Secţiuni » Arii de practică » Business » Banking
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Banking CJUE Drept civil Dreptul Uniunii Europene Jurisprudență Protecția consumatorilor SELECTED

CJUE. C-561/21 – Banco Santander. Începutul termenului de prescripție al unei acțiuni în restituire a unor costuri care au fost achitate de consumator. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră

26 aprilie 2024 | JURIDICE.ro

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost președintă de cameră

Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Contract de împrumut ipotecar – Clauză care prevede plata costurilor legate de contract în sarcina consumatorului – Decizie judecătorească definitivă de constatare a caracterului abuziv – Acțiune în restituire – Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție – Hotărâri preliminare ale Curții

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13[1].

La 29 iunie 1999, reclamanții din litigiul principal au încheiat, în calitate de consumatori, cu Banco Santander un contract de împrumut ipotecar care cuprindea o clauză care punea în sarcina lor plata tuturor costurilor generate de contract.

La 28 octombrie 2017, reclamanții din litigiul principal au introdus o cerere având ca obiect anularea clauzei referitoare la costuri și restituirea sumelor plătite în temeiul acesteia.

Instanța de prim grad de jurisdicție a declarat nulă clauza referitoare la costuri și a obligat Banco Santander la plata către reclamanții din litigiul principal a sumelor pe care aceștia le‑au plătit cu titlu de taxe notariale, de taxe de înregistrare și de costuri de administrare, precum și a dobânzilor legale aferente acestor sume începând de la data la care fuseseră plătite.

Curtea Provincială din Barcelona, Spania, a admis în parte apelul formulat de Banco Santander împotriva deciziei în primă instanță, întrucât această instanță a declarat prescrisă creanța privind sumele plătite în temeiul clauzei referitoare la costuri. Astfel, instanța de apel a considerat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii în restituire a acestor sume corespundea datei la care reclamanții din litigiul principal efectuaseră plățile nedatorate, și anume la momentul încheierii contractului lor de împrumut ipotecar, în anul 1999, și că trecuseră mai mult de cincisprezece ani de la acest moment.

Reclamanții din litigiul principal au formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă din Spania, care este instanța de trimitere. În susținerea căii de atac formulate, aceștia au arătat că, din jurisprudența Curții, rezultă că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii în restituire a sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive nu poate fi stabilit la data încheierii contractului care conținea această clauză.

Instanța de trimitere a exprimat îndoieli cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al unei acțiuni în restituire a sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive în contextul Directivei 93/13. Potrivit acestei instanțe, a face ca momentul de la care începe să curgă acest termen să corespundă datei deciziei judecătorești prin care se stabilește caracterul abuziv al clauzei contractuale în discuție și prin care se pronunță nulitatea acesteia pare a fi incompatibil cu principiul securității juridice, întrucât, în practică, această soluție ar conferi acțiunii în restituire un caracter imprescriptibil.

În această privință, instanța de trimitere ridică problema dacă momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii în restituire nu ar trebui să fie stabilit la data la care această instanță a pronunțat o serie de hotărâri uniforme în care a constatat caracterul abuziv al clauzelor care puneau în sarcina consumatorului plata tuturor costurilor referitoare la un contract de credit și a decis modul în care astfel de costuri trebuiau repartizate după anularea unei asemenea clauze. Potrivit instanței menționate, ar fi de asemenea posibil să se stabilească acest momentul de început al termenului de prescripție la data deciziilor Curții prin care s‑a interpretat Directiva 93/13 în sensul că aceasta din urmă nu se opune ca o astfel de acțiune în restituire să fie supusă unui termen de prescripție, cu condiția respectării principiului efectivității.

În primul rând, Curtea a amintit că, deși Directiva 93/13 se opune ca termenul de prescripție al acțiunii în restituire a sumelor plătite de un consumator în temeiul unei clauze contractuale abuzive să poată începe să curgă independent de aspectul dacă acest consumator cunoștea sau putea în mod rezonabil să cunoască caracterul abuziv al acestei clauze, această directivă nu se opune ca profesionistul să aibă posibilitatea de a dovedi că respectivul consumator avea sau putea în mod rezonabil să aibă cunoștință de acest fapt înainte de pronunțarea unei hotărâri de constatare a nulității clauzei menționate.

Așadar, profesionistul are posibilitatea de a dovedi că consumatorul cunoștea sau putea în mod rezonabil să cunoască caracterul abuziv al clauzei în discuție înainte de pronunțarea unei hotărâri de constatare a nulității acesteia, prezentând elemente de probă specifice referitoare la relațiile sale cu acest consumator în conformitate cu regimul probatoriu național aplicabil.

Prin hotărârea pronunțată la data de 25 aprilie 2024[2], Curtea a stabilit că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca termenul de prescripție al unei acțiuni în restituire a unor costuri care au fost achitate de consumator în temeiul unei clauze contractuale al cărei caracter abuziv a fost constatat printr-o decizie judecătorească definitivă pronunțată ulterior plății acestor costuri să înceapă să curgă de la data la care această decizie a rămas definitivă, sub rezerva posibilității profesionistului de a dovedi că acest consumator avea sau putea în mod rezonabil să aibă cunoștință de caracterul abuziv al clauzei în discuție înainte de a interveni decizia menționată.

În al doilea rând, Curtea a reținut că nu se poate impune unui consumator mediu suficient de atent și de avizat nu numai să se informeze în mod regulat, din proprie inițiativă, cu privire la deciziile instanței supreme naționale referitoare la clauzele standard conținute în contracte de aceeași natură cu cele pe care le‑a putut încheia cu profesioniști, ci și să stabilească, în temeiul unei hotărâri a unei instanțe supreme naționale, dacă unele clauze precum cea inserată într‑un contract specific sunt abuzive.

În plus, motivele, care conduc la concluzia că apariția unor hotărâri ale unei instanțe supreme naționale care stabilesc caracterul abuziv al anumitor clauze standard nu poate implica, în sine, că un consumator are sau poate în mod rezonabil avea cunoștință de caracterul abuziv al unei clauze similare dintr‑un contract pe care l‑a încheiat cu un profesionist, se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește deciziile Curții prin care se statuează cu titlu preliminar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii.

Mai mult, trebuie arătat că, deși deciziile Curții care se pronunță cu titlu preliminar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii beneficiază de o publicitate de natură să faciliteze accesul la acestea, inclusiv pentru consumatori, Curtea nu se pronunță în ele cu privire la caracterul abuziv al unor clauze speciale și lasă în mod sistematic examinarea concretă a acestora la aprecierea instanței naționale întrucât această examinare nu este, în principiu, de competența Curții.

În consecință, prin hotărârea pronunțată la aceeași dată, Curtea a stabilit că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că se opun ca termenul de prescripție al unei acțiuni în restituire a unor costuri care au fost achitate de consumator în temeiul unei clauze dintr-un contract încheiat cu un profesionist al cărei caracter abuziv a fost constatat printr-o decizie judecătorească definitivă pronunțată ulterior plății acestor costuri să înceapă să curgă de la data anterioară la care instanța supremă națională a pronunțat, în cauze distincte, hotărâri prin care au fost declarate abuzive clauze standard care corespund clauzei în discuție din acest contract.

Totodată, Curtea a hotărât că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că se opun ca termenul de prescripție al unei acțiuni în restituire a unor costuri care au fost achitate de consumator în temeiul unei clauze dintr-un contract încheiat cu un profesionist al cărei caracter abuziv a fost constatat printr-o decizie judecătorească definitivă să înceapă să curgă de la data anumitor hotărâri ale Curții care au confirmat, în principiu, conformitatea cu dreptul Uniunii a unor termene de prescripție pentru acțiunile în restituire, în măsura în care acestea respectă principiile echivalenței și efectivității.


[1] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba spaniolă, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership