Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CJUE Drept civil Dreptul Uniunii Europene Jurisprudență Procedură civilă Recuperare creanțe SELECTED

CJUE. C-222/23 – Toplofikatsia Sofia. Noțiunea de domiciliu al debitorului. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor

16 mai 2024 | JURIDICE.ro

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor

Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Procedura somației de plată – Noțiunea de «domiciliu» – Resortisant al unui stat membru domiciliat pe teritoriul altui stat membru – Imposibilitatea de a modifica adresa permanentă în statul membru de origine sau de a renunța la ea

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 18 primul paragraf și a articolului 21 TFUE, a articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 4 alineatul (1), a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012[1], precum și a articolului 7 și a articolului 22 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2020/1784[2].

Toplofikatsia Sofia este o societate de drept bulgar de distribuție a energiei termice. La 6 martie 2023, ea a sesizat Tribunalul de Raion din Sofia, Bulgaria, care este instanța de trimitere, cu o cerere de somație de plată împotriva lui V.Z.A., un resortisant bulgar. Toplofikatsia Sofia a solicitat persoanei în cauză plata unei sume de bani în cuantum de aproximativ 358 de euro, pentru motivul că aceasta, proprietară a unui apartament situat în Sofia într‑un imobil aflat în coproprietate, nu a achitat factura corespunzătoare consumului său de energie termică în perioada cuprinsă între 15 septembrie 2020 și 22 februarie 2023 pentru acest apartament.

Instanța de trimitere precizează că V.Z.A. nu este încă parte în procedura principală și că va fi numai după emiterea somației de plată solicitate, cu condiția ca această instanță să fie competentă să soluționeze respectiva cerere.

Instanța menționată arată că, din cercetările efectuate din oficiu în cursul procedurii principale, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul dreptului bulgar, rezultă că V.Z.A. este înregistrat din anul 2000 în registrul național de evidență a populației ca având adresa permanentă în Sofia. Cu toate acestea, la 6 martie 2010, V.Z.A. și‑a declarat adresa actuală într‑un alt stat membru decât Republica Bulgaria. În această privință, instanța de trimitere indică faptul că dreptul bulgar nu permite declararea unei adrese actuale complete în străinătate.

Instanța de trimitere menționează de asemenea o decizie interpretativă, cu valoare obligatorie, pronunțată de Curtea Supremă de Casație din Bulgaria la 18 iunie 2014, privind cazurile de refuz al emiterii unei somații. Potrivit acestei decizii, cu ocazia formulării unei cereri de emitere a unei somații în temeiul articolului 411 din Codul de procedură civilă bulgar, existența unei adrese permanente sau a unei reședințe obișnuite pe teritoriul Republicii Bulgaria trebuie verificată la data notificării somației deja emise, în pofida faptului că, în conformitate cu punctele 4 și 5 ale alineatului (2) al acestui articol, în lipsa unei adrese permanente sau a unei reședințe obișnuite pe acest teritoriu, emiterea unei asemenea somații ar trebui refuzată.

Instanța de trimitere menționează că decizia din 18 iunie 2014 este anterioară modificării articolului 411 alineatul (1) din Codul de procedură civilă bulgar, în sensul că instanța sesizată are în prezent obligația de a‑și verifica din oficiu competența teritorială în funcție, printre altele, de adresa permanentă a debitorului.

Potrivit acestei instanțe, din articolul 411 din Codul de procedură civilă bulgar, astfel cum a fost interpretat de Curtea Supremă de Casație, rezultă că o somație de plată va fi emisă întotdeauna împotriva unui debitor resortisant bulgar a cărui adresă permanentă rămâne înregistrată în Bulgaria, chiar dacă acest debitor dispune de o adresă în străinătate menționată de asemenea în registrul de evidență a populației. Or, o asemenea interpretare ar putea aduce atingere normei prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012, potrivit căreia un debitor domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fi acționat, în principiu, în justiție numai în fața instanțelor acestui stat membru.

În acest context, instanța de trimitere ridică mai întâi problema dacă articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 se opune stabilirii competenței internaționale a unei instanțe sesizate cu o cerere de somație de plată ținând seama de noțiunea de „domiciliu”, astfel cum rezultă din reglementările naționale relevante în cauza principală.

Instanța de trimitere ridică în continuare problema dacă interdicția impusă unei instanțe prin decizia din 18 iunie 2014 de a se întemeia pe adresa actuală a debitorului pentru a stabili că acesta nu are reședința obișnuită pe teritoriul Republicii Bulgaria este conformă cu articolul 18 TFUE, în măsura în care această interdicție ar constitui o discriminare inversă.

În măsura în care dreptul național nu i‑ar permite să stabilească adresa debitorului în afara Bulgariei, instanța de trimitere ridică, în sfârșit, problema dacă se poate întemeia în această privință pe posibilitatea, prevăzută la articolul 7 din Regulamentul 2020/1784, de a recurge la asistența statului membru în cauză.

Prin hotărârea pronunțată la data de 16 mai 2024[3], Curtea a stabilit că articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia se consideră că resortisanții unui stat membru care locuiesc în alt stat membru au domiciliul la o adresă care rămâne înregistrată întotdeauna în primul stat membru.

Totodată, Curtea a hotărât că articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o reglementare națională, astfel cum a fost interpretată de jurisprudența națională, să confere unei instanțe dintr-un stat membru competența de a emite o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că avea domiciliul, la data formulării cererii de somație de plată, pe teritoriul unui alt stat membru, în alte situații decât cele prevăzute în secțiunile 2-7 din capitolul II din acest regulament.

Prin hotărârea pronunțată la aceeași dată, Curtea a stabilit că articolul 7 din Regulamentul 2020/1784 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță dintr-un stat membru, competentă să emită o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, să se adreseze autorităților competente și să utilizeze mijloacele puse la dispoziție de acest alt stat membru pentru a identifica adresa respectivului debitor în vederea notificării sau a comunicării acestei somații de plată.


[1] Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).
[2] Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) (JO 2020, L 405, p. 40).
[3] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba bulgară, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership