« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

CJUE. C-58/20 și C-58/20 K și DKAB. Taxa pe valoarea adăugată (TVA). Gestionarea de fonduri comune de plasament. Externalizare. Prestații furnizate de un terț. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru în completul de judecată
17.06.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.

Cererile de decizie preliminară au fost formulate de Tribunalul Fiscal Federal, Austria, în cadrul unor litigii între K (cauza C‑58/20) și DBKAG (cauza C‑59/20), pe de o parte, și Finanzamt Österreich, fostă Finanzamt Linz (Administrația Fiscală din Austria, fosta Administrație Fiscală din Linz, Austria), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestei administrații de a le acorda beneficiul scutirii de TVA prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva TVA.

În cauza C-58/20, între anii 2008 și 2014, diferite societăți de administrare au transferat unui terț, în speță K, anumite prestații de calculare a valorilor relevante în vederea impozitării veniturilor participanților la fonduri, precum deconturile fiscale. Pentru efectuarea acestor prestații, K trebuia să se întemeieze pe calculul veniturilor la nivelul fondurilor astfel cum a fost stabilit de societățile de administrare pornind de la balanța generală și de la contabilitatea fondurilor stabilite de banca depozitară. K prelua valorile indicate în balanța generală și în calculul veniturilor la nivelul fondurilor după un simplu control al plauzibilității (fără verificarea exactității). Ulterior, pentru a întocmi decontul fiscal la nivelul participanților, K trebuia să ia în considerare, printre altele, caracteristicile proprii diferitor tipuri de investitori, precum și să întocmească propriul decont de cheltuieli, să respecte o ordine de alocare autonomă și un calcul al pierderilor specifice.

În perioada în discuție în litigiul principal, societățile de administrare care au mandatat K rămâneau mandatarii fiscali însărcinați cu transmiterea valorilor relevante în vederea impozitării veniturilor participanților la fonduri, printr‑o declarație standardizată, către departamentul pentru declarații. Societățile de administrare preluau astfel valorile relevante calculate de K fără a le modifica și le transmiteau departamentului pentru declarații. Societățile de administrare erau însă responsabile de exactitatea sumelor declarate departamentului pentru declarații în special în ceea ce privește impozitul pe venitul din capital. K era răspunzătoare față de aceste societăți, în temeiul dreptului civil, în cazul unui prejudiciu cauzat de inexactitatea culpabilă a declarației valorilor relevante în materie fiscală.

K a facturat fără TVA prestațiile pe care le furniza societăților de administrare. Însă, potrivit administrației fiscale, prestațiile furnizate de K societăților de administrare nu pot intra sub incidența scutirii respective. Pe de o parte, aceasta apreciază că prestația furnizată de K, care constă în calcularea valorilor relevante pentru impozitarea veniturilor participanților la fonduri, nu este specifică și esențială pentru gestionarea de fonduri comune de plasament. Ar fi vorba mai degrabă despre o prestație specifică profesiei de consilier fiscal sau de auditor. Pe de altă parte, potrivit administrației fiscale, această prestație nu ar fi suficient de autonomă pentru a intra în domeniul de aplicare al scutirii de TVA.

În cauza C-59/20, printr‑un contract de licență din data de 11 decembrie 2008, SC GmbH, cu sediul în Germania, i‑a acordat societății DBKAG, care asigură gestionarea de fonduri comune de plasament, un drept de folosință a unui software care servește la efectuarea unor calcule esențiale pentru gestionarea riscurilor și pentru măsurarea performanțelor în schimbul plății unei redevențe. DBKAG consideră că prestațiile furnizate de SC trebuie să intre sub incidența scutirii prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva TVA. Astfel, DBKAG consideră că software‑ul SC furnizează prestații de calculare a indicatorilor de risc și de performanță care sunt specifici și esențiali pentru gestionarea de fonduri comune de plasament. Potrivit DBKAG, faptul că furnizează ea însăși anumite date software‑ului SC nu trebuie să aibă incidență asupra calificării acestor servicii drept operațiuni scutite.

În ambele cauze, instanța de trimitere consideră că persistă îndoieli cu privire la interpretarea noțiunii de „gestionare de fonduri comune de plasament” în sensul articolului 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva TVA. Desigur, instanța de trimitere consideră că prestațiile de gestionare a riscurilor și de măsurare a performanțelor sunt activități specifice gestionării de fonduri comune de plasament. Cu toate acestea, instanța de trimitere ridică problema dacă responsabilitatea asumată de SC în speță este suficientă pentru ca prestația SC să beneficieze de scutirea prevăzută de dispoziția menționată.

În Hotărârea de astăzi, Curtea a statuat:

Articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că prestările de servicii furnizate de terți unor societăți de gestionare de fonduri comune de plasament, precum unele atribuții fiscale care constau în asigurarea impozitării conform legii naționale a veniturilor fondului obținute de participanți și acordarea unui drept de folosință a unui software care servește exclusiv la efectuarea unor calcule esențiale pentru gestionarea riscurilor și pentru măsurarea performanțelor, intră sub incidența scutirii prevăzute de această dispoziție, dacă ele prezintă o legătură intrinsecă cu gestionarea de fonduri comune de plasament și dacă sunt furnizate exclusiv pentru gestionarea unor astfel de fonduri, chiar dacă aceste prestări de servicii nu ar fi externalizate în totalitate.

:: Hotărârea

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, INTERNAȚIONAL, JURISPRUDENȚĂ, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD