ale căror rezultate are obligația să le obiectiveze prin publicarea de articole, studii, monografii și tratate; desigur că nimic nu se opune ca un cadru didactic universitar să facă cercetare științifică, iar cadrul universitar de cercetare să presteze și activitate de predare și/sau de seminarizare; însă ponderea în privința celor două categorii de activități diferă în cazul celor două categorii de cadre universitare; un universitar angajat pe o funcție didactică nu poate fi confundat și nici asimilat cu unul încadrat pe o funcție de cercetare; dacă cei doi ar avea același statut profesional, ar fi lipsit de logică ca Legea nr. 1/2011 să distingă, în mod categoric, între ei;

(viii) faptul că, în cazul cadrului didactic universitar, activitatea științifică nu este una caracterizantă sau specifică, decurge și din conținutul art. 287 alin. (14) din Legea nr. 1/2011, text care stabilește, cu claritate, următoarele: „Norma didactică a personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalente acestora este superioară celei minime, fără a depăşi limita maximă prevăzută la alin. (12), conform deciziei consiliului facultăţii, la propunerea directorului de departament, sau deciziei consiliului şcolii doctorale”; or, în virtutea acestui din urmă text pozitiv, este foarte clară împrejurarea că, în viziunea legiuitorului, în universități, își pot desfășura activitatea și cadre didactice „care nu desfășoară activități de cercetare științifică” și cărora le poate fi impusă creșterea normei didactice peste nivelul minim arătat de art. 287 alin. (10) din Legea nr. 1/2011 [de 7 ore convenționale, pentru profesorul universitar; de 8 ore convenționale pentru conferențiarul universitar; de 10 ore convenționale, pentru lectorul universitar și de 11 ore convenționale, pentru asistentul universitar], fără însă a depăși un maxim de 16 ore convenționale, menționate de art. 287 alin. (12) din aceeași Lege cu nr. 1/2011;

(ix) dar să revenim la întrebarea sugerată mai sus: Ce face un cadru didactic universitar, atunci când nu prestează una din foarte numeroasele activități circumscrise normei didactice aferente postului ocupat, astfel cum este această normă descrisă de art. 287 alin. (2) din Legea nr. 1/2011? Ar fi câteva răspunsuri: citește și gândește la ceea ce a citit – pentru a putea preda, seminariza, evalua și scrie, într-o manieră calificată, manuale și cursuri universitare, studii și articole științifice. Iar după ce a epuizat cele 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână dedicate cititului, predării, seminarizării, evaluării, scrisului, implicării în conferințe sau în activități de management academic, completării a tot felul de fișe, formulare, chestionare și rapoarte, face ceea ce i-a mai rămas de făcut: trăiește – pentru a se bucura de viață alături de familie și de prieteni.

Conf. univ. dr. Cristian Clipa
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timişoara

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Opinii, SELECTED TOP LEGAL, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD