« Flux noutăţi
JURIDICE.ro
JURIDICE

Bărbierul și călugării (Panciatantra)
11.06.2021 | Alexandra ROȘU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alexandra Roșu

Alexandra Roșu

« povestea anterioară

Este în Țara de la miază-zi un oraș cu numele Pațaliputra. Acolo locuia odată un staroste de negustori, pe care-l chema Manibhadra. Soarta voi să-și cheltuiască averea în fapte bune, în afaceri și-n petreceri. Din pricina nesfârșitelor umilințe pe care le îndura în urma pierderii averii sale, ajunse în culmea deznădejdii. Odată, pe când stătea culcat noaptea, se gândi: „Ah, blestemată să fie sărăcia! Doar se spune:

Caracterul frumos, cinstea, stopânirea de sine, bunătatea, bunacuviință, noblețea: toate acestea nu au strălucire la omul fără avere. (2)

Demnitatea, mândria, învățătura, farmecul, inteligența: toate dispar, de-ndată ce omul nu mai are avere. (3)

Cum se scutură florile frumoase ale primăverii când le bate vântul rece: așa se macină zi cu zi mintea celor înzestrați cu minte, din cauza grijii pentru familia care-i împovărează. (4) Se pierde și mintea celui înzestrat cu o inteligență mare, când omul n-are noroc și trebuie să se gândească necontenit la unt, sare, ulei, orez, îmbrăcăminte și lemne. (5) Ca cerul fără stele, ca lacul fără apă, ca cimitirul înfiorător: astfel e casa celui sărac, oricât de prietenoasă ar fi la înfățișare. (6)

Cei umili și săraci nu sunt luați în seamă de cei bogați, chiar dacă locuiesc sub ochii lor; ei sunt asemenea bășicilor de apă, care apar și dispar fără încetare la suprafață. (7)

Mulțimea îl părăsește pe cel nobil, inteligent și bun, este atrasă de cel lipsit de noblețe, de inteligență și de caracter, dacă-i bogat întocmai ca de pomul dorințelor. (8)

Faptele bune săvârșite odinioară nu sunt de nici un folos pe lumea aceasta. Chiar cei învățați care se trag dintr-o familie nobilă devin robii aceluia care a dobândit avere. (9)

Lumea nu spune despre mare: <<e neînsemnată>>,  atunci când mugește dezlănțuită. Tot ce fac pe lumea aceasta cei ce trăiesc în belșug nu e rușinos.” (10)

După ce medită astfel, iarăși se gândi: „Am să mă las să mor de foame. La ce să mă agăț de o viață nenorocită și fără de folos?” Cu această hotărâre adormi. Atunci i se arată în somn Padmanidhi, sub înfățișarea unui călugăr budist, și-i zise:

– Negustorule, nu fii abătut. Eu sunt una din comorile lui Kubera, pe care au strâns-o și au ascuns-o strămoșii tăi. Mâine dimineață voi veni la tine sub înfățișarea asta. Ai să-mi dai în cap cu-n ciomag, ca să mă prefac într-o grămadă de galbeni și să rămân așa pentru totdeauna. În dimineața următoare, când se trezi și-și aminti de visul pe care-l avusese, un roi de gânduri îl năpădi: „Ah, nu știu: o fi adevărat visul acesta sau nu: Mai degrabă trebuie să fie neadevărat, fiindcă mă gândesc mereu numai la avere. Doar se spune:

Visul pe care-l visează cel bolnav, cel amărât, cel copleșit de griji, precum și cel chinuit de dragoste sau cel beat, acela e-n deșert.” (11)

Între acestea, nevasta lui chemă pe un bărbier să-i spele picioarele. În același timp se ivi pe neașteptate și călugărul, așa cum fusese arătat. Când îl văzu, negustorul, plin de bucurie, puse mâna pe un ciomag de lângă el și-l lovi în cap. În aceeași clipă călugărul se prăbuși la pământ și se prefăcu într-o grămadă de galbeni. Atunci negustorul îi ascunse în casă și dăruind ceva și bărbierului îi zise:

– Ia banii aceștia și hainele pe care ți le dăruiesc. Dar să nu spui la nimeni, prietene, întâmplarea asta! Ajungând acasă, bărbierul se gândi: „De bună seamă că toți acești călugări, când sunt loviți cu bâta peste cap, se prefac în aur. De aceea, mâine dimineață am să chem număr mare dintre ei și am să-i lovesc cu ciomagul în cap, ca să dobândesc aur mult.” Tot chibzuindu-se așa, cu multă greutate trecu și noaptea. A doua zi, se sculă în zori și după e-și pregăti o bâtă zdravănă, se duse la o mănăstire de călugări budiști, ocoli de trei ori statuia lui Buddha, îngenunche și apucând cu gura pulpana hainei recită cu glas tare următoarea strofă:

– Să triumfe acei sfinți Jaina, al căror suflet pătruns de cunoașterea supremă a devenit de la naștere un pustiu, în care nu mai poate răsări nici o dorință. (12)

De asemenea:

„Aceea-i limbă adevărată, care slăvește pe un Jaina; aceea-i minte adevărată, care găsește mulțumire într-un Jaina; acele mâini sunt de lăudat, care-l venerează pe el.” (13)

Tot astfel:

„Te prefaci că meditezi? La care femeie te gândești, deschizând o clipă ochii? Iată, cu toate că ești un ocrotitor, de ce nu ne aperi pe noi, care suntem chinuite de săgeata Amorului?

Nu-i adevărat că ești milos; care altul e mai crud decât tine?” Să vă ocrotească Jaina, căruia îi vorbesc în felul acesta, cu invidie, femeile diavolului. (14)

După ce-i slăvi astfel, se duse la mai marele lor și îngenunchind îi zise:

– Închinare ție, binecuvântează-mă! Acela îi dădu bine cuvântarea sa, zicând:

– Să sporească virtutea! și-l povățui cu bunătate să îndeplinească o faptă cucernică. Bărbierul, după ce-și legă nodul de la manta, zise cu umilință:

– Părinte, vino azi în casa mea, împreună cu toți călugării, ca să vă ospătez. Acela răspunse:

– Fiule, cum poți să vorbești astfel, când cunoști canoanele noastre? Suntem noi oare la fel ca brahmanii, de ne poftești la tine? Noi totdeauna căutăm să fim primiți numai în treacăt și pentru o clipă de către învățăceii noștri; numai când vedem unul din ei că-i plin de râvnă, ne ducem în casa lui, cu multă greutate înduplecați de rugămințile sale. În casa aceluia noi mâncăm atât cât ne trebuie ca sî ne ținem în viață. Du-te dar, și să nu mai vorbești altă dată așa. Auzind aceasta, bărbierul zise:

– Părinte, eu cunosc canoanele voastre. Însă pe dumneavoastră vă poftesc mulți mireni. Eu am pregătit stofe de mare preț de învelit cu ele cărțile. De asemenea, am pus deoparte o sumă de bani pentru cei care copie cărțile. De aceea trebuie neapărat să faceți așa cum cere împrejurarea de față.

După aceea bărbierul plecă. Ajungând acasă, își pregăti o bâtă din lemn de khadira, potrivi bine canaturile ușii și cam pe la amiază se duse din nou la poarta mănăstirii și după rugămintea starețului îi duse acasă la el pe toți, care cum ieșea. Ispitiți de bani și de stofe, ei uitară de mirenii lor cunoscuți și credincioși, și plini de bucurie merseră după el. Nu degeaba se spune:

Până și călugărul cerșetor și gol care trăiește singuratic, după ce și-a părăsit casa, și care bea cu pumnul e mânat pe lumea aceasta de dorințe. Iată un lucru ciudat! (15)

Celui care îmbătrânește îi îmbătrânește părul; celui care îmbătrânește îi îmbătrânesc dinții; ochii și urechile îi îmbătrânesc: numai dorința rămâne veșnic tânără! (16)

După ce-i aduse în casă, încuie binișor ușa și începu să-i lovească cu bâta peste cap. În urma loviturilor unii muriră, alții se aleseră cu capetele sparte și începură să țipe. Auzind strigătele lor, străjerii cetății  ziseră:

– Hei, ce să însemne tărăboiul acesta mare din oraș? Haideți, să mergem îndată! Atunci toți urmară îndemnul conducătorului lor și alergară într-un suflet la casa bărbierului. Aici văzură pe călugări cum fugeau scăldați în sânge. Bărbierul fu legat și împreună cu cei care scăpaseră cu viață fu dus înaintea judecătorilor. Aceștia îi întrebară:

– Cum de-ai săvârșit această ticăloșie? Acela răspunse:

– Ce să fac? Am văzut o întâmplare la fel în casa negustorului Manibhadra. Și le povesti toată întâmplarea, așa cum o văzuse. Atunci aceia chemară pe starostele negustorilor și-i ziseră:

– Negustorule, ai omorât un călugăr? La rândul său acela le povesti întreaga întâmplare cu călugărul. Atunci aceia ziseră:

– Să fie tras în țeapă ticălosul ăsta de bărbier, care nu s-a gândit bine ce face! După ce porunca lor fu îndeplinită, ei grăiră:

Ceea ce n-a văzut bine, n-a înțeles bine, n-a auzit bine și n-a cercetat bine, aceea nu trebuie s-o facă cineva; aceea a făcut-o bărbierul. (17)

Cu drept de cuvânt se spune:

Nu trebuie să se facă nimic fără a cerceta; înainte de a face un lucru, acesta trebuie bine cercetat. Altfel vine în urmă căința, cum s-a întâmplat cu nevasta brahmanului din pricina ihneumonului. (18)

Manibhadra întrebă:

– Cum asta? Judecătorii povestiră:

Adaptare Legal Style: Alexandra Roșu, I Law You
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti

* Panciatantra (Cele cinci cărți ale înțelepciunii) este un text remarcabil și bogat în reguli discutabile.

« povestea anterioară

 
Secţiuni: JURIDICE.ro, Life, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD