« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members

Pater Familias – implicațiile contemporane ale unui concept roman fundamental
18.06.2021 | Renato CRÎȘMAR

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Renato Crîșmar

Renato Crîșmar

Secțiune introductivă

Secolul XXI, informația la îndemână, libertate de exprimare și de mișcare garantată, protocol și etichetă în relațiile diplomatice, elemente pe care noi, cu toții, le privim ca pe un firesc imposibil de înstrăinat de persoana umană sau de un raport social, însă așa au arătat lucrurile mereu?

Nu ne este străină identitatea de familie, ca „celulă a societății”. Acest concept s-a consolidat în timp, prin prisma evoluției societății și dezvoltarea comunităților de-a lungul vremii. Având în prim-plan, imaginea familiei ca nucleu al sentimentelor firii umane, ca sprijin afectiv în dezvoltarea noastră ca persoane încă de când deschidem pentru întâia oară ochii, voi antama o analiză axiologică profundă, pentru a pune în lumină transgresarea cu timpul de la familia condusă de pater familias, până la cea clădită pe cele mai solide sentimente.

Pater familias, este pe departe nucleul familiei din Roma antică, mai mult de atât, putem spune că este chintesența societății romane. Într-o altă ordine de idei, pater familias, este figura autorității a cărui putere care se răsfrânge asupra membrilor familiei, o definesc pe acesta. Deci, pater familias este acel cetățean roman bărbat, sui iuris, ce nu se află sub tutela altui pater familias.

Pe parcursul lucrării, se va face remarcată o diegeză clădită dintr-o perspectivă analitică, manifestată pe diverse detalii, urmărind atât aspecte pe care azi le considerăm atipice firii umane, cât și anumite preconcepții pe care încă încercăm să le combatem.

Secțiunea 1. Autoritatea și atribuțiile lui Pater Familias

În contextul eludării granițelor dintre pater familias și un stâlp al familiei contemporane, pentru a înțelege mai bine diferențele, voi folosi ca instrument estetic o manieră neologică de exprimare pentru redarea atribuțiilor lui pater familias. Pe cale de consecință, putem spune că liderul familiei romane, avea atribuții fundamentale pentru dezvoltarea gospodăriei și implicit a comunității din care el și membrii familiei sale făcea parte. Acesta avea un spirit antreprenorial și al responsabilității puternic asumat, iar în acest sens, accentul cade pe sacrificiile pe care era dispus să le facă pentru a menține niște norme de conduită socială în prim plan, ca valori ce fundamentează viața societății din acea vreme.

„Pater familias înseamnă şef de familie şi nu tată de familie. Astfel, putea fi pater familias un bărbat necăsătorit sau chiar un copil, deoarece vechii romani înţelegeau prin termenul de familia atât un grup de persoane, cât şi un grup de bunuri; copilul fără părinţi era şef de familie, în sensul că exercita dreptul de proprietate asupra unor bunuri[1].” De asemenea, puterea părintească se dobândea pe cale ereditară, copilul de familie rămânând o persoană alieni iuris, atâta vreme cât pater familias era în viață.

Secțiunea 2. Granița labilă dintre putere și latura afectivă a posesorului puterii părintești

Aducând în prim-plan puterea inexpugnabilă ce îi revenea, aceasta nu cunoștea granițele afecțiunii și ale sentimentelor interumane. Așadar, posesorul puterii părintești, beneficia de control absolut asupra membrilor și bunurilor familiei, iar noțiunea de posesie nu e distinctă în cadrul persoanelor, decât cea în cadrul obiectelor, pater familias având dreptul de a-și vinde proprii copii[2]. În continuarea acestor reglementări ale conduitei sociale ale vremii, ce dezumanizează firea umană, există și anumite prevederi complementare și anume că după ce-a de a treia vânzare, copilul ieșea definitiv de sub tutela puterii părintești (si pater filium ter venum duuit filius a patre liber esto).

În altă ordine de idei, continuând diegeza pe aceeași margine sensibilă dintre putere și afecțiune, voi pune în lumină dreptul de viață și de moarte pe care pater familias îl avea asupra copiilor săi (ius vitae necisque)[3]. De asemenea vânzarea copilului, era doar pe o perioadă de 5 ani de zile, după care, acesta din urmă revenea sub cupola apărării lui pater familias. Convingerea mea fermă este că aceste reglementări suplimentare, privite acum, peste 20 de secole ce au apus, fac obiectul unei satire ale macabrului, apartenente celor mai întunecate colțuri ale tenebrelor.

Incontestabil, această manieră parazitară și precară de a conduce o familie, nu face altceva decât să înstrăineze persoana ce posedă puterea părintească, de orice valoare umană și reduce la infim, orice garanție a unei evoluții sănătoase a urmașilor săi într-o societate civilizată. Pentru a sintetiza cele din urmă idei într-o concluzie, putem spune că cele 20 de secole ce s-au revărsat peste societate, au reprezentat o trezire la viață și o deschidere uriașă și firească a societății către umanitatea și afecțiunea ce leagă nucleul unei comunități: familia.

Secțiunea 3. Înclinația spre partea stângă a spectrului politic a lui Pater Familias

Pe fondul atribuțiilor ce le poseda pater familias, putem decela o oarecare similitudine cu ideologia socialistă, punând sub lupă capacitatea sa decizionala deplină. Analizând în profunzime ideea redată în prealabil, nu putem eluda eventualitatea ca acest regim politic să își regăsească o oarecare sămânța și în Roma Antică și anume, în atitudinea și influența lui Pater familias în familie și societate.

Prin definiție, socialismul este un amplu fenomen social, care oferă capacitatea de decizie în mâinile unei persoane, iar hotărârile acesteia se răsfrâng asupra tuturor domeniilor de activitate dintr-o societate. Ei bine, această tendință de a controla absolut familia și mai apoi societatea, fără o intervenție democratică din partea altor persoane, o regăsim și în atitudinea lui pater familias. De asemenea, putem constui o paralelă între deznodământul societății ce promovează pe pater familias ca și nucleu al fiecărei familii din societate, respectiv regimurile socialiste ce au beneficiat de putere în trecutul mult mai recent al statelor lumii. La fel cum pater familias a apus odată cu emanciparea și consolidarea unei forme de conviețuire fondată pe mult spirit civic, la fel „în ultimele sute de ani, au existat mai mult de două duzini de încercări de a construi o societate socialist…  Toate aceste încercări s-au încheiat în diferite grade de eșec”[4], cum zicea Dr. Kristian Niemietz. Pe cale de consecință, chiar dacă la o scară distinctă, ambele metode de organizare în societate, consolidate pe același principiu parazitar și precar de a utiliza puterea în absența unei democrații sănătoase și civilizate, au fost sortite eșecului.

Pe marginea aspectelor reliefate în ce-a de-a doua secțiune, coroborate cu cele de mai sus, putem conclude o asociere a unui regim socialist, cu tutela lui pater familias, cea din urmă, redând principiile curentului socialist la o scară mult mai mică, la nivel de familiei, însă dilatat către cele mai înalte cote ale exagerării, departe de valorile morale.

Secțiunea 4. Repercusiuni ale principiilor discriminatorii ale funcționării tutelei lui pater familias în sisteme electorale contemporane

Continuând în același registru comparativ, putem pune în balanță atitudinea discriminatorie rezervată în societatea Romei Antice, perpetuată până la nivelul prejudecăților de gen la locul de muncă în sistemul actual al economiei mondiale. Când ne referim la ideile preconcepute despre anumite drepturi ale femeilor și drepturi ale bărbaților, nu putem spune că suntem străini de aceste concepte, întâlnite într-o oarecare măsură și în zilele noastre însă reușim să pătrundem în intimitatea lucrurilor și să observăm rădăcinile puternice ale acestor preconcepte, la nivelul societății romane, unde pater familias este un actant incontestabil.

Pornind de la cele redate mai sus, continuăm analiza în perimetrul politic, ce aduce în prim-plan „drepturile exclusiv politice, numite și drepturi electorale: dreptul la vot și dreptul de a fi ales[5]. În societatea în care pater familias era o denumire rezonantă, era departe gândul de a oferi femeilor posibilitatea de a beneficia dea astfel de privilegii, atitudine menținută până în secolul XX, mai exact, până pe data de 6 februarie 1918, când s-a făcut un pas spre normalitate, printr-un succès parțial al sacrificiului făcut de martira Emily Davison în Marea Britanie și anume adoptarea unei legi, „în baza căreia femeile cu vârste peste 30 de ani şi dispunând de o anumită avere puteau merge la vot[6].” Urmărind cu atenție data la care s-au materializat diligențele continue ale mișcărilor feministe, putem decela cu ușurință puterea cu care a fost înrădăcinat în percepția umană, această „normalitate” de a încorseta dreptul femeilor la conducerea societății. „Şi astăzi femeile ar trebui să procedeze la fel, pentru a-şi atinge ţelurile”, conchide scriitoarea Diane Atkinson.

Chiar dacă aceste carențe în mentalitatea umană își regăsesc rădăcinile în jurul anului 0, când pater familias era un nucleu al comunității, noi încă ne încercăm să identificăm modalități de a combate această discriminare la nivel de gen. Cel mai calitativ argument în acest sens, îl constituie legislația electorală, de această data, raportându-mă la nivelul legislației de pe teritoriul României. În organizarea alegerilor locale, pe fondul legii 115/19.05.2015, regăsim la Art. 7, Alin 1, Teza finală, următoarea prevedere: „… Listele de candidați pentru alegerea consiliilor locale și a consiliilor județene trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe, cu excepția acelora care conțin un singur candidat[7]„. Prin această prevedere legală, se urmărește implicarea persoanelor de sex feminin pentru a candida, prin această modalitate reușind să se impună în conștiința generală că femeile pot participa la conducerea societății și nimeni nu le poate încorseta de această opțiune.

Cred că accentul de pe marginea acestor aspecte, cade pe faptul că timp de douăzeci de secole, nu am reușit să modificăm această percepție discriminatorie, din vremea lui pater familias.

Secțiune de concluzii

Concluzionând, pe urma diegezei redate pe parcursul întregii lucrări, putem afirma cu certitudine, faptul că aspecte importante din societatea noastră, îți au rădăcinile strâns legate de atitudinea lui pater familias în societatea Romei Antice. În pofida opiniei persoanelor ce consider acest concept roman fundamental unul lipsit de relevanță, ce nu își regăsește utilitatea în viața contemporană, am demontat această idee, trasând paralele între domenii și problematici de actualitate, precum prejudecățile de gen, implicarea persoanelor de sex feminine în viața politică și de conducere a societății, dar și similitudini cu metode de conduită social, precum curentul socialist.

Într-o altă ordine de idei, cunoscând autoritatea și atribuțiile lui pater familias în societatea romană, putem decela cu ușurință, progresul înregistrat la nivel social pe parcursul acestor douăzeci de secole. Acest progres este deosebit de relevant atât în aria socială, respectiv cea ce privește conducerea societății, dar pe departe, cea mai sonoră și mai importantă evoluție, este vizibilă la nivelul vieții de familie. Familia contemporană este sudată întâi de toate pe sentimente puternice și intense, care sunt mai relevante decât legătura de sânge. Am învățat să conviețuim exploatând la maxim intensitatea sentimentului, reușind să privim mult mai larg și mai departe decât o gândire îngustă, apartenentă lui pater familias, pentru care forța sa coercitivă manifestată în mod integral de el, era element sine qua non construirii unor norme de conduită ale raporturilor sociale ideale. Pe parcursul timpului, idealul s-a materializat în sentiment și inteligență emoțională, elemente specific omului secolului XXI.


[1] Emil Molcuț, „Drept privat roman”, Ed. Universul Juridic, Bururești, 2011, p. 96.
[2] XII. Tables, 4.2; Jean Gaudemet, E. Chevreau, pag. 7 și  M. J. G. Garrido, pp. 439-440.
[3] D.48.9.5; Maria Jose Garrido, p. 438.
[4] Rainer Zitelmann, Interviul Forbes: Socialismul, ideea eșuată care nu moare niciodată”.
[5] Mihai Bădescu, Drept Constituțional și Instituții Politice, Ed. Sintech, Craiova, 2020, p. 187.
[6] Peter Hille, „Abia de o sută de ani, femeile au dreptul să voteze”, 03.02.2018.
[7] MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 20 mai 2015, art. 7, alin. 1, Teza finală.


Renato Crîșmar
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Coordonator: Drd. Ionela Cuciureanu

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni: Articole, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD