Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Drept penal Opinii SELECTED

Prescripția specială în vremea stării de urgență

9 aprilie 2020 | Veronica DOBOZI, Mihai TRANDAFIR
Veronica Dobozi

Veronica Dobozi

Mihai Trandafir

Mihai Trandafir

Mai există prescripția specială în vreme de Covid? Pe scurt, problema este următoarea: „Este firesc ca perioada stării de urgență să nu intre în calculul prescripției speciale a răspunderii penale, în raport de dispozițiile Decretului Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României?”

Pentru a răspunde problemei semnalate, interesează în special dispozițiile art. 43 alin. (8) din cadrul Cap. V („Domeniul Justiție”) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 potrivit cărora: „(8) Pe durata stării de urgență, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă„.

Ne vom referi strict la acele cauze penale pendinte care nu reclamă urgență, respectiv cele în care nu se efectuează acte de procedură pe perioada stării de urgență, indiferent de stadiul procesului penal. În continuare, apreciem că nu există niciun dubiu în ceea ce privește termenul general de prescripție, care va fi suspendat pe perioada stării de urgență, însă ce se va întâmpla în situația unei cauze penale în care se va împlini în viitor termenul de prescripție specială? Va fi adaugată perioada stării de urgență la calculul termenului de prescripție special sau va fi inclusă în acesta?

Potrivit art. 155 alin. (4) C.pen., termenele de prescripție generale prevăzute la art. 154 C.pen., dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Textul de lege nu face nicio referire la situația suspendării termenului de prescripție, ci doar la întreruperea acestuia. În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, împlinirea de două ori a oricărui termen general de prescripție va conduce la imposibilitatea angajării răspunderii penale, indiferent câte întreruperi au operat în acest interval de timp. Spre pildă, pentru infracțiunea de fals în declarații, săvârșită în varianta specială – pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă – [art. 326 alin. (2) C.pen.], termenul general de prescripție va fi de 5 ani [conform art. 154 alin. (1) lit. d C.pen.]. Totuși, chiar dacă termenul de prescripție va fi interupt prin efectuarea anumitor acte de procedură, după trecerea dublului acestui termen de prescripție general, adica 10 ani, aceasta nu va mai răspunde penal, dacă persoana nu a suferit o condamnare printr-o hotărâre definitivă până la scurgerea acestui interval.

Dar ce se întâmpla dacă în intervalul celor 10 ani vor apărea și situații de suspendare a termenului de prescripție? Va fi inclusă perioada suspendării în intervalul de 10 ani sau va fi adăugată acestuia? Întrebarea enunțată își găsește justificare întrucât legiuitorul nu a prevăzut expres soluția de urmat.

În literatura de specialitate și în practică s-au conturat de-a lungul timpului două opinii contrare cu privire la această ipoteză: într-o primă opinie, s-a susținut că în durata termenului de prescripție specială nu se va include și perioada de timp cât procesul penal a fost suspendat, iar într-o altă opinie, s-a apreciat că în cazul prescripției speciale trebuie luată în calcul și perioada cât termenul de prescripție specială a fost suspendat. În timp ce prima opinie s-a conturat pe baza unei interpretări stricte a textului de lege, cea de-a doua a pus mai mult accent pe scopul prescripției răspunderii penale, în corelație cu finalitatea sancțiunilor de drept penal.

Divergența celor două curente de gândire provine dintr-o lipsă a acurateții reglementării sub acest aspect, situație întâlnită sub imperiul Codului penal 1968, și neremediată nici în actualul Cod penal.

În viziunea noastră, soluția corectă într-o astfel de situație trebuie să țină cont de rațiunea instituției prescripției cât și de finalitatea răspunderii penale, astfel încât dispozițiile 155 alin. (4) C.pen. să fie aplicate atât în litera, cât și în spiritul lor. Pentru a avea efect util, răspunderea penală trebuie manifestată într-un termen rezonabil, cât mai apropiat de momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, în lipsa promptitudinii organelor coercitive statale, aplicarea și executarea sancțiunilor de drept penal devine ineficientă, rezonanța socială a faptei reprobabile scăzând odată cu trecerea timpului, persoana având posibilitatea de a se îndrepta.

Pentru a răspunde însă acelor situații în care făptuitorul se sustrage procesului penal, ori trece un timp îndelungat până la descoperirea infracțiunii, legiuitorul a consacrat termene generale de prescripție destul de lungi în cuprinsul art. 154 C.pen.

Întrucât în legislația penală română regula este prescriptibilitatea infracțiunilor, existând un număr limitat de infracțiuni imprescriptibile de o gravitate deosebită (de exemplu infracțiuni de omor), a apărut necesitatea consacrării legislative a celor două forme de prescripție (generală/specială). Dacă prescripția generală răspunde în general situațiilor în care infracțiunea nu este descoperită într-un timp util, prescripția specială vine să sancționeze lipsa de promptitudine a organelor judiciare care au cunoștiință de săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, însă aceasta rămâne nesancționată într- un termen rezonabil. Cel mai scurt termen de prescripție specială reglementat de Codul penal român este de 6 ani, iar cel mai lung de 30 ani, calculat de la data săvârșirii faptei [conform art. 155 alin. (4) C.pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. e și lit. a C.pen.].

Organele judiciare beneficiază de un timp suficient pentru a cerceta fapta care face obiectul unui proces penal, astfel încât funcțiile sancțiunilor de drept penal să fie atinse. Pentru aceleași considerente, apreciem că nu este justificat ca eventuala perioadă de suspendare a termenului de prescripție (cum este cea fixată prin Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020) să fie adăugată la termenul de prescripție specială, în loc să fie inclusă în acesta din urmă. Susținem această concluzie având în vedere atât scopul general al instituției prescripției răspunderii penale, astfel cum a fost detaliat în paragrafele anterioare, cât și în particular, ținând seama de menirea prescripției speciale, intenția legiuitorului fiind fără dubiu aceea de a nu lăsa să treneze raportul juridic de conflict. În opinia noastră, o interpretare contrară ar perminte o prelungire la nesfărșit a termenului de prescripție specială, cu riscul de a ne abate de la regula prescriptibilității răspunderii penale, contrar voinței legiuitorului român.

Veronica Dobozi, Partner STOICA & Asociaţii
Mihai Trandafir, Senior Associate STOICA & Asociaţii

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership