« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Despre modul de funcţionare a completului colegial
15.06.2021 | Ioana TRIPON

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ioana Tripon

Ioana Tripon

S-a ridicat chestiunea posibilităţii de a se cenzura, de către ceilalţi sau celălalt membri/membru al completului colegial, dreptul altui membru al completului de judecată de a pune în discuţia părţilor anumite chestiuni: constituţionalitatea unei dispoziţii legale, necesitatea administrării unei probe ş.a.m.d.

Consider că nu este legală această cenzură.

Preşedintele completului este cel desemnat aleator, dintre cei doi sau trei sau mai mulţi membri ai completului, să îndeplinească funcţiile reglementate de art. 216 şi 217 din Codul de procedură civilă: el conduce şedinţa de judecată, el deschide, suspendă şi ridică şedinţa; el dă cuvântul părţilor, în ordine, şi celorlalţi participanţi, putând să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. El exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii, bunei-cuviinţe şi a solemnităţii şedinţei; el le poate cere celor care ar veni mai târziu sau care depăşesc numărul locurilor existente să părăsească sala; el veghează ca persoanele care iau parte la şedinţă să aibă o purtare şi o ţinută cuviincioase, ca aceia care se adresează instanţei în şedinţă publică să stea în picioare, putând însă încuviinţa excepţii de la această îndatorire; el atrage atenţia părţii sau oricărei alte persoane care tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate să respecte ordinea şi buna-cuviinţă, iar în caz de nevoie dispune îndepărtarea ei; el dispune, eventual, îndepărtarea din sală a minorilor, precum şi a persoanelor care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă; el îl cheamă la ordine pe apărătorul părţii, atunci când acesta tulbură liniştea şedinţe, amânând procesul dacă, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinţă.

Acestea sunt atributele pe care preşedintele completului le poate exercita în virtutea acestei funcţii suplimentare.

În afara lor, toţi membrii completului au drepturi egale în demersul judiciar, întrucât fiecare, în mod personal, trebuie să îşi poată forma o opinie, potrivit convingerilor sale personale şi în interpretarea şi aprecierea pe care o dă el, personal, dispoziţiilor legale aplicabile şi probelor administrate sau care sunt de administrat.

Ca atare, orice cenzură asupra celorlalte chestiuni ce survin în administrarea justiţiei, din perspectiva derulării şedinţei de judecată, este neavenită şi nelegală.

Art. 261 alin. 5 din Codul de procedură civilă statuează fără echivoc faptul că „judecătorii sau părţile pot pune întrebări celorlalţi participanţi la proces numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se stabileşte de către preşedinte”.

Orice altă intervenţie a preşedintelui completului, în afară de cea legală, de a stabili ordinea în care pot fi puse întrebările, este neavenită şi atentează la dreptul magistratului de a stabili adevărul în cauză, pentru a-şi putea forma opinia juridică şi a da soluţia legală, şi prin aceasta, la dreptul părţilor de a li se soluţiona cauza în condiţii de contradictorialitate.

Nu există posibilitatea de a se cenzura întrebările pe care un judecător doreşte să le adreseze părţilor, pentru că textul legal citat nu permite aceasta. Folosirea verbului „pot” se referă la membrul completului care doreşte să pună întrebări, utilizarea acestei posibilităţi fiind la îndemâna sa, depinzând pur de voinţa sa. Dacă ar fi dorit (în mod absurd) să permită preşedintelui completului să cenzureze această voinţă a colegului de complet, legiuitorul ar fi statuat acest lucru prin punerea verbului „a putea” la îndemâna acestuia, într-o reglementare de genul „preşedintele poate încuviinţa judecătorilor sau părţilor să pună întrebări celorlalţi participanţi…” (să nu fie!)

Dincolo de litera textului legal, analizând raţiunea legii, trebuie observat că magistratul are un statut reglementat la nivel de lege organică (potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. 3 lit. l) din Constituţie).

Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor statuează că „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii trebuie să fie imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu legea şi în mod imparţial, cu respectarea egalităţii de arme şi a drepturilor procesuale ale părţilor. Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. Hotărârile pronunţate în căile de atac nu intră sub imperiul acestor restricţii. Scopul independenţei judecătorilor constă inclusiv în a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea legii”.

Prin urmare, faptul că celălalt membru al completului nu agreează o anumită viziune juridică pe care judecătorul doreşte să o pună în discuţia părţilor nu poate determina împiedicarea acestuia de a o pune în discuţia părţilor, ci opinia sa contrară, dacă va rămâne astfel după ce părţile îşi vor spune cuvântul, se va reflecta în soluţia pe care o va pronunţa ulterior, dacă se va pune problema unei cereri formulate de parte în urma acestei chestionări. Cu alte cuvinte, va putea aprecia atunci că nu mai este necesară nici o probă, respingând cererea în probaţiune care eventual se va formula, sau solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, sau orice altă cerere ar putea decurge de aici, o va soluţiona conform propriei convingeri, potrivit dispoziţiilor codului.

În concluzie, nu pot fi cenzurate solicitările membrului completului colegial de a se pune în discuţia părţilor anumite chestiuni şi practic să se ia posibilitatea părţilor de a fi confruntate cu o chestiune juridică importantă din punctul de vedere al unui membru al completului. Altfel, procesul civil, caracterizat prin oralitate, publicitate, contradictorialitate, ar deveni o simplă formă lipsită de conţinut.

Judecător Ioana Tripon, Curtea de Apel Cluj

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Opinii, Procedură civilă, SELECTED TOP LEGAL, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD