« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Identificarea persoanei făptuitorului prin amprentare. Noțiuni generale
14.06.2021 | Ștefania ZORCĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ștefania Zorcă

Ștefania Zorcă

 Abstract

Amprentarea reprezintă una dintre modalitățile prin intermediul cărora putem obține detalii concise ce pot conduce investigația penală către identificarea persoanei reale a infractorului. Mai mult decât atât, amprentele oferă o serie de avantaje, distincte față de celelalte tipuri de urme ce pot fi identificate la fața locului unei fapte, unul dintre cele mai importante vizând unicitatea desenului papilar.

Știința ce se ocupă cu studierea amprentelor se numește dactiloscopie. Dactiloscopia (din greacă daktylos „deget” și skopia „examinare”) reprezintă o metodă de identificare a persoanelor, folosită în antropologiemedicină legală și criminalistică care se bazează pe analizarea caracteristicilor reliefului papilar (amprentelor digitale), elemente statuate în urma cercetărilor antropologului englez Francis Galton care a demonstrat că desenele papilare digitale sunt strict individuale. [1]

Alături de fotografie și de o sumedenie de alte probe pe care le putem preleva de la fața locului sau pe care organele de cercetare penală le pot solicita pentru comparare, luarea amprentelor ilustrează momentul unui demers necesar ce trebuie desfășurat ori de câte ori specialiștii au ocazia. Amprentele fac parte din rândul urmelor ce sunt cel mai des întâlnite, întrucât așa cum au afirmat de-a lungul timpului și marii cercetători ai domeniului, crima perfectă nu există, ceea ce înseamnă că nu există nici posibilitatea ca un infractor să nu lase niciun fel de urmă, intenționată sau nu, în urma actului infracțional.

1. Rolul amprentelor în investigația penală

Rolul amprentelor în investigația penală este extrem de important fie că facem referire la amprentele pe care organele judiciare le pot solicita, în condițiile legii, din partea suspecților, inculpaților, fie că este vorba despre amprentele pe care criminaliștii le pot preleva de la fața locului.

Amprentele presupun studiul desenului papilar care, din fericire pentru acest sector de activitate, reprezintă un mare avantaj, întrucât caracteristicile amprentelor asigură imposibilitatea creării unor confuzii în momentul comparării amprentelor prelevate cu cele aflate în baza organelor de cercetare.

Ceea ce este cert privitor la rolul pe care amprentele îl au în investigația penală este faptul că acest tip de urme însumează o serie de avantaje pe care nicio altă urmă nu le poate oferi, acestea făcând referire la proprietățile desenului papilar, unicitatea acestuia, fixitatea desenului papilar și inalterabilitatea.

Mai mult decât atât, amprentele oferă posibilitatea organelor judiciare de a compara urmele găsite la fața locului cu urmele papilare de care ei dispun în urma realizării unor acțiuni de ridicare a unor amprente, astfel încât identificarea posibilului infractor să devină mai accesibilă. Desigur, toate aceste acțiuni sunt realizate în condițiile legii, ceea ce înseamnă că organele de cercetare penală trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru a solicita ridicarea acestor urme.

2. Proprietățile desenelor papilare

Așa cum am menționat anterior, proprietățile urmelor papilare sunt destul de vaste, fapt pentru care acestea reprezintă unele dintre cele mai evidente urme din punctul de vedere al detaliilor pe care le pot releva în legătură cu persoana care le-a produs.

Pe lângă particularitățile de formă ale desenelor papilare, a căror contribuție în procesul identificării se reduce la stabilirea genului sau grupului din care face parte degetul unei persoane, amprentarea digitală conține și o serie de puncte caracteristice sau detalii, de natură a permite identificarea certă a individului.[2]

Astfel, amprentarea face parte din elementele ce au născut necesitatea elaborării și introducerii în activitatea organelor abilitate a unor metode și tehnici prin intermediul cărora infractorii să poată fi identificați, iar recidiviștii recunoscuți.

Relieful papilar se formează în perioada intrauterină a fătului și este alcătuit din creste și șanțuri care formează așa numitele desene papilare. Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei și tălpii piciorului (plantă), cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate între ele de șanțurile papilare. Sustenabilitatea folosirii metodei este dată de proprietățile desenelor reliefului papilar și anume de unicitatea și stabilitatea acestora.

Dactiloscopia ajută la identificarea persoanelor înregistrate în cazierul judiciar și la stabilirea antecedentelor penale ale acestora fiind, de asemenea, un domeniu al criminalisticii alături de traseologie și balistică judiciară.

3 . Cadrul legal ce permite ridicarea amprentelor în timpul investigației penale

Conform art. 196 al Codului de procedură penală, organele de urmărire penală dispun de posibilitatea de a cere fotografierea și luarea amprentelor suspectului sau inculpatului, ori ale altor persoane cu privire la care există o bănuială de a avea o legătură cu fapta cercetată.

Mai mult decât atât, articolul statuează faptul că în cazul în care consimțământul persoanelor lipsește, acest demers poate fi solicitat și fără acordul celor menționați ceea ce accentuează oportunitatea unei astfel de probe în procesul de aflare a adevărului.

De asemenea, organele de urmărire penală au posibilitatea de a cere în mod implicit amprentarea tuturor persoanelor cu care se presupune că victima sau o persoană ce a avut legătură cu fapta, a avut contact.

Prin intermediul activității de amprentarea se dovedește încă o dată cooperarea dintre domeniul juridic și cel criminalistic, astfel încât prelevarea amprentelor de la fața locului, de exemplu, reprezintă una dintre activitățile specifice criminaliștilor ce trebuie să se asigure de observarea, fixarea și ridicarea tuturor urmelor ce pot avea legătură cu fapta.

Conform cerințelor legale, amprentarea poate fi solicitată doar de către persoanele abilitate în vederea îndeplinirii acțiunilor necesare pentru ca persoana ce a săvârșit o faptă antisocială să poată fi pedepsită în funcție de valorile și drepturile pe care le-a lezat odată cu producerea faptei sale.

Amprentarea nu este un procedeu complicat și nu necesită utilizarea unei aparaturi ieșite din comun, însă reprezintă una dintre acțiunile fără de care criminalistica ar fi incompletă din punctul de vedere al cercetării corecte a urmelor unui infracțiuni.

Astfel, prin puterea legii, pentru clarificarea momentului, rezoluției, finalității unei infracțiuni și pentru identificarea autorului acesteia, organele judiciare pot proceda la demararea tuturor demersurilor necesare analizării și valorificării urmelor în așa fel încât acestea să contribuie la aflarea identității persoanei ce a săvârșit fapta sau a unei persoane ce a avut legătură cu autorul acesteia.

Concluzii

Scopul demersurilor criminalistice nu se rezumă la descoperirea persoanei infractorului, ci la posibilitatea organelor abilitate de a imputa făptuitorului cele întreprinse și, totodată, de a-i aplica acestuia sancțiunea prevăzută de rigorilor normelor de drept penal prin prisma cărora echilibrul societății poate fi menținut.

În consecință, identificarea, fixarea și ridicarea amprentelor reprezintă numai unul dintre multiplele instrumente de care specialiștii dispun cu ocazia cercetării la fața locului, beneficiul principal fiind redat cu primordialitate de unicitatea desenului papilar, mai exact, de relevarea unui element incontestabil cu privire la posibilitatea de identificare corectă a persoanei făptuitorului.


[1] Disponibil aici
[2] Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 120.


Ștefania Zorcă

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Articole, Drept penal, Procedură penală, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD