« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Vademecum privind investigarea manifestărilor ilicite la adresa și contra securității naționale
28.06.2021 | Doru Ioan CRISTESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Doru Ioan Cristescu

Doru Ioan Cristescu

CUVÂNT ÎNAINTE

Datorită particularităților de comitere a amenințărilor la adresa securității naționale și de  săvârșire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, precum și a modului de instrumentare a unor cauze având un asemenea obiect, am considerat drept utilă  elaborarea unui ghid aflat la îndemâna și în sprijinul  practicienilor și a celor care își desfășoară activitatea în domeniul securității naționale, în care să fie sintetizate principalele aspecte ale investigării acestor manifestări ilicite la adresa securității naționale, într-o formă ușor accesibilă și facil de utilizat.

Anchetarea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, cu excepția celor care sunt constatate în mod spontan, presupun în cele mai multe cazuri, trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal, declanșată prin sesizarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în condițiile prevederilor art. 61 din c.p.p., a organelor de urmărire penală, operațiune care este supusă unor reguli tactice criminalistice vizând alegerea momentului oportun ale acestei transgresări, precum și în ce privește efectele asupra procedeelor investigative informativ operative utilizate până la momentul respectiv, în sensul de a se clarifica dacă acestea se întrerup și sunt continuate prin folosirea procedeelor probatorii din procesul penal sau se continuă în paralel cu aceste procedee probatorii, până la momentul ajungerii la termenul de valabilitate al mandatului de securitate națională, în temeiul cărora au fost autorizate.

În intervalul de timp – mai lung sau mai scurt – al parcurgerii momentelor de descoperire – constatare – sesizare, activitatea supusă  monitorizării, ce constituie obiectul material al procesului investigativ operativ, se desfășoară în continuare, urmând iter criminis – ul specific manifestării ilicite concret faptice, prin acte materiale ce constituie acțiuni sau inacțiuni, ce pot constitui o stare de potențial pericol  cu grade diferite – de la benign, la malign, mai îndepărtat ori iminent – de periculozitate pentru valorile ocrotite constituțional și în legislația incidentă domeniului vizat.

Din această perspectivă devine extrem de semnificativă alegerea momentului, din desfășurarea activității /lor ilicite monitorizate, în care, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, vor proceda la constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și, implicit, la sesizarea organelor de urmărire penală, finalizând în felul acesta procesul investigativ informativ operativ.

Dacă activitățile de descoperire, constatare și sesizare sunt supuse unor reguli procedural penale și normative (prevăzute de legea organică și de ordine interne emise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), pentru operațiunea de  alegere a momentului optim pentru constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și sesizarea  organelor de urmărire penală cu respectiva constatare  se impune instituirea unor reguli tactice criminalistice, ceea ce își propune prezentul demers.

Lucrarea, care este o continuare a articolului: „Amenințările la adresa securității naționale – Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ. Trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la urmărirea penală”, din 30.04.2021 (https://www.juridice.ro/729548/amenintarile-la-adresa-securitatii-nationale-obiectul-material-al-procesului-investigativ-informativ-operativ-trecerea-de-la-procesul-investigativ-informativ-operativ-la-urmarirea-penala.html), reprezintă o reluare, revizuire, adnotare și completare în sinteză, a unor pasaje extrase din lucrarea autorilor Doru Ioan Cristescu, Victor Cătălin Enescu, Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Elemente de tactică criminalistică, vol. 1, Ed. Solness, Timișoara, 2017, capitolele III – Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ privind amenințările la adresa securității naționale și V – Procesul investigativ penal (urmărirea penală) privind infracțiunile contra securității naționale și infracțiunilor de terorism, p. 33 – 56 și 225 – 267, precum și a unor comunicări anterioare: Doru Ioan Cristescu, Victor Cătălin Enescu, Procesele investigative de descoperire și urmărire penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, https://www.juridice.ro/tag/doru-ioan-Cristescu, 09.07.2020; D. I. Cristescu, Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ și al procesului penal în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, articol postat pe https://en.calameo.com/read/0065409658852c27376d7, februarie, 2021, destinată cunoașterii și consolidării cunoștințelor strict teoretice a magistraților, avocaților, studenților sau masteranzilor, precum și oricăror persoane interesate de aplicarea metodologiei de investigare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism. Materialul exprimă opinia autorilor în materie.

CAPITOLUL I

PROCESUL INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV ȘI PROCESUL PENAL

[1] Precizări introductive

1. Sesizarea organelor de urmărire penală, în materia infracţiunilor contra securității naționale și de terorism, poate coincide, în multe situaţii, cu finalizarea activităţii derulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii penale în domeniul securităţii naţionale, care au încunoștințat organele de urmărire penală, fie în condiţiile dispoziţiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., fie conform prevederilor art. 288 alin. 1 din c. p. p., fie în condiţiile constatării infracţiunii flagrante, potrivit dispoziţiilor art. 293 din c. p. p.

2. Administrarea probatoriului[1], în cauzele penale având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale (încriminate în art. 394 – 412 din Codul Penal) sau acte de terorism (încriminate de art. 32 – 38 din Legea nr. 535/2004, privind prevenirea şi combaterea terorismului), dintre care unele se comit în modalităţi faptice concrete oculte, obsconse greu decelabile, iar, uneori, aproape în exclusivitate, prin intermediul comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare, este de cele mai multe ori extrem de anevoioasă, iar posibilităţile de dovedire a activităţii lor ilicite de natură penală se reduc, în mod predilect, la utilizarea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare (art. 138 – 154 din Codul de Procedură Penală), anticipate, în majoritatea situaţiilor, de folosirea – anterior pornirii procesului penal – a mijloacelor şi metodelor specifice şi a procedeelor investigative specifice aflate în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991, Legii nr. 14/1992 ş.a.

3. Tragerea la răspundere penală şi aplicarea sancţiunii persoanelor cercetate şi deduse judecăţii, conturate pe fondul operaţiunii de confruntare a faptei şi vinovăţiei concrete cu normele de încriminare, reprezintă sarcina principală ce incumbă judecătorului cauzei, care pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică, trebuie să constate – aşa cum a fost menţionat într–o lucrare de specialitate (George Antoniu, Vinovăţia penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 112 – 113) – „dacă fapta cu care a fost sesizat există efectiv şi să extragă din multitudinea de elemente concrete care i se înfăţişează trăsăturile specifice, caracteristice care au o relevanţă în raport de cerinţele unui model legal de încriminare”, având de parcurs, cel puţin, următoarele etape:

– „să identifice şi să descifreze corect modelul legal operant,

să cunoască bine faptele, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent,

să cunoască bine dreptul substanţial penal, în ansamblul său” (Idem).

Toate aspectele învederate supra – în ansamblul lor sau luate în considerare în mod izolat – constituie argumente pertinente care impun ca necesare explicații detaliate privind parcursul  instrumentării unei cauze penale având ca obiect infracțiunile în discuție și mecanismele care pot și trebuie să  conducă la descifrarea activităților ilicite deduse investigării.

4. Activitatea de descoperire şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism constituie un proces investigativ.

5. Descoperirea şi urmărirea penală a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi care se derulează de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale (culegerea de informaţii generale şi/sau cele destinate unui caz individual dedus instrumentării), ce anticipează activitatea probatorie derulată de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de infracţiuni şi este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de „investigare” (Investigaţie (investigare) = cercetare, studiere minuţioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acţiunii. (potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX online), accesat la 02.06.2020), întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară şi criminalistică.

6. Investigarea (investigaţia)i activitatea de a investiga – în general sau într-un caz concret – nu este o acţiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată, dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

Caracteristicile esenţiale ale complexului de activităţi menţionate, derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia:

– fie pentru descoperirea infracţiunilor în discuţie, ceea ce se înscrie în activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale, şi atunci are un caracter extraprocesual penal,

– fie, în situaţia în care este destinat strângerii probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, identificarea persoanelor care au săvârşit astfel de infracţiuni şi stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, când are un caracter procesual penal, înscriindu-se în activitatea de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

7. Componentele procesului investigativ având ca obiect amenințările la adresa securității naționale și infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, în ansamblul său:

Comparativ cu situaţia anterioară anului 1990, când fostele organe de Securitate îşi desfăşurau activitatea în baza Instrucţiunilor nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ operative a organelor de Securitate, formele activităţii informativ operative (ce consta într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare şi valorificare preventive a informaţiilor) se realizau prin mijloace şi metode specific muncii de Securitate, prin supraveghere informativă (activitate organizată şi continua de căutare a informaţiilor de primă sesizare despre iniţierea sau punerea la cale a unor acţiuni duşmănoase ori cu privire la fapte şi împrejurări care pot favoriza comiterea de infracţiuni sau fapte antisociale de competenţa organelor de Securitate), prin verificarea informativă (activitatea prin care se continua clarificarea informaţiilor de primă sesizare, ce nu s-au putut soluţiona în termenul de 30 de zile) şi prin urmărirea informativă (activitate de verificare complexă a informaţiilor privitoare la pregătirea ori săvârşirea de infracţiuni de competenţa organelor de Securitate, în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării faptelor infracţionale) (Materialul preluat din C. Troncotă, Duplicitarii, Ed. a II -a revăzută şi adăugită, Ed. Elion, 2014, Bucureşti, p. 350-352).

8. Interferenţa între procesul investigativ informativ – operativ şi procesul judiciar este marcată de modalităţile în care se produce finalitatea procesului investigativ operativ şi este receptată de organele judiciare.

9. Scurte concluzii

Fiecărei categorii de investigaţie – atât cea informativ – operativă, cât și cea penală – îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoaşterea, prevenirea, contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securităţii naţionale.

Particularităţilor manifestărilor de ameninţare la adresa securităţii naţionale, precum şi a infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

10. Definiții și trăsături caracteristice proprii şi elemente componente, prin care se diferenţiază procesul investigativ informativ – operativ de procesul investigativ penal sau urmărirea penală

[2] Particularitățile procesului investigativ informativ operativ în cazul amenințărilor la adresa securității naționale

1. Elementele principale ale procesului investigativ informativ operativ

2. Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ îl constituie faptele denominate drept amenințări la adresa securității naționale, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 51/1991. (a se vedea Partea I, paragr. [5] – [9]).

3. Obiectul procesului investigativ informativ operativ constă în utilizarea metodelor și mijloacelor specifice activității organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în activitatea denumită generic activitate informativ – operativă, precum și a procedeelor investigative informativ operative speciale, în activitatea denumită generic proces investigativ informativ operativ, potrivit prevederilor legale și a normelor interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe (care au un caracter secret).

3.1. Mijloacele investigative[2] și metodele specifice[3] organelor răspunzătoare de aplicarea legilor în domeniul securităţii naţionale sunt reglementate și în  normele interne organizatorice şi funcţionale ale respectivelor organe.

O altă menţiune se referă la metodologia utilizării lor, care este stabilită prin normele interne, cu caracter secret, ale organului răspunzător cu aplicarea legii penale care le foloseşte.

Activităţile în discuţie poartă denumirea generică de „metode sau mijloace informativ operative specifice” şi, prin modul lor de desfăşurare şi reglementare, au un caracter secret (art. 10 din Legea nr. 51/1991 Activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat. Informaţiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decît în condiţiile prezentei legi), nefiind în nici un caz destinate publicităţii, scopul lor fiind de culegere generală de informaţii privind riscurile şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale.

3.2. Importanţa activităţilor specifice constă în aceea că dezvăluie organelor care le desfăşoară informaţii brute, de „primă mână” în legătură cu întreaga gamă de probleme pe care o reprezintă securitatea naţională din toate domeniile: politic, economic, social, ecologic, militar[4], creând posibilitatea intervenţiei rapide pentru înlăturarea operativă a oricăror manifestări ilicite, pentru zăgăzuirea manifestărilor ilicite, pentru cunoaşterea stării de spirit a cetăţenilor, pentru acţiuni preventive, pentru punctarea persoanelor sau grupurilor de persoane virtual sau potenţial pretabile la acţiuni împotriva securităţii naţionale.

Funcţie de modul de penetrare informativă în obiectivele, locurile şi mediile pretabile sau pe lângă persoanele care prezintă potenţial risc şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale[5], de cantitatea şi calitatea a informaţiilor obţinute prin aceste mijloace specifice organele de informaţii îşi pot adopta strategiile necesare, pertinente şi utile, direcţiile de acţiune pentru asigurarea realizării securităţii naţionale.

Categorii de informaţii care se pot obţine urmare a derulării „activităţilor specifice” sunt de la cele mai puţin semnificative până la informaţii de „gradul zero” care nu mai necesită nici un fel de verificare, analizare, prelucrare întrucât au un conţinut bogat, suficient calitativ şi cantitativ pentru a fi exploatate din punct de vedere al muncii de informaţii, dobândind în acest fel finalitate.

În general, informaţiile obţinute suferă un proces de verificare, pe mai multe paliere şi prin diferite căi, apoi de prelucrare şi coroborare cu alte date existente în baza de date a organului de informaţii, cu informaţii din locurile, mediile pretabile sau de la persoanele aflate în proximitatea celora din care provin, cu informaţiile obţinute pe alte canale, pentru ca, în final, ca într-un joc de puzzle, să se poată închega un tablou, un ansamblu, care să ecraneze situaţia operativă reală.

Obligativitatea utilizării mijloacelor, și metodelor informativ operative, precum și a procedeelor investigative informativ operative

În cazul amenințărilor la adresa securității naționale, așa cum sunt acestea enumerate în art. 3 din Legea nr. 51/1991 și a cauzelor penale având ca obiect infracțiuni contra securității naționale, prevăzute în Codul penal și în legi speciale, precum și actele de terorism, respectiv acele categorii de infracțiuni pentru constatarea cărora S.R.I. și S.P.P. au competență materială și funcțională ofițeri anume desemnați lucrătorii S.R.I. și din S.P.P. pot și trebuie să utilizeze mijloacele, și metodele informativ operativ, precum și procedeele investigative informativ operative.[6]

4. Enumerarea mijloacelor și metodelor informativ operative și a procedeelor investigative informativ operative[7]

4.1. Pentru activitatea de culegere de informații generale, în panoplia organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, care au acest atribut exclusiv, se mai află și mijloace și metode utilizate și de alte organe de aplicarea a legii, ca de pildă organele de poliție, de jandarmerie ș.a., care sunt  supuse unor reglementări extrapenale, interne și proprii fiecăreia dintre autoritățile care le utilizează, respectiv:

– observaţia,

– supravegherea şi urmărirea operativă (filaj),

– organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice,

– penetrări informative,

– munca cu agentura,

– exploatarea surselor deschise,

– folosirea de legende, combinaţii, dezinformări,

– precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane.

4.2. În plus, față de instrumentele susarătate, în mod specific, fiecăruia dintre serviciile, ce fac parte dintre organele administrative autonome cu atribuții în domeniul securității naționale, li s-au conferit și prerogativa utilizării altor metode și mijloace specifice organului operativ respectiv:

5. Activitatea de informații desfășurată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale poate fi structurată pe două mari ETAPE, care, la rândul lor, cuprind STADII și FAZE:

 6. Procedura de autorizare a procedeelor investigative informativ operative

6.1. Considerații generale privind procedura extrapenală, administrativă referitoare la utilizarea  mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative informativ operative

(a se vedea și comentariile valoroase formulate de  R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 529 – 539; Dan Constantin Mâță, Securitatea națională. Concept. Reglementare. Mijloace de ocrotire, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 377 – 385).

Dacă activitatea de culegere de informaţii generale (ce se poate realiza prin: observaţie, supraveghere şi urmărirea operativă (filaj), organizarea de pânde operative şi capcane criminalistice, penetrări informative, munca cu agentura, exploatarea surselor deschise, folosirea de legende, combinaţii, dezinformări, precum şi legitimarea şi identificarea unor persoane, solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi sau instituţii publice, respectiv solicitarea de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori efectuarea de constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată ocazional; solicitarea și obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii; efectuarea de activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale) este atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, interne, activitatea de culegere de informații din faza investigativă (care poate fi efectuată prin: a) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; b) căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect; c) ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; d) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private; e) localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; f) interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; g) obţinerea de informaţii privind tranzacţiile financiare sau datele financiare ale unei persoane, în condiţiile legii), este de atributul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale) și se realizează în cadrul unei proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională (m.s.n.), a magistratului competent material și funcțional, iar, în cadrul procesului penal, faza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

6.2. Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

Dacă din culegerea de informaţii generale rezultă existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, respectivele date şi indicii trebuie completate, controlate şi fundamentate ceea ce se realizează, în continuare, prin solicitarea autorizării efectuării unor acte, a căror scop este aprofundarea şi amplificarea culegerii de informaţii, adresată magistratului competent, într-o procedură administrativă (potrivit art. 15 – 21 din Legea nr. 51/1991) sau, în situaţia în care primele informaţii sunt suficiente, cantitativ şi valoric, şi decelează pregnant existenţa unei infracțiuni contra securităţii naţionale ori acte de terorism, se formulează comunicarea (prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991), cu caracter secret (conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991), ce constituie acte încheiate de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru infracțiunile constatate în timpul atribuțiilor prevăzute de lege (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p. combinat cu art. 288 alin. 1, ipoteza a 3 – a din c. p. p., art. 11 din Legea nr. 14/1992: “În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală.”, art. 14 din Legea nr. 191/1998: “f) consemnează rezultatele activităţilor prevăzute la lit. d) şi e) in acte de constatare, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedura penală, care pot constitui mijloace de proba;”, care se remite organului de urmărire penală competent, ceea ce constituie temei pentru ca  acesta să se sesizeze din oficiu, pentru declanșarea procesului penal (art. 292 din c. p. p.), situație ce constituie  înscrierea într-o procedură judiciară penală.

6.3. Propunerea de autorizare, autorizarea / respingerea autorizării utilizării procedeelor investigative informativ operative specifice speciale, emiterea mandatului de securitate națională (m.s.n.) (art. 15 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

6.3.1. Etapele pe care le parcurge propunerea formulată de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se înfățișează după cum urmează (a se vedea și comentariile formulate în R. Slăvoiu, Protecția penală a vieții private, Ed. Universul juridic, București, 2016, p. 529 – 539):

I. Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale formulează, în scris, propunerea de autorizare a unuia / unora din procedeele investigative speciale (activităţile specifice din cele prevăzute la art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991).

Documentul trebuie să cuprindă: a) numele şi funcţia persoanei care formulează propunerea; b) data şi locul emiterii propunerii; c) date sau informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor pe care se întemeiază propunerea; d) motivaţia pentru care se impun activităţi specifice; e) categoriile de activităţi pentru care se propune solicitarea autorizării; f) dacă este necesară încuviinţarea pătrunderii în spaţii private pentru desfăşurarea de activităţi specifice; g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;  h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută; i) locul unde urmează a fi executate activităţile propuse, dacă acesta este cunoscut.

II. Propunerea se înaintează Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în termen de 24 de ore de la înregistrare ori de îndată în cazurile urgente, de procurori anume desemnaţi de acesta, în legătură cu aceasta existând două posibilități:

– în situația în care apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin ordonanţă motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat-o.

– dacă se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse, existând obligația ca solicitarea să cuprindă aceleași date precum cele menţionate în propunerea de autorizare.

III. Unul din judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinează, de urgenţă, în camera de consiliu solicitarea primită, adoptând următoarele soluții:

dacă apreciază că nu sunt suficiente informaţii, solicită suplimentarea de îndată, în scris, a argumentelor prezentate.

– în cazul în care judecătorul constată că cererea nu este justificată, o respinge prin încheiere motivată. Încheierea este definitivă ( 18 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

– în cazul în care judecătorul constată că solicitarea este justificată şi activităţile se impun în condiţiile art. 14 alin. (1), dispune autorizarea, prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; b) date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale, prin prezentarea faptelor şi circumstanţelor care justifică măsura; c) activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f) persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei ( 17 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).

III /1. Judecătorul emite, totodată, un mandate (Denumit mandat de securitate națională = m.s.n., pentru a se deosebi de mandatul de supraveghere tehnică = m.s.t., emis în condițiile codului de procedură penală), cuprinzând elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – h) din Legea nr. 51/1991 ( art. 17 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, adică: a) denumirea instanţei, data, ora şi locul emiterii; c) activităţile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2); d) identitatea persoanei care este afectată de activităţile specifice, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dacă aceasta este cunoscută; e) organele care efectuează activităţile autorizate; f) persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a acorda sprijin la executarea activităţilor autorizate; g) precizarea locului sau a localităţilor în care se vor desfăşura activităţile autorizate, dacă acestea sunt cunoscut; h) durata de valabilitate a autorizaţiei).

IV. Dacă se impune cu necesitate autorizarea unor noi activităţi decât cele iniţiale, desfăşurarea acestora în alte locuri sau localităţi, dacă sunt cunoscute, ori atunci când au intervenit schimbări ale numerelor de apel, mandatul iniţial se completează în mod corespunzător, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 15 ( 17 alin. 3 din Legea nr. 51/1991).

6.4. Durata, prelungirea și încetarea valabilității autorizării procedeelor investigative speciale (art. 17 alin. 4 din Legea nr. 51/1991).

Durata de valabilitate a autorizării activităţilor este cea necesară pentru desfăşurarea acestora, dar nu mai mult de 6 luni.

Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 3 luni.

În ipoteza solicitării prelungirii autorizării, cererea se întocmeşte potrivit art. 15, care se aplică în mod corespunzător, la care se adaugă solicitarea de prelungire a autorizării, cu prezentarea motivelor ce justifică prelungirea (art. 16 din Legea nr. 51/1991).

Durata maximă a autorizărilor cu privire la aceleaşi date şi informaţii din care să rezulte existenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale este de doi ani.

Activităţile specifice încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.

6.5. Ipoteza emiterii unei noi autorizații cu privire la aceeaşi persoană

O nouă autorizaţie cu privire la aceeaşi persoană poate fi solicitată şi emisă numai dacă cererea se bazează pe noi date şi informaţii şi cu respectarea prevederilor art. 15-17.

6.6. Procedura în situații urgente

În situațiile determinate obiectiv de a fi cu  caracter urgent, constând în posibilitatea prejudicierii grave a finalității utilizării procedeelor investigative informativ operative specifice  speciale procurorul anume desemnat de procurorul general al P.I.C.C.J. are posibilitatea legală de a autoriza folosirea unuia sau mai multora dintre procedeele în discuție pe o durată de maximum 48 de ore, urmând să solicite, de îndată ce există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea termenului de 48 de ore, autorizarea judecătorului.

Judecătorul sesizat se pronunţă asupra cererii de îndată, existând două posibilități:

– dacă apreciază că se impune continuarea activităţilor prevăzute la art. 19 (1), dispoziţiile art. 15-17 se aplică în mod corespunzător,

– dacă apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin. (1):

– fie confirmă efectuarea acestora şi păstrarea materialelor obţinute

– fie dispune încetarea de îndată a acestora şi distrugerea materialelor obţinute, în termen de maximum 7 zile. O copie a procesului-verbal privind distrugerea se transmite judecătorului.

6.7. Dispoziții obligatorii ale legii privind obligațiile persoanelor fizice și juridice implicate în activitatea de autorizare a utilizării procedeelor investigative speciale, punerea în executare a procedeelor sau de sprijinire a acesteia și regimul clasificat al activităților

Întreaga procedura de autorizare a activităţilor specifice, precum şi desfăşurarea activităţilor autorizate se fac cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a autorizării beneficiază de protecţia legii şi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor şi informaţiilor de care iau cunoştinţă cu acest prilej şi să respecte prevederile legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

Organele care pun în executare activităţile autorizate sunt obligate să le întrerupă de îndată atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat şi să îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La rândul său, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre întreruperea activităţilor autorizate atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat.

Aceleaşi organe au obligaţia să îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activităţilor autorizate prin mandat şi despre măsurile luate, conform legii.

7. Fazele procesului investigativ informativ operativ

7.1. În activitatea investigativă informativ operativă, culegerea de informaţii parcurge mai multe faze, potrivit unui tipar, după cum urmează:

8. Finalizarea procesului investigativ informativ operativ

8.1. Dacă activitatea de culegere de informaţii generale, este atributul exclusiv al organelor de informaţii şi supuse unor reglementări extrapenale, activitatea din faza procesului investigativ se realizează în cadrul unei  proceduri administrative extrapenale, numai cu autorizarea, prin mandatul de securitate națională, a magistratului competent material și funcțional, iar, în cadrul procesului penalfaza activităților preliminare destinate verificării sesizării din oficiu, numai conform dispozițiilor codului de procedură penală şi în baza unui mandat eliberat de magistratul competent.

Între cele două faze şi categorii de activităţi există o strânsă legătură, interdependenţă şi de intercondiţionare reciprocă rezultată din dinamica muncii de culegere de informaţii și a activității de urmărire penală.

9. Cadrul subiecților procesului investigativ informativ operativ

10. Cadrul general al reglementărilor în ceea ce privește organele (instituțiile) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale este oferit de prevederile Legii nr. 51/1991, ce nominalizează în acest sens, care sunt organele competente material și funcțional (art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991), cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.), Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.), Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.), precum şi Ministerul Apărării Naţionale (M.Ap.N.- D.G.I.A), Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate.

În ce privește serviciile departamentale din cadrul Ministerului Justiției, fosta Direcție Generală de Protecție și Anticorupție, a fost desființat prin H.G.R. nr. 127/2006, iar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fosta Direcție Generală de Informații și Protecție Internă a fost desființată prin O.U.G. nr. 76/2016, în prezent funcționând Direcția Generală de Protecție Internă.

În domeniul prevenirii și combaterii terorismului activitatea și cooperarea în domeniu se realizează ca Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului denumit în continuare SNPCT, la care participă următoarele autorităţi şi instituţii publice:

a) Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnică;

b) Ministerul Afacerilor Interne;

c) Ministerul Apărării Naţionale;

d) Ministerul Afacerilor Externe;

e) Ministerul Economiei şi Comerţului;

f) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

g) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;

h) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;

i) Ministerul Sănătăţii;

j) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;

k) Ministerul Finanţelor Publice;

l) Ministerul Integrării Europene;

m) Ministerul Justiţiei;

n) Serviciul de Informaţii Externe;

o) Serviciul de Protecţie şi Pază;

p) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;

q) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

r) Banca Naţională a României;

s) Agenţia Naţională de Control al Exporturilor;

t) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

u) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (6 alin. 2 din Legea nr. 535/2004).

S.R.I. – ca autoritate naţională în domeniu – asigură coordonarea tehnică a SNPCT, prin Centrul de coordonare operativă antiteroristă (CCOA)[17], inființat în structura sa (art. 6 alin. 3 din Legea nr. 535/2004)

Întreaga activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 51/1991).

Cadrul particular al reglementărilor este configurat de legile de organizare și funcționare a fiecăruia dintre serviciile de informații, în parte.

11. Materialul procesului investigativ informativ operativ

11.1. Materialul procesului investigativ informativ operativ are caracter secret și este configurat de complexul de scripte, înscrisuri și materiale multimedia în care se materializează activitățile desfășurate și prin care se constată mersul și rezultatele desfășurării acțiunilor investigative informativ operative, ca urmare a ordinelor, dispozițiilor și instrucțiunilor dispuse de subiecții oficiali ai procesului investigativ informativ operativ, iar documentele organelor de informaţii şi ale celor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se păstrează în arhivele acestora şi nu pot fi consultate decât în condiţiile legii (art. 28 din Legea nr. 51/1991).

11.2. În Legea de organizare și funcționare a fiecăruia dintre organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale se regăsesc prevederi în sensul celor de mai sus:

11.3. Materialul informativ rezultat al activităților derulate în procesul investigativ informativ – operativ (informații, date, indicii)

Activitatea de informații și întreaga documentație realizată cu prilejul desfășurării acesteia are caracter secret de stat, conform art. 10 din Legea nr. 51/1991 și este supusă regimului juridic menționat de prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1991.

11.4. Materialul procesului investigativ informativ operativ este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, de către subiecţii oficiali ai procesului investigativ informativ – operativ.

În acest material sunt surprinse elementele de fapt  ale activității desfășurate de subiecții care au fost monitorizați până la momentul sesizării organelor de urmărire penală, bază factuală care este susceptibilă de a se  circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism și care servește  la constatarea existenței acesteia, ecranând împrejurările necesare pentru justa soluționare a cauzei, având astfel o contribuție substanțială la aflarea adevărului în procesul penal.

S-ar putea spune că respectivele elemente de fapt ar putea avea aptitudinea de a constitui ceea ce legiuitorul a înțeles să definească prin noțiunea de „probe”, în înțelesul statuat de art. 97 alin. 1 din c. p. p., singurul impediment fiind că au fost obținute, pe de o parte, în afara procesului penal, iar pe de altă parte, prin alte mijloace decât cele  enumerate în art. 97 alin. 2 lit. a – f din c. p. p., respectiv prin mijloacele prevăzute de art. 13 lit. a – f  și / sau cele prevăzute de art. 14 alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991, deci că au ca proveniență o sursă extra procesuală.

Pentru considerentele exprimate supra elementele de fapt în discuție rămân la calitatea de informații, date, indicii și au valoare extra procesual  penală (Prin Decizia C.C.R. nr. 91/2018 (Referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 20 aprilie 2018., în vigoare de la 20 aprilie 2018) s-a concluzionat cădispozițiile legii privind securitatea națională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor și informațiilor rezultate din activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

Doar dispozițiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activități specifice culegerii de informații, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispozițiile art. 11 lit .d din Legea nr. 51/1991.”).

11.5. Situația materialelor informative, rezultat al activității de informații, inclusiv al procesul investigativ informativ – operativ, funcție de fazele și stadiul activităților, se prezintă după cum urmează:

[3] Particularitățile procesului investigativ penal (urmăririi penale) a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

1. Precizări introductive și noționale

1.1. Procesul penal, care a fost definit  în diferite modalități[18], constituie o activitate reglementată de lege, cu patru funcții judiciare separate, potrivit  prevederilor art. 3 din c. p. p., din care una este funcția de urmărire penală, compartimentată (divizată) pe mai multe faze, etape și stadii.[19]

 1.2. Faza de urmărire penală cuprinde ca etape procesuale, efectuarea urmăririi penale și rezolvarea cauzei de către procuror, iar ca stadii procesuale conține dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă, efectuarea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale față de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale, rezolvarea cauzelor, fie prin clasarea și/sau renunțarea la urmărirea penală, fie prin terminarea urmăririi penale.

În literatura de specialitate s-a remarcat și existența unei faze preliminare fazei de urmărire penală, respectiv faza primirii plângerii, denunțului sau sesizarea din oficiu ori constatarea infracțiunii flagrante[20], opinie pe care o impărtășim.

1.3. Urmărirea penală este o fază prejurisdicțională[21], cu trăsături caracteristice proprii, care o diferențiază de celelate faze ale procesului penal, cu funcțiune și finalitate proprii, este o activitate în devenire, care începe, se amplifică și se sfârșește, realizată  prin succesiunea dinamică, progresivă a unor acte judiciare efectuate consecutiv și coordonat, în mod nepublic, cu caracter preponderent scris și relativ lipsită de contradictorialitate, cu arie structurală proprie, în sensul că se situează între un punct inițial: pornirea procesului penal, prin dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă și un punct final: rezolvarea cauzei penale de către procuror, cu subiecți procesuali specifici, ce au competențe materiale, teritoriale și funcționale distincte față de cei din faza judiciară și execuțională, cu materiale constând în acte procesuale, acte procedurale și documente specifice.

2. Aspecte particulare ale urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism

Ceea ce particularizează urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism de urmărirea penală a celorlalte infracțiuni prevăzute în codul penal și legi speciale poate fi rezumat la următoarele aspecte, ce urmează a fi detaliate în cele ce urmează:

2.1. Instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracţiuni contra securității naţionale și acte de terorism, incorporează investigarea informativ-operativă (“activităţile specifice”), ce se derulează în exclusivitate de organele de informaţii şi investigarea penală, realizată de organele judiciare şi/sau cu sprijinul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, şi se desfăşoară, prima, în faza anterioară  începerii urmăririi penale (extraprocesual penal), prejurisdicțională și poate constitui temei pentru dispunerea începerii urmăririi penale şi, secunda, în faza de urmărire penală (procesual penal).

2.2. trăsăturile caracteristice ale activității de urmărire penală cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism:

2.2.1. regulile generale ale urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

2.2.2. modalitățile normative și concret faptice specifice de comitere a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

2.2.3. modurile specifice de sesizare a organelor de urmărire penală în legătură cu aceste infracțiuni

2.2.4. mijloacele de probă și procedeele probatorii de administrare a probelor cu prilejul urmăririi penale a  infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

 2.2.5. subiecții procesuali, oficiali, subiecții ocazionali, care asigură efectuarea urmăririi penale cu prilejul instrumentării cauzelor ce au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și acte de terrorism

3. Optăm, cel puțin la nivel doctrinar, pentru denumirea de proces investigativ penal, a fazei de urmărire penală în cazul cercetărilor întreprinse în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, ca parte a procesului penal în ansamblul său, în ideea de a exprima mai evident, continuarea procesului investigativ informativ operativ derulat de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ce are ca finalitate descoperirea infracțiunilor din această categorie, interferența și întrepătrunderea între activitățile derulate de aceste organe și de organele de urmărire penală ce instrumentează cauzele penale ce au ca obiect aceste infracțiuni și, tocmai, pentru a diferenția natura juridică administrativă a procesului investigativ informativ operativ, de natura juridică judiciar penală a procesului investigativ penal, i.e. a urmăririi penale.

Că urmărirea penală, în cazul  instrumentării oricărei infracțiuni și, cu atât mai mult, în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism, îndeplinește toate condițiile de a putea fi denumită proces investigativ penal, rezultă din caracteristicile activităților propriu zise întreprinse de subiecții procesuali, respectiv:

a) urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism reprezintă rodul unui complex de activităţi probatorii derulate de organele judiciare, atunci când acestea sunt sesizate în legătură cu comiterea unei/unor astfel de  infracțiuni și  este caracterizat cel mai bine, în aprecierea noastră, prin termenul de investigare[22]”, întrucât surprinde complet amplitudinea demersurilor întreprinse, iar pe de altă parte este tot mai des utilizat în doctrina şi practica judiciară și criminalistică.

b) Investigarea (investigația) și activitatea de a investiga – în general sau într–un caz concret – nu este o acțiune ori o activitate singulară, izolată, haotică, statică, caracterizată prin imobilism, ci, dimpotrivă, coordonată, concertată, dinamică, evolutivă, progresivă, succesivă, uneori de largă amplitudine, elemente ce caracterizează o succesiune de stări, etape, stadii, specifică unui proces.

c) Caracteristicile esențiale ale complexului de activități menționate, derulate de organele judiciare, fac ca acesta să fie definit complet prin expresia proces investigativ.

d) Particularităţilor infracţiunilor comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de infractori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale, iar procesul investigativ derulat are specificitatea determinată de parcursul acestuia, fiind destinat strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, identificarea persoanelor care au săvârșit astfel de infracțiuni și stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, având caracter procesual penal și înscriindu-se în activitatea de urmărire penală, care este una din fazele procesului penal.

e) Procesul investigativ penal sau urmărirea penală, ca parte componentă a procesului penal, are drept scop, prevăzut de codul de procedură penală, probarea judiciară a existenței și comiterii infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, precum și stabilirea participanților la săvârșirea acestora, în vederea tragerii lor la răspundere penală.

4. Procesul investigativ penal sau urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este faza procesului penal destinată strângerii probelor necesare cu privire la existența acestor categorii de infracțiuni, la identificarea persoanelor care au săvârșit o astfel de infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

5. Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale și actelor de terorism parcurge mai multe etape:

6. Trăsătura specifică investigării penale a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este determinată de modalitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și de sesizare a organelor de urmărire penală

În majoritatea situaţiilor, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale descoperă aceste fapte, prin metode, mijloace informativ – operative şi procedee investigative informativ operative specifice, iar, prin actele de constatare (proces verbal de constatare), consemnate potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 (comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale) combinat cu art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 (Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora”), art. 11 din Legea nr. 14/1992 (În cazul în care din verificările şi activităţile specifice prevăzute la art. 9 şi 10 rezultă date şi informaţii care indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiţiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală”)și art. 29 alin. 1 din Legea nr. 191/1998 („În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun in pericol viaţa, integritatea fizica sau sănătatea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), cărora li se asigură protecţie, ori obiectivele aflate în pază, personalul Serviciului de Protecţie și Pază poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare și cu mijloacele materiale de probă”), raportat la art 61 alin.1 lit. c din c. p. p. (Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: …. c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.), încunoștiințează organele de urmărire penală, prin sesizarea obligatorie  făcută de persoanele cu funcții de conducere[23], în condițiile art. 291 din c. p. p., la care atașează procesul verbal de constatare însoțit de documentele prevăzute de art. 61 din c. p. p.

Organul constatator al infracțiunii contra securității naționale și terorism, ce este angajatul unuia dintre organele (ca instituții) răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale nu poate să remită în mod direct actul încheiat cu ocazia constatării infracțiunii, ci, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 combinat cu art. 21 alin. 1 din aceeași lege, doar prin intermediul conducătorului instituției al cărei angajat este, astfel că organul de urmărire penală va fi sesizat prin sesizarea obligatorie prevăzută de art. 291 din c. p. p.

Orice alte date, informații ori indicii transmise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale organelor de urmărire penală, în condițiile art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, în regim secretizat sau desecretizat nu poate constitui o sesizare externă a organelor de urmărire penală , în înțelesul dispozițiilor art. 289 – 291 din c. p. p., ci pot constitui material ce poate fi valorificat prin sesizarea internă, respectiv sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală, potrivit dispozițiilor art. 292 din c. p. p..

Regimul juridic al obligației de derulare a activităților de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism de către organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale este configurat atât de Legea privind securitatea națională a României, cât și de Legile organice de organizare și funcționare a organelor care execută activitatea de informații pentru realizarea securității naționale, în interiorul țării și obținerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea  națională, precum și a altor organe centrale ale administrației de stat, în cadrul cărora funcționează structuri de informații cu atribuții specifice domeniului lor de activitate (Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea S.I.E., Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea S.P.P.), care se corelează cu dispozițiile incidente din codul de procedură penală (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.) , în ce privește încheierea actelor de constatare a infracțiunilor descoperite.

Apreciem că rațiunea menținerii în textul art. 11 alin. 1 lit. d combinat cu art. 10 alin. 1 și 2 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 a prevederii conform căreia informațiile din domeniul securității naționale, care privesc săvârșirea unei infracțiuni se comunică organelor de urmărire penală, în regim de documente clasificate [conform argumentării că activitatea de informații pentru realizarea securității naționale are caracter secret de stat (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 51/1991) și că informațiile din acest domeniu se comunică beneficiarilor, cărora li se aplică prevederile referitoare la apărarea secretului de stat (art. 11 alin. 3 din Legea nr. 51/1991], nu se mai justifică, în condițiile introducerii dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., potrivit cărora, în situația constatării existenței unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni – și cu atât mai mult a unei infracțiuni la adresa securității naționale – în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale au obligația de a sesiza organele de urmărire penală, știut fiind că procedura în fața organelor judiciare nu poate avea un caracter secret.

Aprecierea este întărită și consolidată și de împrejurarea că, în cazul sesizării remise organelor de urmărire penală în condițiile prevederilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/1991, aceasta se realizează în regim clasificat [art. 11 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale și alin. (3) Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – d)], iar exigențele în materia regimului actelor și documentelor utilizate în procesul penal tind să elimine cât mai mult posibil existența unor documente clasificate secret de stat, astfel că se operează cu acte și documente, inclusiv actul de sesizare a organelor de urmărire penală, nesupuse vreunui regim clasificat ca secret de stat sau de serviciu, tocmai pentru ca drepturile părților să poată fi exercitate în deplinătatea lor și fără niciun fel de obstaculare.

Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate (n.n. se referă la procedeele  investigative  informative – operative specifice, prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991), dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reţinute în scris şi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoţite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile şi/sau comunicările interceptate, redate în scris, şi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoţite de conţinutul digital original al acestora, ceea ce confirmă faptul că legiuitorul a înțeles să trateze problematica referitoare la încunoștiințările către organele de urmărire penală, în regim de documente neclasificate.

În acest context, la dosarul cauzei, va fi depus în mod obligatoriu și actul (procesul verbal) de constatare împreună cu mijloacele materiale de probă, realizat de lucrătorul din cadrul organului de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, declasificat, la fel ca și documentele și, eventual, probele multimedia însoțitoare.

7. Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal privind infracțiunile contra securității naționale și de terorism. Enumerare

7.1. Precizări introductive

Pregătirea sau săvârșirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism constituie temei legal pentru solicitarea de către organele de urmărire penală  de la judecătorul competent de drepturi și libertăți a utilizării unor procedee probatorii care se subsumează denumirii de supraveghere tehnică, numai sub imperativul îndeplinirii unor condiții obligatorii potrivit unei proceduri specifice de autorizare și emitere a mandatului de supraveghere tehnică (m.s.t.), care include și situații de urgență, când procurorul poate autoriza pe o perioadă de maximum 48 ore folosirea acestor procedee și care se pun în executare de anumiți subiecți ai procesului investigativ penal; alte metode de supraveghere sau cercetare; alte procedee probatorii, ce pot fi denumite generic clasice; procedee probatorii destinate obținerii probelor testimoniale, un procedeu probator de natură criminalistică, constând în identificarea persoanelor și a obiectelor; precum și mijloace materiale de probă, corpurile delicte și mijloacele de probă scrise.

7.2. Procedeele probatorii utilizate în procesul investigativ penal de organele de urmărire penală care instrumentează cauzele penale care au ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism constau în:

7.3. Trăsături caracteristice ale procesului investigativ penal

Atât mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, cât și mijloacele, metodele și  procedeele probatorii folosite în procesul penal constituie modalități investigative de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional, deci sunt mijloace, metode și procedee investigative.

Scopul în care sunt utilizate mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea procesual și procedural penală sunt destinate constatării existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Natura juridică a metodelor și procedeelor folosite în cursul procesului penal este procesual și procedural penală.

Mijloacele, metodele și procedeele probatorii utilizate în procesul penal, de către organele de urmărire penală, potrivit regulilor instituite procedural și procesual penal se particularizează de mijloacele, metodele și procedeele folosite în activitatea de realizare a securității naționale, care au un caracter secret, prin care se caracterizează, de altfel, în  integralitatea sa, domeniul privind realizarea securității naționale, cât și prin aceea că reprezintă apanajul exclusiv al organelor cu atribuții în acest domeniu, dobândind, din această perspectivă, specificitate.

Mijloacele, metodele și procedeele, folosite în cursul procesului penal sunt caracterizate ca fiind speciale întrucât, au un caracter subsidiar, de excepție, deoarece nu pot fi utilizate decât atunci când informațiile căutate ori probele nu se pot obține prin alte mijloace de probă ori procedee probatorii, iar caracteristica decurge din caracterul de subsidiaritate, ce constituie condiția obligatorie de utilizare a lor.

Fiecărei categorii de investigaţie îi sunt proprii şi caracteristice acele mijloace, metode şi procedee ce sunt apte şi adecvate pentru cunoașterea, prevenirea, contacararea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirea infracţiunilor, identificarea infractorilor, stabilirea şi demonstrarea vinovăţiei acestora şi care sunt utilizate corespunzător acelora folosite de către făptuitori la săvârşirea infracţiunilor contra securității naţionale.

Particularităţilor infracţiunilor contra securității naționale comise în concret şi mijloacelor şi metodelor folosite de făptuitori, relevate prin modul de operare, le corespund modalităţi specifice de investigare, cu mijloacele, metodele şi procedeele corespunzătoare, utilizate conform reglementărilor legale.

Unele dintre procedeele enumerate mai sus, cum sunt: a) supravegherea tehnică; b) reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei şi a obiectelor; c) obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; d) percheziţia; e) ridicarea de obiecte sau înscrisuri; se utilizează și în cazul unei proceduri speciale, ce se poate derula în faza de urmărire penală, respectiv procedura dării în urmărire, potrivit reglementării instituite pentru această activitate (art. 521 și urm. din c. p. p.).

8. Mijloacele de probă în procesul investigativ penal constau în:

9. Subiecții procesuali ai investigației penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

9.1. Organele de urmărire penală, care desfășoară activități de investigare penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism sunt: a) procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T; b) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare; c) organele de cercetare penală special din cadrul S.R.I. și D.G.P.I.

Competențele materiale, funcționale, prerogativele, atribuțiile și obligațiile specifice, precum și interdicțiile și incompatibilitățile subiecților procesuali oficiali care efectuează urmărirea penală în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, sunt statuate în prevederile codului de procedură penală (art. 56, 57 și 65 din c. p. p.), O.U.G. nr. 78/2016 (art. 6, 7 și 10 din O.U.G. nr. 78/2016).

9.2. La solicitarea organelor de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, respectiv D.I.I.C.O.T., cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională (art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1991).

În sensul celor de mai sus, s-a dat o eficiență sporită și un alt cadru de reglementare, prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1992, conform cărora, la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din S.R.I. pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională și de terorism, în sensul că, prin excepție de la prevederile art. 13 ipoteza tip din Legea nr. 14/1992[24]organele S.R.I. pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din c.p.p. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.[25]

Modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 6/2016 se referă, în mod expres, la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică [26], astfel că Centru Național de Interceptarea Comunicațiilor, din cadrul S.R.I., poate deveni util și chiar este recomandat, în instrumentarea cauzelor penale având ca obiect infracțiunile contra securității naționale și de terorism,  ceea ce constituie o extensiune legală procedural penală, de la rolul exclusiv al acestui organism doar în materia interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice efectuate în baza autorizării magistratului competent, în temeiul prevederilor Legii nr. 51/1991, cu natură juridică administrativă, deci extraprocesual penal[27], la rolul activ de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de judecătorul de drepturi și libertăți, în condițiile c.p.p., în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, deci în procesul penal.

Organele de cercetare penală speciale pot efectua, numai în condiţiile art. 55 alin. 5 şi 6, și numai în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Aceasta înseamnă că, organele de cercetare penală specială din cadrul S.R.I., desemnate în condițiile art. 55 alin. 5 și 6 din c. p. p. au competența materială de a efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică, adică a acelor mandate de supraveghere tehnică (m.s.t.) care se referă, conform dispozițiilor art. 138 alin. 13 din c. p. p., la metodele speciale de supraveghere sau de cercetare, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a – d din c. p. p., respective: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, fără a se face vreo altă distincție sau delimitare în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) “prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală”, nici în acest text de lege nefăcându – se vreo altă distincție sau delimitare în în ce privește care anume dintre cele 4 metode speciale pot fi puse în executare de organele de cercetare penală specială desemnate din cadrul S.R.I.

Conform prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992: “Pentru relaţia cu furnizorii de comunicaţii electronice destinate publicului, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii este desemnat cu rolul de a obţine, prelucra şi stoca informaţii în domeniul securităţii naţionale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit <LLNK 12004 304 11 202 30 32> art. 301 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare” și alin. 3 “Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală specială”.

Lucrătorii desemnați din cadrul S.R.I., dacă și atunci când dețin calitatea de organ de cercetare penală specială, potrivit legii[28], pot sprijini organele de urmărire penală, prin efectuarea de acte de cercetare penală,  alături de activitatea de interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță (adică interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare[29]) și pentru activitatea de acces la un sistem informatic (adică pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe[30]), supravegherea video, audio sau prin fotografiere (adică fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora, efectuată ocazional sau sistematic, în locuri publice sau private, în spații inchise sau deschise[31]) și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (adică folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataşate[32]), ceea ce se referă la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (art. 139 și 142 din c. p. p.), prin Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor (C.N.I.C.).

10. Regulile generale ale investigării infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

10.1. Regula asigurării continuităţii între procedeele informative – operative specifice utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale și procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare folosite de organele judiciare

Pentru preîntâmpinarea, prevenirea, respectiv contracararea şi combaterea oricărui gen de ameninţare la adresa securității naţionale, organele abilitate ale statului derulează o activitate proprie şi specifică de identificare dintre riscurile şi vulnerabilităţile ce vizează securitatea internă şi externă a României (posibilitate), acei vectori ce reprezintă ameninţările efective contra securității naţionale (realitate), şi care se relevă în diverse faze ale manifestării, ilicite incriminate penal (acte pregătitoare, tentativă, formă consumată sau epuizată).

Fiind percepute acele manifestări ilicite şi persoanele care le realizează, survine momentul în care se impune intervenţia organelor judiciare, sesizate, în general, prin actul de constatare realizat potrivit prevederilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.[33], înaintat de  către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, la organele de urmărire penală.

Se desprinde astfel că activităţile celor două categorii de organe au un moment de interferență şi că, de la un anumit moment dat, mijloacele, metodele şi procedeele informative – operative specifice, utilizate de unele, se continuă cu procedeele probatorii și metodele speciale de cercetare, folosite de celelalte, ambele fiind subordonate aceluiaşi scop, respectiv cel caracteristic urmăririi penale şi procesului penal.

De aici rezultă regula asigurării continuităţii între cele două categorii de activităţi, ce poate fi exprimat prin aceea că investigaţia penală este corolarul investigaţiei informativ-operative, amândouă însoţite permanent de elementele proprii oricărei investigaţii strict criminalistice, toate acestea subsumate întregului, ce-l reprezintă instrumentarea unei cauze penale având ca obiect una sau mai multe infracţiuni contra securității naţionale sau acte de terorism.

10.2. Regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Datele, indiciile şi informaţiile acumulate cu prilejul investigaţiei informativ-operative sunt supuse unui proces de verificare, analizare şi evaluare, după care sunt valorificate, prin transformarea unora dintre ele în probe, ce profită procesului penal.

Din această operaţiune se degajă regula transformării informaţiilor, datelor şi indiciilor, rezultat al “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale, în probe relevante (utile, concludente şi pertinente) procesului penal.

Modalitățile concrete ale acestei transformări devin posibile prin operaţiuni specifice investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism:

– disimularea unor procedee probatorii consacrate de codul de procedură penală (cum ar fi, percheziţia şi cercetarea la faţa locului) în alte activităţi prevăzute în diferite acte normative (ca de pildă, controlul vamal, verificări poliţieneşti, controlul instituit la intrarea şi ieşirea din anumite obiective industriale şi economice de importanţă deosebită din punct de vedere al securității naţionale ş.a.);

organizarea surprinderii în flagrant a săvârşirii unei infracţiuni;

– exploatarea datelor şi informaţiilor obţinute din investigaţia informativ-operativă specifică în activitatea de ascultarea persoanelor în faza de urmărire penală;

valorificarea datelor, informațiilor și copiilor obținute prin utilizarea procedeelor informativ – operative intruzive prin efectuarea ridicării de obiecte și înscrisuri – la cererea organelor judiciare ori silită – și a perchezițiilor (domiciliară, corporală, a autovehiculelor și informatică).

10.3. Regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Investigarea infracţiunilor contra securității naţionale în ansamblu, şi a unui caz concret, în particular, devine eficientă doar în condiţiile în care se desfăşoară ordonat şi coordonat, împrejurarea din care derivă regula organizării şi planificării activităţii într-o manieră ştiinţifică, atât de organele de informaţii, cât şi de organele judiciare care sunt abilitate în domeniu, printr-un management corespunzător instituţional şi al urmăririi penale şi într-o conlucrare permanentă.

Pentru a deveni eficientă, conlucrarea trebuie să fiinţeze, atât în plan intern, între toate organismele răspunzătoare cu aplicarea legii, cât şi în plan extern, între fiecare dintre acestea şi autorităţile omoloage din alte ţări, precum şi organismele supra şi interstatale (O.I.P.C., Europol ş.a.m.d.).

Organizarea şi planificarea activităţilor presupune derularea acestora în formula de echipă de investigatori (anchetatori) în componenţa căreia sunt cooptaţi specialişti din domeniile de interes, fiecare cu sarcinile şi atribuţiile proprii de îndeplinit în termene responsabile.

Conlucrarea presupune în acelaşi timp asigurarea unui flux informaţional alimentat reciproc între organismele şi agenţii ori magistraţii implicaţi, cu respectarea deplină a confidenţialităţii şi, acolo unde este cazul, a secretizării datelor şi informaţiilor vehiculate.

Calitatea investigaţiei este determinată, pe de altă parte, de prestaţia profesională a celor care o desfăşoară, ceea ce impune specializarea şi perfecţionarea permanentă a agenţilor organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul siguranţei naţionale şi organelor judiciare, prin cunoaşterea posibilelor moduri de operare la comiterea infracţiunilor din domeniu precum şi a modalităţilor de descoperire a acestora.

10.4. Respectarea bunelor practici de tactică criminalistică aplicabile fiecărui mijloc, metodă şi procedeu utilizat în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Întreaga activitate de investigare a infracţiunilor contra securității naţionale gravitează în jurul problemei centrale ce constă în identificarea infractorilor, stabilirea şi dovedirea vinovăţiei acestora, prin mijloace, metode şi procedee utilizate în conformitate cu prevederile legale şi îngăduite de acestea, aspect din care se degajă necesitatea respectării regulilor de tactică criminalistică aplicabile fiecăruia în parte, şi ansamblului investigaţiei.

Tratatele și Convențiile internaționale la care România este parte, Recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prevederile și practica CEDO, prevederile constituţionale şi procedural penale îngăduie şi pun la dispoziţia organelor însărcinate cu aplicarea legii, mijloace, metode şi procedee probatorii, care, în investigarea altor infracţiuni decât cele contra securității naţionale, nu sunt permise, ceea ce presupune folosirea lor numai în condiţiile în care, alte mijloace şi metode nu sunt eficiente şi nu pot conduce la descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

Pentru acestea considerente, folosirea procedeelor informativ – operative specifice prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 și a celor prevăzute de art. 139 din c. p. p. se efectuează doar atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale, sunt oportune şi au fost epuizate ori sunt ineficiente celelalte mijloace de probă ce nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului, fiind caracterizate de  principiul subsidiarității.

Necesitatea, oportunitatea şi folosirea efectivă a procedeelor informativ – operative specifice şi probatorii se analizează şi realizează prin cunoaşterea profundă a acţiunii ilicite, a personalităţii şi psihologiei făptuitorilor, alegerea momentelor tactice cele mai potrivite precum şi utilizarea resurselor umane şi logistice adecvate.

Împotriva acţiunilor fie de mare violenţă şi agresivitate, fie insidioase, oculte şi diversioniste ce vizează valorile fundamentale ale fiinţei naţiunii şi statului, starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor reacţia trebuie să fie pe măsură şi neîntârziată, prin intervenţia operativă a organelor abilitate, descoperirea infracţiunilor şi infractorilor.

CAPITOLUL II

DESCOPERIREA  ȘI CONSTATAREA INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE. FINALIZAREA PROCESULUI INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV. COMUNICAREA CU CARACTER SECRET.

[4] Precizări introductive

1. Scopul activității de informații destinate realizării securității naționale rezidă în căutarea, găsirea, cunoașterea, descoperirea amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, pentru preîntâmpinarea, prevenirea și descoperirea unui / unor rezultat /e socialmente periculos /oase grav /e constând – fie în atingerea gravă adusă valorilor fundamentale ocrotite, fie în ce privește factorii umani, fie factorii materiali – specifici și nespecifici -, prin menținerea nealterată și lipsită de disfuncționalități a  stării de securitate națională – internă și externă -, acțiuni destinate  obstaculării, zăgăzuirii și zădărnicirii unor astfel de fapte aflate în desfășurare.

Scopul învederat supra este posibil de realizat prin activități proactive[34] și, în final, reactive desfășurate în cadrul unui proces investigativ informativ – operativ, care are, printre alte modalități de finalizare, și sesizarea organelor de urmărire penală, pentru declanșarea procesului penal.

2. Modalitățile concret faptice de săvârșire a amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism relevă că, în majoritatea cazurilor, aceste fapte se comit într-o manieră ocultă, absconsă, discretă, în clandestinitate, ferit de ochii și auzul terților neimplicați sau necunoscători ai tuturor detaliilor, prin ocolirea și evitarea observării de către alte persoane a oricărui act, care ar putea deconspira intențiile și acțiunile făptuitorilor, greu decelabile, doar în situațiile unor acțiuni spontane, neplănuite sau neplanificate, realizate, de regulă, de autori solitari, săvârșirea acestora are loc la vedere.

3. Pentru ca amenințarea la adresa securității naționale să fie fi identificată dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale desfășoară un proces de căutare a faptelor care constituie amenințări la adresa securității naționale,  pentru a cunoaște eventuala existență – și , în caz afirmativ, în ce fază de desfășurare se află – a unei fapte susceptibile de a constitui amenințare la adresa securității naționale,  ocazie cu care poate fi descoperită existența unei / unor amenințări la adresa securității naționale – aflată/e în forme diferite de realizare -.

3.1. Cunoașterea[35] presupune căutare[36] a ceea ce se dorește a cunoaște, iar atunci când ce se găsește ceea ce s-a dorit, acesta (aceasta) devine descoperit, fiind imediat succesiv  constatat.

3.2. Cunoașterea devine realizabilă prin căutare, descoperirea[37] este posibilă prin cunoaștere, iar constatarea este asigurată de descoperire.

3.3. Prin cunoaștere se ajunge la descoperire și, apoi, ceea ce s-a descoperit devine un fapt constatator, cu care sunt încunoștințate autoritățile și organele abilitate de lege.

Descoperirea” anumitor situații, stări sau împrejurări presupune derularea unui proces de cunoaștere a ceea ce se dorește a se ști, de căutare cu privire la ceea ce se cunoaște deja  a ceva anume, de  descoperire a ceea ce este interesat căutătorul, pentru ca, în final, să se constate, să se stabilească situația descoperită, adică, în cazul ce face obiectul prezentei comunicări, existența situațiilor, stărilor sau împrejurărilor denominate ca amenințări la adresa securității naționale, precum și a persoanelor implicate.

4.A descoperinu este sinonim cu „a constata”, astfel că nici „descoperirea” nu este echivalentă semantic cu „constatarea”, ceea ce din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ, înseamnă că, nu se poate constata o amenințare la adresa securității naționale sau o infracțiune contra securității naționale sau de terorism, înainte ca astfel de manifestări ilicite să fi fost descoperite.

5. Cu prilejul derulării activității de realizare a securității naționale, căutarea și cunoașterea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, conduce la descoperirea și constatarea unei / unor amenințări la adresa securității naționale și se îndeplinește secvența de prevenire și înlăturare, iar prin sesizarea organelor de urmărire penală cu descoperirea și constatarea existenței unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism este împlinită secvența de înlăturare și reprimare, prin declanșarea acțiunii reactive judiciare a respectivelor amenințări interne și externe.

6. Acțiunea de “prevenire și înlăturare a amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991”, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991, este finalizată, atunci când, urmare a procesului investigativ informativ – operativ, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, descoperă și constată că:

6.1. un cetățean străin a desfăşurat sau desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică, procedează la sesizarea procurorului competent în vederea declanșării procedurii de declarare ca indezirabil a acestuia (conform art. 86 alin. 1 din  O.U.G. nr. 194/2002),

6.2. existența unor  date sau indicii temeinice despre faptul că unul sau mai mulți cetăţeni străini sau apatrizi , solicitanţi de azil, refugiaţi ori victime ale conflictelor armate al căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului, sesizează procurorul:

a) pentru a se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România;

b) ori pentru dispunerea întreruperii dreptului de şedere în ţară

c) dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România (conform art. 44 din Legea nr. 535/2004).

7. Procesul investigativ informativ – operativ desfășurat pe filiera căutare – cunoaștere – descoperire – în scopul „cunoașterii, prevenirii și înlăturării” amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991 este finalizat prin constatarea, materializată în procesul verbal de constatare adresat organelor de urmărire penală, atunci când amenințarea (ile) contra securității naționale este (sunt) susceptibilă /le de a se circumscrie condițiilor de tipicitate pentru existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism ori când infracțiunea /ile este /sunt în faza de pregătire sau a (au) fost deja săvârșite, acoperind secvența de cunoaștere a amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991.

8. În legislația procesual și procedural penală nu se face referire în niciun fel la activitatea de descoperire a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, deși, pentru ca activitatea de urmărire penală să-și realizeze obiectul (art. 285 alin. 1 din c. p. p.), iar organele de urmărire penală să-și îndeplinească obligația de a strânge și administra probe (art. 5 alin. 2 din c. p. p.), precum și aceea de a strânge datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor, după ce au fost sesizate (conform art. 306 alin. 1 din c. p. p.), infracțiunile cu care au fost sesizate, aflate în curs de săvârșire ori săvârșite deja, trebuie  să fie descoperite și deduse urmăririi penale și organelor care exercită această funcție judiciară, conform art. 3 alin. 4 din c. p. p.

Cu alte cuvinte, nu se poate strânge și administra probe față de ceea ce nu există sau nu a fost adus la cunoștința organelor îndrituite, deci, ceea ce se presupune, de către alte organe decât cele judiciare, că ar  putea constitui infracțiune – în pregătire sau comisă deja – și ceea ce s-a descoperit sau s-a constatat, în afara procesului penal, trebuie aduse la cunoștința acestor organe, pentru a se putea declanșa procesul penal.

8.1. Codul de procedură penală se referă, în exclusivitate, la activitatea de constatare a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, atunci când reglementează actele încheiate de unele organe de constatare (art. 61 din c. p. p.), între care sunt incluse și organele de ordine publică și siguranță națională art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.),  precum și la atribuțiile unor organe ale administrației (cum, ar fi, de exemplu, art. 11 – 12 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998 (în ce privește organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), art. 19 lit. r din Legea nr. 550/2004 (Jandarmeria Română), art. 21 lit. u din O.U.G. nr. 104/2001 (Poliția de Frontieră), art. 106 din Legea nr. 107/1996 (Legea apelor), art. 10 – 11 din Legea nr. 61/2011 (Departamentul de Luptă Antifraudă – DLAF), art. 350 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) ș.a.

8.2. Din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ și al urmăririi penale, descoperirea se produce în timpul derulării primului proces, iar constatarea este la interferența dintre cele două procese, constituind primul pas pentru declanșarea procesului penal.

8.3. Nici în titlul și nici în conținutul Legii nr. 51/1991 nu este utilizată noțiunea de descoperire” pentru a se face referire la activitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism și nici atunci când se stipulează despre activitățile desfășurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale,  utilizându-se doar formularea „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1” (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 Securitatea națională se realizează prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1), spre deosebire, de pildă, de Legea nr. 78/2000 denumită „pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, iar, în art. 1 din lege, se menționează că „legea instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție…“

8.4. Neutilizarea noțiunii de “descoperire”, referitor la activitatea organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, fie în ce privește amenințările la adresa securității naționale (Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992), fie cu referire la infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism (codul de procedură penală), este de natură să producă ori confuzii ori nedumeriri, oricum o lipsă de acuratețe, în legătură cu CINE, CÂND și CUM trebuie, poate și este obligat să descopere și nu numai să constate  infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism,  nedecelîndu-se rolul și importanța organelor răspunzătoare cu aplicare legii în domeniul securității naționale în ce privește activitatea complexă de descoperire a acestor categorii de infracțiuni, cu particularități semnificative în raport de alte categorii de infracțiuni.

8.5. În realitate, este evident că, procesul investigativ informativ – operativ, cu etapele, stadiile și fazele  în care se derulează oferă posibilitatea cunoașterii amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirii și constatării existenței infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, presupune, înainte de orice și în primul rând “cunoașterea” manifestărilor susceptibile de a constitui asemenea fapte ilicite, așa că, în aprecierea noastră, utilizarea noțiunii de „cunoaștere”, în sintagma: „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1”, care se referă la modurile de realizare a securității naționale, surprinde atât formula de “descoperire”, cât și cea de “constatare”.

[5] Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

1. Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism presupune, de regulă, parcurgerea etapizată a activităților specifice și a procesului investigativ – operativ, nefiind exclusă, funcție de cantitatea și calitatea informațiilor obținute din activitățile întreprinse, ajungerea timpurie la stadiul final, respectiv la utilizarea procedeelor investigative informativ operative specifice, cu autorizarea magistratului competent funcțional, după cum și durata în timp a folosirii acestora să fie scurtată, de descoperirile concrete realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, la un moment dat, referitoare la stadiul de evoluție al formei de realizare a infracțiunii, la gradul de pericol social pe care îl reprezintă la acel moment activitățile materiale derulate de făptuitori, la gradul de pericol potențial pentru valorile ocrotite de lege, prin încriminarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, toate aceste situații fiind determinate de activitatea mai mult sau mai puțin precipitată ori mai mult sau mai puțin îndelungată derulată de către subiecții activi ai amenințărilor la adresa securității naționale.

2. A descoperi infracțiunea / ile contra securității naționale și acte de terorism constituie rezultatul unei activități care premerge sesizării organelor de urmărire penală și începerii urmăririi  penale și  se efectuează de către  alte organe decât cele judiciare, respectiv de organe ale administrației de stat în atribuțiile cărora se înscrie apărarea valorilor ce constituie obiectul juridic generic al acestor categorii de infracțiuni, adică cele cu atribuții în domeniul securității naționale, sintagma de securitate națională, devenind realizabilă prin căutarea și cunoașterea faptelor ce pot constitui potențial ceea ce legiuitorul a denominat drept  amenințări interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991. (conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991). 

Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism devine un fapt constatator al unei posibile infracțiuni, dar demonstrarea juridică a existenței acesteia, reprezintă un act reconstitutiv al activității infracționale – referitor la fapte și la persoane – cu mijloacele, metodele și procedeele menționate, în exclusivitate, de codul de procedură penală, posibil de realizat  printr – un suport probator exhaustiv, deci  prin administrarea probelor în condițiile expres prevăzute de codul de procedură penală, adică după dispunerea începerii urmăririi penale (art. 305 din c. p. p.)

3. Modalitatea concretă în care (adică, cum și în ce manieră) au fost descoperite amenințările la adresa securității naționale și/sau infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism este apanajul exclusiv al organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ceea ce se află sub cupola protecției secretului de stat, iar administrarea probatoriului prin care să se dovedească (demonstreze) juridic, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale – procedural și procesual penale – existența infracțiunii și ai autorilor acesteia, eventuala participație penală,  stabilirea laturii subiective, circumstanțele reale și personale, fiind rolul organelor judiciare, situație în care nu mai este impus caracterul secret al activității.

4. În actuala reglementare procedural și procesual penală nu sunt acceptate drept mijloace de probă, datele, indiciile, informațiile obținute anterior sesizării organelor judiciare, chiar dacă, în situația utilizării procedeelor investigative informativ – operative, acestea au fost obținute prin mijloace legale, în condițiile prevăzute de procedura instituită de Legea nr. 51/1991, fiind astfel susceptibile de a avea aptitudinea de a reprezenta „orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege” – art. 97 alin. 2 lit. f din c. p. p. – , și, pe cale de consecință,  elementele factuale obținute astfel să poată constitui probe, în înțelesul dispozițiilor art. 97 alin. 1 din c. p. p.[38], situație care era însă acceptată în vechea  arhitectură normativă a investigației penale (urmărirea penală), prin existența instituției actelor premergătoare și a vocației unor date, indicii obținute în această fază ce premergea procesului penal, de a  putea constitui mijloc de probă în procesul penal).

5. În aprecierea noastră, noțiunea de „descoperire” a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism reflectă mai corespunzător cu ceea ce se petrece în realitatea investigativă informativ operativă, decât formularea utilizată în codul de procedură penală prin noțiunea de „constatare”, iar acțiunea de descoperire a acestei categorii de infracțiuni este rezultatul unui proces investigativ informativ – operativ.

6. Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale sau actelor de terorism – moment de demarcație între procesul investigativ operativ și urmărirea penală

7. Reguli tactice aplicabile momentului descoperirii existenței unor fapte amenințare la adresa securității naționale și susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale și acte de terorism:

8. Evaluarea datelor, informațiilor și indiciilor obținute ca produs al procesului investigativ informativ operativ după descoperirea amenințării la adresa securității naționale și aprecierea posibilității de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism:

9. Definiție

Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism înseamnă ansamblul de activități subsumate procesului investigativ informativ operativ prin care se caută, se cunosc și, în final se identifică dintre riscurile,  și vulnerabilitățile posibile acele amenințări concrete la adresa securității naționale, ce constau în  fapte săvârșite de  autorii acestora, care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și este obiectivată în materialele procesului investigativ informativ operativ, ce are caracter secret.

[6] Constatarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

1. Reprezintă una din formele de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la descoperirea unor fapte aflate în curs de desfășurare ori care s-au săvârșit deja și identificarea persoanelor care le – au comis / fapte care se materializează în procesul verbal încheiat conform prevederilor art. 61 din c. p. p.

2. O astfel de situație oferă posibilitatea ca procesul investigativ informativ – operativ să fie continuat, după dispunerea începerii urmăririi penale în cauză, potrivit prevederilor art. 305 alin. 1 din c. p. p., prin efectuarea urmăririi penale cu utilizarea procedeelor denumite generic de codul de procedură penală “supraveghere tehnică”, ceea ce înseamnă monitorizarea în continuare a manifestării ilicite a făptuitorului/ilor, dar nu mai mult de 6 luni, de la momentul dispunerii măsurii, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile.

Constatarea unei /unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism reprezintă rezultatul final al procesului investigativ informativ operativ prin care s-au perceput de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale acele amenințări concrete la adresa securității naționale ce constau în fapte săvârșite de autorii acestora, fiind apreciate ca  îndeplinind condițiile de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și se materializează în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 din c. p. p., cu care sunt sesizate organele de urmărire penală constituind actul declanșator al unui proces penal.

[7] Trăsăturile caracteristice distinctive dintre acțiunile de descoperire și de constatare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism se prezintă după cum urmează:

8. Regula tactică a evaluării permanente a datelor, informațiilor și indiciilor materializate în materialul procesului informativ operativ, prin căutarea continuă a obținerii răspunsului la următoarele probleme:

9. Finalizarea procesului investigativ operativ ale cărui materiale au fost evaluate

10. Comunicarea cu caracter secret – art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991 („Informații din domeniul securității naționale pot fi comunicate: organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni)”

CAPITOLUL III

[11] TRECEREA DE LA PROCESUL INVESTIGATIV INFORMATIV OPERATIV LA URMĂRIREA PENALĂ

1. Prezentare generală.

Trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal constituie o operațiune caracterizată prin dinamicitate și suplețe, determinată de situația în care cele 2 procese se interferează, juxtapunându-se prin momente și  puncte de confluență (joncțiune), determinate de activitatea complexă de descoperire și constatare a acestor categorii de infracțiuni și de actul sesizării organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 61 din c. p. p., de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale.

Juxtapunerea este configurată pe de o parte de desfășurarea activităților ilicite investigate, iar pe de altă parte de procedeele investigative informativ operative folosite pentru descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism și de procedeele probatorii utilizate pentru stabilirea persoanelor vinovate și a vinovăției fiecăreia în parte și dovedirea juridică specifică unui proces penal, ambele elemente având caracter de continuitate.

2. Caracterizare generală a operațiunii de trecere de la procesul investigativ operativ la urmărirea penală

2.1. Amenințarea la adresa securității naționale și infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism sunt manifestări dinamice, nicidecum statice ori imuabile, aflate într-o dezvoltare și amplificare (intensivă și extensivă), continuu evolutivă, prin traversarea formelor de realizare a fiecăreia în parte.

2.2. Trecerea de la o manifestare ilicită la alta, reprezintă un salt calitativ, pregătit și determinat cauzal, necesar și legic, în sens progresiv, spre o treaptă superioară de manifestare și trebuie examinată din perspectiva evoluției lor.

2.3. Întreruperea sau sistarea lor, posibilă, este determinată de

a) manifestarea exterioară de voință proprie a făptuitorilor:

– renunțarea voluntară la actele materiale care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale celor două categorii de manifestări ilicite, prin stoparea și oprirea acestora ori renunțare la materializarea lor,

– desistarea sau împiedicarea consumării faptei înainte de a fi descoperită, fie de către făptuitor, fie de către acesta, prin încunoștințarea autorităților, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată),

b) cauze naturale, ce exced acțiunii și voinței umane (calamități, seisme, catastrofe etc.), extranee făptuitorilor,

c) fie de intervenția organelor care investighează respectivele acțiuni – inacțiuni (descoperirea amenințării și/sau infracțiunii, constatarea comună și sesizarea organelor de urmărire penală sau constatarea în flagrant).

2.4. Stabilirea momentului de la care se poate discuta despre o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii contra securității naționale sau de acte de terorism îi incumbă în exclusivitate organelor constatatoare răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale

3. Alegerea momentului oportun pentru realizarea constatării infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism este clarificat prin obținerea răspunsului la următoarele probleme:

3.1. Care este momentul când particularitățile concret faptice ale derulării unei amenințări la adresa securității naționale, în cele 3 forme de realizare – incipientă, intermediară ori finală – :

a) conturează aspecte indubitabile ale uneia dintre formele de realizare ale unei infracțiuni infracțiunii contra securității naționale sau de acte de terorism;

b) prezintă consistență și sunt edificatoare pentru calificarea că reprezintă un pas substanțial către împlinirea conținutului constitutiv al unei forme de realizare a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism;

c) evoluția manifestărilor ilicite monitorizate indică un grad de pericol iminent pentru securitatea națională și un risc avansat de producere a unui rezultat letal, vătămător, distrugător la adresa valorilor ocrotite prin prevederile Legii nr. 535/2004.

3.2. Observarea manifestărilor ilicite în modalitatea de amenințare la adresa securității naționale, poate concluziona, la un anumit moment dat că:

a) fie se relevă ca necesară continuarea monitorizării prin procedeele informativ operative a subiectului țintă al procesului investigativ informativ operativ, pentru a se stabili un tablou mai complet al acțiunilor subiectului țintă (adică întreaga paletă a căilor, metodelor, mijloacelor folosite pentru executarea actelor materiale a manifestărilor sale exterioare de conduită ilicită, care sunt, eventual, alte locuri, medii, obiective, documente țintă ale acțiunilor sale,) și a tuturor participanților (celelalte persoane implicate în activitățile sale ilicite, sistemul relațional utilizat pentru punerea în executare a actelor sale materiale, rolul și locul fiecăruia în ansamblul acțiunilor), aprecierea posibilei extensiuni și diversificări a preocupărilor ilicite și a lărgirii sferei de participanți la acestea etc. sau

b) fie devine oportună organizarea surprinderii în flagrant ori sesizarea organelor de urmărire penală, în modalitatea comună a constatării săvârșirii unei infracțiuni contra securității naționale ori acte de terorism

3.3. Constatarea, la un moment dat, a unui act secvențial, dintr-o manifestare aflată sub monitorizare, ce conferă certitudine despre prezența unei amenințări concrete la adresa securității naționale, care conturează obiectiv existența uneia dintre formele de realizare a unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism (acte preparatorii, tentativă):

– este suficientă pentru a face necesară și obligatorie constatarea săvârșirii infracțiunii din această categorie? sau

– justifică continuarea, adică prelungirea, doar a procesului investigativ informativ operativ, cu resursele sale, fără a consacra descoperirea respectivei infracțiuni și fără a încunoștința  organele de urmărire penală, prin sesizarea prevăzută de art. 61 din c. p. p.?

3.4. Momentul ales pentru realizarea constatării are aptitudinea de a devoala consistent și edificator actele exterioare de conduită ce configurează elementele esențiale ale condițiilor de tipicitate ale unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și, în același timp, prezintă, în mod obiectiv, suficiente date despre perspectiva evoluției manifestărilor exterioare de conduită către forme superioare de realizare a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism?

4. Criteriile de alegere a momentului oportun pentru realizarea constatării infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism:

4.1. standardul de oportunitate, rezultat din procesul analitic al testului substanțial (vizează conținutul actelor materiale executate  de subiectul/ ții țintă și percepute de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale) și testului procedural (mijloacele de obținere a datelor și informațiilor referitoare la actele materiale executate sau aflate în derulare), să primească un răspuns pozitiv;

4.2. standardul obiectiv al observatorului rezonabil, căruia trebuie să i se supună operatorul alegerii acestui moment, prin adoptarea unei poziții echidistante, imparțiale și obiective, rațională, neexagerată, în aprecierea bazei factuale;

4.3. nesesizarea organului de urmărire penală la momentul oportun conduce la riscul ca elementele factuale consumate înainte de momentul sesizării și obiectivate în produsul activităților informativ operative să nu poată fi valorificate într-un proces penal, din lipsă de probe.

5. Testul substanțial pentru standardul de oportunitate constă în: 

5.1. constatarea existenței obiective a unei amenințări la adresa securității naționale, aflată în forma de realizare finală; subzistă o stare de pericol ce se profilează:  iminent, pe termen mediu sau mai îndelungat; există și alte riscuri ori vulnerabilități proxime; dacă se impun măsuri preventive cu celeritate;

5.2. observarea împrejurării că evoluția acțiunilor monitorizate au atins un prag  de risc  și pericol la adresa securității naționale critic;

5.3. perceperea și intuirea realității faptice constând în aceea că faptele – acțiunile, inacțiunile -, aflate întrun anumit stadiu al evoluției progresive și la un anumit moment al manifestării în realitate, sunt susceptibile de amplificare treptată, progresivă a conținutului obiectiv, după ce au fost cotate ca amenințare la adresa securității naționale, și sunt  astfel obiectivate în materialul informativ:

a) se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracţiunilor contra securității naţionale sau acte de terorism;

b) conțin elemente ale unor alte infracţiuni prevăzute în codul penal sau legi speciale;

c) reprezintă simple fapte de viaţă, care nu îmbracă elemente de natură infracţională;

5.4. Obținerea răspunsului la suita de întrebări subsecvente:

a) în ce constă infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism care se prefigurează;

b) unde, c) când și d) cum s-au produs manifestările ilicite;

e) care este modalitatea faptică concretă în care se manifestă;

f) în ce fază de derulare se află;

g) cărei modalități normative se circumscrie;

h) cine sunt participanții și calitatea acestora;

i) dacă sunt implicați și factori externi, iar dacă da, care sunt acești factori: organisme guvernamentale, politice, grupări ideologice, extremiste, fundamentaliste, organizații neguvernamentale, grupări de interese financiare, există interese politice, etnice, sociale, militare, ecologice.

6. Testul procedural pentru standardul de oportunitate constă în clarificarea următoarelor aspecte:

6.1. Referitoare la relevanța și utilitatea suportului argumentativ (date, indicii informații) al materialului informativ, în sensul de a nu reprezenta doar simple presupuneri,  suscitate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare, ci se înfățișează ca indicii temeinice, adică acelea din care rezultă supoziția, ipoteza, rațională, neexagerată a reflectării judicioase a bazei factuale  preluate;

6.2. Legalitatea și loialitatea mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative informativ operative prin care au fost obținute datele, indiciile și informațiile existente în materialul informativ sunt prevăzute în normele interne ale organului răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale  și au fost utilizate cu bună credință;

6.3. Gradul de fiabilitate al surselor de la care provin datele, indiciile și informațiile existente în materialul informativ, ceea ce este de natură să confirme gradual conținutul acestora (aprecierea încrederii care se poate acorda surselor umane și surselor deschise), cu mențiunea că datele, indiciile și informațiile decelate din sursele tehnice și dovezile multimedia au un grad de certitudine sporit, pentru calificarea ca și confirmată a informației oferite, în condițiile administrării cu respectarea prevederilor legale.

7. Regulile tactice specifice trecerii de la procesul investigativ informativ operativ la urmărirea penală, prin constatarea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

7.1. asigurarea continuității între procesul investigativ informativ operativ și urmărirea penală;

7.2. transmiterea și transformarea informațiilor, datelor și indiciilor în probe relevante  (utile, concludente și pertinente);

7.3. conlucrarea dintre organele – subiect activ al celor două procese, prin organizarea, planificarea și executarea activităților sprijin;

7.4. respectarea regulilor de tactică criminalistică aplicabile alegerii momentului sesizării organelor de urmărire penală (necesitate, oportunitate, integralitatea datelor, indiciilor și informațiilor conținute de sesizarea remisă organelor de urmărire penală.

8. Situația procedeelor investigative informativ operative, prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, utilizate până la momentul sesizării organelor de urmărire penală

Potrivit art. 17 alin. 4 din Legea nr. 51/1991, activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat, ori prin sesizarea organelor de urmărire penală, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale s-au dezinvestit tocmai pentru că au constatat existența unei infracțiuni, pentru care nu au competență materială și funcțională de a efectua urmărirea penală, astfel că utilizarea procedeelor investigative nu se mai justifică.

După momentul sesizării organelor de urmărire penală, prin constatarea comună sau în flagrant a unei / or infracțiuni contra securității naționale sau de acte de terorism, în condițiile art. 61 alin. 1 lit.c și art. 293 din c. p. p., obiectul de activitate al organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, respectiv obiectul procesului investigativ informativ operativ a dispărut astfel că, în legătură cu aceeași persoană și aceleași fapte, acest proces încetează, nemaisubzistând temeiurile și motivația continuării ori prelungirii măsurilor intruzive utilizate până atunci.

Apreciem că nici derularea procesului investigativ informativ operativ, cu mijloacele și metodele prevăzute de art. 13 din Legea nr. 51/1991, care care nu presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, nu mai poate fi continuat, întrucât s-a apreciat că manifestările ilicite au depășit stadiul de amenințare la adresa securității naționale și s-au înscris în sfera ilicitului penal, care exclude organul răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, de la efectuarea actelor de urmărire penală.

Nu aceeași situație există și atunci când organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale sesizează organele de urmărire penală prin comunicarea cu caracter secret, prevăzută de art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, care nu echivalează cu o dezinvestire a acestora cu privire la investigarea informativ operative a unei/or fapte apreciate ca amenințări la adresa securității naționale și făptuitorul /rii acesteia/ora, astfel că mijloacele, metodele și procedeele resurse ale procesului investigativ informativ operativ pot fi utilizate, potrivit legii, în continuare.

Apreciem că prevederea  art. 12 din Legea nr. 14/1992, în sensul că “la solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informații pot acorda sprijin la realizarea unor activități de cercetare penală pentru infracțiuni privind siguranța națională” nu vizează în niciun fel utilizarea resurselor investigative informativ operative, folosite anteprocesual penal, ci se referă la alte activități, cum ar fi, de exemplu, efectuarea unor activități de natură tehnico științifică.

CAPITOLUL IV

[12] SESIZAREA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

1. Considerații introductive privind sesizarea organelor de urmărire penală în procesul penal

1.1. Declanșarea procesului penal presupune în mod obligatoriu parcurgerea momentului sesizării organelor de urmărire penală, ce constituie un act procesual dinamizator[39], care inițializează procesul penal și, implicit, urmărirea penală, fiind anterior momentului dispunerii începerii urmăririi penale într-o cauză penală constituită și imediat ulterior împrejurării în care s-a luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, în care, de regulă, primul document procesual îl constituie actul de sesizare.

Procesul penal, în ansamblul său, poate fi privit ca un mecanism juridic, care, pentru a funcționa, presupune punerea sa în mișcare, iar primum movens îl constituie cunoașterea de către organele abilitate de lege asupra împrejurării că s-a comis o infracțiune, ceea ce devine posibil doar prin sesizarea acestora, în condițiile legii.

Sesizarea are semnificația de a face cunoscut; a înștiința; a comunica ceva [40] organelor de urmărire penală, i.e. acțiunea unei persoane fizice ori juridice de a încunoștința[41] organele judiciare referitoare la o infracțiune, ceea ce înseamnă notitia criminis privind săvârșirea unei infracțiuni, adresată organelor statului îndrituite de lege

1.2. Sesizarea organelor de urmărire penală poate fi definită drept calea (modalitatea) prevăzută de lege, prin care organele judiciare care au atribuții în faza de urmărire penală sunt informate în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, în vederea  declanșării procesului penal destinat  strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificării persoanelor care au săvârșit o infracțiune și stabilirii răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună începerea urmăririi penale.

1.4. Actele procesuale ce urmează a se realiza de către organul de urmărire penală imediat ulterior primirii și înregistrării sesizării penale, cum ar fi de pildă, dispunerea începerii urmăririi penale – pentru faptă ori continuarea urmăririi penale pentru persoană -, acestea nu fac obiectul sesizării organului judiciar.

Necesitatea existenței unei autorizări prealabile sau îndeplinirea unei alte condiții prevăzute de lege, i.e. instituirea unui regim special, distinct de modurile de sesizare consacrate de art. 288 – 292 din c. p. p. și prin care se derogă de la regimul general, prin care  organele de urmărire penală sunt sesizate pentru declanșarea unui proces penal prin dispunerea începerii urmăririi penale față de persoană (ca una din ipotezele posibile menționate în art. 294 alin. 1 din c. p. p.), ce le poate atrage denumirea generică de moduri de sesizare speciale în cazul persoanelor cu anumite calități, vizează doar actele procesuale îndeplinite ulterior momentului primirii și înregistrării sesizării penale, în condițiile prevederilor art. 289 – 293 din c. p. p.

1.5. Asigurarea continuității unor activități de monitorizare a faptelor și participanților la comiterea acestora după sesizarea organelor de urmărire penală și dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă – in rem.

După momentul receptării de către organele de urmărire penală a sesizării transmise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii și constatarea îndeplinirii de către actul respectiv a condițiilor prevăzute de lege, se declanșează procesul penal, în modalitatea dispunerii începerii urmăririi penale cu privire la faptă /e (in rem), chiar dacă autorul și ceilalți făptuitori au fost indicați în actul de sesizare, procurorul organul poate  olicita magistratului competent autorizarea  utilizării procedeelor probatorii speciale prevăzute de art. 139 din c. p. p. (supravegherea tehnică), ceea ce asigură continuitatea monitorizării efectuate în timpul procesului investigativ informativ operativ.

în timp ce procedeele investigative informativ operative au ca durată maximă posibilă de utilizare 2 ani de zile, procedeele probatorii pot avea o durată totală de 6 luni de zile, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile.

Apreciem că, în situația sesizării prin constatarea infracțiunii flagrante o astfel de situație devine ineficientă.

2. Clasificarea modurilor de sesizare:

3. Sesizarea din oficiu are o procedură proprie, cu subiecți procesuali proprii, adică „persoane legal abilitate” sau „special însărcinate[43] cu efectuarea activității sau a actului procedural – subordonate principiului legalității.[44]

3.1. Sesizarea din oficiu, ca sesizare internă (ca opusă sesizării externe a organelor de urmărire penală, între care și cea realizată conform art. 61 din c. p. p.) a organelor de urmărire penală este determinată de propriile constatări, percepții ori investigații proprii ale organului de urmărire penală sau consecutivă investigațiilor informativ –  operative realizate de organele operative ale organelor din sistemul public de securitate națională și siguranță publică, altele decât cele finalizate prin acte de constatare, potrivit art. 61 din c. p. p.

3.2. Posibilitatea organului de urmărire penală de a se autosesiza este configurată de obținerea unor informații de către acesta prin:

3.2.1. constatarea proprie (ceea ce include și constatarea infracțiunii flagrante),

3.2.2. perceperea unui zvon public, care se confirmă,

3.2.3. autosesizarea din presa scrisă, audio vizuală,

3.2.4. din date rezultate din instrumentarea altor cauze penale,

3.2.5. din încunoștiințarea făcută de către o persoană în alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru a fi considerate plângere penală (plângere anonimă) sau denunț penal (denunț anonim).

3.3. Autosesizarea organului de urmărire penală nu se poate suprapune:

3.3.1. nici peste dreptul și obligația organelor de constatare și control, care constată efectiv ori iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu încălcări ale  dispozițiilor și obligațiilor agentului, pe care îl controlează, potrivit legii ori pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea lor ori sub controlul lor, de a întocmi acte de constatare în acest sens, conform prevederilor art. 61 din c. p. p.

3.3.2. nici peste dreptul și obligația organelor de conducere și control de a sesiza de îndată organele de urmărire penală, atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, pentru care acțiunea penală se pune în  mișcare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 291 din c.p .p.

3.4. Substituirea organului de urmărire penală în atribuțiile organelor susarătate ori obținerea, preluarea și valorificarea unor informații din cadrul acestor organe și prezentarea acestora ca fiind rezultatul unor activități proprii de natură constatativă ori investigativă excede atribuțiilor unui organ de urmărire penală, constituie o depășire a acestora, ceea ce configurează aspect de nelegalitate și, nu este exclus, de acțiuni abuzive din partea organului de urmărire penală, nefiind exclusă și varianta urmăririi unui interes personal.

4. Organele judiciare competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

Organul de urmărire penală competent material, potrivit legii, pentru efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și de Terorism (D.I.I.C.O.T.) (art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 78/2016), iar serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, între care și organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, sunt obligate de a sesiza conform dispoziţiilor legale şi de a pune de îndată la dispoziţia D.I.I.C.O.T. toate datele şi informaţiile, chiar neprelucrate (art. 12 alin. 4 din O.U.G. nr. 78/2016), deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor contra securității naționale și de  terorism, conform prevederilor O.U.G. nr. 78/2016 (art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 78/2016), iar, în mod corelativ, organele de urmărire penală, între care și D.I.I.C.O.T., au obligația să comunice S.R.I. orice date sau informații privitoare la securitatea națională, rezultate din activitatea de urmărirea penală (art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992).

5. Stadiul examinării și verificării  actului de sesizare

Atât în situația sesizării parvenite din partea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, cât şi atunci când sesizarea se produce prin plângere sau denunţ ori sesizarea persoanelor cu funcții de conducere și alte persoane, demersul investigativ penal în cazul infracțiunilor contra securității naționale și terorism parcurge stadiul de examinare și verificare prealabilă a actului de sesizare.

Cu prilejul examinării actului de sesizare organul de urmărire penală verifică următoarele:

a) care este infracțiunea cu care a fost sesizat;

b) dacă este competent material, teritorial și funcțional pentru a efectua urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea sesizată;

c) dacă sesizarea, formulată prin plângere, denunț, pe care a receptat-o îndeplinește condițiile de formă prevăzută de lege, și dacă descrierea bazei factuale este completă și clară;

d) dacă încunoștințarea primită, prin actul de constatare încheiat de către organele prevăzute de art. 61 din c. p. p., în condițiile art. 291 din c. p. p., este suficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ, în ce privește informațiile oferite, pentru a se contura existența elementelor corespunzătoare tipicității infracțiunilor contra securității naționale sau terorism;

e) inexistența vreunuia dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.

Atunci când este necesară o autorizare prealabilă sau îndeplinirea unei condiții prealabile pentru începerea urmăririi penale, cum este cazul, de pildă, în situația miniștrilor din Guvernul României ori al europarlamentarilor, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile, ce vizează:

– existența faptei prevăzută de legea penală;

– elementele indiciale rezonabile din care rezultă că persoana în discuție a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală;

– inexistența vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p.;

ce se materializează într-un Referat, întocmit de către procurorul care a efectuat verificările, care se remite instituției competente de la care se solicită autorizarea prealabilă sau îndeplinirea altei condiții prealabile.

6. Comentariu

6.1. În vechea reglementare sesizarea – indiferent că era internă (sesizare din oficiu, ce încorporează și comunicarea cu caracter secret a organelor de stat din domeniul securității naționale) sau externă (denunț, plângere) – traversa stadiul efectuării actelor premergătoare.

6.2. Sesizarea din oficiu, ca unul din modurile de sesizare ale  organelor de urmărire penală, respectiv sesizarea internă, în noua reglementare, prezintă specificitatea că organele judiciare iau la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni pe alte căi decât prin plângere, denunț ori sesizări făcute de persoane cu funcții de conducere sau alte persoane, adică fie printr-o autosesizare, în sensul că organul de urmărire penală ia act personal despre existența unei infracțiuni, percepând propriis sensibus comiterea acesteia ori din orice sursă deschisă (cum ar fi, de exemplu, din mass media), fie din examinarea sau instrumentarea unor alte cauze penale.

Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[45] au obligația, izvorâtă din prevederile legilor ce le reglementează activitatea și a celor care le stabilesc organizarea și funcționarea, ca, atunci când din activitatea întreprinsă constată existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de forma acesteia și de stadiul în care se află, să sesizeze organul de urmărire penală (art. 11 alin. 1 lit. d și 21 din Legea nr. 51/1991, art. 11 din Legea nr. 14/1992),  întocmind în acest sens un proces verbal despre împrejurările constatate, să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii, de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, care se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

6.3. În actuala reglementare există 2 stadii privind momentul declanșator al procesului penal:

a) primul stadiu, ce vizează pornirea procesului penal pentru fapta ilicită penală, ce se obiectivează prin dispunerea începerii urmăririi penale pentru faptă (in rem).

Condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru dispunerea acestei măsuri procesuale constau în:

– actul de sesizare să îndeplinească condițiile prevăzute de lege[46], ceea ce este valabil și în ceea ce privește sesizarea din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într – un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 1 lit. c din c. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală; 

nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, din cele prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p., condiție valabilă și în situația sesizării din oficiu, ce încorporează și constatarea, materializată într-un proces verbal, realizată de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., ce constituie act de sesizare al organelor de urmărire penală .

b) cel de-al doilea stadiu, ce se referă la continuarea urmăririi penale pentru infracțiunea reținută, față de o persoană anume in personam –, ce dobândește calitatea de suspect.

Dacă persoana respectivă face parte din categoriile de persoane pentru care urmărirea penală este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile sau de îndeplinirea altei condiții prealabile, urmărirea penală nu poate fi dispusă, față de aceștia, decât după obținerea autorizației sau îndeplinirea condiției.

Comunicarea în legătură cu continuarea urmăririi penale față de persoana față de care s-a dispus este obligatoriu de adus la cunoștința acesteia, înainte de prima sa audiere.

6.4. Durata în timp dintre cele 2 momente nu este prevăzută de lege, singurul termen prevăzut de lege, după scurgerea căruia se poate introduce contestație pentru durata procesului penal este de 1 an de zile de la momentul începerii urmăririi penale (art. 4881 alin. 3 lit. a din c. p. p.), termen apreciat de legiuitor ca depășind durata rezonabilă a activității de urmărire penală.

6.5. În acest interval de timp, organele judiciare au următoarele obligații:

– de a căuta și de a strânge  datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor;

– de a căuta și strânge date ori informații pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni;

– să ia măsuri pentru limitarea consecințelor infracțiunilor;

– să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101 din c. p. p.;

– de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competența de a efectua urmărirea penală;

– de a  strânge și administra  probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului.

6.6. Căile, metodele și mijloacele de culegere și strângere de informații cu privire la existența infracțiunilor și  pentru identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni constau în utilizarea întregului arsenal de procedee probatorii și metode speciale de cercetare prevăzute de codul de procedură penală, între care sunt unele care continuă mijloacele, metodele informativ operative și procedeele investigative informativ – operative specifice, care au fost folosite anterior momentului dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală concretă, astfel că aceste două categorii de procedee – cel investigativ informativ – operativ, specific activităților organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale și cel investigativ procedural penal – se interferează, uneori se întrepătrund, îmbină și intercondiționează  reciproc relevând  continuitatea obiectivă, necesară şi firească între faza investigativă informativ – operativă specifică și  faza de urmărire penală (sau cea investigativă penală).

Astfel, activitățile specifice culegerii de informații pentru realizarea securității naționale de monitorizare, prin procedeele investigative informativ – operative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, care, odată cu înaintarea procesului verbal de constatare a pregătirii sau săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală către organele de urmărire penală, se întrerup, și imediat consecutiv dispunerii începerii urmăririi penale față de faptă, se continuă prin utilizarea procedeelor probatorii, prevăzute de art. 138 și urm. din c. p. p.

La fel, anumite activităţi dintre cele autorizate de magistratul judecător de drepturi și libertăți şi derulate în faza inițială, cînd urmărirea penală este începută doar față de faptă, cum ar fi supravegherea tehnică se pot continua şi, apreciem noi, din punct de vedere tactic criminalistic este chiar indicat a se continua şi după continuarea  urmăririi penale față de persoană, întrucât suspectul, la rândul lui, poate desfăşura, în pofida împrejurării că a luat act de învinuirea adusă, activitatea fie de prelungire a manifestării infracţionale, fie de ascundere, acoperire a unor acţiuni anterioare sau/şi distrugere a unor mijloace materiale de probă ori corpuri delicte nedescoperite sau asigurarea unor alibiuri, zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea unor martori, prevenirea unor persoane din lanţul legăturilor sale infracţionale etc.

În acest context, în paralel cu activităţile de administrare a probatoriului, în cauza în care s-a început urmărirea penală, prin alte mijloace de probă se continuă supravegherea tehnică a suspectului.

Activitățile  derulate între cele 2 stadii ale începerii urmăririi penalein rem și in personam – potrivit noilor reglementări (actele premergătoare, în vechea reglementare), reprezintă nu numai rezultanta activităţilor derulate până la momentul continuării urmăririi penale față de persoană, ci şi vectorul principal al orientării urmăririi penale declanşate din acumulările, cantitative şi calitative, de date, indicii şi informaţii obţinute.

Din aceste momente inițiale se orientează organizarea şi planificarea urmăririi penale prin stabilirea problemelor de lămurit şi activităţilor de întreprins pentru clarificarea tuturor aspectelor cauzei respective în vederea aflării adevărului.

De pildă, consultarea de specialişti ori experţi realizată în faza informativ – operativă, în legătură cu o problemă de strictă specialitate, în faza de urmărire penală se transformă într-un procedeu probator instituit de codul de procedură penală, respectiv dispunerea şi efectuarea unei expertize de specialitate (art. 172 și urm. din c. p. p.).

Din materialul documentar informativ, adunat în faza investigativă informativ – operativă specifică, sunt cunoscute toate acţiunile secvenţiale care au dus la realizarea acţiunii ilicite finale, aceasta însemnând producerea ori procurarea de mijloace necesare săvârşirii faptei, luarea de măsuri în vederea realizării scopului ilicit, stabilirea legăturilor infracţionale, căutarea şi găsirea de sprijinitori, aderenţi ai manifestării ilicite, în general se poate spune, mecanismul punerii în executare a rezoluţiunii infracţionale, ceea ce oferă posibilitatea reconstituirii în plan probator al întregului iter criminis.

În modul cel mai util pentru faza de urmărire penală, informațiile obținute anterior începerii urmăririi penale față de faptă se manifestă, în materia activităţilor de audiere a persoanelor: martorilor, suspecților sau inculpaţilor, al confruntării între persoane (art. 104 și urm. din c. p. p.).

Practic se poate spune că, exploatând întregul ansamblu de date, indicii şi informaţii adunate în faza investigativă informativ – operativă specifică, organul de urmărire penală are asigurată cunoaşterea personalităţii[47] şi activităţilor ilicite derulate, în cele mai mici amănunte, ale persoanelor care urmează a fi ascultate şi chiar elemente, – de pildă: fotografii, ora exactă şi locul unor întâlniri avute, momente înregistrate ale unor discuţii -, de detaliu, care abil strecurate, voalat învederate, în timpul duelului psihologic[48] din timpul ascultării învinuitului, să zicem, poate avea efecte semnificative în realizarea acestei activităţi de urmărire penală.

6.7. După ce au fost identificate și administrate probele din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune contra securității naționale sau act de terorism și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 alin. 1 din c. p. p., survine momentul declanșator al punerii în  mișcare a acțiunii penale (art. 309 din c. p. p.).

CAPITOLUL V

[13] SESIZAREA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ PRIN CONSTATAREA INFRACȚIUNII CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE SAU ACTE DE TERORISM

 1. Prezentare generală

Constatarea unei infracțiuni poate fi: a) directă, b) nemijlocită, c) intermediată; și/sau întâmplătoare, spontană; organizată; rezultatul unei observări și căutări mai îndelungate în timp, rod al unei activități organizate și planificate, cum este, de pildă, procesul investigativ informativ – operativ:

“constatarea existenței unei infracțiuni (n.n. contra securității naționale sau act de teorism) este lăsată la libera apreciere a organelor care o constată, în sensul de a aprecia dacă datele și informațiile pe care le deține sunt suficiente pentru a-i crea suspiciunea că s-a comis o faptă care poate fi calificată infracțiune (n.n. contra securității naționale sau acte de terorism)”.

(apud Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019,  paragr. 317, p. 293.).

Sesizarea organelor de urmărire penală prin constatarea săvârșirii unei /or infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism  constituie activitatea prin care, concomitent, este finalizat procesul investigativ operativ (art. 21 din Legea nr. 51/1991 și art. 11 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998), iar pe de altă parte este declanșat procesul penal și este asigurată trecerea de la  procesul cu natură juridică administrativă la procesul de natură juridică penală, respectiv de la un organ de constatare la un organ judiciar.

Constatarea săvârșirii unei /or infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism se realizează numai după analiza datelor, indiciilor și informațiilor obținute prin utilizarea resurselor procesului informativ operativ și după confruntarea între acțiunile – inacțiunile decelate și norma de incriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, în condițiile în care subzistă indicii temeinice și rezonabile despre existența în realitate a convergenței dintre acestea, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale.

2. Caracterizarea sesizării organelor de urmărire penală prin constatarea infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism

2.1. reprezintă una din modalitățile de finalizare a procesului investigativ informativ operativ, derulat pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, prin care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale au perceput acele amenințări concrete la adresa securității naționale, pe care le-a apreciat ca îndeplinind condițiile de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism;

2.2. este executarea unei obligații pozitive a organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

2.3. este produsul analitic al materialelor informative acumulate, poziționându-se  imediat succesiv ori coincizând cu activitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism;

2.4. constituie momentul trecerii de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal.

3. Definiție

Constatarea unei /unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism reprezintă rezultatul final al procesului investigativ informativ operativ, prin care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, aflate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, au  stabilit existența, în realitate și / sau în desfășurare, a unei /unor  amenințări concrete la adresa securității naționale și, în urma  procesului evaluativ al suportului informativ care o/le decela/u, au fost apreciate ca prezentând suspiciuni rezonabile, pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism și și se obiectivează în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., cu care sunt sesizate organele de urmărire penală, constituind  actul declanșator al unui proces penal.

4. Condiții legale obligatorii pentru realizarea constatării (art. 61 alin. 1 din c. p. p.)

4.1. Să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

4.2. Să se realizeze în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege

4.3. Constatarea șă se materializeze în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., cu care sunt sesizate de îndată organele de urmărire penală, constituind actul declanșator al unui proces penal.

5. Suspiciunea rezonabilă despre săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

5.1. Prezentare generală:

5.1.1. Suspiciunea (bănuiala) rezonabilă este mai mult decât o presupunere (supoziție, ipoteză) bazată pe indicii (semne aparente funcție de care se deduce existența a ceva) temeinice (serioase, substanțiale) și mai puțin decât o certitudine (siguranță, încredere deplină)

5.1.2. Trecerea de la amenințare la adresa securității naționale la infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism este determinată de transgresarea conținutului actelor de conduită de la ceea ce este destinat a se produce în viitor și a fi posibil, la ceea ce este prezent și de actualitate. Reprezintă momentul de ajungere la maturitate (coacerea) a amenințării la adresa securității naționale.

5.1.3. Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale trebuie să stabilească doar că există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism; acestea trebuie să discearnă între ceea ce este amenințare la adresa securității naționale și ceea ce este infracțiune contra securității naționale și acte de terorism.

5.2. Noțiunea de suspiciune rezonabilă este definită, în general, prin existența unor fapte sau informații care sunt în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune

(A se vedea CEDO, Fox, Campbell și Harley, c. Regatului Unit, 30 august 1990, serie A, nr. 182, p.31 – 32, citată de C. Bârsan, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole,  ed. a 2 – a, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 263, citat de Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019, paragr. 742, p. 678.)

5.3. Suspiciunea rezonabilă referitoare la existența uneia din infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism trebuie raportată la existența unor date sau informații, care ar convinge un observator obiectiv și imparțial că este posibil de a se săvârși o astfel de infracțiune, întruna din formele sale de realizare.

6. Baza juridică și prezentare generală a sesizării organelor de urmărire penală este configurată de prevederile a 61 alin. 1, 5 din c. p. p., art. 198 alin. 2 teza a 2-a din c. p. p. art. 291 c.p.p.,; art. 21 din Legea nr. 51/1991 și art. 11 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998).

7. Procesul verbal de constatare a infracțiunii

7.1. Materializarea sesizării organelor de urmărire penală se realizează printr-un înscris oficial, denumit proces verbal, în care se consemnează detaliat faptele, cu indicarea elementelor pe care se întemeiază (materialul informativ). (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.).

7.2. Procesul verbal reprezintă unul din modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, conform art. 291 c. p. p. (art. 61 alin. 5) care nu este supus controlului pe calea contenciosului administrativ și nu are valoarea unor constatări de specialitate (198 alin. 2, teza a 2-a, din c. p. p.).

7.3. Actul nu poate fi prin el însuși mijloc de probă.

7.4. Odată întocmit procesul verbal se înaintează de îndată organelor de urmărire penală.

7.5. Conținutul procesului verbal de constatare:

7.5.1. se consemnează detaliat faptele constatate, cu indicarea suportului argumentativ pe care se întemeiază (materialul informativ) și să fie însoțit de mijloacele de probă (art. 61 alin. 3 din c. p. p.)

7.5.2. datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reținute în scris și transmise organelor de urmărire penală însoțite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului.

7.5.3. convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoțite de conținutul digital original al acestora.

8. Aprecieri cu privire la procesul verbal de constatare încheiat de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale

8.1. Se remarcă inconsecvența și inadvertența prevederilor legale referitoare la regimul juridic al procesului verbal de constatare, în sensul că, în art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998 se stipulează că actele de constatare în care se consemnează rezultatele activităților prevăzute la lit. d) și e) ale art. 14 din lege, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui mijloace de probă; în timp ce prevederile din Legea nr. 51/1991 și din Legea nr. 14/1992 nu mai conțin o astfel de mențiune, iar din ansamblul prevederilor c. p. p. rezultă indubitabil că procesul-verbal de constatare constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală, iar nu mijloc de probă.

8.2. Prin Decizia C.C.R. nr. 198 din 7 aprilie 2016, Curtea a apreciat că procesul verbal întocmit în condițiile prevăzute de art. 61 c. p. p. poate constitui „mărturie în acuzare”, organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori” în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Există posibilitatea conferită de art. 114 alin. 4 din c. p. p. de a fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese verbale în temeiul art. 61 din c. p. p., ceea ce reprezintă o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil (G. Bodoroncea, în M.Udroiu (coord), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. a 3 – a, Ed. C.H.Beck, București, 2020, p.355, parag. 10; Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p., paragr. 318, p. 294).

8.3. Omisiuni și imprecizii ale prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991

Acestea se referă la materialul informativ, prin utilizarea unei formule generice („datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”), cu mențiunea că acest material este reținut în scris și transmis organelor de urmărire penală însoțit de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului, cu referire explicită la convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau imaginile înregistrate, care se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoțite de conținutul digital original al acestora.

Ori, este improbabil ca, în procesul verbal de constatare, indiferent cât de complet ar fi, să fie surprinse toate elementele faptice rezultate din procesul investigativ informativ operativ, unele din acestea putând avea o importanță semnificativă și chiar covârșitoare pentru faza de urmărire penală, iar netransmiterea lor odată cu procesul verbal de constatare, ca anexă a acestuia, este de natură a impieta asupra cunoașterii tuturor împrejurărilor cauzei și, pe cale de consecință, asupra stabilirii adevărului. Se relevă posibilitatea organelor care sesizează constatarea unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism să cenzureze și să trunchieze informații relevante pentru procesul penal, față de organul de urmărire penală.

CAPITOLUL  VI

[14] PARTICULARITĂȚI TACTICE ALE URMĂRIRII PENALE ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ACTE DE TERORISM

1. Transformarea în mijloace de probă a datelor, indiciilor și informațiilor acumulate cu prilejul procesului investigativ informativ operativ

În faza de urmărire penală se transformă în probe sau mijloace de probă prevăzute ca atare de codul de procedură penală, tot ceea ce s-a acumulat ca date, indicii şi informaţii în cadrul investigației informativ – operative specifice, şi care prezintă relevanță (utilitate, concludenţă şi  pertinență) pentru cauza penală investigată.

Este un proces dialectic, care demonstrează pe de o parte importanţa şi valoarea informațiilor obținute prin activitățile întreprinse de organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale şi pe de altă parte măiestria organului de urmărire penală de a încununa cu succes activităţile derulate anterior, respectiv a fi în măsură să demonstreze într-un proces penal adevărul şi vinovăţia făptuitorului, în vederea tragerii la răspundere penală.

Un anchetator cu experienţă afirma că: “ancheta este coroana muncii informative”, aserţiune care este plină de adevăr. Degeaba datele, indiciile şi informaţiile culese cu prilejul “activităţilor specifice” sunt multe cantitativ şi preţioase calitativ, dacă ele nu sunt valorificate şi exploatate în faza de urmărire penală.

Importanţa şi valoarea lor este dată de gradul de cunoaştere în profunzime a acţiunilor ilicite ale făptuitorilor şi a persoanei acestora, iar măiestria organului de urmărire penală rezidă în maniera în care reuşeşte să transpună toate acestea în probe utile, concludente şi pertinente cauzei penale instrumentate, astfel încât să se realizeze scopul procesului penal în general şi al urmăririi penale în special.

De exemplu, având cunoştinţă, din materialul informativ rezultat din munca cu agentura, coroborat cu fotografiile şi filmele obţinute prin activitatea de supraveghere şi urmărire informativă (filajul), observarea sau pânda operativă, asociat cu datele rezultate din interceptarea comunicaţiilor, despre acţiunile ilicite ale subiectului ţintă al acțiunilor informative – operative specifice, organul de urmărire penală are un tablou relativ complet al manifestărilor acestuia.

Folosind în timpul fazei ascultării dirijate a suspectului ori inculpatului (fostul subiect ţintă) într-un mod abil, cele cunoscute (procedeul ascultării progresive sau al ascultării frontale)[49], organul de urmărire penală poate aduce pe cel interogat nu numai în situaţia de a mărturisi detaliat faptele sale şi ale coparticipanţilor, dar şi de a indica el însuşi elemente în plus pe care anchetatorii nu le-au cunoscut, precizând dovezi în acest sens. Recunoaşterea suspectului asociată cu probele indicate chiar de el se constituie într-un suport probator relevant şi, în acelaşi timp, cu o forţă probantă semnificativă în procesul penal.[50]

 Aceasta nu înseamnă răsturnarea principiului de efectuare a urmăririi penale, potrivit căruia în procesul penal se porneşte de la probă la infractor, ci dovedeşte abilitatea anchetatorului de a obţine probe chiar de la persoana suspectă în cauză.

 Iată, de pildă, situaţia în care organul de urmărire penală are la îndemână fotografii reprezentând imagini din momentul în care subiectul ţintă înmânează unei alte persoane un obiect, sau primeşte de la acesta un pachet, şi, cu ocazia ascultării, în momentul psihologic bine ales, prezintă aceste fotografii. Suspectul sau inculpatul realizează că organele de urmărire penală cunosc despre episodul respectiv şi, văzându-se pus în faţa evidenţei, poate să detalieze momentul respectiv, să ofere amănuntele necesare anchetei, care nu întotdeauna sunt cunoscute în toate dedesubturile şi cotloanele manifestării infracţionale derulate.

Declaraţia suspectului (inculpatului) respectiv, desigur, asociată cu alte probe şi mijloace de probă va constitui probă în înţelesul prevăzut de codul de procedură penală, fără a fi necesară ataşarea la dosarul cauzei a fotografiei, filmului ori celorlalte documente (note informative, sinteze informative, etc.) obţinute în faza investigativă informativ – operativă.

La fel, căutarea şi găsirea unor piese componente care asamblate constituie o armă performantă cu care se poate realiza un atentat, în condiţiile efectuării cu autorizarea magistratului a actelor prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, şi ridicarea acestora cu prilejul percheziţiei, de la un subiect ţintă devenit suspect în cauza penală, sunt elemente de fapt importante care pot determina pe acesta, cu prilejul ascultării şi al prezentării unor fotografii, filme sau casete video, în calitate de suspect ori inculpat să mărturisească sau să identifice persoana care i-a comandat executarea acelui atentat.

Aşa cum activităţile derulate în faza investigativă informativ – operativă specială se îmbină, întrepătrund şi interacţionează reciproc, într-un lanţ cauzal care determină succesiunea efectuării lor, tot aşa, şi între aceste activităţi şi cele care se desfăşoară în faza de urmărire penală există o determinare cauzală, obiectivă şi necesară, în care primele constituie temei pentru realizarea secundelor, reprezentând izvorul, sorgintea probelor şi mijloacelor de probă care se administrează în procesul penal.

Cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, organele judiciare utilizează procedee probatorii şi mijloace de probă tehnice, între care constatarea spontană sau organizarea surprinderii în flagrant, cercetarea la faţa locului, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, percheziţia, dispunerea şi efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize[51], a căror tactică de efectuare prezintă particularităţi în raport de tactica criminalistică a aceloraşi procedee folosită în cazul altor infracţiuni.

Aceste particularităţi derivă din specificul manifestărilor prin care se aduce atingere securității naţionale, comparativ cu caracteristicile altor genuri de infracţiuni, fiind vorba de valorile sociale lezate, modalităţile de comitere a infracţiunilor, specificitatea subiecţilor activi şi pasivi ai acţiunilor ilicite, regimul juridic diferit.

2. Utilizarea unor procedee probatorii pentru declanșarea procesului penal față de persoană (făptuitor/i)

O altă caracteristică a investigării ameninţărilor la adresa securității naţionale este că unele dintre procedurile probatorii sunt utilizate pentru a constitui activitatea declanşatoare a procesului penal, fiind primele din suita de activităţi imediat posterioare sau chiar concomitente dispunerii începerii urmăririi penale în cauza penală respectivă, ca de pildă organizarea constatării infracțiunii flagrante și  percheziția.

De exemplu, din folosirea metodelor specifice investigative, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală dobândesc date şi indicii concrete în legătură cu împrejurarea că urmează a avea loc întâlnirea între o persoană care deţine documente conţinând informaţii clasificate şi altă persoană care le va primi contra unei sume de bani, cunoscându-se locul şi ora întâlnirii, astfel că sunt în măsură să organizeze surprinderea în flagrant a momentului respectiv.

Utilizarea procedeului probator al organizării constatării infracţiunii flagrante (în cazul dat, trădare prin transmitere de secrete sau spionaj) constituie activitatea care oferă posibilitatea declanşării procesului penal faţă de cele două persoane, sub aspectul unei infracţiuni concrete, greu de tăgăduit, iar pe de altă parte “activitatea specifică” anterioară (folosirea procedeelor investigative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 şi altele) nu este necesar a fi devoalată, păstrându-şi caracterul secret de stat.

Urmărirea penală şi întreg procesul penal ce urmează a se derula este pus(ă) în mişcare de activitatea de constatare a infracţiunii flagrante, a cărei organizare a fost posibilă prin exploatarea şi verificarea rezultatelor obţinute prin utilizarea procedeelor investigative informative – operative în cadrul “activităţilor specifice”.

Tot aşa, cunoscându-se din desfăşurarea “activităţilor specifice” ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale, despre împrejurarea că o persoană sau un grup de persoane s-au organizat pentru realizarea unei acţiuni teroriste, procurându-şi şi deţinând arme, muniţii şi materiale explozibile, la momentul apreciat drept optim, se declanşează percheziţii simultane, ocazie cu care sunt găsite respectivele arme, muniţii şi explozibili, activitate care constituie actul declanşator al urmăririi penale faţă de persoanele în cauză.

Şi în această situaţie, procesului penal îi profită şi sunt valorificate rezultatele procedeului probator utilizat (percheziţia), nefiind necesar ca activităţile anterioare să fie dezvăluite, ele rămânând astfel sub semnul acţiunilor cu caracter secret de stat, deşi au avut o contribuţie decisivă la descoperirea manifestărilor ilicite.

Rezultă aşadar că procedee probatorii[52] cum sunt: organizarea constatării infracţiunii flagrante, percheziţia; unele mijloace de probă tehnice: dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice şi expertizele, sunt utilizate cu prilejul investigării infracţiunilor contra securității naţionale și acte de terorism, în condiţiile în care ele sunt anticipate, în marea majoritate a situaţiilor, de folosirea unor mijloace tehnice, metode şi procedee informative – operative specifice numai faptelor care constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

Din punct de vedere tactic criminalistic este creat avantajul că alegerea şi pregătirea momentului optim pentru declanşarea şi efectuarea procedeului probator sau a mijlocului de probă tehnic sunt facilitate de cunoaşterea în profunzime şi detaliată a elementelor necesare care să conducă la reuşita activităţii şi obţinerea unor rezultate eficiente, respectiv a unor probe relevante (utile, concludente şi pertinente) cauzei penale investigate.

3. Continuitatea dintre faza informativ – operativă (procesul investigativ informativ operativ), ca activitate specifică organelor răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale și faza de urmărire penală (procesul investigativ penal), ca activitate a organelor judiciare

Făcând o paralelă între cele două faze ale demersului investigativ efectuat în cazul infracţiunilor contra securității naţionale (faza investigației informative – operativ specifice şi faza de urmărire penală) din perspectiva modului de valorificare a procedeelor informative – operative specifice şi probatorii utilizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naţionale şi/sau organele de urmărire penală se constată o evidentă continuitate, diferenţa fiind dată doar de modul de valorificare şi valoarea probantă a actelor prin care se finalizează activităţile.

4. Suplețea și dinamicitatea direcțiilor metodologice de investigare penală

Direcţiile metodologice de investigare penală a unui caz concret de infracţiune contra securității naționale sau acte de terorism se adaptează specificităţii acestuia şi se caracterizează prin supleţe şi dinamicitate.

CAPITOLUL VII

[15] PARTICULARITĂȚILE TACTICE ALE SESIZĂRII ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ PRIN ORGANIZAREA SURPRINDERII ÎN FLAGRANT ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ACTELOR DE TERORISM

1. Prezentare generală

Unele din infracţiunile contra securităţii naţionale ori actele de terorism au o derulare în timp, de la momentul iniţial al exteriorizării hotărârii infracţionale, când se produc sau procură mijloace ori instrumente ori se iau măsuri în vederea comiterii infracţiunii, la faza de tentativă şi până la momentul consumării ori epuizării activităţii infracţionale, interval  în care activităţile ilicite pot să fie surprinse în timpul derulării lor, indiferent de împrejurarea că agentul constatator dimensionează sau nu întregul ansamblu al manifestărilor ilicite., dar situaţia concretă percepută poate să confere însă agentului constatator imaginea unei stări de pericol iminent, ce se crează prin acţiunea făptuitorului, ceea ce determină aprecierea necesităţii intervenţiei prompte, a înlăturării stării de pericol, a stăvilirii acţiunii ilicite, a prinderii făptuitorului şi aducerea acestuia în faţa autorităţilor competente.

Din punctul de vedere al desfășurării externe al manifestărilor ilicite ce vizează securitatea națională, organizarea constatării infracțiunii flagrante vizează momentele de joncțiune dintre formele de realizare ale amenințărilor la adresa securității nașionale cu cele ale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.

2. Definiție. Subiecții oficiali. Temei legal.

2.1. Organizarea constatării infracțiunii flagrante înseamnă pregătirea temeinică a unei acțiuni, potrivit unui plan bine chibzuit, pentru descoperirea în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, sau acea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune din aceste categorii.

2.2. Organizarea surprinderii în flagrant, în situaţia infracţiunilor contra securității naționale sau acte de terorism, se poate realiza, potrivit legii, după cum urmează:

2.2.1. în exclusivitate de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționalen cazul S.R.I., posibilitatea este prevăzută de art. 12 din Legea nr. 14/1992, iar în cazul S.P.P. această posibilitate este prevăzută de art. 29 din Legea nr. 191/1998), situație în care posibilitățile legal procedurale ale acestora, pentru activitatea ce premerge organizării surprinderii în flagrant, se reduc la mijloacele și metodele specifice și  procedeele investigative prevăzute de art. 20 și 22[53] din Legea nr. 535/2004, la care se adaugă prevederile procedural penale specifice constatării infracțiunii flagrante (art. 293 alin. 3 din c.p.p.),

2.2.2. de către organele de urmărire penală, singure sau cu sprijinul organelor de cercetare penală, situație în care la pregătirea activității sunt utilizabile doar tehnicile speciale de supraveghere și cercetare și procedeele probatorii enunțate de c.p.p.,

2.2.3. de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în strânsă colaborare și conlucrare, cu organele de urmărire penală, împrejurare în care, pentru pregătirea organizării surprinderii în flagrant, există posibilitatea legală de a fi utilizate atât mijloacele și metodele specifice și procedeele investigative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, cât și întreaga paletă de tehnici speciale de supraveghere și cercetare și celelalte procedee probatorii enunțate de c. p. p., astfel că se manifestă o întrepătrundere, interferență și continuitate între datele, informațiile și indiciile obținute din folosirea unor categorii de mijloace, metode și procedee investigative specifice organelor de stat răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cu elementele de fapt rezultate din utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de c.p.p., realizându-se transformarea în probe și mijloace de probă a elementelor indiciale obținute din activitatea specifică, ceea ce conduce la concluzia că această situație este ideală pentru organizarea surprinderii în flagrant și realizarea obiectului urmăririi penale (art. 285 c.p.p.).

2.3. Temeiul legal al activității de surprindere în flagrant este reprezentat, în cazul S.R.I., de art. 12 din Legea nr. 14/1992, iar în cazul S.P.P. de art. 29 din Legea nr. 191/1998, care se coroborează cu prevederile art. 293 din c. p. p.

3. Posibilitatea organizării surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism este configurată de următoarele aspecte concrete:

3.1. situaţia în care un/ii făptuitor/i se prezintă în faţa autorităţilor (organe de stat din domeniul securităţii naţionale sau organe judiciare) şi denunţă[54] pe ceilalţi făptuitori şi faptele comise până în acel moment;

3.2. informaţiile obţinute urmare “activităţii specifice”, până la momentul ales pentru organizarea  surprinderii în flagrant, se constituie într-o bancă de date care, asociate cu orice alte informaţii despre cazul concret, indică drept necesară şi oportună organizarea surprinderii în flagrant (date obţinute de la reţeaua informativă[55], prin mijloace tehnice,[56] surse deschise, etc.).

4. Importanţa surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism

4.1. Aspecte generale

Infracţiunile contra securității naționale și de acte de terorism sunt susceptibile de a fi constatate în flagrant (pentru definiția sintagmei de infracțiune flagrantă a se vedea  prevederile art. 293 din c.p.p.,  iar pentru procedura de urmărire penală și luarea unor măsuri față de făptuitor în cazul infracțiunii flagrante a se vedea prevederile art. 298 și art. 310 din c.p.p.), împrejurare prin care se realizează sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală (sau sesizare internă ori autosesizare) (art. 292 și urm. din c.p.p.), în condițiile respectării principiului loialității administrării probelor (art. 101 din c.p.p.) și a regulilor procedurale de obținere a probelor, prevăzute de lege (art. 102 din c.p.p.) și instaurate de tactica criminalistică.

Constatarea infracțiunii flagrante se poate realiza fie spontan, fie urmare a organizării surprinderii în flagrant (potrivit art. 61 alin. 1 – 5 din c.p.p.), în anumite condiții și cu respectarea strictă a unor prevederi legale și reguli tactice criminalistice.

În funcție de modalitatea faptică de comitere, în unele situații, infracţiunile contra securităţii naţionale și acte de terorism pot fi surprinse în flagrant, prin organizarea  de către organele de stat din domeniul securităţii naţionale şi cele de urmărire penală  a acestei activităţi, fie în faza actelor pregătitoare (cele care sunt incriminate), fie în faza de tentativă (art. 412 alin. 3 din c. p, art. 32 alin. 5, art. 34 alin. 4 din Legea nr. 535/2004) sau a consumării infracţiunii.[57]

4.2. Importanţa organizării surprinderii în flagrant, în situaţia infracţiunilor în discuţie, rezidă în următoarele aspecte:

4.2.1. conduce, după caz, la împiedicarea consumării activităţii infracţionale sau la limitarea consecinţelor faptei comise. Demersurile infracţionale la adresa securităţii naţionale sunt stăvilite, zăgăzuite prin intervenţia organelor de urmărire penală;

4.2.2. are menirea de a demasca făptuitorul şi acţiunile sale ilicite, asigurându-se în acest fel tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment mult apropiat de conceperea şi punerea în executare a manifestării ilicite constând în ameninţarea la adresa securităţii naţionale;

4.2.3. se realizează un important moment de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului preventiv – educativ al tratamentului judiciar aplicat;

4.2.4. încununează “activităţile specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale  întreprinse în cauză, putându-se afirma că, realizarea surprinderii în flagrant, reprezintă coroana investigației informativ-operative (activitate care anticipează, dar se poate și întrepătrunde cu  investigația criminalistică și/sau  penală) desfăşurate faţă de persoanele vizate (ţintă) (în momente anterioare situației procesuale de a deveni suspecți, în înțelesul prevederilor art. 77 din  c.p.p ) şi faptele acestora;

4.2.5. organizarea surprinderii în flagrant este de natură a constitui punctul de plecare al investigaţiei penale (în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism investigația penală este, de regulă, anticipată de investigația informativ – operativă (activitatea specifică a organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale), pentru identificarea tuturor celor care au conlucrat la pregătirea şi punerea în executare a rezoluţiei infracţionale vizând ameninţări la adresa securităţii naţionale;

4.2.6. se îmbină, întrepătrund și complinesc mijloacele,metodele specifice și procedeele investigative cu procedeele probatorii prevăzute de codul de procedură penală, asigurându-se transformarea datelor, indiciilor și informațiilor obținute prin derularea activității informativ – operative, în probe și mijloace de probă, ce profită activității de urmărire penală și judecată.

4.2.7. creează posibilitatea utilizării tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare, în condițiile autorizării, pe o durată de maximum 48 de ore, de către procuror, precum și a folosirii acestora (condițiile legale – substanțiale și procedurale -, precum și procedura legală de îndeplinit este statuată prin prevederile art. 141 alin. 1 – 8 din c.p.p.), utilizarea, de îndată, a altor procedee tehnice speciale ((obținerea listei convorbirilor telefonice, reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale, utilizarea investigatorilor sub acoperire, livrarea supravegheată, identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicații sau a unui punct de acces la un computer), precum și a unor procedee probatorii, constând în: ridicarea de obiecte și înscrisuri (art. 169 din c.p.p.), ridicarea silită de obiecte și înscrisuri (art. 171 din c.p.p. ), a efectuării imediate a percheziţiei corporale (potrivit art. 165 alin. 2 din c.p.p.), față de  toate persoanele implicate, chiar dacă acestea sunt beneficiarele unor imunităţi (art. 165 și 166 din c.p.p.), a cercetării, acolo unde se impune, a locului comiterii faptei (art.. 192  din c.p.p.) și reconstituirii (art. 193  din c.p.p.); toate aceste posibilități fiind determinate de situația de urgență, pe care o reprezintă surprinderea în flagrant.

4.2.8. în anumite împrejurări, organizarea surprinderii în flagrant a făptuitorilor în momentul săvârşirii uneia din acţiunile ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, este unica modalitate de dovedire a existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei acestora;

4.2.9. datorită împrejurării că la unele dintre infracţiunile contra securităţii naţionale sunt încriminate şi actele pregătitoare, organizarea surprinderii în flagrant, mai precis alegerea momentului acestei organizări, este de natură a avea o contribuţie decisivă în ce priveşte încadrarea juridică ce urmează a se stabili faptei săvârşite, dar şi tratamentului judiciar acordat, mai ales atunci când fapta este săvârşită de o persoană ce se bucură de imunitate de jurisdicţie.

5. Testul standardului de necesitate pentru organizarea surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism se realizează prin îndeplinirea următoarelor aspecte:

5.1. Necesitatea organizării surprinderii în flagrant în cazul infracţiunilor în discuţie este determinată de obligativitatea eliminării unor riscuri care pot surveni în situaţia adoptării, de către organele de stat abilitate în domeniul securităţii naţionale sau a organelor de urmărire penală, a unei atitudini pasive şi de neintervenţie în momentul care, din punct de vedere operativ, se decelează a fi cel mai optim. Aceste riscuri pot consta în:

a) trecerea – legală ori ilegală – peste frontieră a făptuitorului (ilor) sau transportarea peste frontieră a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracţiunii;

b) distrugerea, degradarea, alterarea, pentru a nu fi examinat, expertizat, ridicat şi folosit în cursul procesului penal ca mijloc material de probă sau corp delict, a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracţiunii;

c) ascunderea sau transmiterea unei alte persoane, necunoscute de organele de investigaţie, a unor bunuri, valori, sume de bani primite ca urmare a săvârşirii infracţiunii;

d) pierderea momentului operativ eclatant pentru diagnosticarea juridică corectă a acţiunilor ilicite;

e) dispariţia şi sustragerea de la urmărirea penală a făptuitorilor;

f) oferirea posibilităţii făptuitorului de a-şi constitui un alibi, dar şi orice alte argumente care să le invoce în cazul inculpării;

g) lipsa posibilităţii efectuării percheziţiei corporale ori la domiciliu la momentul optim pentru descoperirea mijloacelor materiale de probă;

h) crearea posibilităţii infractorului de a acţiona prin mijloace violente, utilizarea unor arme, mijloace de distrugere în masă etc. (cum ar fi, de exemplu, în cazul unor acte teroriste vizând securitatea naţională, a infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, acte de diversiune, subminarea puterii de stat);

i) consumarea cu efecte reale, periculoase pentru securitatea naţională, a acţiunilor ilicite de pericol;

5.2. acumularea cantitativă de informaţii obţinute în legătură cu fapte, situaţii, împrejurări şi persoane, ce converg indubitabil către aprecierea că se prefigurează o infracțiune contra securităţii naţionale, cu risc de pericol major (letal, vătămător, distructiv) determină necesar, obiectiv şi oportun trecerea la saltul calitativ al finalizării activităţii, prin organizarea surprinderii în flagrant a manifestării ilicite care vizează siguranţa naţională;

5.3. existenţa iminentă a realizării infracțiunii contra securităţii naţionale, prin posibilitatea certă a producerii unor urmări socialmente periculoase consecutive acţiunilor ilicite ale făptuitorului (ilor).

6. Reguli tactice criminalistice generale aplicabile organizării surprinderii în flagrant

Situaţiile de fapt concrete, în care organizarea surprinderii în flagrant este posibilă și necesară,  depind de o serie de împrejurări care sunt particulare fiecărui caz concret investigat, avându-se în vedere, în acest sens, multiplele şi variatele modalităţi normative de comitere a infracţiunilor contra securității naționale și actelor de terorism, dar mai ales modalităţile faptice de săvârşire a acestora, şi, în acest context, a multitudinii de acţiuni care intră în conţinutul laturii obiective a fiecărei infracțiuni în parte.

7. Tempestivitatea organizării surprinderii în flagrant

Pregătirea organizării surprinderii în flagrant se situează, din perspectiva  procesului penal[58], între momentul în care, la cunoștința organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și/sau organelor de urmărire penală, există date, indicii și informații[59] în legătură cu derularea unei activități ilicite ce vizează securitatea națională și cu privire la persoana/ele care o desfășoară (deci înainte de momentul în care organele de urmărire penală au fost sesizate într-unul din modurile de sesizare prevăzute de art. 288 – 292 din c.p.p.), dar înainte ca persoana/ele respectivă/e să fi dobândit calitatea de subiect procesual (de suspect) și  înainte de a se fi dispus începerea urmăririi penale (art. 305 din c.p.p.) sau să se fi pus în mișcare acțiunea penală (art. 309 din c.p.p.), în cauza respectivă și față de persoanele respective, care în momentul premergător realizării flagrantului are calitatea de făptuitor/i,

Momentul  organizării constatării infracțiunii flagrante este concomitent cu momentul sesizării (reprezintă sesizarea din oficiu) organelor de urmărire penală (art. 292 și 293 c.p.p.) și cu momentul dispunerii începerii urmăririi penale (art.305 c.p.p.),  moment din care organele de urmărire penală strâng și administrează probele, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului (art. 100 alin. 1  și 306 alin. 3 din c.p.p.).

8. Elemente informative necesare alegerii momentului declanșării surprinderii în flagrant

8.1. cunoaşterea unor date şi informaţii despre momentul în care va avea loc activitatea ilicită a făptuitorilor (când), modalitatea în care se va consuma această activitate (cum) şi locul comiterii (unde) pentru ca funcţie de aceasta să-şi adapteze activităţile.

8.2. informaţii despre proximitatea locului şi timpului în care se va produce activitatea ilicită

Elementele informative transpar din corespondenţa, convorbirile telefonice ori ambientale ale făptuitorului, din manifestările exterioare ale acestuia sau din informaţiile de „ultim moment”, parvenite din produsul procesului investigative informativ operativ.

9. Situaţiile de fapt în care este preferabilă organizarea surprinderii în flagrant  (cu titlu exemplificativ și nu exhaustiv), în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale și actelor de terorism, pot fi:

– transmiterea secretelor de stat unui agent al unei puteri străine prin întâlnirea directă, într-un local, la locul de muncă, la domiciliul unei persoane care deţine acel secret urmare sustragerii din locul unde se afla, acţiune cunoscută şi aflată sub supravegherea operativă a organelor de informaţii[60]; întâlnirea poate avea loc şi într-un spaţiu deschis cum ar fi un parc, o grădină, o terasă, la frontieră etc.; întâlnirea poate avea loc şi într-un spaţiu deschis cum ar fi un parc, o grădină, o terasă, la frontieră etc.[61]

Organizarea surprinderii în flagrant a momentului tradiţiunii (predării-primirii) secretului de stat creează avantajul că sunt depistaţi ambii făptuitori, cu corpul delict asupra lor, astfel că reuşita demascării lor este evidentă;

– surprinderea făptuitorului în momentul în care îşi instalează arma performantă, cu lunetă, la fereastra de la etajul unei clădiri amplasată la o oarecare distanţă de locul unde se află estrada pe care o persoană care îndeplineşte o activitate importantă de stat (exemplu: preşedintele ţării, primul ministru, parlamentar european sau indigen etc.), ori  altă  activitate publică (exemplu: preşedintele partidului politic de opoziţie, preşedintele unei mari corporaţii sindicale etc.), urmează să susţină o alocuţiune în faţa unei adunări populare, în condiţiile în care întreaga manifestare ilicită (procurarea armei, pregătiri pentru alegerea locului optim de executare a tragerii, etc.) a făptuitorului a fost urmărită şi supravegheată, iar acţiunile sale se află sub controlul organelor de informaţii.[62]

– în momentul în care un grup de mai multe persoane s-au adunat într-un loc izolat, pentru a le fi distribuite, potrivit unei înţelegeri anterioare: arme, muniţii, mijloace de transport, hărţi cu planuri de acţiune; şi ca să li se traseze ultimele sarcini, în vederea atacării sediilor centrale ale principalelor instituţii ale statului, toate cu scopul înlăturării puterii de stat aflată la conducerea statului, atunci când acţiunile ilicite ale unora dintre persoane erau cunoscute, urmărite şi supravegheate de organul de informaţii.[63]

– când pregătirile pentru un atac terorist împotriva reprezentanţilor unui stat străin la sediul misiunii diplomatice a acelui stat au fost terminate, urmând a se declanşa acţiunea teroristă, împrejurări pe care organele de stat din domeniul securităţii naţionale le cunoşteau din “activităţile specifice.[64]

10. Testul de procedură al standardului de oportunitate pentru organizarea surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism rezidă în îndeplinirea următoarelor condiții:

10.1. Condiții legale negative

10.1.1. la momentul organizării surprinderii în flagrant să nu existe formulată deja vreo sesizare a organelor de urmărire penală prin plângere, denunț sau sesizare făcută de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane (așa cum sunt prevăzute de art. 289 – 291 din c.p.p.),

10.1.2. să nu fie deja dispusă începerea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de făptuitorul/ii vizat/ți și fapta/ele vizate de acțiunea de pregătire a organizării  surprinderii în flagrant.

10.2. Condiții legale pozitive.

10.2.1. Să se respecte prevederile art. 101 din c.p.p. „principiul loialității administrării probelor”.

10.2.2. Să se respecte prevederile art. 102 din c.p.p. „excluderea probelor obținute ilegal”.

10.3. Condiții tactice criminalistice.

10.3.1. să existe o acumulare cantitativă de informaţii, obţinute de organele de informaţii, în legătură cu fapte, situaţii, împrejurări şi persoane, ce converg indubitabil către aprecierea că se prefigurează o ameninţare la adresa securităţii naţionale[65] și determină necesar, obiectiv şi oportun trecerea la saltul calitativ al finalizării activităţii investigativ operative, prin organizarea surprinderii în flagrant a manifestării ilicite care vizează securitatea naţională, ceea ce înseamnă sfârșitul investigației informativ – operative și debutul investigației penale;

10.3.2. existenţa iminentă a realizării ameninţării la adresa securităţii naţionale, adică obiectivarea posibilității certe a producerii unor urmări socialmente periculoase, consecutive acţiunilor ilicite ale făptuitorului (ilor).

11. Testul substanțial al standardului de oportunitate pentru organizarea surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism constă în  clarificarea următoarelor probleme:

a) natura activităţilor ilicite care se desfăşoară sau sunt pe cale de a se desfăşura,

b) locul şi timpul comiterii faptei,

c) mobilul şi scopul acţiunii ilicite,

d) calitatea făptuitorilor,

e) care au fost pregătirile în vederea săvârşirii faptei,

f) măsurile luate pentru momentul comiterii faptei,

g) care au fost și sunt preocupările făptuitorului pentru momentele ulterioare săvârşirii acțiunii sale periculoase,

h) cunoaşterea suficientă şi corespunzătoare a făptuitorului care urmează a fi surprins precum şi a activităţilor concrete pe care le desfăşoară.

11.1. Atunci când organele de informaţii exercită monitorizarea operativă a manifestărilor ilicite concrete, prin “activitatea specifică”, se acumulează date, indicii şi informaţii în legătură cu activităţile ilicite în derulare, care, fiind supuse permanent procesului de analizare şi evaluare, ating la un moment dat un prag al cunoaşterii sau o intensitate accentuată a momentelor operative, ce converg către concluzia că devine imperios necesară (stringentă şi oportună) luarea deciziei de curmare activităţilor ameninţătoare la adresa securităţii naţionale.[66]

Răspunsul la toate problemele arătate mai sus se obţin din analiza şi evaluarea datelor, indiciilor şi informaţiilor obţinute prin metodele, mijloacele şi procedeele investigative pe care organele de investigaţie le au la îndemână, la care se adaugă şi intuiţia (flerul) lucrătorilor organelor de stat din domeniul securităţii naţionale. Anticiparea intuitivă în planul mental, de către organele investigative, a unor acţiuni pe care făptuitorul le poate întreprinde îşi are temeiul în analizarea extrem de atentă a datelor informative rezultate din executarea “activităţilor specifice”, practic din întreaga investigaţie desfăşurată.

11.2. Cunoaşterea unor date suficiente şi corespunzătoare despre făptuitor şi activitatea pe care o desfăşoară[67]

Datele, indiciile şi informaţiile acumulate prin demersul investigativ întreprins trebuie să prezinte o suficienţă cantitativă şi valorică, precum şi consistenţă, pentru că numai astfel de date pot conduce organele de stat răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale la luarea unei decizii eficiente, obiective şi corecte în ce priveşte alegerea momentului surprinderii în flagrant. În absenţa unor date de acest fel este preferabil să nu se procedeze la acţiuni pentru surprinderea în flagrant, întrucât pot fi sortite eşecului, deconspirării şi prevenirii făptuitorilor în ce priveşte “activităţile specifice” şi, în general, efectuarea investigației. Unul dintre scopurile principale ale acţiunii de surprindere în flagrant îl constituie, printre altele, şi acela ca stăvilirea activităţii infracţionale şi demascarea făptuitorului să fie cât mai cuprinzătoare şi să ofere organelor judiciare probe irefutabile.

Cunoaşterea indicilor şi informaţiilor despre făptuitor şi acţiunile acestora sunt necesare şi utile pentru a se stabili: profilul moral şi social; caracterul şi temperamentul; reacţiile în stările emoţionale; activităţile la locul de muncă şi extraprofesionale; comportamentul familial şi social; pasiunile, viciile, bolile de care suferă; cercul de relaţii, anturajul cotidian şi cel general; locurile şi mediile pe care le frecventează; perioada când lipseşte de la domiciliu; relaţiile extraconjugale; legăturile infracţionale; modul de deplasare – pe jos sau cu autovehiculul, ori în mijloace de transport în comun –; sistemul de comunicare – telefon fix, mobil, pager, e-mail etc. –; programul cotidian şi cel din week-end; în ce constau activităţile propriu-zise ilicite până la un anumit moment (acte de pregătire, producere, procurare de instrumente, luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor, sustragere, deţinere de obiecte, documente şi înscrisuri, comunicarea cu alţi făptuitori, care este sistemul de comunicare, modul de stabilire a legăturii între coparticipaţi) ale făptuitorului ţintă.

Toate aceste elemente oferă posibilitatea ca, în urma unei analize şi evaluări temeinice, să se stabilească modalităţile concrete în care să se organizeze surprinderea în flagrant: când, cum, unde, cu ajutorul căror mijloace şi cu ce efective.

11.3. Modalitățile concrete prin care se asigură cunoaşterea datelor despre făptuitor şi activitatea pe care o desfăşoară constau în realizarea următoarelor activități, cu particularizările aferente fiecărui caz concret în parte:

11.3.1. Utilizarea sau, după caz, intensificarea folosirii metodelor și mijloacelor specifice activității informativ – operative, cu predilecție a fixării unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice, supravegherii statice și dinamice, solicitarea și obținerea de obiecte, înscrisuri sau relații oficiale de la instituții publice, consultarea de specialiști ori experți ( art. 9 din Legea nr. 14/1992 și art. 14 lit. d din Legea nr. 191/1998).

11.3.2. Folosirea accentuată a procedeelor investigative și valorificarea la potențialul maxim a rezultatelor obținute din utilizarea acestor procedee investigative, iar dacă folosirea acestora nu a fost deja autorizată, punerea lor în executare, prin darea de eficiență a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 51/1991. (Atunci când întârzierea obținerii autorizării ar prejudicia grav finalitatea activităților specifice necesare, acestea se pot efectua cu autorizarea procurorului, pe o durată de maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea judecătorului să fie solicitată de îndată ce există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea acestui termen. Judecătorul se pronunță asupra cererii de îndată).

11.3.3. Autorizarea de către procuror și punerea în executare a activităților subsumate procedeelor probatorii constând în supravegherea tehnică, adică: interceptarea convorbirilor și comunicărilor (art. 138 alin. 2 din c.p.p.), accesul la un sistem informatic (art. 138 alin. 3, 4 și 5 din c.p.p.), supravegherea video, audio sau prin fotografiere (art. 138 alin. 6 din c.p.p ), localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (art. 138 alin. 7 din c.p.p.), solicitarea și obținerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tranzacțiile financiare, precum și a datelor financiare ale unei persoane (art. 138 alin. 9 din c.p.p.), în condițiile prevăzute de art. 141 din c.p.p. combinat cu art. 139 din c.p.p..

11.3.4. Solicitarea de către procuror de la judecătorul de drepturi și libertăți a dispunerii și punerea în executare a activităților subsumate procedeelor probatorii constând în utilizarea celorlalte tehnici speciale de supraveghere și cercetare adică: obținerea listei convorbirilor telefonice (art. 153 din c.p.p.), reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale (art. 147 din c.p.p.), utilizarea investigatorilor sub acoperire (art. 148 și 149 din c.p.p.),  livrarea supravegheată, identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicații sau a unui punct de acces la un computer, în condițiile prevederilor legale.

11.3.5. Solicitarea de către procuror de la judecătorul de drepturi și libertăți a dispunerii și punerea în executare a activităților subsumate procedeului probator constând în percheziția domiciliară și obținerea aprobării pentru predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice

11.3.6. Pregătirea cadrelor care fac parte din echipa de organizare a surprinderii în flagrant pentru eventuala efectuare a ridicării de obiecte și înscrisuri, a ridicării silite de obiecte și înscrisuri, a cercetării locului faptei, reconstituirii, pentru fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau a altor persoane, a dispunerii efectuării unor expertize criminalistice, medico-legale, tehnice judiciare.

12. Alegerea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant

Intervenţia organelor de investigaţie, prin surprinderea în flagrant, presupune cunoaşterea unor date şi informaţii de maximă certitudine despre momentul în care va avea loc activitatea ilicită a făptuitorilor (când), modalitatea în care se va consuma această activitate (cum), persoanele implicate (cine și împreună cu cine), dotarea făptuitorilor (cu ce) şi locul comiterii (unde) pentru ca funcţie de aceasta să-şi adapteze activităţile.

Informaţiile despre proximitatea locului şi timpului în care se va produce activitatea ilicită transpar din valorificarea și exploatarea datelor, indiciilor, informațiilor și probelor și mijloacele de probă obținute prin metodele, mijloacele şi procedeele investigative specifice și probatorii utilizate, până în momentul imediat anterior declanșării acțiunii de surprindere în flagrant, la care se adaugă și informațiile provenite din partea surselor umane de informare (informatori, surse) ori a unor denunţători.

Alegerea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant diferă, funcţie de condiţiile concrete care particularizează manifestările ilicite:

12.1. în momentul predării unui obiect, document, înscris cu caracter de secret de stat şi primirii avantajelor materiale corelative actului ilicit, dovedindu-se astfel, acţiunea ilicită a ambilor făptuitori[68],

12.2. momentul în care făptuitorul multiplică, fotografiază, ori filmează, în spaţiu închis sau deschis: obiecte, documente, sau înscrisuri cu caracter de secret de stat, în felul acesta dovedindu-se activitatea ilicită a făptuitorului, cât şi mijloacele utilizate de acesta[69],

12.3. în timp ce făptuitorul având asupra sa: obiecte, documente, înscrisuri secrete de stat şi, aflându-se la punctul de control al trecerii frontierei, a prezentat documentele vamale, a făcut declaraţia vamală şi a primit din partea organelor vamale “liberul de vamă”, împrejurare care oferă posibilitatea dovedirii intenţiei de a trece peste frontieră obiectul, documentul, înscrisul precum şi a locului anume amenajat pentru ascunderea în vederea trecerii frontierei de stat[70],

12.4. dacă obiectul, documentul, înscrisul este trimis prin poştă – fie prin mandat, fie prin colet -, momentul surprinderii în flagrant trebuie organizat, în timp, după ce făptuitorul s-a prezentat la ghişeu, a completat formularele, a înmânat oficiantului poştal coletul sau plicul, a achitat taxele aferente şi i s-a eliberat documentul poştal de predare în vederea expedierii.

Avantajul creat organelor de investigaţie este că, odată cu surprinderea celui în cauză şi descoperirea  şi ridicarea corpului delict, se obţin şi înscrisurile emanate de făptuitor, în care figurează numele prenumele şi adresa destinatarului. Dacă este o „căsuţă poştală” se poate recurge la surprinderea în flagrant, în momentul în care destinatarul se prezintă să-şi ridice corespondenţa. În cazul în care căsuţa poştală este pe teritoriul unui stat străin, destinatarul poate fi pus sub urmărire şi supraveghere  prin lucrătorii S.I.E. pentru a i se stabili identitatea, preocupările şi legăturile;

12.5. momentul în care făptuitorul are asupra sa arma, muniţia, materiile explozibile; după confecţionarea armei, muniţiei, producerea amestecului exploziv; atunci când s-a realizat asamblarea armei din piesele componente principale sau s-a realizat bombă artizanală (DEI);

12.6. în timpul transportului armelor şi muniţiei spre locul de întâlnire cu coparticipanţii la activitatea ilicită sau în momentul distribuirii acestora unui  grup constituit în scopul unei acţiuni ilicite; ori a preparării, transportării şi încercării de utilizare a unor dispozitive explozive improvizate (D.E.I.), materiale explozive, substanţe chimice ori agenţi biologici folosiţi în acţiunile bioteroriste;

12.7. în momentul introducerii în ţară de arme, muniţii, materii explozive sau în timpul transportului acestora pe teritoriul ţării ori al ascunderii lor;

12.8. în timpul desfăşurării  întrunirii în care se iniţiază, constituie, o asociaţie ori o grupare în scopul săvârşirii unei ameninţări la adresa securităţii naţionale ori se exprimă aderarea sau sprijinirea la acestea, se stabilesc planuri, se iau hotărâri şi se trasează sarcini în scopul sus arătat;

12.9. în momentul montării unui material explozibil, sau în care se iau măsuri pentru comiterea unui act de diversiune;

12.10. în timpul utilizării ilegale a mijloacelor specifice de interceptare a comunicaţiilor.

Diversitatea modalităţilor faptice de săvârşire a manifestărilor ilicite prin care se ameninţă securitatea naţională şi ingeniozitatea făptuitorilor, face ca situaţiile prezentate să fie doar orientative.

De aceea stabilirea momentului  în care să aibă loc surprinderea în flagrant este la latitudinea celor care organizează, conduc şi finalizează, această activitate extrem de importantă. Numai aceştia sunt în măsură să aprecieze – în fiecare caz concret – valoarea datelor, indicilor şi informaţiilor pe care le deţin, justeţea măsurilor preconizate, toate având drept finalitate realizare scopului propus.[71]

13. Alegerea mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate şi stabilirea efectivelor care vor acţiona

Pentru realizarea surprinderii în flagrant, dar mai ales din perspectiva fixării şi materializării rezultatelor activităţii întreprinse, organizatorii vor avea în vedere dotarea echipei de intervenţie cu mijloace tehnice adecvate. Este vorba de mijloace de transport: autovehicule, autodube; aparate de fotografiat şi filmat, camere de luat vederi, binocluri, aparate de ascultare ambientală, dar şi dotarea cu armament corespunzător, detectoare de metale, mijloace de comunicare între investigatori.

Se va avea în vedere “pregătirea” locului unde urmează a se realiza surprinderea în flagrant, prin instalarea – acolo unde este cazul – a dispozitivelor de supraveghere electronică, iar acolo unde acestea există se va asigura controlul şi vizionarea pe monitoare de către lucrătorii operativi ai serviciului de informaţii.

În ce priveşte efectivele care participă la acţiunea de realizare a surprinderii în flagrant, acestea vor fi compuse din: procuror, atunci când este prezent; cadrele desemnate din organele de informaţii; dacă se impune, lucrători de la poliţie, precum şi specialiştii, pe care organizatorii – atunci când se apreciază necesar – îi desemnează. Fiecare dintre membrii echipei va primi din partea conducătorului operaţiunii sarcini şi atribuţii specifice: unii, care desfăşoară activităţile strict tehnice: fotografiere, filmare, supraveghere electronică; alţii, care identifică martorii oculari şi asigură prezenţa martorilor asistenţi; alţii, care derulează activităţile strict procedurale (prezentarea calităţii lor, ascultă şi înregistrează sau consemnează declaraţiile făptuitorilor, execută percheziţia corporală, efectuează cercetarea locului faptei); şi, în sfârşit, unii care asigură protecţia. Sarcinile şi atribuţiile vor fi trasate cu respectarea prevederilor legale şi ale competenţelor funcţionale ale membrilor echipei, care vor conlucra sub coordonarea procurorului, atunci când este prezent.

Întreaga activitate este determinată de ansamblul datelor, indiciilor şi informaţiilor deţinute până la momentul respectiv, la care se adaugă şi cele de ultimă oră, ce se percep odată cu declanşarea operaţiunii, funcţie de modul de manifestare a făptuitorilor aflaţi permanent sub observarea şi supraveghere.

14. Stabilirea modului de acţiune

În cadrul activităţilor preliminare realizării momentului surprinderii în flagrant, în raport cu natura faptei şi contextul în care se desfăşoară manifestarea ilicită organizatorii vor stabili modul de acţiune, momentul declanşării, activităţile ce vor fi desfăşurate pe timpul realizării surprinderii în flagrant, primele măsuri ce se vor lua, restabilirea situaţiei anterioare.[72]

Particularităţile infracţiunilor contra securităţii naţionale și actelor de terorism determină ca, anterior realizării flagrantului, organele de informaţii să recurgă la unele operaţiuni care să prevină şi să preîntâmpine producerea stării de pericol sau riscul imediat al unor acţiuni ilicite din partea făptuitorului şi anume:

14.1. înlocuirea obiectului, documentului, înscrisului purtător de informaţii clasificate, cu altele, care, prezintă formal acest caracter, dar informaţiile sunt lipsite de caracterul secret de stat, fiind nereale, operaţiune care poate avea loc atunci când sunt cunoscute intenţiile făptuitorului cu privire la un anumit obiect, document sau înscris. Operaţiunea se realizează prin utilizarea unuia dintre procedeele investigative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, respectiv ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document;[73]

14.2. substituirea persoanei cu care făptuitorul urmează să se întâlnească pentru a-i transmite un obiect, document sau înscris care constituie sau care conţine informaţii clasificate, în condiţia în care, făptuitorul nu cunoaşte respectiva persoană.

14.3. O altă situaţie poate fi reprezentată de împrejurarea că organele de informaţii reuşesc, prin mijloace specifice să “întoarcă” persoana care urmează a primi obiectul, documentul sau înscrisul purtător de informaţii secrete de stat ori de serviciu, prin lămurirea sa ori ca urmare a manifestării proprii de voinţă a acestuia (autodenunţarea, dorinţa de împiedicare a producerii rezultatului infracţiunii, defectarea din solda puterii străine în slujba căreia se afla etc.), care, în acest fel, se situează de partea investigatorilor şi acţionează potrivit îndrumărilor acestora. Acelaşi lucru este valabil şi pentru persoana care predă obiectul sau înscrisul şi se urmăreşte surprinderea celui care primeşte.

14.4. recrutarea unuia dintre participanţi la manifestările ilicite contra securităţii naţionale, în interesul organelor de informaţii şi coordonarea acestuia[74], pentru sprijinirea operaţiunii de surprindere în flagrant. Recrutarea unui participant la manifestări ilicite contra securităţii naţionale sau acte de terorism este posibilă fie că acesta se dezice (desistă) de activităţile ilicite comise până la un moment dat şi denunţă acţiunile consumate şi pe cele ce urmează a se realiza, fie este o persoană apropiată de unul din membrii reţelei infracţionale şi acceptă voluntar şi din proprie iniţiativă colaborarea cu organele de investigaţie[75], fie este racolat de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, fie prin învederarea clauzelor legale de impunitate ori reducerea pedepsei.[76] Utilizarea la realizarea flagrantului a unui astfel de participant va avea loc după prealabila instruire a acestuia, montarea pe corpul său a unor emiţătoare sau folosirea unui reportofon, pentru a se putea înregistra discuţia dintre el şi celălalt făptuitor şi, uneori, recurgerea la procedeul capcanării criminalistice a obiectului, documentului, sumelor de bani pe care urmează să le înmâneze.[77]

14.5. folosirea eficientă şi fără riscuri a agenţilor acoperiţi [investigatorilor acoperiți (art. 148, 149 din c.p.p)] introduşi anterior în reţeaua infracţională, pentru realizarea surprinderii în flagrant. Există posibilitatea ca în grupul infracţional sau pe lângă persoanele monitorizate ce desfăşoară activităţi contra securităţii naţionale ori acte de terorism să fi fost infiltraţi investigatori acoperiţi[78], care să aibă cunoştinţă despre acţiunea ilicită ce urmează să se consume ori să fie dirijaţi spre a se informa şi participa la aceasta, situaţie care face utilă fie participarea efectivă la realizarea flagrantului (desigur, chiar sub acoperirea pe care o are), fie încunoştinţarea serviciilor de care aparţin, în legătură cu detaliile privind locul, timpul, participanţii, dotările acestora unde se va realiza activitatea ilicită, în vederea unei organizări corespunzătoare a surprinderii în flagrant.[79]

14.6. utilizarea legendată a lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de frontieră. În împrejurarea în care ţinta investigaţiei, aflată sub supraveghere, deţinând asupra sa obiecte, documente, înscrisuri ce constituie obiect material sau mijloc material de probă ori corp delict al ameninţării la adresa securităţii naţionale, tentează părăsirea teritoriului ţării (tren, autoturism, navă, aeronavă ş.a.), se recurge, în contextul cooperării şi conlucrării cu celelalte organe de stat, care au obligaţia de a sprijini orice operaţiune pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, fie la plantarea în locurile ce interesează, cu îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei respective, a unor cadre proprii ale serviciilor de informaţii, în ţinuta vestimentară (uniformă, semne exterioare caracteristice), ce aparţin funcţionarilor respectivi (vameşi, poliţişti de frontieră), fie la dublarea funcţionarilor fireşti din acele locuri, cu lucrători de informaţii, în ţinută civilă;

14.7. instalarea de mijloace şi dispozitive de supraveghere electronică a locului unde va avea loc surprinderea în flagrant (art. 138 alin. 2 și art. 140 alin. 2 din c.p.p.). Dacă locul flagrantului se află într-un spaţiu deschis (pe stradă, pieţe, locuri aglomerate, parcuri, terase, grădini) public, mijloacele tehnice de supraveghere electronice (camerele de luat vederi, dispozitivele de interceptare ambientală: microfoane parabolice) se plantează pe stâlpii de iluminat public, în copaci, arbuşti, iar lucrători ai organelor răspunzătoare cu aplicarea legii, deghizaţi sub diferite  identități și aspecte fizionomice și vestimentare, având asupra lor dispozitivele necesare, disimulate în diferite obiecte, se poziţionează în jurul ţintelor vizate. Video filmarea poate să se execute şi din autovehicule sau dintr-un imobil care se amplasează/se află situat în apropierea locului respectiv. În cazul în care locul ştiut al flagrantului se află într-un spaţiu închis (deschis publicului: localuri, biblioteci, muzee, cluburi, săli de spectacole ş.a.; total sau parţial privat: camere de hotel, sediul unor instituţii, agenţi ori societăţi comerciale, imobile, încăperi ş.a.) se va recurge la utilizarea procedeelor investigative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr.51/1991, respectiv instalarea de dispozitive electronice de supraveghere electronică şi a mijloacelor tehnice de interceptare ambientală, desigur, acolo unde este posibil.

În locurile unde există montate dispozitive de supraveghere electronică de către instituţia, firma sau propriile organisme de supraveghere, pază şi control (aeroporturi, magazine, bănci, ş.a.), acţiunea va fi urmărită prin respectivele  mijloace, cu acordul posesorilor, urmând ca videocasetele respective să fie ridicate pentru a profita cercetărilor. Ridicarea unor astfel de videocasete este necesară chiar şi în situaţia în care au fost utilizate mijloacele tehnice ale organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, întrucât este posibil să surprindă imagini în plus sau, cel puţin, filmate dintr-un alt unghi, ce pot fi relevante şi utile investigaţiei.

Persoanele, sau unele dintre acestea, care sunt cunoscute de organele de informaţii şi/sau organele de urmărire penală vor fi puse, încă anterior momentului declanşării surprinderii în flagrant, sub supraveghere operativă (observaţie, pândă, filaj), iar comunicările le vor fi interceptate, prin mijloacele tehnice specifice, pentru a se cunoaşte permanent mişcările, planurile, convorbirile şi, eventual, modificările de ultim moment survenite în acţiunea lor.

Despre oricare dintre aceste operaţiuni se va întocmi un proces verbal în care se consemnează în concret, ce anume activitate sau manoperă s-a realizat, care va fi ataşat procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Exceptând situaţiile în care evenimentul se derulează potrivit aspectelor intuite şi organizate de organele de investigaţie, în cazul intervenirii unor împrejurări noi, care nu au putut fi avute în vedere de organizatorii şi executanţii operaţiunii de surprindere în flagrant, aceștia vor trebui să acţioneze spontan, dar raţional şi legal, potrivit experienţei şi maturităţii profesionale, într-o manieră care să asigure succesul activităţii ce se desfăşoară.

Decizia declanşării operaţiunii de surprindere în flagrant aparţine coordonatorului activităţii care cunoaşte tabloul de ansamblu atât din perspectiva acţiunilor făptuitorului, cât şi a forţelor (efectivelor) angrenate în operaţiune, aflându-se într-o comunicare permanentă cu membrii echipei operative cărora le dispune sarcini funcţie de aspectele care se ivesc şi reacţiile pe care trebuie să le adopte. Nu se exclude posibilitatea de întrerupere – pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat – ori chiar sistarea totală a operaţiunii de surprindere în flagrant, funcţie de momentele operative care intervin spontan şi nu au putut fi intuite sau întrevăzute.

14.8. Când se stabileşte modul de acţiune cu prilejul surprinderii în flagrant este necesară o instruire a efectivelor, care vor executa operaţiunea, ocazie cu care li se va învedera:

a) datele principale, esenţiale şi necesare pentru reuşita acţiunii, despre persoana ţintă care urmează a fi prinsă în flagrant, anticiparea eventualelor reacţii ale acesteia;

b) natura manifestării ilicite care vizează ameninţarea la adresa securităţii naţionale;

c) posibilele acţiuni ale făptuitorului în momentul surprinderii în flagrant, anterior şi posterior acestui moment, dacă este înarmat sau nu;

d) locul şi timpul derulării acţiunilor ilicite supuse realizării flagrantului; topografia locului respectiv, posibilităţile de intrare-ieşire, cele de ascundere a obiectului, documentului, înscrisului, armelor, muniţiei, materialelor explozive. În acest sens, se vor prezenta fotografiile ori filmele obţinute prin “mijloacele şi metodele specifice”, hărţile realizate special pentru acţiunea respectivă, se vor analiza şi lua în calcul variantele posibile şi cele de rezervă, neexcluzându-se nici un moment posibilitatea intervenirii unor evenimente întâmplătoare ori reacţii spontane imprevizibile ale ţintei investigaţiei;

e) modul de operare a făptuitorului, maniera în care îşi acoperă activitatea infracţională, mijloacele de deplasare şi transport pe care le utilizează;

f) care sunt mijloacele de legătură și comunicare între investigatori, organele de urmărire penală, coordonatorul operaţiei şi ceilalţi participanţi. Sistemul de comunicare între membrii echipei de realizare a surprinderii în flagrant pe de o parte, iar pe de altă parte între aceştia şi cadrele de la sediul organelor implicate, are o deosebită importanţă pentru preîntâmpinarea sau posibilitatea unei reacţii prompte în faţa oricărui eveniment imprevizibil ce poate surveni. Este necesar ca toţi lucrătorii antrenaţi în acţiune să deţină asupra lor şi să cunoască sistemul de legături (microfoane, staţii de emisie-recepţie etc.);

g) modul concret de realizare a surprinderii în flagrant, în principal şi cu variante posibile şi intuibile, funcţie de atitudinea adoptată de făptuitori; sarcinile şi atribuţiile fiecărui cadru (lucrător) angajat în operaţiune; când şi cum se impune utilizarea armamentului din dotare, dispozitivele realizate, intrarea şi ieşirea din dispozitiv, modul de efectuare a percheziţiei corporale sau al spaţiului concret, unde cum şi cu ce se caută, percheziţionarea mijloacelor de transport, unde se efectuează cercetarea locului faptei,  care este aria locului faptei;

h) modul în care se efectuează deplasarea la locul unde va avea loc operaţiunea, condiţiile de respectat pentru asigurarea conspirativităţii momentelor iniţiale derulării activităţii.

Cu prilejul instruirii se va asigura conlucrarea între toate organele de informaţii, prin schimbul de informaţii existente până la acel moment, dar şi conlucrarea dintre aceste organe şi cele de poliţie şi de urmărire penală. În tot timpul organizării surprinderii în flagrant, dar chiar şi în momente imediat anterioare, concomitente şi posterioare operaţiunii este obligatorie supravegherea permanentă şi prin toate mijloacele a persoanelor ţintă, pentru a se cunoaşte mişcarea şi atitudinea acestora în vederea posibilităţii de adaptare a acţiunii funcţie de modificările survenite – premeditat sau întâmplător – în manifestările făptuitorilor care urmează a fi surprinşi în flagrant.

15. Activităţile care se întreprind în cadrul surprinderii în flagrant în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism

Modalitatea în care se desfăşoară efectiv surprinderea în flagrant activităţile concrete derulate sunt diferite de la caz la caz, esenţial este de a realiza scopul propus prin organizarea şi declanşarea operaţiunii. Indiferent de natura cauzei, persoana şi calităţile făptuitorilor, modul de acţiune al organelor investigatoare este supus respectării următoarelor reguli generale:[80]

15.1. Stabilirea martorilor asistenţi

Pentru a fi respectate prevederile procedural penale în materie pe de o parte, iar pe de altă parte pentru eliminarea oricăror suspiciuni în legătură cu derularea operaţiunii se impune asigurarea prezenţei unor martori asistenţi, care au rolul neutru de a observa atât activităţile desfăşurate de către făptuitori, cât şi modul de acţiune şi constatările organelor de stat care execută surprinderea în flagrant. Alegerea martorilor asistenţi are loc înainte de momentul declanşării operaţiunii de surprindere în flagrant şi incumbă unuia dintre membri echipei ce efectuează activitatea, care îşi va declina calitatea, va stabili identitatea acestora şi le va explica în ce constă sarcina lor. Martorii asistenţi vor fi aleşi dintre alte persoane decât cele care au calitatea de martori oculari şi dintre persoanele care nu au o implicare – minoră sau majoră –, nici în activităţile de natură organizatorică în realizarea surprinderii în flagrant şi nici cei care sunt într-o legătură oarecare cu făptuitorii. Dacă operaţiunea are loc în incinta uneia dintre unităţile de interes public, cel puţin unul din martorii asistenţi va fi reprezentantul acelei unităţi desemnat de conducătorul ei sau chiar una dintre persoanele din conducerea unităţii.

15.2. Identificarea martorilor oculari

Este posibil, cu toată discreţia şi conspirativitatea în care se derulează manifestările ilicite în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, ca acţiunile făptuitorilor să fie observate de martori oculari (exemplu: persoane din sistemul de pază, orice altă persoană aflată la locul şi în momentele anterioare, concomitente şi posterioare comiterii ameninţării la adresa securităţii naţionale). Una din sarcinile principale ale organelor care constată infracţiunea flagrantă este de a stabili existenţa acestora şi apoi identificarea şi ascultarea lor, ceea ce oferă posibilitatea de a se obţine şi alte probe decât cele ce se constată nemijlocit, cu referire la activităţile desfăşurate de către făptuitor înaintea sosirii organelor de constatare, persoanele care l-au ajutat, locurile unde au fost ascunse sau aruncate obiectele, valorile ce au servit la săvârşirea infracţiunii care sunt produsul ei.[81]

15.3. Prevenirea şi contracararea unor incidente care pot surveni în momentul surprinderii în flagrant

Între momentul declanşării operaţiunii de surprindere în flagrant şi finalizarea activităţii pot să survină diferite categorii de incidente determinate de atitudinile şi comportamentul făptuitorilor descoperiţi, de la cele privind starea de sănătate (leşinuri, puseuri, afecţiuni cardio-vasculare preexistente, tentative suicidale) până la manifestări violente, extrem de agresive (utilizarea armamentului, luări de ostatici, ameninţări cu folosirea unor materii explozive, bombe, utilizarea autovehiculelor în mod agresiv), dar şi încercări de ascundere, aruncare, distrugere, alterare, incendiere a corpurilor delicte ori fuga şi dispariţia făptuitorilor de la locul faptei. Toate aceste incidente pot fi prevenite prin organizarea corespunzătoare a surprinderii în flagrant, prin asigurarea concursului persoanelor de bună credinţă prezente la locul operaţiunii, între care se înscriu şi martorii asistenţi sau oculari. Când reacţia făptuitorilor capătă accente violente este firesc ca acestea să fie contracarate prin măsuri ferme cu respectarea prevederilor legale atât în ceea ce priveşte imobilizarea făptuitorului, cât şi eventuala utilizare a armamentului, evitându-se, însă, pe cât posibil, un schimb de focuri, care poate duce la urmări letale sau vătămătoare integrităţii fizice fie a unora dintre urmăriţi, fie dintre urmăritori. Nu se exclude – în situaţii care impun – realizarea de negocieri (exemplu: luarea de ostatici de către făptuitori, ameninţări cu utilizarea focului de armă etc.), sens în care se va recurge la specialiştii unor astfel de activităţi, dintre cadrele organelor de stat.[82]

Contribuţia persoanelor de bună credinţă aflate la locul operaţiunii constă în acordarea concursului lor la reuşita acţiunii (exemplu: imobilizarea făptuitorilor, urmărirea şi prinderea acestora în cazul în care fug sau apelează la sprijinul populaţiei etc.).

O atenţie deosebită trebuie acordată mijloacelor de transport de care beneficiază făptuitorii (autovehicule, uneori elicoptere, avioane etc.) sens în care cu prilejul organizării operaţiunii se va asigura logistica necesară urmăririi acestora.

Nu se exclud reacţii de  fugă de la locul realizării flagrantului, de către făptuitorii surprinşi, ceea ce conduce la executarea unei acţiuni de urmărire a acestora (pe jos, cu autovehicule, cu elicoptere ş.a.); în acest caz, unii membri ai echipei de realizare a flagrantului ori alţii, solicitaţi în sprijinirea acţiunii, de la “bază[83], să procedeze efectiv la urmărirea făptuitorilor, fără  a recurge la o modalitate conspirată (ca în cazul efectuării filajului, de pildă), ci în mod făţiş. În astfel de acţiuni pot fi implicate şi organele Poliţiei rutiere etc.

15.4. Stabilirea activităţii ilicite desfăşurate în momentul surprinderii în flagrant

Problema în discuţie reprezintă chintesenţa ansamblului de activităţi desfăşurate anterior precum şi a raţiunii organizării şi pregătirii preliminare a surprinderii în flagrant. Supravegherea făptuitorului pentru a percepe activităţile sale infracţionale desfăşurate în momentele imediat anterioare, concomitente şi imediat posterioare surprinderii în flagrant (în “focul acţiunii”) sunt de natură să asigure dovedirea existenţei infracţiunii, a vinovăţiei şi a stării de flagranţă  sau, dimpotrivă, a inexistenţei ameninţării la adresa securităţii naţionale ori a unei alte infracţiuni. În sensul celor de mai sus, organele constatatoare vor observa şi nota, fotografia şi filma, înregistra ce anume activităţi se desfăşurau în momentul intervenţiei, persoanele care le desfăşurau, împotriva cui erau îndreptate, persoanele care le-au perceput şi care urmează a fi ascultate în legătură, referitor la faptele consumate.

Odată consumată acţiunea ilicită, sub supravegherea şi perceperea nemijlocită a organelor de stat care au organizat surprinderea în flagrant, aceştia îşi vor face simţită prezenţa urmând să deruleze o suită de alte activităţi.

15.5. Prezentarea calităţii şi luarea măsurilor pentru întreruperea activităţilor ilicite

Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi/sau organele de urmărire penală, care efectuează operaţiunea de surprindere în flagrant, îşi vor arăta calitatea în faţa făptuitorilor surprinşi şi a martorilor oculari şi asistenţi, prin prezentarea legitimaţiilor de serviciu şi precizarea instituţiei şi a organului din care fac parte, în mod clar, precis, ferm, încât să fie percepută împrejurarea fără putinţă de tăgadă. Această măsură este necesară, întrucât, de obicei, acţiunea de surprindere în flagrant se realizează în ţinută civilă şi trebuie făcută atenţionarea celor prezenţi că se află în prezenţa reprezentanţilor unor autorităţi de stat a căror dispoziţii – din acel moment – se impun a fi respectate. În acest mod se previn manifestări violente la adresa şi împotriva organelor de stat, iar dacă totuşi acestea se produc, devin incidente prevederilor codului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj sau una dintre infracţiunile privind viaţa, integritatea corporală şi sănătatea.

Atitudinea membrilor echipei operative se va caracteriza  printr-un ton ferm, clar, corectă dar intransigentă, fiind total contraindicate manifestările abuzive dure, comportamentul lipsit de respect[84]. Prin astfel de atitudini organele care realizează flagrantul detensionează situaţia care prezintă un grad înalt de intensitate emoţională, contribuie la instalarea unei cât de câtă liniştire a celor ce se văd demascaţi, se evită reacţiile imprevizibile, unele de mare agresivitate, iar pe de altă parte câştigă încrederea şi respectul celorlalte persoane prezente, a martorilor prezenţi, de bună – credinţă, aflaţi la locul faptei.

15.6. Acordarea primului ajutor persoanelor care necesită această atitudine

În situaţia în care se impune, ca o prioritate ce incumbă organelor care realizează operaţiunea, se vor lua măsuri de acordarea primului ajutor, prin transportarea la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor în nevoie (infarct, leşin, crize de epilepsie etc.), după ce persoana în cauză a fost identificată şi sumar percheziţionată corporal (dacă este cazul). Unul dintre membrii echipei de intervenţie va însoţi persoana la unitatea spitalicească, în unele împrejurări putând fi întrebată, iar răspunsurile înregistrate pe caseta reportofonului sau banda magnetică a magnetofonului, în legătură cu împrejurările pe care le cunoaşte despre faptă sau acţiunile le-a comis, desigur numai cu acceptul medicului.[85]

15.7. Identificarea făptuitorului

Indiferent dacă sunt cunoscute sau nu – din activităţile anterioare derulate – persoanele surprinse în flagrant vor fi legitimate, respectiv identificate cu toate datele de stare civilă, domiciliu, reşedinţă, calitatea profesională, din orice act de identitate pe care îl are asupra sa (carte de identitate, permis de conducere, paşaport etc.) şi prin întrebările care i se adresează în acest sens.

Un aspect important de stabilit în momentul identificării făptuitorilor îl reprezintă clarificarea calităţii pe care o au aceştia. Există posibilitatea ca unul dinte făptuitori – de pildă, cel care s-a întâlnit cu subiectul ţintă monitorizat de organele de investigaţii şi a primit obiectul, documentul sau înscrisul care conţine informaţii clasificate pentru care a remis o sumă de bani – să deţină calitate de diplomat sau membru al misiunii diplomatice ori consulare a unui stat străin, sau să fie funcţionar al unui organism guvernamental sau suprastatal ori organizaţii internaţionale şi să se bucure, potrivit convenţiilor, tratatelor internaţionale la care România este parte ori legilor interne, de imunitate de jurisdicţie. Reamintim că potrivit Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice de la Viena, din 18 aprilie 1961 (Art. 29, 37), persoana agentului diplomatic (şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii) şi membrii familiei agentului diplomatic sunt inviolabile, iar statul acreditar are obligaţia de a-l trata cu respectul care i se cuvine şi să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi demnităţii sale[86]. În faţa unei asemenea împrejurări, organelor constatatoare a infracţiunii flagrante le revine sarcina de a trata cu tactul cuvenit, potrivit uzanţelor internaţionale, soluţia fiind declanşarea demersurilor pentru declararea de persona non grata (art. 9 şi 23 din convenţiile sus menţionate).

Nu de acelaşi regim (imunitate de jurisdicţie) se bucură membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii diplomatice, care sunt cetăţeni ai statului acreditar sau dacă îşi au rezidenţa permanentă în acest stat (România) sau, chiar dacă nu sunt cetăţeni ai statului acreditar sau nu-şi au reşedinţa în România, dacă faptele comise sunt îndeplinirile în afara executării funcţiilor. Situaţie identică şi pentru membrii personalului de serviciu, al misiunii, cu distincţiile mai sus arătate, şi pentru oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii.

În cazul în care, persoana identificată cu ocazia realizării surprinderii în flagrant este cetăţean român şi are o calitate specială care îi conferă o imunitate de jurisdicţie (parlamentar, ministru, magistrat etc.)[87], în situaţia dată, nu beneficiază de respectiva imunitate.

15.8. Efectuarea percheziţiei corporale, a mijloacelor de transport şi a bagajelor[88]

Cu prilejul realizării surprinderii în flagrant percheziţia corporală (definiția, condițiile procedurale obligatoriu de îndeplinit pentru a fi efectuată, regulile strict procedurale privind modul de efectuare și modalitatea de fixare a rezultatelor activității se află stipulate în prevederile art. 165 -166 din c.p.p.) a făptuitorilor este obligatorie în toate cazurile şi se efectuează cu prioritate.

Funcţie de natura infracţiunii săvârşite şi de acţiunile ilicite realizate de făptuitori, asupra acestora pot fi găsite obiecte, înscrisuri sau valori care reprezintă mijloacele materiale de probă sau corpurile delicte care probează activitatea lor ilicită[89]. Particularitatea acestor  obiecte, înscrisuri sau valori este că sunt de dimensiuni relativ mici sau foarte mici (să ne gândim la microfilme şi tehnica micropunctului) uşor de ascuns pe corp sau în obiectele de îmbrăcăminte, depuse în locuri meşteşugite drept ascunzători în genţi, bagaje (cu fund dublu, de exemplu sau depuse în ambalaje disimulate: cutii, pachete, pungi; obiecte mici şi uşor de purtat: stilouri, pixuri, portchei, jucării, podoabe, cărţi etc.). Unele obiecte, înscrisuri, valori se pot depune în ascunzători anume amenajate în mijloacele de transport (autoturisme, tir-uri, nave, aeronave, vagoane CFR, bărci etc.). În sfârşit unele obiecte sunt miniaturizate (microemiţătoare, dispozitive electronice de supraveghere) şi disimulate (flori, ghivece de flori, rujuri, cutii  de bere, umbrele etc.) gama fiind extrem de variată şi amplă, care sunt destinate ascultării şi supravegherii clandestine, ori, prin natura lor, sunt de dimensiuni mari şi cantitativ multe (de exemplu: o armă de înaltă performanţă dotată cu lunetă sau amortizor de sunet descompusă în părţile componente şi ambalată într-o geantă tip diplomat sau într-o sacoşă; o cantitate mai mare de arme şi muniţii depuse în ambalaje pe care este menţionat cu totul şi cu totul altceva; materii explozive depuse în sticle de băutură, fiole în sticluţe de medicamente, cutii de medicamente etc.).

Înainte de a proceda la efectuarea propriu-zisă a percheziţiei, persoanelor surprinse în flagrant, li se solicită predarea obiectelor, înscrisurilor sau valorilor deţinute în mod ilicit în momentele respective[90], ţinând seama de împrejurarea că lucrătorii care efectuează activităţile cunosc în principiu care sunt respectivele obiecte, înscrisuri ori valori, situaţii care nu trebuie să transpară în nici un mod din comportamentul lor. Atitudinea fermă, dar respectuoasă, exploatarea momentului de surpriză creat, dar şi a psihologiei persoanelor surprinse, care este cunoscută din activităţile anterioare, precum şi a sensibilităţilor acestora, însoţite de un ton calm, sigur sunt elemente psihologice pe care trebuie să le adopte lucrătorii organelor ce efectuează  operaţiunea şi pot fi de natură să conducă la inducerea către făptuitori a unei atitudini prin care aceştia să predea de bună voie obiectele, înscrisurile, valorile care se caută. Psihologic[91], unele din persoanele surprinse în flagrant, renunţă la adoptarea unei atitudini de negare sau violenţă, realizând că surprinderea  în flagrant nu este întâmplătoare ci organizată, deci că organele de informaţii şi/sau de urmărire penală au cunoştinţă de mai mult timp de acţiunile lor ilicite, elementul surpriză al surprinderii în flagrant i-a doborât, întrucât îşi văd devoalate intenţiile şi manifestările ameninţătoare la adresa securităţii naţionale. Acest mod atitudinal caracterizează în mare parte pe făptuitorii  infracţiunilor contra securităţii naţionale, dotaţi cu o inteligenţă superioară, o percepţie profundă a situaţiei de fapt în care se află. În astfel de împrejurări făptuitorii surprinşi predau obiectele, înscrisurile, valorile pe care le deţin ilicit şi care fac obiectul investigaţiei, ceea ce nu opreşte ca să se procedeze la efectuarea percheziţiei, însă desfăşurarea activităţii se derulează în parametrii unei atmosfere calme, liniştite.

Refuzul de a preda obiectele, înscrisurile, valorile cerute, însoţit sau nu de manifestări violente, agresive va fi urmat de atitudini pe măsură din partea autorităţilor, în cadrul legal oferit de prevederile în materie, putându-se ajunge până la imobilizarea sau încătuşarea persoanelor surprinse în flagrant sau la replici armate, în cazul acţiunilor violente în care se utilizează arme de foc, luări de ostatici sau alte acţiuni de acest gen (atitudinile de mai sus sunt caracteristice acţiunilor teroriste, atentate, infracţiuni contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, dar sunt posibile  şi în alte situaţii: spionaj, trădare; când făptuitorii îşi văd zădărnicite acţiunile ilicite, nu mai au nimic de pierdut, realizează inutilitatea eforturilor făcute, şi prefigurează viitorul nefast constând în condamnare, compromiterea  în plan social, se şochează psihic etc.).

În primul rând se va efectua o percheziţie  preliminară, destinată preîntâmpinării unor incidente cum ar fi o acţiune agresivă din partea percheziţionatului ori recurgerea la manifestări suicidale. Se va proceda la verificarea împrejurării dacă percheziţionatul nu are asupra vreo armă – albă sau de foc – sau spray-uri paralizante ori substanţe otrăvitoare[92]. Din punct de vedere tactic persoana percheziţionată trebuie adusă în situaţia de imposibilitate de a reacţiona, ce se realizează prin aşezarea acesteia cu faţa la perete, i se cere să ridice mâinile deasupra capului şi să ţină picioarele depărtate unul de altul[93], după care se palpează corpul începând de la cap spre picioare, în condiţiile ca acel care efectuează operaţiunea se află în poziţie laterală şi cu un picior în faţa piciorului din partea corpului cercetată. Se permite astfel posibilitatea de dezechilibrare rapidă a celui percheziţionat în cazul tentativei acestuia de a ataca sau fugi. Se elimină posibilitatea, nu rar încercată, ca percheziţionatul să introducă corpul delict, atunci când este realizabil, în cavitatea bucală, pentru a-l distruge prin masticaţie sau înghiţi, după cum şi orice alte tentative încercate – atacul celui care percheziţionează, distrugerea corpului delict, fuga şi orice altă diversiune posibilă.

În continuare se execută în mod amănunţit o percheziţie preliminară a obiectelor de îmbrăcăminte, în ordinea de sus în jos, începând cu obiectele de pe corp, sacoul, pantalonii, obiectele de încălţăminte, conţinutul buzunarelor exterioare şi interioare, manşetele pantalonilor, prin palpare fermă şi strângere a porţiunilor mai groase, atât în partea din faţă cât şi în partea din spate a acestora.

După ce s-a eliminat posibilitatea şi riscul unei acţiuni agresive ori de distrugere, de aruncare a corpurilor delicte aflate asupra sa, a creării unor incidente ori manifestări suicidale din partea celui percheziţionat, operaţiune care este indicat de a fi realizată de doi lucrători la un percheziţionat, se procedează la percheziţionarea temeinică şi amănunţită a obiectelor de îmbrăcăminte şi a corpului persoanei percheziţionate, care se poate face la locul surprinderii, dar ferit de ochii curioşilor sau al unor grupuri de persoane care apar întâmplător, şi de regulă într-o încăpere sau la sediul organelor investigative[94], ceea ce presupune atenţie sporită din partea acestora pe timpul transportului şi asigurarea prezenţei aceloraşi martori asistenţi care s-au aflat şi la locul şi momentul surprinderii în flagrant, pentru a se elimina orice comentarii şi în acelaşi timp continuitatea percepţiilor acestora.

Percheziţia obiectelor de îmbrăcăminte se va executa cu meticulozitate, bucată cu bucată, în ordinea aleasă de lucrătorii care o execută, prin palpare, pipăire şi dacă este cazul cu utilizarea de detectoare, sau alte aparate necesare. Vor fi vizate căptuşeala, cusăturile buzunarele, gulerele, ţesăturile, branţurile, tocurile, talpa de la pantofi; obiectele accesorii aflate curent asupra unei persoane: portmonee, ceasuri, brichete, tabachere, agende, mini calculatoare, etui, obiecte de podoabă, articole de papetărie (pix, stilou), portvizit, curea, ace de cravată, pipă, telefon mobil, portchei, bastoane, umbrele etc. Dacă e necesar se poate recurge le descoasere, demontare. O atenţie deosebită se va acorda şi lenjeriei de corp (desu-uri, batiste ş.a.m.d.), întrucât în cazuri celebre de spionaj au fost întâlnite situaţii de scriere cu cerneală simpatică, alte scrieri secrete, pe obiecte de lenjerie (furouri, sutiene, maiouri, cămăşi, căptuşelile hainelor) care se vor verifica cu minuţiozitate deosebită.

Percheziţia corpului unei persoane se supune regulii de bază de a se desfăşura de către persoane de acelaşi sex cu cea percheziţionată, în ordinea de sus în jos, începând cu părul, orificiile de la nivelul feţei, spatele, sub axilă, pieptul, mâinile – de la umăr la degete – picioarele prin interior şi în exterior, gambele. Se vor verifica orificiile naturale cu ajutorul instrumentelor utilizate în oftalmologie şi otorinolaringologie ori prin tuşeu, dar şi prin supunerea la raze Roentgen, prin solicitarea concursului unui medic care poate depista obiectele sau înscrisurile ascunse ori înghiţite. Atenţie deosebită se va acorda examinării părului, pielii de pe cap[95], cocul şi buclele podoabei capilare, tălpile picioarelor precum şi al protezelor – de la mâini, picioare ori dentare, alte dispozitive medicale (aparate auditive, ochi de sticlă) sau elemente medicale (corsete, centuri pentru hernie, burtiere etc.). se vor observa eventuale intervenţii chirurgicale realizate special pentru ascunderea unor obiecte miniaturizate sau mesaje cifrate pe un suport oarecare (ex.: introducerea subcutanată a acestora).

În situaţia în care au fost surprinse în flagrant mai multe persoane, percheziţia acestora se va face concomitent, pentru a nu se crea posibilitatea transmiterii unor obiecte sau înscrisuri de la unul la altul.

Percheziţia servietelor, bagajelor aflate asupra persoanei surprinse în flagrant presupune examinarea fiecărui obiect în parte aflat  în acestea precum şi a lor, cu atenţie şi meticulozitate fiind posibil a fi utilizate ca ascunzători (funduri duble în ornamente, în mânere sau căptuşeală) ori în tuburi de pastă de dinţi, sprayuri, pudriere, trusă de machiaj, de bărbierit, cutii de bijuterii etc., posibilităţile fiind nenumărate. În afară de examinarea prin vizualizare şi palpare vor fi utilizate surse puternice de lumină sau chiar radiaţii, instrumente de mărit (lupă, microscop portabil, stereo microscop), orice alte dispozitive şi aparatură necesară şi utilă, putându-se recurge şi la metode de dezmembrare, de descoasere.

Valizele, servietele şi bagajele personalului diplomatic sau consular sunt inviolabile dar în condiţiile surprinderii în flagrant, în legătură cu acestea se va proceda asemenea atitudinii care se adoptă faţă de posesorii sau purtătorii acestora, adică cu menajamentele corespunzătoare rangului diplomatic sau consular.

Controlul animalelor însoţitoare, apare ca necesar uneori dat fiind multiplele posibilităţi de ascundere[96] pe care acestea le oferă, inclusiv prin practicarea unor intervenţii chirurgicale (lobotomii, introducere subcutanată a unor obiecte plate).

Percheziţia mijloacelor de transport (definiția, condițiile procedurale obligatoriu de îndeplinit pentru a fi efectuată, regulile strict procedurale privind modul de efectuare și modalitatea de fixare a rezultatelor activității se află stipulate în prevederile art. 167 din c.p.p.), pe care le-a utilizat făptuitorul surprins în flagrant este o activitate obligatorie, indiferent de faptul că persoanele în cauză au reuşit sau nu să intre în aceste mijloace – şi dacă da, cât timp au avut la dispoziţie pentru a rămâne acolo –, întrucât organele care efectuează activitatea de surprindere în flagrant au interesul de a constata orice situaţie, împrejurare, obiecte, înscrisuri, valori care sunt în legătură cu cauza investigată, sau cu alte fapte existând posibilitatea de se descoperi obiecte sau înscrisuri care relevă alte preocupări ilicite (deţinere de bancnote false[97], droguri[98], arme, obiecte de patrimoniu etc.). Particularităţile constructive ale mijloacelor de transport, în general autoturisme, dar nu sunt excluse nici alte categorii de autovehicule (tip dubiţă etc.), oferă multe ascunzători, în special pentru obiectele de mici dimensiuni ceea ce necesită efectuarea percheziţiei de specialişti cunoscători ale acestor ascunzători, precum şi utilizarea de mijloace tehnice specifice. În autovehiculele mari – tir-uri, dubiţe, autofurgonete –, ascunzătorile sunt mai numeroase şi mai imprevizibile, motiv pentru care prezenţa unui mecanic sau unui tinichigiu auto se impune de la sine pentru depistarea lor. Regulile tacticii şi tehnicii percheziţiei mijloacelor de transport în cazul investigării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale sunt aceleaşi ca şi în cazul altor infracţiuni[99], cu particularitatea, în anumite cazuri, că obiectele, înscrisurile ori valorile căutate pot avea dimensiuni extrem de mici până la miniaturizare, ceea ce presupune atenţie sporită, meticulozitate şi minuţiozitate în căutarea lor, ceea ce presupune  calm, răbdare şi tenacitate, din partea organelor care efectuează activitatea.

De multe ori, alături de percheziţie corporală – în formele prezentate – şi a mijloacelor de transport cele mai des utilizate de făptuitorii surprinşi în flagrant (nu se exclude folosirea aeronavelor, elicopterelor, navelor fluviale şi maritime, trenurilor), cu ocazia realizării flagrantului se impune şi percheziţia spaţiilor închise ori deschise, care se face după regulile comune, aplicabile şi în situaţia în care activitatea nu este concomitentă sau incorporată în operaţiunea de surprindere în flagrant.

15.9. Luarea măsurilor cu privire la făptuitor şi la obiectele, înscrisurile, valorile descoperite

Odată efectuată percheziţia corporală, aşa cum s-a procedat şi în timpul acesteia, persoana percheziţionată va fi observată permanent, fiind supravegheată pentru a nu-i oferi posibilitatea dispariţiei de la locul surprinderii în flagrant. Această atitudine se adoptă faţă de toţi făptuitorii surprinşi, care vor fi izolaţi unii de ceilalţi. Comportamentul lucrătorilor care execută operaţiunea de surprindere în flagrant trebuie să fie demn şi să se subordoneze prevederilor legale (art. 51 din codul de procedură penală), în sensul de a trata făptuitorii cu respectarea demnităţii umane, fiind interzisă supunerea acestora la tortură, tratamente cu cruzime, inumane ori degradante.

Făptuitorul va fi condus la sediul organului de urmărire penală.

Înainte de efectuarea percheziţiei corporale, a bagajelor şi a mijloacelor de transport, la cererea formulată de făptuitori, în timpul derulării acesteia sau oricând solicită, acestora li se va asigura prezenţa apărătorului ales sau din oficiu, oricum organele care au realizat operaţiunea  au obligaţia de a-i încunoştinţa pe făptuitori că au dreptul de a fi asistaţi de un apărător.

În cazul unor atitudini violente din partea făptuitorilor, se poate recurge la imobilizarea acestora, iar în situaţia intervenirii unor incidente legate de starea de sănătate, se va asigura prezenţa unui medic sau chiar transportarea la unitate spitalicească, sub supraveghere.

Obiectele, înscrisurile, valorile găsite cu ocazia surprinderii în flagrant şi cu ocazia percheziţiilor efectuate, se ridică potrivit regulilor clasice privind manipularea, ambalarea, transportarea, individualizarea prin descrierea caracteristicilor acestora, după ce s-a procedat la fotografierea ori filmarea locurilor unde  au fost găsite, a ascunzătorilor, şi apoi în detaliu, pentru relevarea caracteristicilor individuale conform regulilor tactice criminalistice. Se va avea în vedere că unele obiecte, înscrisuri sau valori sunt purtătoare de urme (exemplu: urme papilare). Acestea vor fi supuse examenelor criminalistice specifice pentru exploatarea şi valorificarea urmelor respective.

15.10. Cercetarea la faţa locului

În anumite situaţii, funcţie de natura faptei comise, de modalitatea faptică concretă a săvârşirii, se impune ca activitatea de surprindere în flagrant să fie completată cu cercetarea la faţa locului respectiv, care în astfel de împrejurări poate fi: locul în care s-a realizat nemijlocit activitatea ilicită: în spaţiu închis ori deschis, în mijloace de transport, în locuri private sau publice[100]; pe itinerarul parcurs de către făptuitori; perimetrul în jurul locului unde s-a realizat surprinderea în flagrant etc.

Necesitatea efectuării acestei activităţi decurge din împrejurarea că în locurile enumerate exemplificativ mai sus, făptuitorii au putut să  lase urme, care dacă nu sunt descoperite şi exploatate, pot influenţa negativ cursul cercetărilor ulterioare, în sensul că nu s-au clarificat toate împrejurările cauzei ce poate impieta asupra aflării adevărului, iar regulile tactice care trebuie respectate cu ocazia efectuării acestei activităţi sunt cele cunoscute, cu particularităţile corespunzătoare fiecărui caz concret.

15.11. Ascultarea făptuitorului şi a martorilor oculari

Cu ocazia realizării surprinderii în flagrant, se va proceda şi la ascultarea făptuitorului şi a martorilor oculari în legătură cu cele întâmplate şi percepute. Activitatea va consta în ascultarea şi consemnarea relatării libere a acestor categorii de persoane, fără intervenţia, prin punerea de întrebări de către lucrătorii organelor care au realizat operaţiunea.

16. Fixarea rezultatelor constatării infracţiunii flagrante în cazul infracțiunilor contra securității naționale și actelor de terorism

Realizarea surprinderii în flagrant se materializează într-un proces-verbal, care trebuie să cuprindă, potrivit legii, următoarele: ● titlul actului, data şi locul întocmirii, calitatea, numele, prenumele şi unitatea din care fac parte cei care au făcut constatarea, specialiştii asimilaţi;modul de sesizare (se vor invoca actele premergătoare) şi motivarea declanşării operaţiunii; ● datele de identificare a martorilor asistenţi; ● activitatea ilicită constatată; ● datele de identificare a făptuitorului; ● datele de identificare a martorilor oculari; ● rezultatele percheziţiei corporale şi ale mijloacelor de transport şi măsurile luate în legătură cu obiectele, înscrisurile, valorile ridicate şi cele care au fost găsite, dar nu au fost ridicate; ● rezultatele cercetării la faţa locului, dacă s-a efectuat; ● în legătură cu aducerea la cunoştinţă făptuitorilor despre posibilitatea de a fi asistaţi de un apărător ales sau din oficiu, şi, despre prezenţa acestuia, la care anume activităţi, din ce moment al derulării activităţilor; ● explicaţiile, “relatările libere” ale făptuitorilor şi martorilor oculari; ● obiecţiunile formulate de persoanele consemnate în procesul-verbal; ● despre utilizarea mijloacelor tehnice folosite: ce anume aparate, dispozitive, detectoare, etc., în ce momente, ce s-a realizat prin utilizarea acestora şi faptul că înregistrările făcute, materializate în filme, fotografii, benzi magnetice, casete video sau audio, se ataşează în original şi sigilate; ● durata desfăşurării activităţii, eventuale incidente apărute şi modul de rezolvare a acestora.

Este recomandabil, şi practica investigării infracţiunilor contra securității naționale și acte de terorism o demonstrează, că realizarea surprinderii în flagrant să fie fixată prin: fotografii, filme, înregistrări audio-video, schiţe din care rezultă fără putinţă de tăgadă, întreaga derulare a activităţilor desfăşurate şi surprinse, avantajul folosirii unor asemenea mijloace tehnice fiind evidentă. Vizionarea şi examinarea ulterioară oferă posibilitatea de a se remarca momente, atitudini, reacţii în amănunţime, care în timpul derulării operaţiunilor pot scăpa, în mod obiectiv, atenţiei celor care le-au executat.

17. Concluzii comparative între constatarea infracțiunii flagrante și Constatarea comună a infracțiunii

CAPITOLUL VIII

[16] PLANIFICAREA URMĂRIRII PENALE CU OCAZIA INVESTIGĂRII PENALE A INFRACȚIUNILOR CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ȘI ACTE DE TERORISM

1. Planificarea urmăririi penale înseamnă prefigurarea unor ipoteze verosimile referitoare la cauza penală investigată, din punct de vedere al elementelor constitutive şi al condiţiilor şi împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea, cu privire la posibilii autori, precum şi a activităţilor pe care şi le propune şi le efectuează organul judiciar pentru administrarea probatoriului până la realizarea scopului procesului penal.

1.1. Planificarea urmăririi penale include verificarea, analiza şi evaluarea informaţiilor referitoare la manifestarea ilicită produsă, elaborarea versiunilor, stabilirea modalităţilor prin care se verifică acestea, ordonarea activităţilor ce trebuie întreprinse pentru administrarea probelor şi termenul de realizare.

1.2. Aceste activităţi se realizează pe baza principiilor tacticii criminalistice[101] care constau în legalitatea, individualitatea activităţii de urmărire penală, dinamismul sau mobilitatea acesteia, precum şi continuitatea planificării urmăririi penale în raport de actele premergătoare întreprinse în cauza respectivă.

1.2.1. Principiul legalităţii este un principiu general care stă la baza întregii activităţi derulate de organele de urmărire penală şi presupune că nici o activitate din cele prevăzute a fi întreprinse în cauză să nu contravină prevederilor legale[102].

1.2.2. Individualitatea planificării activităţii de urmărire penală derivă din particularităţile pe care le prezintă fiecare dintre infracţiunile contra securităţii naţionale și acte de terorism, chiar dacă se realizează în acelaşi domeniu şi anume cel al securităţii naţionale.

În cazul acestor infracţiuni, diversitatea manifestărilor ilicite cuprinde o paletă mai largă decât în situaţia altor categorii de infracţiuni fiind posibile interferenţe cu alte genuri de infracţiuni, precum şi forme specifice de comitere, unele fiind extrem de abil disimulate.

Astfel săvârşirea unor fapte de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unor produse, instalaţii, utilaje, maşini, poate să prezinte evenimentul sub aspectul unei infracţiuni contra patrimoniului, pe când, în realitate, manifestările infracţionale să constituie infracțiuni contra securităţii naţionale.

De pildă, incendierea unei mari cantităţi de produse agricole însilozate, care aveau destinaţia pentru rezervele de stat, s-a cercetat iniţial sub aspectul infracţiunii de distrugere din culpă cu consecinţe dezastruoase, dar investigaţiile ulterioare au stabilit că, în realitate, incendierea a fost realizată intenţionat pentru a crea bulversarea sistemului de aprovizionare a rezervelor statului, ceea ce înscrie acţiunea făptuitorilor în fapte care se circumscriu infracţiunii de acte de diversiune.[103]

 Este posibilă şi situaţia inversă când cercetările să debuteze sub aspectul unei infracţiuni contra securităţii naţionale, şi de fapt să rezulte, urmare a investigaţiilor întreprinse, că s-a consumat o infracţiune din culpă, de alt gen.

1.2.3. Dinamismul sau mobilitatea este un principiu ce derivă din împrejurarea că planul de urmărire penală nu poate avea un caracter imuabil, fixist, rigid, întrucât o dată cu derulare activităţilor investigative succesive, apar informaţii şi împrejurări noi, care determină elaborarea de noi versiuni, renunţarea la cele stabilite iniţial, verificarea celor ivite pentru conturarea direcţiilor de acţiune optime şi oportune, la care se adaugă şi aspectele invocate de persoanele cercetate, indiferent de gradul de relativitate pe care le prezintă.[104]

Supleţea necesară planificării urmăririi penale izvorăşte din dinamicitatea (promptitudinea) cercetărilor întreprinse[105], unele investigaţii reclamând maximă operativitate, dar şi al maleabilităţii planificării, impuse de imperativul adaptării permanente a planului de urmărire penală la situaţiile, la datele noi apărute în timpul anchetei.[106]

În luna februarie 1980, numitul I.N.H. – ofiţer de securitate din UM 0544 Bucureşti – a fost trimis în misiune în S.U.A., pentru a preda Ambasadei României mai multe documente cu caracter strict secret de importanţă deosebită, dar ajuns în statul respectiv, a părăsit misiunea încredinţată, plecând de la sediul Ambasadei României împreună cu soţia C.H. şi copilul, care îl însoţeau. Evenimentul a fost raportat în ţară, ceea ce a declanşat cercetări sub aspectul infracţiunii de dezertare, planificarea urmăririi penale vizând iniţial versiunea săvârşirii infracţiunii susmenţionate şi a celei de refuz de înapoiere în ţară. Investigaţiile ulterioare, între care un rol deosebit de important l-a avut ascultarea soţiei făptuitorului, C.H., care a refuzat rămânerea pe teritoriul S.U.A., plecând din baza militară unde fusese dusă de autorităţile americane şi reîntorcându-se în România, au relevat că I.N.H. a intrat în legătură cu agenţi ai serviciilor americane de informaţii, cărora le-a predat documentele cu caracter strict secret de importanţă deosebită, pe care le deţinea şi totodată le-a transmis verbal date şi informaţii, cu acelaşi caracter, pe care le cunoştea prin natura atribuţiilor de serviciu, de secretar III al Ambasadei României din Washington. Aceste informaţii rezultate din declaraţiile soţiei făptuitorului au direcţionat cercetările spre alte versiuni de urmărire penală, care vizau infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete. Pentru verificarea acestei versiuni s-au desfăşurat activităţi de obţinere de relaţii de la Direcţia de Informaţii Externe, din cadrul fostului Departament al Securităţii Statului, în legătură cu calitatea deţinută de făptuitor (militar); de la Ministerul de Externe, privind caracterul documentelor deţinute de făptuitor (cu caracter strict secret de importanţă deosebită); de la Ambasada României din Washington (din care rezulta neîndeplinirea misiunii care i-a fost încredinţată) precum şi activitatea de ascultare a soţiei făptuitorului (care a oferit date despre modul în care I.N.H. a intrat în legătură cu agentul unui serviciu de informaţie american, care i-a transportat la o bază militară, cum a fost transmutată în trei locuri succesiv şi supusă unor presiuni pentru a o determina să accepte să rămână în S.U.A. şi să ceară azil politic etc.). Inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă şi condamnat la moarte pentru infracţiunile de trădare prin transmitere de secrete, refuzul înapoierii în ţară şi dezertare.[107]

1.2.4. Dinamicitatea planificării urmăririi penale reflectă într-un mod evident mobilitatea şi elasticitatea organelor judiciare, în sensul de adaptare promptă la orice situaţie nou intervenită, de receptare a acesteia fără surprindere.

Dacă materialul probator administrat conferă o altă perspectivă, o altă configuraţie, planul elaborat iniţial va trebui modificat sau înlocuit cu altul care reflectă noile direcţii de investigaţie.[108]

În pofida schimbărilor posibile, planul de urmărire penală din orice fază a investigaţiilor trebuie să aibă un caracter complet, cu toate activităţile propuse pentru verificare.

De pildă, utilizarea unui dispozitiv exploziv în apropierea locului de acces într-un liceu, amplasat într-o zonă rezidenţială, apreciată iniţial ca o reglare de conturi într-o dispută a etniei rrome, vizând şi alte versiuni precum: manifestarea unei persoane bolnave psihic, atitudinea nonconformistă şi de bravadă a unei persoane tinere, nu poate să nu fie cotată şi ca o posibilă acţiune teroristă, în condiţiile în care în incinta liceului se aflau soţia şi fiul primului ministru, iar pe o rază de cca 300 m este situată reşedinţa preşedintelui României, şi sediile unor ambasade, ceea ce presupune elaborarea unui plan complet al activităţilor de urmărire penală, pentru fiecare versiune în parte.[109]

1.2.5. Principiul continuităţii planificării urmăririi penale, contestat de către unii autori[110], se particularizează cu precădere în situaţia investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism[111], din perspectiva continuităţii care există între faza investigativă informativ – operativă a acestor categorii de infracţiuni şi faza de urmărire penală.

Această continuitate, obiectiv necesară şi firească, se transferă şi în elaborarea planului de urmărire penală, conferind statutul de principiu activităţii de planificare a urmăririi penale, care caracterizează cercetarea infracţiunilor tratate.

2. Utilitatea planificării urmăririi penale în investigarea infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism este condiţionată de:

2.1. orientarea justă în ce priveşte obiectul investigării (natura faptei comise) şi a împrejurărilor comiterii ei.[112]

De pildă, simpla intrare în legătură, prin purtarea unei corespondenţe frecvente, în care se invedera situaţia economică, politică, militară din ţară, dar în coordonate generale şi fără a se decela date cu caracter secret de stat, cu postul de radio “Europa liberă”, cu sediul în fosta R.F. a Germaniei, finanţat de organisme guvernamentale americane, în perioada anterioară anilor 1990, a orientat în nenumărate situaţii concrete, investigarea sub aspectul unor infracţiuni contra securităţii naţionale.[113]

În realitate, natura manifestărilor respective nu vizau securitatea naţională, ci doar nemulţumiri individuale sau chiar colective. Demersurile investigative direcţionate greşit au condus la realizarea unor activităţi inutile, planificate în zadar, ceea ce a făcut necesară irosirea de timp şi resurse umane, utilizarea unor procedee investigative şi probatorii (ascultarea de persoane, uneori chiar şi expertize a scrisului) în mod nejustificat;

2.2. cunoaşterea metodelor şi mijloacelor folosite de făptuitori pentru săvârşirea infracţiunilor şi ascunderea urmelor acesteia, în raport de acestea urmând să fie aplicate metodele, mijloacele şi procedeele investigative precum şi metodologia adecvată, necesare descoperirii, relevării, fixării urmelor infracţiunii, probării faptei comise şi dovedirii vinovăţiei.[114]

Astfel, cunoscând mijloacele tehnice care pot fi utilizate, pentru ascultarea convorbirilor telefonice şi de interceptare ambientală, de către persoane care desfăşoară aceste activităţi în scopul culegerii de informaţii cu caracter secret de stat – militar, economic, politic –, organele judiciare sunt în măsură să stabilească măsurile necesare pentru depistarea acestora, prin percheziţionarea locului unde au fost amplasate, sau, dimpotrivă, supravegherea tehnică a persoanei în cauză, pentru a remarca legăturile infracţionale ale acesteia, cui îi sunt destinate informaţiile obţinute, modalitatea de transmitere etc.

Tot aşa, ştiindu-se metodele uzitate de agenţi ai unor puteri străine, pentru recrutarea unor persoane care au acces la date şi informaţii cu caracter secret (prin şantaj, mituire, exploatare „în orb” etc.) în vederea obţinerii prin intermediul acestora a datelor care interesează, organele de urmărire penală îşi pot planifica activităţi de aşa manieră încât fie să surprindă în flagrant momentul predării-primirii informaţiilor respective şi a sumelor de bani ce reprezintă preţul actului de trădare, fie să prevină transmiterea datelor secrete, prin întreruperea activităţii infracţionale, să utilizeze informaţiile deţinute cu prilejul ascultării făptuitorilor.

2.3. să se bazeze pe un minim de date şi materiale faptice care să facă posibilă elaborarea versiunilor şi stabilirea problemelor care urmează a fi lămurite pe parcursul cercetării. Pentru elaborarea unei versiuni în cadrul planificării activităţii de urmărire penală într-o cauză concretă este suficient un singur element de fapt, nefiind necesar un material documentar concret.[115]

3. Concluziile desprinse din analiza informaţiilor existente la un moment dat în legătură cu infracțiunea contra  securităţii naţionale sau act de terorism vor fi materializate în planul de urmărire penală.

Întocmirea planului de urmărire penală se impune în toate cauzele având ca obiect infracţiuni contra securităţii naţionale și acte de terorism, în vederea analizării şi verificării complexelor şi multitudinii de probleme şi aspecte specifice, constituind singura modalitate de organizare ştiinţifică a urmăririi penale şi de desfăşurare acesteia potrivit unei planificări judicioase şi cu respectarea principiilor activităţii în discuţie[116].

3.1. Sub raport tactic, principalele componente ale planului de urmărire penală îl reprezintă versiunile, problemele care se cer clarificate în vederea verificării fiecărei versiuni, activităţile care se întreprind în scopul administrării probatoriilor pentru dovedirea infracţiunii şi a vinovăţiei, precum şi termenele de rezolvare (ca termene de recomandare, întrucât aproape întotdeauna pot surveni evenimente intempestive şi de neprevăzut) şi, persoanele, ce fac parte din colectivul de anchetă, care au responsabilitatea îndeplinirii sarcinilor.[117]

Momentul întocmirii planului trebuie să se situeze, în timp, atunci când există informaţii suficiente pentru elaborarea versiunilor, nici prematur şi nici tardiv faţă de derularea anchetei[118].

3.2. Sub aspectul formei, planul de urmărire penală se întocmeşte în scris.

3.3. În fiecare etapă a investigaţiilor se vor stabili sarcinile generale ale urmăririi penale şi problemele principale care vor trebui clarificate.

Problema cea mai importantă dintre acestea se referă la analizarea împrejurării dacă manifestarea ilicită investigată vizează sau nu securitatea naţională a României, ceea ce corespunde stabilirii obiectului juridic al faptei ilicite cercetate. Deşi o atare problemă se clarifică, în principiu, încă din faza investigativă informativ – operativă și a verificărilor conținutului actului de sesizare, organele de urmărire penală vor trebui să analizeze încă o dată, faţă de datele, indiciile şi informaţiile obţinute în respectiva fază, dacă acţiunile ilicite vizează fascicolul de relaţii sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunilor contra securităţii naţionale și acte de terorism, din prisma urmărilor acţiunilor ilicite, care pot fi efectiv produse (în cazul infracţiunilor de rezultat) sau au fost apte de a crea starea de pericol pentru securitatea naţională (infracţiunile de pericol).

Securitatea naţională a României poate fi ameninţată prin multiple manifestări ilicite, astfel că pentru a clarifica dacă s-a realizat o infracţiune contra securităţii naţionale sau acte de terorism, organele de urmărire penală trebuie să analizeze diferenţiat, funcţie de particularităţile acţiunilor ilicite şi a obiectului material, atingerea adusă valorilor ocrotite prin incriminarea acestor fapte.

În cazul infracţiunilor care se săvârşesc în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora (trădare, trădare prin ajutarea inamicului, acţiunile ostile contra statului), sarcina principală a urmăririi penale este de a stabili dacă actele materiale executate de făptuitori au fost destinate pentru realizarea scopului prevăzut de textul incriminator, prin care se lezează securitatea naţională (suprimarea sau ştirbirea unităţii şi indivizibilităţii, suveranităţii sau independenţei statului, trădării în favoarea inamicului în situaţia timpului de război).

Sarcina principală a urmăririi penale în situaţia infracţiunilor care se săvârşesc în legătură cu date, documente, informaţii cu caracter secret de stat (trădare prin transmiterea de secrete, spionajul) şi a celor prin care se comunică sau răspândesc ştiri, date ori informaţii false, sau se divulgă şi deţin date, documente care constituie secrete de stat, este de a stabili dacă datele, documentele, constituie sau conţin informaţii clasificate drept secrete de stat[119], ori ştirile comunicate sau răspândite sunt false.

În caz afirmativ, fapta va fi investigată ca infracțiune contra securităţii naţionale, în situaţia contrară, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor din această categorie, indiferent de acţiunile materiale realizate de făptuitori şi, pe cale de consecinţă, planificarea unor activităţi specifice  investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale devine inoperantă şi inoportună.

Pentru a se realiza sarcina respectivă, organele judiciare vor solicita relaţii oficiale de la organismele guvernamentale abilitate pentru protecţia informaţiilor clasificate şi de la instituţiile care gestionează informaţii ori documente secrete de stat.[120]

De pildă, dacă o persoană care are acces la documente clasificate ca secrete de stat intră în legătură cu agentul unei puteri străine şi îi transmite acestuia informaţii, ce sunt însă clasificate ca secret de serviciu, şi ca atare nu sunt de natură să pună în pericol securitatea naţională, deşi investigațiile informativ – operative specifice relevă legătura susarătată, fapta sa nu se circumscrie unei infracțiuni contra securităţii naţionale (trădare prin transmitere de secrete sau divulgarea secretului care periclitează siguranţa naţională) astfel că, nu se impune planificarea unei investigaţii specifice unor astfel de infracţiuni.

În schimb, intrarea în legătură cu agenţii unei puteri străine şi transmiterea unor date şi informaţii secrete militare[121] ori divulgarea acestora[122] sau deţinerea acestora[123], ori informaţii secrete de ordin juridic, economic, politic şi social[124], stabilite ca atare, prin relaţiile oficiale obţinute de la instituţiile sau organele care le gestionează, conduc la concluzia că s-a adus atingere securităţii naţionale, ceea ce îndrituie organele judiciare al planificarea adecvată şi corespunzătoare unei investigaţii privind infracţiuni contra securităţii naţionale.

În situaţia infracțiunilor contra securităţii naţionale sau acte de terorism care au ca trăsătură comună violenţa (atentatul care pune în pericol securitatea naţională, actele de diversiune, infracţiunile contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, actele teroriste) stabilirea împrejurării dacă fapta comisă se înscrie într-o infracțiune contra securităţii naţionale sau act de terorism rezidă în împrejurarea dacă subiectul pasiv secundar al infracţiunii (persoană fizică ori instituţie sau unitate publică) îndeplineşte calitatea cerută de lege acestuia  sau distrugerea, degradarea, ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor maşini, utilaje, instalaţii, căi de comunicaţie, instalaţii de telecomunicaţii, produse industriale ori agricole, ori a fost îndreptată către acele obiecte materiale care reprezintă semnificaţie majoră în contextul şi pentru economia naţională.[125]

În cazul infracțiunilor de terorism este necesar să se stabilească:

a) dacă acțiunile întreprinse vizează, au legătură cu sau sunt îndreptatate ori au produs consecințe asupra:

– unor factori umani specifici (persoanele incluse direct în mecanismele funcţionale politogene ale entităţii-ţintă, respectiv demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale);

– unor factori umani nespecifici (persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entităţii-ţintă, în general populaţia civilă);

– unora dintre factorii materiali (factorii de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de infrastructură ale vieţii sociale, facilităţile de stat şi guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale);

– în ce privește facilităţile  de stat şi guvernamentale (mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanţii unui stat, membrii guvernului, ai autorităţii legislative sau judecătoreşti, funcţionarii, angajaţii unui stat sau ai oricărei alte autorităţi publice ori ai unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale); sau obiective de importanţă strategică  (obiectivele forţelor armate sau cele de importanţă deosebită pentru apărarea ţării, activitatea statului, economie, cultură şi artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizaţii internaţionale, precum şi facilităţile de infrastructură sau locurile de utilitate publică); sau  loc de utilitate publică (acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educaţional, religios, de recreere, precum şi orice alt loc care este accesibil publicului);

– privitor la facilităţi de infrastructură (utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populaţiei, precum: apă şi canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare şi servicii medicale, reţele de telecomunicaţii şi informaţionale);

– unui sistem de transport (toate facilităţile, mijloacele de transport şi instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri);

b) dacă:

– sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activităţi economice, sociale, politice sau de altă natură;

– sunt puşi în pericol factori umani, specifici şi nespecifici, sau factori materiali importanţi;

– siguranţa populaţiei sau a unei colectivităţi este expusă la riscuri majore;

– este necesar a se acţiona prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea ameninţărilor generate de situaţia de fapt creată; ori dacă constituie un profit al entităţii teroriste (orice bun care reprezintă, parţial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obţinut în urma săvârşirii actelor teroriste sau a desfăşurării unor activităţi conexe terorismului).

În absenţa îndeplinirii acestor condiţii manifestarea ilicită produsă se poate circumscrie unei alte infracţiuni (îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii; contra patrimoniului etc.) astfel că pentru investigarea lor se vor planifica alte activităţi de întreprins decât cele specifice ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.

Potrivit celor susmenţionate, planul activităţii de urmărire penală se prezintă astfel:

În anumite cauze privind infracțiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism, de pildă în acelea în care a fost realizată organizarea surprinderii în flagrant, ori acelea în care descoperirea faptei a avut loc urmare a unor “activităţi specifice”, activitatea de urmărire penală este mult simplificată întrucât versiunile cu privire la faptă şi făptuitori au fost elaborate şi verificate cu prilejul investigațiilor informativ – operative specifice întreprinse, astfel că nu se mai impune ca planul activităţii de urmărire penală să mai conţină şi elaborarea versiunilor, ci numai problemele de clarificat şi acţiunile de întreprins, în legătură cu suspectul (inculpatul) din cauză.

Un asemenea plan se va prezenta în următoarea formă:

Alteori, planul devine şi mai simplificat, datorită împrejurării că versiunile şi problematicile de lămurit au fost clarificate încă din faza investigațiilor informativ – operative specifice, situaţie în care planul activităţii de urmărire penală se reduce la următoarea formă:

4. Versiunile în cazul investigării infracțiunilor contra securității naționale și de terorism

4.1. În esenţă, necesitatea elaborării versiunilor de urmărire penală se impune pentru ca, unei manifestări ilicite îndreptate împotriva securităţii naţionale sau acte de terorism ce nu este cert stabilită, să i se atribuie mai multe explicaţii, prin care se prefigurează ipotetic mai multe ipoteze posibile.

Din aceste multe ipoteze, ce trebuie să surprindă toate variantele posibile, urmare a verificării complete a fiecăreia dintre ele şi concomitent a uneia în raport de celelalte, se desprinde una singură, ce devine versiunea (ipoteza) de lucru.

Versiunile sunt generale (principale), prin care se surprinde ansamblul aspectelor referitoare la manifestarea ilicită produsă (subiectul, obiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă) sau la unul sau mai multe elemente componente ale infracţiunii[126] (de pildă, latura obiectivă şi latura subiectivă[127]) şi secundare (particulare), ce privesc anumite situaţii care nu au legătură directă cu fapta[128], cum ar fi, de pildă, aspecte anterioare săvârşirii infracţiunii[129] sau posterioare comiterii acesteia[130], care, confirmate prin probe, devin utile la verificarea versiunilor ce interesează fapta în mod nemijlocit, ca de exemplu, mobilul şi scopul[131] ori contribuie la extinderea investigaţiei faţă de alte persoane.

Formularea versiunilor presupune existenţa unor date şi informaţii suficiente din punct de vedere cantitativ şi calitativ întrucât în alte condiţii ca de exemplu, împrejurări incerte sau presupuneri vagi, direcţiile investigative ar fi diversificate inutil, ceea ce conduce implicit la derularea unui volum sporit de activităţi şi, pe cale de consecinţă, la tergiversarea investigaţiei.[132]

Suficienţa cantitativă şi calitativă necesară elaborării unei versiuni este dată de materialitatea faptelor care ajung la cunoştinţa organelor judiciare fie prin constatarea organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale[133], fie din celelalte moduri de sesizare, respectiv plângerea sau denunţul, care supuse examinării, verificării şi evaluării de către organul judiciar sunt apreciate ca atare.

O altă sursă de apreciere a calităţii datelor şi informaţiilor necesare elaborării unor versiuni o reprezintă constatările realizate de organele judiciare cu prilejul derulării unor activităţi de urmărire penală, cum ar fi, cercetarea la faţa locului, surprinderea în flagrant (este vorba de constatarea spontană a săvârşirii unei infracţiuni şi nu de organizarea surprinderii în flagrant), percheziţie, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi altele. Urmele materiale, mijloacele materiale de probă, declaraţiile unor persoane constituie elemente suficiente – cantitativ şi valoric – ce pot conduce la elaborarea unor versiuni în legătură cu aspectele rezultate din acestea.

Conchidem că temeiul obiectiv al elaborării versiunilor trebuie să îl constituie fapte, situaţii, împrejurări cert determinate, ce pot conduce la presupuneri posibile, plauzibile şi verosimile şi că nu pot fi, în nici un caz, rodul unor ipoteze fanteziste rezultate din imaginaţie sau chiar din deducţii logice pornite însă de la o premisă incertă sau cu grad de certitudine redus.[134]

Elaborarea versiunilor implică, pe de altă parte, şi calităţile profesionale ale organului judiciar (cunoaşterea modurilor de operare posibile pentru săvârşirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, cunoştinţe din domeniul dreptului penal şi procesual penal, medicină legală, psihologie judiciară, criminalistică etc.) precum şi experienţa şi capacitatea acestuia de a opera cu principalele forme de raţionament (inductiv, deductiv, transductiv).[135]

Versiunile generale sau principale sunt compatibile cu faza incipientă a investigaţiilor, când datele privind cauza nu conferă elemente suficiente caracterizării faptei comise, atât în ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, cât şi participanţii.

Scopul elaborării versiunilor în această fază  de început este de a se da explicaţii în legătură cu natura faptei, cu metodele, mijloacele şi procedeele care au făcut posibilă comiterea faptei, pentru ca pornind de la aceste informaţii să se stabilească cu certitudine ţinta vizată de făptuitor şi cine este acest făptuitor sau, în situaţia în care făptuitorul a fost descoperit, cine sunt coparticipanţii la săvârşirea infracțiunii contra  securităţii naţionale sau acte de terorism şi ce anume au urmărit aceştia.

Versiunile generale vizează caracterizarea juridică a infracţiunii şi prin obţinerea răspunsului la ipotezele formulate să poată fi realizată diagnosticarea juridică corectă a faptei.

Astfel, culegerea de informaţii în legătură cu o persoană ce îndeplineşte o activitate importantă de stat (orele de plecare şi venire la locul de muncă şi la domiciliu, locurile pe care le frecventează, anturajul în care este angrenat, pasiunile, mijloacele de deplasare pe care le foloseşte), de către personalul unei societăţi de detectivi ori investigatori privaţi, cu metode, mijloace şi procedee sofisticate (dispozitive electronice de supraveghere, interceptare ambientală etc.), despre care organele judiciare au fost sesizate, conduce la elaborarea a cel puţin trei versiuni generale: activitatea este destinată comiterii unui atentat în legătură cu persoana ţintă; se urmăreşte obţinerea unor date în vederea realizării unei acţiuni de şantajare sau compromitere a ţintei; sau reprezintă o prestaţie de servicii a firmei respective la solicitarea soţiei personajului respectiv ori a unor persoane interesate şi, în caz afirmativ, cine sunt aceste persoane şi care este interesul lor.

Tot aşa, producerea de către un cercetător ştiinţific, într-un laborator clandestin de agenţi chimici sau biologici, cu potenţial letal dacă sunt combinaţi, face necesară elaborarea unor versiuni, ca de pildă: producerea este destinată în exclusivitate cercetărilor ştiinţifice; persoana execută o comandă primită din partea cuiva, şi dacă da, cine a solicitat; urmăreşte răspândirea unor astfel de agenţi şi care este mediul, zona ori ţinta vizată.

Sau, operaţiunile de estorcare de sume de bani ori de operaţiunile de spălarea banilor realizate de asociaţii sau fundaţii culturale ale unor cetăţeni străini rezidenţi în România sunt destinate: finanţării unor grupări extremist-teroriste, susţinerii materiale a unor pregătiri paramilitare pentru antrenarea şi procurarea de arme, în vederea unor acţiuni teroriste; ori numai pentru îmbogăţirea ilicită a unor membri din respectiva asociaţie sau fundaţie.

Cu privire la subiectul activ al infracţiunii pot coexista, în paralel, atât versiuni potrivit cărora infracțiunea contra securităţii naţionale sau actul de terorism a fost săvârşită de un autor unic, şi atunci când acesta nu este cunoscut, ipoteza referitoare la persoanele cuprinse în cercul de bănuiţi, cât şi versiuni privitoare la comiterea faptei în participaţie, de către făptuitori aflaţi pe teritoriul ţării, asociaţi ori instigaţi de către persoane din exteriorul ţării, care pot fi reprezentanţii unor puteri străine sau grupuri de interese, ori versiuni privind existenţa unui complot.

În ce priveşte latura subiectivă versiunile generale se referă la forma de vinovăţie, mobilul şi scopul ameninţării la adresa securităţii naţionale cum ar fi, de pildă, în cazul uciderii unei persoane care se bucură de protecție internațională cu prilejul unei partide de vânătoare: rezultatul letal s-a datorat acţionării intenţionate a armei înspre diplomatul victimă; ori a fost rezultatul culpei trăgătorului.

La fel şi în cazul unor evenimente datorate circulaţiei pe drumurile publice: accidentul constând în coliziunea a două autovehicule, din care unul era ocupat de un diplomat, s-a datorat culpei conducătorului celuilalt autovehicul ori acţiunii intenţionate a acestuia.[136]

Versiunile particulare sau secundare au un conţinut mult mai restrâns şi privesc împrejurări sau fapte accesorii ori derivate, cum ar fi: modalitatea de accedere a făptuitorului la informaţii clasificate drept strict secret de importanţă deosebită: prin sustragere, prin şantajul ori mituirea funcţionarului care lucrează cu astfel de informaţii; în cazul utilizării unor arme sau materiale explozibile: prin confecţionarea lor artizanală, prin achiziţionarea lor de la posesorii legali ori prin sustragerea de la aceştia, urmarea unei operaţiuni de contrabandă, prin remiterea din partea unor funcţionari diplomatici ce le-au introdus în ţară ilegal sau cu valiza diplomatică ş.a.m.d.

Aceste categorii de versiuni se mai pot referi la aspectele privind locul unde au fost depozitate sau ascunse, anterior comiterii faptei mijloacele ori instrumentele necesare săvârşirii infracţiunii; modul în care a fost recrutat de agentul unei puteri străine ori de gruparea teroristă făptuitorul nemijlocit al acţiunii ilicite; care au fost acţiunile subsecvente acţiunii ilicite principale; locul sau locurile unde s-au întâlnit şi au pus la cale comiterea ameninţării la adresa securităţii naţionale participanţii la acţiunea complotistă; care a fost durata în timp necesară actelor pregătitoare infracţiunii şi altele.

Menţionăm că unele din versiunile particulare sau secundare, cotate astfel în raport de versiunile generale sau principale ale unei sau altei infracţiuni contra securităţii naţionale sau act de terorism, pot deveni, în cazul extinderii investigaţiilor potrivit datelor, informaţiilor şi probelor rezultate prin verificarea lor, versiuni principale ale unor infracţiuni conexe cu cea investigată iniţial – fie vizând securitatea naţională, fie constând într-o manifestare ilicită care are drept obiect juridic un alt fascicol de relaţii sociale apărate prin legea penală.[137]

Anumite versiuni pot fi elaborate şi urmare a presupunerilor referitoare la infracţiune şi infractor emise, cu prilejul ascultării, de către unii dintre participanţii la procesul penal (suspect, inculpat, parte vătămată, parte civilă şi chiar martori), dar acestea dobândesc calitatea de versiune numai atunci când, trecute prin procesul de filtrare (analiză, evaluare) al organului judiciar, sunt apreciate în acest sens.

De pildă, presupunerea emisă de partea vătămată că i-au fost interceptate convorbirile telefonice de către un organ abilitat în acest sens, exprimată cu prilejul depunerii plângerii penale, poate fi luată în calcul de organul judiciar ca versiune a investigaţiei întreprinse, doar în măsura în care este însoţită de cel puţin un element faptic concret şi nu drept urmare a unei simple supoziţii parvenite de la persoana în cauză.[138]

 În cadrul unor astfel de presupuneri oferite de participanţii la procesul penal, o poziţie aparte o au explicaţiile oferite de învinuitul (inculpatul) cauzei cu privire la modalitatea de comitere a faptei, mijloacele şi metodele folosite, mobilul şi scopul acţiunilor sale, referirile la ceilalţi participanţi la săvârşirea infracțiunii contra securităţii naţionale, împrejurările anterioare, concomitente şi posterioare faptei pentru care este cercetat.

Atunci când depoziţiile suspectului(inculpatului) prezintă gradul corespunzător de verosimilitate şi organul judiciar le apreciază drept plauzibile, informaţiile obţinute reprezintă temeiuri pentru elaborarea unor versiuni principale sau secundare.

Cu prilejul ascultării inculpatului D. C., acesta a declarat că a divulgat datele cu caracter secret de natură militară, pe care le deţinea de pe vremea când fusese cadru activ al forţelor armate, aflându-se pe teritoriul Germaniei, unui cetăţean care i s-a prezentat drept ziarist şi că respectivele informaţii le-a reprodus din memorie. Dacă până la momentul ascultării inculpatului, în legătură cu modul de obţinere de către inculpat a datelor cu caracter secret, fuseseră formulate versiunile că a intrat în posesia acelor date prin sustragere din biroul de documente secrete al unităţii militare sau prin obţinerea de la un fost coleg, cadru activ în diferite modalităţi (mituire, şantaj etc.), ori că le deţinea într-o formă oarecare (planşe, schiţe) încă de pe timpul cât fusese în activitate – toate versiuni logice  posibile –, după ascultarea sa  s-a  conturat versiunea de lucru izvorâtă din propria depoziţie.

 Activităţile specifice derulate de organele de contraspionaj militar au stabilit şi s-a pus la dispoziţia organului judiciar copia xerografiată a documentelor predate de inculpat ziaristului german, rezultând că sunt însemnări olografe ale lui D.C., în mod evident, reproduse din memorie (schiţe cu amplasamentul unor puncte strategice dintr-o unitate militară din T.; reproducerea memorială a unor regulamente şi ordine militare pentru desfăşurarea unor acţiuni militare punctuale, în caz de alarmare a unităţii şi altele), astfel că versiunea elaborată urmare a ascultării inculpatului s-a confirmat, celelalte versiuni emise fiind eliminate.[139]

Depoziţiile făptuitorului pot să ofere însă explicaţii care nu au decât menirea de a-l exonera de răspundere penală sau, eventual, să înlăture încadrarea juridică ce a fost acordată faptei comise.

Aşa de pildă, făptuitorul V. Gh. zis Gigi Kent, a explicat că instalaţiile electronice de supraveghere de interior, montate în incinta unor încăperi din hotelul “Cota 1400”, de pe raza localităţii Sinaia, au fost destinate stabilirii gradului de mulţumire, în ce priveşte condiţiile sejurului, al turiştilor cazaţi, şi nicidecum interceptării convorbirilor ambientale a unora dintre aceştia. Examinarea videocasetelor ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate, constatarea tehnico-ştiinţifică întreprinsă în legătură cu instalaţiile în cauză au relevat, fără putinţă de tăgadă, scopul precis al acţiunii făptuitorului, respectiv culegerea de informaţii despre proiecte contractuale ori contracte economice aflate în derulare, în legătură cu unele activităţi de natură politică rezultate din convorbirile purtate în încăperile supravegheate. Pe cale de consecinţă, explicaţiile oferite de V. Gh. nu au putut fi primite şi evaluate într-o versiune privind mobilul şi scopul acţiunii sale.[140]

Numărul şi felul versiunilor ce pot fi elaborate într-o cauză investigată nu este limitat, ceea ce nu înseamnă că orice informaţie primită de organul judiciar poate să conducă implicit la formularea unei noi versiuni.

Pe de altă parte, elaborarea versiunilor nu reprezintă un scop în sine, ci reprezintă izvoare pentru orientarea urmăririi penale[141] şi cu privire la efectuarea fiecărei activităţi investigative în parte, fiind apreciate funcţie de eficienţa lor.[142]

În faza iniţială a investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale sau acte de terorism, descoperite sau constatate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi/sau organele judiciare, de regulă, sunt elaborate mai multe versiuni logice, posibile, concomitent ori succesiv cu datele obţinute în dinamica investigaţiei, urmărind ca pe parcurs să fie, unele restrânse sau eliminate, altele să se multiplice sau amplifice, funcţie de verificarea lor, pentru ca, în final, din multiplele versiuni, să se contureze cea care capătă caracter de lucru.

Versiunea de lucru reprezintă modelul de lucru care corespunde, sub toate aspectele, stării de fapt concrete rezultate, atât din elementele oferite de urmele, mijloacele materiale de probă descoperite, interpretate criminalistic şi examinate ştiinţific, cât şi de informaţiile obţinute urmare a administrării şi valorificării tuturor categoriilor de probe, în cauza investigată.

Infracţiunile comise prin acte de violenţă, cu mijloace şi metode din cele mai diverse (incendii, explozii, agenţi chimici ori biologici, arme ș.a.) sunt susceptibile, la debutul investigaţiei, de mai multe versiuni cu privire la natura evenimentului produs: există o acţiune intenţionată şi, în caz afirmativ, viza securitatea naţională sau alte valori ocrotite de legea penală; evenimentul produs se datorează exploatării defectuoase a unor maşini, utilaje, instalaţii şi, în caz afirmativ, este vorba de intenţie sau praeterintenţie ori doar culpă; evenimentul se datorează în exclusivitate unei cauzalităţi tehnice, independente de orice responsabilitate umană; sau, în sfârşit, cauza se datorează unor fenomene naturale.

Asemenea versiuni iniţiale se formulează, cu predilecţie, în cauze având ca obiect evenimente consumate în industria petrochimică[143], în domeniul mineritului[144], accidente aviatice a căror victime au fost persoane cu funcţii importante în organele statului[145], catastrofe de cale ferată, şi posibil de a se consuma în centrele atomo-electrice[146] ori nucleare[147], ori în laboratoare de preparare a agenţilor chimici sau biologici, ori diferite locaţii cu valoare de simbol naţional, statal, politic, unităţi militare semnificative, localurile oficiale ale misiunilor diplomatice, a locuinţei sau reşedinţei persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, sisteme de telecomunicaţii ş.a.m.d.

Manifestările ilicite cu prilejul cărora se sustrag cantităţi mari de arme şi muniţii[148] induc organelor judiciare versiuni numeroase, ce au ca numitor comun, în principal, natura faptei şi scopul urmărit de infractori.

Astfel, sustragerea unei cantităţi de armament şi muniţie din sediul postului de poliţie Pui – jud. Hunedoara, unde făptuitorii au pătruns prin efracţie în dimineaţa zilei de 23.08.1981, după care au luat ostatici pe călătorii aflaţi într-un autobuz care circula pe ruta Deva-Timişoara, a determinat emiterea, în primele momente ale investigaţiei, a următoarelor versiuni: a) făptuitorii vor utiliza armamentul la manifestările publice oficiale destinate sărbătorii zilei de 23 august (ce implica prezenţa oficialităţilor de stat şi partid) care avea loc în municipiul Timişoara; b) prin folosirea armelor, făptuitorii vor recurge la un schimb de ostatici cu persoane ce desfăşoară activităţi ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau funcţii politice importante; c) armamentul şi muniţia vor fi utilizate în scopul săvârşirii unor sustrageri cu violenţă din obiective economice; d) făptuitorii intenţionează acţiuni de răzbunare faţă de diferite persoane cu care s-au aflat în situaţii conflictuale; e) sau, vor încerca forţarea frontierei terestre în scopul trecerii ilegale. Se remarcă împrejurarea că elaborarea versiunilor, în această fază a investigaţiilor, când singurele date certe erau cantitatea mare de armament şi muniţie sustrase, rezultate din cercetarea la faţa locului de la sediul postului de poliţie, şi informaţiile, destul de vagi, în legătură cu sechestrarea autobuzului, fără a se cunoaşte numărul agresorilor şi cel al ostaticilor, vizau acţiunile, viitoare şi potenţiale, ale infractorilor, cantonându-se, din acest punct de vedere, la nivelul intervenţiei operative necesare pentru limitarea unor consecinţe letale ori de natură gravă. Derularea extrem de rapidă a evenimentelor atât prin acţiunile ulterioare ale infractorilor, cât şi obţinerea operativă de informaţii de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii, cu referire la agresori, au conturat ca cea mai plauzibilă versiune cea referitoare la încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, care, de altfel, s-a şi confirmat ulterior, excluzându-se ipoteza comiterii unei infracţiuni contra securităţii naţionale.[149]

Atunci când infracţiunea contra securităţii naţionale sau act de terorism comisă prin acte de violenţă a fost constatată de organele judiciare (cu prilejul constatării spontane a infracţiunii flagrante sau al cercetării la faţa locului), însă infractorii nu au fost prinşi, elaborarea versiunilor vizează, în principal, presupuneri cu privire la posibilii făptuitori: infracţiunea a fost comisă de unul sau mai mulţi infractori; au acţionat din proprie iniţiativă sau, dimpotrivă, în contextul unei acţiuni orchestrate de un grup interesat, ceea ce presupune existenţa unor coautori, instigatori, complici ori alte legături infracţionale (tăinuire, favorizare) sau există chiar un complot; precum şi în ce priveşte modalitatea concretă de comitere a faptei: terorişti kamikaze, ucigaşi profesionişti (killeri); maşini capcană; folosirea bombelor cu telecomandă; plicuri ori diferite alte obiecte capcană, existenţa unui plan concertat de acţiune; acţiunea este comandată din exteriorul ţării ş.a.m.d.

Fundamentul versiunilor care se elaborează este oferit de urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite la locul faptei, ce reprezintă premisa strict criminalistică şi care se întrepătrunde şi îmbină cu datele, indiciile şi informaţiile obţinute din „activităţile specifice” desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale, ce constituie premise de sorginte informativ-operativă, precum şi cu informaţiile rezultate din primele activităţi de urmărire penală derulate concomitent şi imediat posterior cercetării locului faptei (ascultarea martorilor oculari, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, constatări tehnico-ştiinţifice, medico-legale, expertize judiciare, prezentarea din grup pentru recunoaştere, audierea unor persoane suspecte).

Versiunile posibile în astfel de situații sunt verificate de urgență, de regulă prin dispunerea unor constatări tehnico științifice și/sau expertize care se dispun de către organele de urmărire penală.

Fiecare dintre întrebările (obiectivele) puse specialistului sau expertului reprezintă una din versiunile de lucru posibile.

Criteriile de elaborare a versiunilor referitoare la posibilii făptuitori sunt diverse: cetăţenia, mediul din care provin (grupări extremiste, teroriste, mediu studenţesc, lumea interlopă), profesiunea sau preocupările cunoscute (armurieri, tehnicieni, persoane care produc ori manipulează materiale explozibile, agenţi biochimici ş.a.), iar cele privind modul de operare, la fel: armament sofisticat sau artizanal; acţiune spontană sau premeditată, executată la comanda unui grup de interese intern sau din exteriorul ţării, reprezintă interesele unei entităţi statale ori guvernamentale etc.

Fiecare ipoteză în parte se sprijină pe analizarea continuă a fluxului informaţional care alimentează investigaţia întreprinsă.

După cum se observă categoriile de versiuni susamintite tind să ofere explicaţii cu privire la autorii infracţiunilor şi gravitează în jurul “cercului de bănuiţi” constituit, adică al persoanelor suspectate ori bănuite temeinic de săvârşirea infracţiunii, reprezentând temeiul formării acestuia.

Se au în vedere presupunerile în legătură cu persoanele cunoscute cu atitudini ostile sau potrivnice sistemului politic, economic, social existent şi care îşi au locul de muncă sau tangenţe profesionale cu locaţia unde s-a consumat fapta ori cu persoana ţintă vizată; cu acelea care îşi desfăşoară activitatea la locul comiterii faptei ori în proximitatea victimei acţiunii şi sunt susceptibile de a fi şantajate sau racolate, prin mituire ori crearea de avantaje, de propensiune în ierarhiile profesionale sau, pur şi simplu, “exploatate în orb”; în legătură cu executanţii materiali ai unor acţiuni agresive – mercenari (ucigaşii profesionişti, de exemplu) cunoscuţi ca atare; printre persoanele care fac parte din grupări teroriste, cei care propagă idei subversive, au manifestări extremiste, xenofobe, fundamentaliste, religioase ori acoliţi ai acestora; persoane diagnosticate cu boli psihice şi cunoscute cu manifestări antistatale, antiprezidenţiale (“sindromul prezidenţial”, piromani ş.a.). Criteriul esenţial care stă la baza formulării acestor categorii de versiuni îl reprezintă conexiunea dintre fapta socialmente periculoasă produsă, ţinta aleasă şi persoanele interesate – direct ori indirect – în realizarea acţiunii respective.

Odată cu identificarea infractorilor fie prin surprinderea lor imediat posterior comiterii infracţiunii, fie urmare a activităţilor întreprinse, o altă categorie de versiuni vizează latura subiectivă a infracţiunii, respectiv intenţia – directă ori indirectă –, culpa, praeterintenţia şi, indisolubil legate de acestea, mobilul şi scopul acţiunii ilicite, funcţie de care se face încadrarea juridică a infracţiunii comise.

Astfel, uciderea cu o armă de foc, prin tragerea de la o oarecare distanţă, a unui agent care execută serviciul de pază al unei personalităţi a vieţii politice, aflat într-un loc deschis unde urma să se desfăşoare susţinerea unei alocuţiuni, în faţa unei adunări de oameni, conduce la formularea versiunii de comitere a unui atentat a cărui ţintă vizată era politicianul în cauză.

Versiunea este plauzibilă, în contextul în care, infractorul fie datorită erorii asupra ţintei (error in personam), fie executării greşite a tragerii (aberratio ictus), nu a realizat scopul acţiunii propuse, nici una din situaţii neîndeplinind caracterul esenţial necesar pentru a fi operantă vreo cauză care face ca fapta să nu fie infracţiune. În acelaşi timp, este plauzibilă şi versiunea că acţiunea ilicită avea drept scop uciderea, din diverse motive, doar a agentului de pază.

Versiuni cu privire la elementele ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii se elaborează, în general, în cazul accidentelor de trafic, de vânătoare, cu prilejul desfăşurării unor acţiuni de agrement (jocuri sportive: tir, alpinism, sporturi nautice, aviatice etc.), accidente casnice, cu ocazia folosirii unor instalaţii ori utilaje (de exemplu, lift, telescaun, cabina telefericului ş.a.m.d.) la care participă, printre alte persoane, şi unele care au diferite calităţi ce atrag ocrotirea penală în domeniul securităţii naţionale.

În legătură cu mobilul ori scopul săvârşirii infracţiunii, se elaborează versiuni care vizează dorinţa de răzbunare, de obţinere a unor beneficii materiale substanţiale, de înlăturare a regimului politic, social, de destabilizare a ordinii instaurate la un moment dat, de răsturnare a ordinii constituţionale, fanatism religios, fundamentalism islamic, stârnirea de panică, tulburare a bunului mers al societăţii în ansamblul ei, anumite ideologii, executarea unor comandamente ale unor grupări teroriste, ori chiar entităţi statale ori guvernamentale, explicaţii ale existenţei unor boli psihice ş.a.m.d.

Cu prilejul investigării atentatului comis la 19 august 1991 asupra ambasadorului Indiei la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, organele judiciare au avut ca punct de pornire în elaborarea versiunilor, elementele oferite de intervenţia operativă a agenţilor din unitatea antiteroristă a S.R.I.-ului, care asigurau protecţia demnitarului (urmare a căreia unul dintre terorişti a fost ucis, iar un altul rănit); datele rezultate din activitatea desfăşurată pentru protecţia ambasadorului, în momentele anterioare şi concomitente atentatului, prin mijloacele şi metodele specifice (observare, patrulare etc.); precum şi urmele materiale descoperite cu ocazia efectuării cercetării locului faptei (armele de foc utilizate şi abandonate, proiectilele şi tuburile cartuşelor folosite, interpretarea criminalistică  a celorlalte categorii de urme).

Stabilirea identităţii agresorului împuşcat mortal şi a celui rănit în timpul intervenţiei forţelor antiteroriste, armele cu care aceştia erau dotaţi, declaraţiile demnitarului rănit au conturat, între altele, versiunea că acţiunea violentă a fost săvârşită de un grup de cetăţeni străini, cu motivaţie politică ce era ostilă regimului aflat la putere în ţara de origine, înlăturându-se ipotezele referitoare la comiterea faptei de către autori cetăţeni români.

Derularea ulterioară a investigaţiei, constând printre altele şi în prinderea şi reţinerea unuia dintre membrii grupului terorist, a confirmat că un număr de cinci terorişti, membrii ai grupării Babbar Khalsa a Frontului de Eliberare a Khalistan-ului, o organizaţie extremistă care luptă pentru crearea unui stat sikh independent în Punjab, ajunşi în România prin Elveţia, au organizat şi efectuat pregătire de comando pe teritoriul României şi au ales drept ţintă pe ambasadorul indian, deoarece acesta fusese şef al poliţiei din Punjab. În timpul investigaţiei întreprinse s-a elucidat faptul că teroriştii aparţineau grupării teroriste susarătate, de religie sikhs din India.[150]

O confirmare în plus, a versiunii de lucru şi a activităţilor de urmărire penală şi, apoi, a judecăţii ce a avut loc (unul dintre autorii atentatului – Pargat Singh a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat împotriva reprezentantului unui stat străin) a survenit în luna octombrie – noiembrie 1991, când R.L., însărcinat român cu afaceri în India, a fost răpit şi lipsit ilegal de libertate peste 45 zile (între 09.10.1991 – 25.11.1991), autorii, membrii aceleiaşi organizaţii sickh, pretinzând guvernului indian să negocieze cu guvernul român punerea în libertate a condamnatului Pargot Singh, în schimbul eliberării diplomatului român.[151]

În cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale care au ca obiect informaţii secrete de stat, în faza incipientă a investigaţiei, versiunile se referă, în principal, la aspecte cum ar fi: modalitatea de obţinere de informaţii cu caracter secret de stat (prin accesul direct la locul unde se afla informaţia respectivă; prin utilizarea unor mijloace tehnice şi, în caz afirmativ, care au fost acele mijloace: accesare în baza de date, copiere ori multiplicare, fotografiere; prin penetrarea ori racolarea în solda serviciului, organismului sau puterii străine ori prin “explorarea în orb” a sa; divulgarea cu bună ştiinţă de către deţinătorul legal al informaţiei ş.a.m.d.); maniera de transmitere a informaţiei (prin contact direct cu dobânditorul ei, prin poşta clasică ori electronică, folosindu-se de intermediari, telefonic, utilizând computerul, într-un sistem simplu sau parolat, utilizând criptografierea, cerneala simpatică ori alte asemenea mijloace); momentele când s-a realizat obţinerea, respectiv transmiterea informaţiei.

În general asemenea infracţiuni sunt descoperite fie urmare a “activităţilor specifice” desfăşurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi atunci versiunile elaborate sunt o continuare a acelora formulate în faza investigativă informativ – operativă, iar pe de altă parte cel puţin unul dintre infractori – cel care transmite ori cel care primeşte informaţia secret de stat – este cunoscut, context care restrânge plaja de presupuneri ale organului judiciar în legătură cu infracţiunea şi infractorul, fie sunt  surprinse spontan, în flagrant. Categoriile de versiuni care se elaborează tind să lămurească aspectele anterioare şi posterioare momentului consumării infracţiunii, care ţin de stabilirea participanţilor la săvârşirea infracţiunii (coautori, instigatori, complici) precum şi a tăinuitorilor, favorizatorilor, celor care nu au denunţat, a condiţiilor care au favorizat comiterea acesteia şi, în mod deosebit, a laturii subiective, mobilului şi scopului.

În cazul generalului S.I.[152], organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale cunoşteau, din activităţile specifice întreprinse, despre întâlnirile repetate pe care acesta le-a avut cu generalul R., ataşat militar la Ambasada sovietică din Bucureşti, însă nu erau cunoscute detalii în ce priveşte modalitatea în care fusese racolat, conţinutul tuturor informaţiilor cu caracter secret de stat pe care le-a furnizat contactului, când şi cum a divulgat secretele de stat şi altele, toate aceste aspecte constituindu-se în versiuni de urmărire penală, fiecare cu problematicile ce se impuneau a fi clarificate. Activităţile derulate în continuarea activităţilor specifice şi materializate în acte de urmărire penală, între care percheziţia domiciliară[153] şi, în special, ascultarea inculpatului[154] a oferit posibilitatea conturării versiunii de lucru, respectiv aceea că faptele comise de S.I. îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului şi nu o altă versiune, care prefigura elementele infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete[155].

Verificarea versiunilor de lucru se poate realiza și prin utilizarea investigatorilor acoperiți ori a martorilor cu identitate protejată infiltrați pe lângă și în anturajul persoanelor suspectate de infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism.

O categorie de versiuni, specifică investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale, o reprezintă acelea elaborate de organele judiciare în cazul autodenunţurilor formulate de agenţii unor puteri sau organisme străine, care defectează în favoarea statului român.

Presupunerile organelor judiciare au în vedere, în principal, următoarele aspecte: autodenunţul este formulat cu bună-credinţă şi autorul vrea să “se rupă” de serviciul în favoarea căruia a desfăşurat activităţi de spionaj, dezvăluind acţiunile întreprinse în mod real la adresa securităţii naţionale; în caz afirmativ, care pot fi resorturile intime ale manifestării sale de voinţă (obţinerea clemenţei statului român; întrucât a intuit sau a avut semnale în legătură cu iminenta sa deconspirare; interese de ordin ideologic, politic, financiar etc.); defectorul realizează un joc dublu, creând aparenţa autodenunţării, dar în realitate urmăreşte, potrivit unui plan concertat, de conivenţă cu serviciul de informaţii în solda căruia se află şi executând o misiune în acest sens, de a câştiga încrederea statului român, pentru ca ulterior să recurgă la acţiuni de intoxicare, dezinformare; combinaţia jocului dublu sau chiar triplu se datorează în exclusivitate scopurilor materiale (în general, pecuniare) urmărite de defector; în sfârşit, pur şi simplu, intenţionează să se desiste de activităţile ilicite comise şi să deconspire acţiunile, pe care le cunoaşte, derulate de serviciul căruia i-a aparţinut.

Atunci când agenţi ai serviciilor româneşti defectează în favoarea unui alt stat, funcţie de datele şi indiciile rezultate din actul prin care au fost sesizate, organele judiciare pot emite, ca versiuni de urmărire penală, următoarele: acţiunea defectorului se datorează racolării acestuia în timp ce se afla la misiune în afara teritoriului României sau recrutării de către serviciul în favoarea căruia a defectat de o perioadă mai îndelungată de timp (în anii, studenţiei, la începutul activităţii profesionale, după ce a dobândit o anumită calitate în ierarhia socio-profesională ş.a.); care au fost motivele defectării (politice, ideologice, financiare, nemulţumiri de ordin personal, influenţa unui mediu pernicios – familial, anturaj); şi legat de aceste motive, modalităţile concrete ale racolării sau recrutării; cantitatea şi calitatea informaţiilor la care a avut acces defectorul pe care le poate transmite puterii străine; consecinţele asupra securităţii naţionale pe care le produce acţiunea defectorului şi măsurile necesare pentru limitarea şi înlăturarea acestora; condiţiile favorizante ale săvârşirii infracţiunii; participanţii care au înlesnit, favorizat sau ajutat – direct, indirect, cu ştiinţă ori din neglijenţă – la comiterea actului ilicit, şi altele.

Suportul informativ pentru elaborarea versiunilor de urmărire penală, în cazul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale săvârşite de un defector aflat în serviciul statului român, este în momentul descoperirii infracţiunii, de multe ori, relativ sărac, cunoscându-se practic doar manifestarea de dezertare sau de refuz de înapoiere în ţară şi conţinutul datelor şi informaţiilor în posesia cărora sau despre care avea cunoştinţă defectorul.

Mai puţin cunoscute, uneori aproape de loc, sunt elemente extrem de importante pentru investigaţia întreprinsă, cum ar fi: puterea, statul sau agentul acestora în favoarea căruia a defectat autorul infracţiunii; care anume informaţii, din cele cunoscute sau în posesia căruia se află, se transmit de către defector; motivaţia alegerii unui anumit moment şi nu al altuia pentru comiterea infracţiunii; care au fost legăturile anterioare şi concomitente ale defectorului cu agenţii puterii străine şi altele. Din aceste considerente versiunile care se pot formula iniţial tind să lămurească împrejurarea dacă acţiunea comisă se înscrie într-un act de trădare, constituie doar o manifestare subordonată dorinţei de a părăsi definitiv teritoriul României şi de a se stabili în străinătate fără a divulga informaţiile deţinute, ori persoana în cauză a fost răpită sau supusă unei constrângeri fizice sau morale.

Versiunile logic posibile de a fi elaborate în situaţia infracţiunilor contra securităţii naţionale având ca obiect acţiuni de natură propagandistică ori de răspândire sau comunicare de informaţii false vizează, în principal, următoarele aspecte: stabilirea mijloacelor şi metodelor folosite de infractori pentru răspândirea şi transmiterea datelor, informaţiilor, ştirilor ori documentelor false, a ideilor, concepţiilor şi doctrinelor (prin mijloace de comunicare în masă; cu prilejul unor adunări populare; cu ocazia unor manifestări cultural-sportive, ştiinţifice, religioase; cu prilejul unor întâlniri, şedinţe, consfătuiri, simpozioane cu caracter mai restrâns; prin împrăştierea în diferite zone geografice şi medii de “fluturaşi”, panouri publicitare, afişe, desene, crochiuri, caricaturi ş.a.m.d.); care a fost componenţa socio-umană a auditoriului sau celor care au vizionat (în mediul rural sau urban; în zone defavorizate, medii intelectuale, muncitoreşti, studenţeşti, în unităţi militare, pensionari etc.) şi gradul şi intensitatea de transmitere, răspândire şi penetrare în conştiinţa publică a datelor, informaţiilor, ştirilor, documentelor false ori ideilor, concepţiilor şi doctrinelor, iar pe de altă parte, puterea de receptivitate a acestora de către audienţă; în ce măsură au fost colportate şi de către ce persoane, cine sunt adepţii ori aderenţii la respectivele ştiri, informaţii, idei, doctrine; evaluarea măsurii în care datele, ştirile, informaţiile, documentele au fost false, prin raportarea la elementele reale ale celor autentice, şi a perniciozităţii ideilor, concepţiilor şi doctrinelor răspândite; un alt set de probleme pe care trebuie să şi le prefigureze organele judiciare pentru realizarea clarificării investigaţiei întreprinse se referă la latura subiectivă a infracţiunii şi, în mod deosebit, a scopului urmărit prin acţiunile autorilor faptei ilicite, ţinând seama de cerinţele esenţiale ale textului incriminator, respectiv provocarea unui război de agresiune, ca fapta să fie de natură să pună în pericol securitatea naţională, în sensul că s-a urmărit şi realizat acest scop ori au fost doar manifestări benigne care nu s-au dorit şi nu au fost apte de a realiza scopul respectiv.

Versiunile elaborate au ca fundament actele exterioare de conduită ale infractorului identificat, cunoscut fiind că, în majoritatea situaţiilor, astfel de infracţiuni se săvârşesc “la vedere”, autorii devoalându-şi manifestările ilicite în mod public, considerent pentru care ipotezele pe care şi le formulează organul judiciar gravitează în jurul persoanei infractorului, anturajului şi sistemului relaţional al acestuia. Atunci când acţiunile ilicite se săvârşesc în anonimat ori ocult, versiunile au ca scop formarea cercului de bănuiţi şi identificarea, dintre persoanele suspecte sau bănuite temeinic, autorului infracţiunii şi a celorlalţi participanţi.

În situaţia infracţiunilor contra securităţii naţionale care au ca obiect  constituirea de structuri informative ilegale, versiunile ce se formulează cu prilejul investigării pot să se refere, în principal, la următoarele împrejurări: asocierile sau grupările ori structurile informative sau organizaţiile s-au constituit în exclusivitate pentru realizarea acţiunilor prohibite de lege sau reprezintă doar o latură a activităţii acestora, pe fondul şi la adăpostul unui paravan legal, ce-l reprezintă activitatea declarată oficial (societăţi comerciale, culturale, sportive, ştiinţifice, religioase, fundaţii, agenţii de investigaţii, pază şi protecţie, de detectivi particulari ş.a.); există sau nu, şi, în caz afirmativ, în ce a constat, participarea (prin instigare morală ori materială, prin susţinere logistică şi financiară) unor factori externi României ori aliaţilor acesteia, care este interesul ce animă respectiva participare (de natură politică, economică, militară etc.); care este componenţa socio-umană şi din ce medii provin infractorii, rolurile pe care le are fiecare dintre participanţi în structurile organizatorice create; modalităţile de racolare şi recrutare şi substratul acestora în cazul fiecăruia dintre infractori (proprie iniţiativă, şantaj, corupţie, constrângere morală ori fizică, exploatarea bunei credinţe, a tarelor morale sau psihice etc.); activităţile prin care s-au materializat concepţiile infracţionale; resursele ideologice, ori doctrinare, logistice şi financiare ale structurilor constituite; modalităţile concrete de acţiune, căile, mijloacele şi metodele folosite.

Versiunile elaborate tind să clarifice aspecte legate de stabilirea numărului de participanţi, identificarea tuturor participanţilor şi stabilirea contribuţiei infracţionale a fiecăruia, elementele ce ţin de forma de vinovăţie, scopul şi mobilul activităţii infracţionale. Versiunile secundare ce se formulează vizează cauzele şi condiţiile favorizante, împrejurările anterioare consumării infracţiunii.

Nedenunţarea unora dintre infracţiunile contra securităţii naţionale, ca infracţiune săvârşită din culpă, presupune elaborarea unor versiuni prin care să se delimiteze corect între ceea ce infractorul a cunoscut sau a putut ori trebuia să cunoască şi ceea ce era în imposibilitate de a se cunoaşte, fie datorită modalităţii în care s-a săvârşit actul ilicit (abscons, ocult, disimulat, diversionist), fie datorită incapacităţii fizice ori intelective a făptuitorului de a percepe, recepta, prelucra şi reproduce semnificaţia actului ilicit respectiv; dacă nedenunţătorul a avut timpul fizic necesar de a încunoştiinţa despre împrejurările de care a luat la cunoştinţă, raportat la momentul perceperii şi momentul descoperirii infracţiunii de către organele abilitate, precum şi posibilitatea materială de a realiza încunoştinţarea autorităţilor; care au fost activităţile desfăşurate de nedenunţător între momentele arătate mai sus; omisiunea de a denunţa s-a datorat sau nu dorinţei nedenunţătorului de a asigura scăparea, nedepistarea ori nereţinerea infractorilor ş.a.m.d.

Versiunile logic posibile de a fi elaborate în legătură cu infracţiunea de nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative legale se referă, în principal, la aspectele referitoare la sarcinile, atribuţiile de serviciu, prerogativele şi gradul de acces al infractorului – circumstanţiat de textul incriminator – la activităţile informative supuse autorizării şi cu privire la executarea efectivă a mandatului emis de magistratul competent, în sensul că acţiunile sale se circumscriu sferei ilicitului penal sau reprezintă abatere disciplinară ori administrativă, ori acţiunile au fost comise în situaţii care au impus înlăturarea unor pericole iminente pentru siguranţa naţională sau a fost în eroare în legătură cu limitele mandatului emis; elementele care configurează latura subiectivă, mobilul şi scopul acţiunilor – inacţiunilor realizate; existenţa unor cauze care fac ca faptele să nu aibă caracter penal (executarea din eroare a unor ordine ilegale din partea superiorilor, constrângere, stare de necesitate ş.a.).

Conţinutul versiunilor de urmărire penală în investigarea infracţiunilor contra securităţii naţionale se elaborează ţinându-se seama atât de raportul existent între infracţiunile-mijloc şi infracţiunile-scop, de formele de realizare a infracţiunilor (acte pregătitoare, tentativă, consumată), cât şi de delimitarea, determinată de incriminarea din codul penal, dintre infracţiunile contra securităţii naţionale şi infracţiunile conexe cu acestea (terorism, contra vieţii şi integrităţii corporale, contra proprietăţii, conta păcii şi omenirii etc.).

Fiecare versiune logic posibilă, elaborată într-un caz concret investigat, se verifică prin mijloacele, metodele, procedeele – investigative, criminalistice – şi celelalte mijloace de probă prevăzute de codul de procedură penală adecvate, în vederea clarificării problemelor pe care le ridică investigaţia întreprinsă, împrejurare necesară realizării scopului procesului penal declanşat. În procesul verificării versiunilor se are în vedere că, pentru a se stabili versiunea de lucru, este necesară verificarea tuturor versiunilor elaborate şi numai pe baza datelor rezultate din activităţile de urmărire penală desfăşurate.

Omisiunea verificării uneia dintre ipotezele formulate poate afecta ansamblul investigaţiei şi, lăsate neclarificate unele probleme de lămurit ale cauzei, se crează breşe în urmărirea penală întreprinsă.

Pentru verificarea fiecărei versiuni în parte se desfăşoară acele activităţi de urmărire penală care oferă perspectiva clarificării ipotezei emise de organul judiciar şi prezintă eficienţă în ce priveşte investigaţia declanşată, alături de operativitatea, uneori maximă urgenţă, necesară.

Pe de altă parte, este recomandabilă concomitenţa verificării versiunilor[156], deoarece o verificare succesivă, mai ales în situaţia existenţei unor multiple versiuni elaborate este de natură să impieteze atât asupra tergiversării urmăririi penale, cât şi risipirii inutile a resurselor umane angajate în investigarea cazului concret, ceea ce reprezintă aspecte nedorite din perspectiva principiului celerităţii urmăririi penale, dar şi a posibilităţii deconspirării tacticii şi strategiei investigaţiei în derulare faţă de persoanele interesate de mersul acesteia.

În sfârşit, ordinea în care se derulează activităţile de verificarea versiunilor se va stabili în raport de priorităţile conferite de particularităţile cauzei investigate.

IX. CONCLUZII

 1) Descoperirea și constatarea infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism sunt activități desfășurate, cu rare excepții, în exclusivitate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

2) Alegerea momentului constatării infracțiunii și stabilirea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant este la aprecierea și latitudinea exclusivă a celor care organizează, conduc şi finalizează, procesul investigativ informativ operativ. Numai aceştia sunt în măsură să aprecieze – în fiecare caz concret – valoarea datelor, indicilor şi informaţiilor pe care le deţin, justeţea măsurilor preconizate, toate având drept finalitate realizarea securității naționale. În acest fel, evaluarea caracterului de infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism a unor fapte ilicite rămâne, în exclusivitate, la îndemâna unui organ administrativ, deși aprecierea juridică este o operațiune care incumbă eminamente organelor de urmărire penală, titulare a acțiunii penale;

3) Prevederile legale incidente (p.p. și Legile nr. 51/1991, nr. 14/1992 și nr. 191/1998) nu fac precizări exprese în legătură cu “descoperirea” infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism, ci se referă doar la “constatarea” acestora, cu excepția textului privind constatarea infracțiunii flagrante, deși între cele două activități există deosebiri consistente și semnificative, la care se adaugă împrejurarea că se realizează în momente distincte; după cum nu este  stipulat cu exactitate care este momentul “constatării” infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism, lăsând și aceasta la aprecierea și latitudinea exclusivă a organului răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

4) În actuala arhitectură a procesului penal nu există o fază anteprocesuală penală, cum a existat în reglementările anterioare instituția actelor premergătoare, care permitea, pe lângă colaborarea și conlucrarea instituțională între organul administrației de stat – răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale – și organul judiciar, destinată evaluării preprocesual penale, în cazuri concrete, fiind permisă avertizarea (sesizarea) timpurie a procurorului în legătură cu existența presupusă a unor indicii temeinice în legătură cu derularea unor acțiuni susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism, ceea ce avea rolul de a decanta anteprocesual faptele rezultate din procesul  investigative informativ operativ, care, astfel, erau evaluate și din perspectiva organelor de urmărire penală;

5) În contextul legislativ anterior, prin comunicarea cu caracter secret, se oferea, pe lângă posibilitatea conlucrării dintre cele două organe pentru stabilirea cu acuratețea dorită de legiuitor a suspiciunii rezonabile, posibilitatea transformării în probe / mijloace de probă a informațiilor – produs al procesului investigativ informativ operativ, prin consemnarea celor relevante în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de către procuror, ce avea aptitudinea de a constitui probă/mijloc de probă în procesul penal, precum și a continuării utilizării procedeelor investigative informativ operative, până la momentul  dispunerii începerii urmăririi penale – in rem -, pentru ca, apoi, să fie continuate prin utilizarea procedeelor probatorii;

6) Lipsa conlucrării conduce la întreruperea bruscă – poate intempestivă – a utilizării resurselor procesului investigativ informativ operativ, prin sesizarea prevăzută de art. 61 din c. p. p., iar continuarea acestora – în faza procesuală cu începerea urmăririi penale față de faptă (in rem) -, prin folosirea procedeelor probatorii consacrate de c. p. p., cu rezultate – mai mult sau mai puțin pozitive – și eficiente, datorită diferențelor dintre posibilitățile și resursele investigative ale unui organ cu atribuții specifice, derulate pentru descoperirea infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism și ale unui organ judiciar a cărui menire este să administreze probe în procesul penal; (de pildă, activitatea de filaj)

7) Comunicarea cu carater secret face posibilă sesizarea din oficiu de către procuror, dar, actualele prevederi legale nu mai permit ca  datele și informațiile conținute de aceasta  să se poată valorifica în procesul penal, prin transformarea lor în probe /mijloace de probă, la întrega lor capacitate informativă, pe care o conțin;

8) Continuitatea între procesul investigativ informativ operativ și urmărirea penală este asigurată, prin sesizarea organelor de urmărire penală, din perspectiva utilizării mijloacelor, metodelor și procedeelor speciale, după cum urmează:

9. a) în cazul constatării infracțiunii, organele de urmărire penală pot continua monitorizarea  faptelor și a persoanelor, după dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă (in rem), prin dispunerea și utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de codul de procedură penală, având avantajul ca rezultatul acestora să constituie probe/mijloace de probă în procesul penal; în timp ce procedeele investigative informativ operative au ca durată maximă posibilă de utilizare 2 ani de zile, procedeele probatorii pot avea o durată totală de 6 luni de zile, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile,

10. b) în cazul constatării infracțiunii flagrante, organele de urmărire penală pot continua monitorizarea, utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de codul de procedură penală fiind însă eficientă, eventual, față de alte persoane decât cele implicate în procedura flagrantă.

NECORELĂRI ȘI INADVERTENȚE

I. Necorelarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 cu cele ale art. 12 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 78/2016

Primele se referă la materialul informativ, prin utilizarea unei formule generice („datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”), cu mențiunea că acest material este reținut în scris și transmis organelor de urmărire penală însoțit de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului, cu referire explicită la convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau imaginile înregistrate, care se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoțite de conținutul digital original al acestora.

Considerăm că ar fi fost utilă menționarea sintagmei “….și toate datele și informațiile neprelucrate”.

Este improbabil ca, în procesul verbal de constatare, indiferent cât de complet ar fi, să fie surprinse toate elementele faptice rezultate din procesul investigativ informativ operativ, unele din acestea putând avea o importanță semnificativă și chiar covârșitoare pentru faza de urmărire penală, iar netransmiterea lor odată cu procesul verbal de constatare, ca anexă a acestuia, este de natură a impieta asupra cunoașterii tuturor împrejurărilor cauzei și, pe cale de consecință, asupra stabilirii adevărului.

Se relevă posibilitatea organelor care sesizează constatarea unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism să cenzureze și să trunchieze informații relevante pentru procesul penal, față de organul de urmărire penală.

– Conform prevederilor art. 12 din O.U.G. nr. 78/2016:

(3) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a sesiza conform dispozițiilor legale și de a pune de îndată la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism toate datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 11 (n.n. între care și cele privind infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism); (4) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, în condițiile prevăzute de reglementările proprii de organizare și funcționare, la cererea procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție toate datele și informațiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate; (5) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. 1 4 atrage răspunderea juridică, potrivit legii.

II. Inadvertența prevederilor art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 191/1998 referitoare la aptitudinea actului de constatare a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism realizat de organele S.P.P. de a putea poată constitui mijloc de probă, cu cele din Legea nr. 14/1992 și Legea nr. 51/1991, care nu conțin astfel de mențiuni.


[1] Definit ca un fascicol de acte procesuale şi procedurale având ca obiect invocarea şi propunerea de probe, admiterea şi administrarea lor [V.Dongoroz (coordonator) şi colectiv, Explicaţii teoretice ale codului penal român, partea generală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1975, p. 173].
[2] Privite ca totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora este posibilă activitatea de culegere de informații pentru realizarea securității naționale).
[3] Modalitate sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegere de informații pentru realizarea securității naționale).
[4] „Domeniul securității naționale a fost abordat în ultimii ani in integrum, dar și pe dimensiunile sale: economică, umană, politică, militară, social, culturală, ecologică, astfel că pe agenda de securitate a actorilor statali și nonstatali regăsim concept precum securitate energetică, alimentară, economică, a individului etc.“ (Referat de cercetare științifică cu tema Relaționarea securitate națională – securitate militară – securitatea informațiilor clasificate, al drd. Col. Marian Bacșiș, M.Ap.N., Universitatea Națională de Apărare, “Carol I”).
[5] Riscurile interne şi externe şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale sunt evidenţiate în Strategia de securitate naţională a României, adoptată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 38 din 18 decembrie 2001. și actualizate în „Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007” p. 38 (www.presidency.ro/ SSNR (Strategia de Securitate Naţională a României), Strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015 – 2019 – O Românie puternică în Europa și în lume – p. 14 – 17
(http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf, accesat la 26.12.2016)
[6] A se vedea în acest sens și M. Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu, Tehnici speciale de investigare în justiția penală, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 198 – 204.
[7] Procedură sistematică de executare a unei operațiuni sau a unui proces operațional prin folosirea unei anumite metode, destinată culegere de informații pentru realizarea securității naționale).
[8] Sistemul internaţional utilizat pentru evaluarea informaţiilor, în domeniul serviciilor de informaţii occidentale se prezintă astfel:

Traducere după, J. Baud, Encyclopédie du renseignement et des services secrets, Ed. Lavanzelle, Paris, 1997, p. 192.
[9] Potrivit site – ului S.R.I., analiza, denumită analiza de intelligence, este procesul de filtrare, conexare şi interpretare obiectivă a datelor culese din surse secrete sau deschise, esenţial în orice activitate a Serviciului.
Frânturi de informaţie uneori disparate şi aparent lipsite de semnificaţie sunt puse în context, integrate în imagini coerente şi convertite în explicaţii, evaluări şi prognoze în legătură cu problematicile de securitate naţională aflate în competenţa SRI. Deşi aparent simplu, este vorba de un proces de rafinare foarte complex, care implică în egală măsură inteligenţa, gândirea critică şi creativitatea analistului de informaţii, dar şi o foarte bună cunoaştere a domeniului analizat.
Mai exact, analistul evaluează informaţiile din perspectiva relevanţei lor, sesizează schimbări şi tendinţe în manifestarea ameninţărilor, schiţează scenarii alternative de evoluţie, evidenţiază implicaţii şi indică eventuale variante de acţiune în raport cu fiecare scenariu prognozat.
În final, produsul analitic este pus la dispoziţia beneficiarilor legali, în timp util şi în funcţie de aria de competenţă, pentru a-i sprijini în: realizarea unor strategii sau planuri de acţiune prin care să se prevină manifestarea riscurilor și în adoptarea unor măsuri adecvate de promovare a intereselor naţionale. (https://www.sri.ro/analiza-intelligence.html, accesat la 27.12.2016)
[10] Exemplificativ oferim extrase din Raportul de activitate S.R.I. pe anul 2014 [https://www.sri.ro/fisiere/rapoarte/Raport_SRI_2014.pdf (accesat la 07.01.2017)]: Măsurile de prevenire au constat, în principal, în: – propuneri de limitare, întrerupere sau revocare a dreptului de şedere în România, respectiv de declarare drept persoană indezirabilă; – propuneri de neacordare/retragere a avizului prevăzut de legi speciale; – realizarea siguranţei unor obiective ce pot constitui ţinta unor acte teroriste; – acţiuni de stopare a activităţilor de sprijin al unor organizaţii teroriste, desfăşurate pe teritoriul naţional; – demersuri specializate pe linia protecţiei informaţiilor clasificate; – activităţi de pregătire individuală pentru autoapărarea împotriva riscurilor de natură teroristă ori a acţiunilor unor servicii de spionaj străine; – activităţi de identificare şi determinare a disfuncţiilor în conceperea şi implementarea proiectelor majore de realizare a societăţii informaţionale în România”.
[11] Măsura declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevăzute la alin. (1). (Art. 86 alin. 2 din  O.U.G. nr. 194/2002)
[12] Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică (Art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002)
[13] Potrivit prevederilor capitolului IV Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor”, art. 27 – 32  din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul României a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spatiului Economic European si a cetatenilor Confederatiei Elvetien
[14] Procedura declarării ca străin indezirabil este configurată în prevederile art. 86 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul strainilor in România.
(3) Datele şi informaţiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru raţiuni de securitate naţională se pun la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.
(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este executorie. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia.
(6) Hotărârea se comunică străinului, precum şi, dacă instanţa dispune declararea ca indezirabil, Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(7) Dreptul de şedere al străinului încetează de la data pronunţării hotărârii prin care acesta a fost declarat indezirabil.
(8) Perioada pentru care un străin poate fi declarat indezirabil este de la 5 la 15 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o nouă perioadă cuprinsă între aceste limite, în cazul în care se constată că nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei măsuri. Prelungirea termenului se face în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(9) Încetarea măsurii declarării ca indezirabil se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai subzistă. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiei cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale care a propus sesizarea instanţei potrivit alin. (2) teza finală.
(10) Sesizarea prevăzută la alin. (9) se judecă în camera de consiliu. Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizare. Hotărârea instanţei este definitivă. Hotărârea se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, pentru a fi pusă în executare.
(11) Hotărârile prin care străinii au fost declaraţi indezirabili sau prin care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se pun în executare de către Inspectoratul General pentru Imigrări potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(12) Datele de identificare ale persoanelor declarate indezirabile sau cu privire la care s-a dispus încetarea măsurii declarării ca indezirabil se comunică Departamentului Consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe de către Inspectoratul General pentru Imigrări.
[15] Art. 44 din Legea nr. 535/2004
(1) Împotriva cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţară, dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
[16] Potrivit art. 9 din Convenția de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, publicată în BULETINUL OFICIAL nr. 89 din 8 iulie 1968, intrată in vigoare la data de 8 iulie 1968
1. Statul acreditar poate oricând, şi fără a trebui sa motiveze hotărârea, sa informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau ca orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauza sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoana poate fi declarata non  grata sau inacceptabila înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar.
2. Dacă statul acreditant refuza sa execute sau nu executa într-un termen rezonabil obligaţiile care îi incumba conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza sa recunoască persoanei în cauza calitatea de membru al misiunii.
În conformitate cu art. 23 din Convenția din 24 aprilie 1963 cu privire la relatiile consulare, publicată în BULETINUL OFICIAL nr. 10 din 28 ianuarie 1972,  intrată in vigoare la data de  28 ianuarie 1972
Persoana declarată non grata
1. Statul de resedinta poate in orice moment sa informeze statul trimitator ca un functionar consular este persona non grata sau ca orice alt membru al personalului consular nu este acceptabil. In acest caz, statul trimitator va rechema persoana in cauza sau va pune capat functiilor sale in cadrul acestui post consular, dupa caz.
2. Daca statul trimitator refuza sa indeplineasca sau nu indeplineste intr-un termen rezonabil obligatiile care ii revin conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul de resedinta poate, dupa caz, sa retraga exequaturul persoanei in cauza sau sa inceteze de a o considera ca membru al personalului consular.
3. O persoana numita membru al unui post consular poate fi declarata inacceptabila inainte de a ajunge pe teritoriul statului de resedinta sau, daca se gaseste deja acolo, inainte de a intra in functie la postul consular. Statul trimitator trebuie, in acest caz, sa retraga numirea.
4. In cazurile mentionate la paragrafele 1 si 3 din prezentul articol, statul de resedinta nu este obligat sa comunice statului trimitator motivele hotaririi sale.
[17] Art. 14 din Legea nr. 535/2004 (1) CCOA este structura organizatorico-funcţională ce asigură continuitatea şi coerenţa funcţionării sistemului de legătură ce articulează componentele SNPCT. (2) Autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurării schimbului de date şi informaţii. (3) Structura şi efectivele CCOA se aprobă prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, S.R.I. va supune aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCOA.; Conform art. 17 din Legea nr. 535/2004 atribuțiile C.C.O.A. constau în: a) coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT; b) asigură operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT privind activităţile cu caracter terorist; c) integrează datele şi informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii măsurilor care se impun; d) monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT; e) în situaţii de criză teroristă asigură suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativă a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristă, care este integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform legii; f) transmite autorităţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi informaţiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri, conform atribuţiilor legale.
[18] Ca fiind o activitate complexă desfășurată de organele judiciare în conformitate cu legea, cu participarea activă a părților în scopul constatării în timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere (Gh. Mateuț, Tratat de procedură penală, partea generală, vol. I, Ed. C.H.Beck,, București, 2007, p. 124); Prin proces penal se înțelege activitatea reglementată de lege pe care o desfășoară autoritățile publice anume desemnate, cu participarea activă a persoanelor interesate, ca titulare de drepturi și obligații, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie sancționată potrivit legii penale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Ediția a 3 – a, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 4)
[19] V. Dongoroz, în V.Dongoroz (coord.) și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, partea generală, vol. I, Ed. Academiei României, București, 1975, p. 12; Faza procesuală cuprinde un ansamblu de acte și măsuri procesuale și procedurale, efectuate în ordinea și formele prevăzute de lege, îndeplinind un obiectiv limitat în realizarea scopului procesului penal. Obiectivul unei faze procesuale este pregătirea fazei procesuale următoare, până ce se ajunge, prin ultima fază, la realizarea scopului procesului penal. Etapa procesuală este o subdiviziune a fazei procesuale, având un obiectiv mai restrâns și conținând acte și măsuri procesuale proprii, dar îndeplinind obiectivul fazei procesuale căreia îi aparține. Stadiul procesual este o subdiviziune a etapei procesuale. (Grigore Gr. Theodoru, op.cit., p. 447 – 448).
Astfel, procesul penal cuprinde: faza de urmărire penală,  faza de cameră preliminară, faza de judecată și faza de executarea hotărârilor penale, care, fiecare la rândul lor, conțin etape și stadii. (V. Dongoroz, în V.Dongoroz (coord.) și colectiv, op.cit.,p. 12).
[20] Gh.Mateuț, op.cit., p. 128.
[21] Idem.
[22] Investigație (investigare) = cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva, Investigativ = adverb prin care se determină sensul verbului a investiga, arătând modul acțiunii.
[23] A se vedea în acest sens Grigore Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ediția a 3 – a, Ed. Hamangiu, 2013, p. 480.
[24] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza tip) Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[25] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 (ipoteza excepție) Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală.
[26] Art. 57  alin. 2 din c. p. p. privind competenţa organelor de cercetare penală (2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.
De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.
[27] Situație la care se ajunsese prin Decizia C.C.R. nr. 51 din 16 februarie 2016.
[28] Art. 55 alin. 5 din c. p. p. : Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; și  alin. 6: Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.
[29] Care este similar cu interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă, ca procedeu investigativ informativ operativ special, specific, cu caracter secret (art. 14 alin. 2 lit. a din Legea nr. 51/1991).
[30] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere cu procedeele investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de 1) interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă și 2)  căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991).
[31] Care este similară cu mijlocul și metoda informativ operativă constând în activitatea de fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice sau constatări personale, cu privire la activităţi publice desfăşurate în locuri publice, dacă nu este efectuată sistematic (art. 9 alin. 1 lit. d din Legea nr. 14/1992 și art. 13 lit. d din Legea nr. 51/1991) sau procedeul investigativ informativ operativ  constând în supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza a 2 – a din Legea nr. 51/1991).
[32] Care este similar și constituie o îmbinare și asociere a procedeelor investigative informative operative speciale specifice organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale de: 1) căutare a unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un /dintr – un loc (pătrunderea/ ieșirea), la un obiect ori document, sau deschiderea unui obiect (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1991),  2) ridicare şi repunere la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din Legea nr. 51/1991), 3) instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin orice alte mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice mod în locuri private  (prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. d ipoteza 1 din Legea nr. 51/1991).
[33] Corespunzător,  în vechea reglementare, comunicării cu caracter secret  remise organelor de urmărire penală.
[34] Proactivitatea presupune identificarea posibilelor riscuri și luarea de măsuri anticipative, dar în aceiași măsură și identificarea oportunităților, fără a aștepta ca lucrurile să se schimbe de la sine. (M. Chirilă, Teză de doctorat, Metodologia investigării speciale a criminalității organizate, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Timișoara, 2009, p. 60 – 61).
Noțiunea de proactivitate se află în conexiune cu conceptul de „intelligence led policing”, respectiv conducerea activității polițienești în baza informațiilor procesate atât în componenta pro­activă, ante factum (de prevenire), cât și în cadrul componentei reactive, post factum (de documentare) (a se vedea în acest sens, T.L. Pintilie, Metode și tehnici de investigare a crimei organizate, în Investigarea fraudelor, sub coordonarea lui G.Ș Ungureanu, vol. II, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 242.
[35] Cunoașterea  este rezultatul acțiunii  exprimate de verbul a cunoaște (care  are semnificația de a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței, de  a lua  cunoștință de ceva, de a lua  cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul) însemnând reflectarea în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător, faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.283).
[36] Căutare este rezultatul acțiunii exprimate de verbul  a căuta (care  are semnificația de  a încerca să găsească pe cineva sau ceva, a cerceta, a examina) însemnând cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva, osteneală, năzuință. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.177).
[37] Descoperire este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a descoperi (vb. tranz., care are semnificația de  a găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns, a afla), însemnând rezultatul a ceea ce a fost descoperit, revelație. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.323).
[38] A se vedea  Decizia C.C.R. nr. 55/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală și ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României (M.Of. partea I nr. 517 din 17/06/2020)
paragr. 48, 49, 51, 52 55    57, 60.
[39] S.Kahane, în V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Ed. Academiei României, București, 1976, partea specială, vol. 2 p. 36
[40] Conform https://dexonline.ro/definitie/încunoștințare.
[41] În art. 289 și art. 290 din c. p. p. este utilizată noțiunea de ”încunoștințare”.
[42] Apud Gheorghiță Mateuț, Procedură Penală, partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p.7.
[43] V. Dongoroz în V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Ed. Academiei României, București, 1976, partea specială, vol. 2 p. 7.
[44] Idem.
[45] În mod greșit în textul art. 61 alin. 1 lit. c  din c. p. p. acestea sunt denumite generic organe de siguranță, atât timp cât, potrivit prevederilor art. 29 pct. 2 din Legea nr. 255/2013, în tot cuprinsul Legii nr. 51/1991 sintagma de „siguranța națională” se înlocuiește cu sintagma „securitate națională”. Noțiunea de siguranță națională a fost înlocuită cu noțiunea de securitate națională, astfel că devine de la sine înțeles că organele ce fac parte din acest sistem poartă denumirea generică de organe ale securității naționale și nu cea folosită de legiuitor în formularea criticată.
[46] Adică plângerea, denunțul, sesizările făcute de persoane cu funcții de conducere și de alte persoane și în cazul sesizării din oficiu  trebuie să cuprindă datele menționate la art. 289 alin. 2 din c. p. p.
[47] I. Mircea, Posibilitatea cunoaşterii personalităţii făptuitorului prin unele activităţi tactice, în Anale, vol.III, seria Drept, Ed. Augusta, Timişoara, 1998, p.10.
[48] E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p.450.
[49] I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 279.
[50] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p.243.
[51] Gh. Mateuţ, Procedură penală, Partea generală, vol.II, Ed. Fundaţiei “Chemarea”, Iaşi, 1997, ed. a II-a revăzută şi adăugită, p.203; V. Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistica – teorie şi practică), Editura şi Tipografia Icar, Bucureşti, 2001, p.215, 224, 251, 263, 271, 284.
[52] V. Bercheşan, I.N. Dumitrescu, Mijloacele auxiliare de probă şi procedeele de probaţiune, în Probele şi mijloacele de probă, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994, p. 126 şi urm.
[53] În situații deosebite care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea națională, organele de stat specializate cu atribuții în domeniu pot efectua activitățile prevăzute de art. 20, fără autorizare menționată de prezenta lege, urmând ca solicitarea să fie înaintată de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.
[54] Este vorba de autodenunțarea  stipulată de prevederile art. 410 alin. 3 ori 411 di NCP ori de situația de împiedicare săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 51 din NCP sau  cea menționată de art. 367 din NCP ori, în situația concursului de infracțiuni cu infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de împrejurarea  stipulată de art. 9 din Legea nr. 39/2003
[55] Humint, adică utilizarea în scopul culegerii de informații a surselor umane.
[56] Sigint, adică tehnicile specifice reprezentând calea exclusiv tehnică de adunarea informațiilor fără știința ori cooperarea țintelor (după Jaques Baud, Encyclopedie du renseignemets et de services secrets, Ed. Lavanzelle, Paris, 1997).
[57] Astfel s-a prezentat situația în dosarul nr. 77/D/P/2005 al  D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, (dos. nr. 7459/59/2006 al Curții de Apel Timișoara, sent. pen. nr. 166/PI/15.11.2007, definitivă) privind pe inculpatul L.I.F, cercetat în stare de arest preventiv  și condamnat definitiv pentru  săvârşirea infracţiunilor de terorism şi  tentativă la infracţiunea de terorism, fapte prev. de art. 20 alin. 1 C.p., comb. cu art. 32 alin. 1 lit. a, c din Legea nr. 535/2004 şi art. 33 alin. 1 lit. a şi e din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe  drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, faptă prev. de  art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
Din rechizitoriul cauzei cităm: „inculpatul L. F. – I. a săvârşit acte concrete de pregătire a  săvârşirii infracţiunii de  act de terorism. Astfel, acesta a pus în executare un plan minuţios gândit, acela care ar fi avut ca punct final curmarea de vieţi omeneşti, vătămarea corporală a cât mai multe persoane precum şi distrugerea de bunuri şi crearea  de panică şi  teamă, cu scopul de  a atrage atenţia autorităţilor statului român, aliat al NATO şi partener al statelor occidentale democratice. Punctul final urmărit de către inculpat nu a putut realizat datorită unei împrejurări independente de voinţa sa, şi anume intervenţia promptă şi hotărâtă a organelor abilitate de lege să lupte în prevenirea, combaterea şi pedepsirea săvârşirii unor asemenea infracţiuni. Art. 32 alin. 5  din Legea nr. 535/2004 prevede că se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori  instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la alin. 1  al aceluiaşi articol, astfel încât faptele comise de către inculpat se încadrează în textul de lege  amintit. Activităţile întreprinse de inculpatul L.F. – I. reprezintă acţiuni care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, fiind săvârşite premeditat şi motivate de concepţii şi  atitudini extremiste, ostile faţă de autorităţile şi instituţiile publice şi populaţia civilă şi au vizat factori umani şi materiali asupra cărora intenţiona să atenteze grav şi să producă stări cu un puternic impact psihologic  asupra populaţiei, meni  să atragă atenţia asupra scopului urmărit, şi  anume acela de a pedepsi, în înţelesul propriu al persoanei inculpatului, autorităţile şi populaţia civilă din România pentru că înţeleg să facă parte din grupul statelor democratice ale lumii, care luptă împotriva terorismului şi a tot ceea ce este legat de aces  concept.
Cu privire la  infracţiunea prev. de art. 33 alin. 1 lit. a din Legea  nr. 535/2004, procurarea şi  deţinerea de către inculpat a dispozitivului explozibil improvizat şi a celor două butelii, în scopul de a comite un act de terorism de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor ori mediul înconjurător, face ca fapta sa să se încadreze în prevederile legale amintite”.
[58] Care începe din momentul sesizării organelor de urmărire penală și se finalizează odată cu  epuizarea fazei de judecată.
[59] Aceste date, indicii și informații nu sunt încă suficiente – cantitativ și calitativ – pentru a constitui bănuieli rezonabile, pentru ca persoana/ele care  săvârșește/sc activitățile respective să poată fi declarată/e ca suspectă/e în înțelesul prevederilor legii (art. 77 din c.p.p.) și nici pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale (art. 305 c.p.p.)dar nici nu pot fi ignorate, dar, chiar mai mult, se impune ca activitățile ilicite în discuție să fie atât obstaculate, cât și dovedite, ocazie cu care, implicit, se petrece și un proces de verificare a respectivelor date, indicii și informații.
[60] În 31 ianuarie 1989, cunoscându-se – din activitatea de supraveghere operativă – că urmează să aibă întâlnire cu un agent al unei puteri străine, M.R., director adjunct al Direcţiei America de Nord din Ministerul Afacerilor Externe al României, a fost surprins în flagrant în timp ce se îndrepta spre reşedinţa ambasadorului SUA din Bucureşti, unde avea loc o acţiune protocolară, având asupra sa documente conţinând informaţii referitoare la întâlnirea unor experţi din statele membre ale Tratatului de la Varşovia, pe spatele cărora scrisese de mână aprecieri privind situaţia din ţară (rolul nefast al cultului personalităţii, arestarea unui grup de la cotidianul “România liberă” etc.). M.R. se afla în supravegherea organelor de informaţii care stabiliseră prin “mijloace specifice” că, timp de circa 14 ani (perioada 1974 – 1985), cu intenţie, a furnizat date, informaţii şi documente integrale având caracter secret şi strict secret, cunoscute în virtutea atribuţiilor de serviciu, pe care le-a transmis serviciului american de informaţii. CIA îl recrutase pe când se afla în misiune permanentă la Ambasada Româna din Washington. (Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, sentinţa penală nr. 39/20.07.1989 – nepublicată. N.A.: în 23.10.2000, Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat pe M.R. pentru acuzaţia de trădare prin transmitere de secrete, cu motivarea că “analizând documentele care au constituit, în concepţia instanţei, obiectul material al infracţiunii, se constată că nici unul nu conţine informaţii a căror dezvăluire să pună în pericol securitatea statului. Înscrisul găsit asupra inculpatului în momentul reţinerii este o informare privind şedinţa grupei multilaterale de informare reciprocă curentă a reprezentanţilor statelor participante la Tratatul de la Varșovia, care avusese loc la Bucureşti, în zilele de 17 – 18 ianuarie 1989”).
[61] Asemenea infracţiuni se circumscriu infracţiunilor de trădare prin transmitere de secrete, spionaj, divulgarea secretului care periclitează securitatea  naţională
[62] Astfel de manifestări ilicite pot constitui infracţiunile de atentat care pune în pericol securitatea naţională ori infracțiuni  contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională;
[63] Acţiunile de acest gen îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de acțiuni contra ordinii constituționale ori la regimul armelor şi muniţiilor;
[64] Acțiunile de acest gen se pot circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 535/2004 sau infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională.
[65] Categoriile de informaţii care se pot obţine urmare a derulării „activităţilor specifice” sunt de la cele mai puţin semnificative până la informaţii de „gradul zero”, care nu mai necesită nici un fel de verificare, analizare, prelucrare întrucât au un conţinut bogat, suficient calitativ şi cantitativ pentru a fi exploatate din punct de vedere al muncii de informaţii, dobândind în acest fel finalitate. În general, informaţiile obţinute suferă un proces de verificare, pe mai multe paliere şi prin diferite căi, apoi de prelucrare  şi coroborare cu alte date existente în baza de date a organului de informaţii, cu informaţii din locurile, mediile pretabile sau de la persoanele aflate în proximitatea celora din care provin, cu informaţiile obţinute pe alte canale, pentru ca, în final, ca într-un joc de puzzle, să se poată închega un tablou, un ansamblu, care să ecraneze situaţia operativă reală.( a se vedea în acest sens D. I. Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timișoara, 2004, p. 163 și urm.).
[66] Aşa a fost cazul merceologului G.M. de la o întreprindere de importat produse chimice din Bucureşti, care se afla în supravegherea informativă a fostelor organe de securitate datorită relaţiilor în care se anturase cu reprezentantul unei firme străine, K.W. Activităţile specifice derulate cu referire la ţinta G.M. au relevat că numitul K.W. i-a cerut merceologului să-i furnizeze date orientative despre concurenţă, intenţiile şi posibilităţile partenerului de afaceri, deci ale întreprinderii de produse chimice româneşti, date cu caracter secret privind necesităţile de schimb ale întreprinderii, ofertele făcute de alte firme, preţuri, condiţii de livrare, hotărâri privind importul de produse, reduceri sau majorări de plan, plafoane valutare etc. Într-una din zile informatorul (sursa informativă), plantat pe lângă G.M. de organele de informaţii, a înştiinţat aceste organe că, merceologul G.M. va preda în cursul acelei zile lui K.W. o notă cu aprobarea rezolutivă a Ministerului Comerţului Exterior, privind importul de produse de la firma reprezentantului în decursul unui an, cu motivarea necesităţilor, cifra fondului valutar, cantităţile şi sortimentele, ceea ce a determinat organele de informaţii să realizeze surprinderea în flagrant a merceologului şi reprezentantului firmei străine K.W. Dacă s-ar fi produs transmiterea documentului respectiv, patronii lui K.W. puteau să-şi susţină în deplină cunoştinţă de cauză pretenţiile şi, în consecinţă, să fie fermi în menţinerea preţului la un nivel cât mai ridicat, fără să le fie teamă de consecinţă sau că ofertele lor nu erau acceptate.( Caz relatat de I. Păcurariu, G. Constantin, Războiul patronilor, Ed. Militară, Bucureşti, 1976, p. 90).
[67] Reprezintă o activitate similară cu cea efectuată în vederea ascultării suspectului (inculpatului), dar cu particularităţi proprii. În ce priveşte asemănările celor două activităţi, a se vedea: I. Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p.273; E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p.458; I. Ursu, I.D. Cristescu, Elemente de anchetă penală, Ed. Helicon, Timişoara, 1993, p.28; I. Mircea, Posibilitatea cunoaşterii personalităţii făptuitorului prin unele activităţi tactice, în Anale, vol. III, seria Drept, Ed. „Augusta”, Timişoara, 1998, p. 10.
[68] Fostul ofiţer SRI, T.A.M. (înlăturat din cadrele active la 15.12.2001) a fost supravegheat informativ de organele de informaţii începând din luna februarie 2002, când M.M., preşedintele Ligii Islamice şi Culturale din Iaşi, a sesizat instituţiilor abilitate împrejurarea că a fost contactat telefonic de către acesta, care i-a cerut sume de bani în schimbul unor dischete ce conţineau informaţii ale SRI despre studenţi şi conaţionali ai săi, aflaţi la studii la Iaşi. În data de 26.02.2002, M.M. a găsit, în curtea ligii, două plicuri aruncate pe jos, într-unul aflându-se o listă cu nume de cetăţeni străini şi în celălalt o dischetă în care era transcrierea unei discuţii înregistrate între doi cetăţeni arabi, din data de 21.09.2001, unul din conlocutori purtând pseudonimul de “David”. La sfârşitul lunii aprilie 2002, patronul firmei de pază XS Guard din Iaşi, D.C., a sesizat organele SRI, că T.A.M. l-a contactat direct, propunându-i să-i vândă informaţii care i-ar folosi în munca de protecţie. T.A.M. a intrat în contact şi cu I.D., administratorul firmei Rodion, cu sediul în com. Holboca, jud. Iaşi, patronata de cetăţeanul moldovean “D” (fost lucrător KGB, fost şef al serviciului comercial al Ambasadei Republicii Moldova în Franţa, cu relaţii de afaceri în medii diplomatice) căruia i-a propus, prin intermediarul C.B. vânzarea unui material informativ contra sumei de 500 dolari. Materialul informativ făcea parte din arhiva SRI Iaşi şi viza date cu caracter secret privind relaţiile lui “D” cu doi oameni de afaceri “Oana” şi “Timi”, ce aveau tangenţe cu serviciile speciale estice şi cu structurile mafiote ce activează în Iaşi. I.D. a acceptat oferta şi a încunoştiinţat Parchetul Militar Iaşi care, potrivit art.12 alin.3 din Legea nr. 14/1992, a comunicat împrejurarea SRI-ului.
Sintetizându-se informaţiile acumulate până la momentul respectiv şi datele rezultate din supravegherea operativă (monitorizarea) asupra lui T.A.M., organele de urmărire penală şi organele SRI au organizat surprinderea în flagrant a activităţii. În data de 08.05.2002, C.B. s-a întâlnit cu I.D. în autovehiculul celui din urmă, şi după ce C.B. a dat dischetele conţinând materialul informativ sustras de T.A.M. din arhiva SRI Iaşi pe timpul cât funcţiona ca lucrător activ, iar I.D. i-a înmânat suma de 500 dolari, organele judiciare au procedat la declanşarea acţiunii de surprindere în flagrant. C.B. a reuşit, pentru câteva momente să fugă şi să arunce plicul ce conţinea suma de bani, însă, dupa o scurtă urmărire, a fost prins şi reţinut. Potrivit informaţiilor obţinute la prima audiere a numitului C.B., după examinarea dischetei ridicate cu prilejul percheziţiei efectuate în autovehiculul lui I.D., în ziua imediat următoare, a fost reţinut în stradă şi ulterior arestat, T.A.M. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în garsoniera ocupată de T.A.M. au fost găsite şi alte materiale cu caracter secret de serviciu, sustrase de acesta de la postul de muncă. (Sursa: http//www.sri.ro//presa_020509 atm.html; dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Secţia Parchetelor Militare şi aflat pe rolul Curţii Militare de Apel Bucureşti).
[69] Întrucât din activitatea de culegere generală de informaţii a rezultat că H.G., inginer la compartimentul proiectare al uzinei A.G., dintr-o localitate situată pe malul Dunării, întreţine relaţii strânse cu un cetăţean străin, B.R., funcţionar economic al unei ambasade din Bucureşti, organele de informaţii au declanşat supravegherea operativă a acestuia şi interceptarea convorbirilor telefonice. Dintr-una din conversaţiile telefonice avute cu B.R. a reieşit că acesta îl va vizita la domiciliu cu scopul de a intra în posesia “celor discutate”. S-a intuit că este vorba de predarea unui obiect, înscris sau document cu o semnificaţie deosebită şi, monitorizarea acţiunilor lui H.G. a condus la surprinderea acestuia, într-o noapte de sâmbătă spre duminică, în timp ce multiplica la xeroxul din atelierul unde lucra, mai multe proiecte ce conţineau informaţii clasificate şi secrete privind planurile de alimentare cu energie electrică şi termică a uzinei. Pentru a accede în incinta unităţii în timpul nopţii, H.G. a motivat pazei că are de realizat o lucrare urgentă. (Caz relatat de I. Păcurariu, G. Constantin, op. cit.)
[70] Aşa s-a întâmplat la mijlocul lunii decembrie 2002, când A.H., funcţionară la serviciul de organizarea resurselor umane de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, a fost oprită de organele SRI , pe aeroportul Otopeni – Bucureşti, de a se urca în avionul ce urma să o transporte în Canada, întrucât, din monitorizarea activităţilor acesteia din ultimele luni de zile, se cunoştea că deţine asupra sa un număr de 8 CD-uri, ce conţineau informaţii cu caracter secret de serviciu
[71] V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor, vol. I, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000, p. 33,139, 193.
[72] C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I. E. Sandu, op. cit., p.295.
[73] Astfel s-au petrecut lucrurile în cazul privind atentatul asupra ambasadorului Israelului acreditat la Bucureşti când, profitând de absenţa din camera de hotel, unde erau cazaţi, a membrilor celor două comandouri palestiniene, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale au efectuat o pătrundere secretă, iar specialiştii din cadrul echipei operative au pilit percutoarele de la arme, iar cuiele percutoarelor de la grenade au fost scoase, după care au repus armamentul în ascunzătoarea din cameră. Mai mult, pentru evitarea oricărui risc posibil (eventual folosirea unor alte arme), cunoscând că teroriştii urmau să se deplaseze cu un taxi până în faţa ambasadei Israelului la Bucureşti, din care să sară brusc şi apoi să lichideze personalul de pază şi să forţeze intrarea în sediul ambasadei, lucrători operativi ai organelor de informaţii, disimulaţi în lucrători ai Primăriei Capitalei, au scos cu un greder pietrele pavajului străzii unde se afla poarta de acces în ambasadă, simulând lucrări de reparaţii stradale. În acest fel, teroriştii nu au mai putut pătrunde cu taxiul pe strada respectivă, fiind nevoiţi să parcurgă – cu armele asupra lor – o porţiune de la capătul străzii până la intrarea în ambasadă, context în care au putut fi reţinuţi de echipele operative . (apud Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informaţii şi securitate de regimului comunist din România, Ed. “Elion”, Bucureşti, 2003, p. 73-74.)
[74] Exemplificăm din rechizitoriul emis în dos. nr. 58/D/P/2005 al  D.I.I.C.O.T. – Structura centrală (dos. nr. 5797/2/2009 al Curții de Apel București, sent. pen. nr. 189/18.06.2010, definitivă), privind pe cetățeanul român, militaru  A.F. și cetățeanul bulgar  Z.P.M.„Cetățeanul bulgar Z. P. M. colabora din 5 iulie 2008 cu Serviciul Român de Informații, după ce fusese abordat, înainte, de doi agenți sub acoperire care se prezentaseră drept reprezentanții unui ONG străin. Agenții SRI îl aveau in vizor pe Z.P. M.  încă din anul 2005.”.
[75] Exemplificăm din rechizitoriul emis în dos. nr. 77/D/P/2005 al  D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, (dos. nr. 7459/59/2006 al Curții de Apel Timișoara, sent .pen. nr. 166/PI/15.11.2007, definitivă) privind pe inculpatul L.I.F : „Pentru a  identifica şi  stabili dacă inculpatul L. F. – I. are, într-adevăr înclinaţii şi preocupări radical extremiste legate de  terorism în  virtutea ideologiei musulmane pe care o  îmbrăţişa, şi pentru a detensiona potenţialul pericol pe care îl prezenta persoana acestuia, în baza  autorizaţiei nr…, în conformitate  cu prevederile  art. 17  alin. 1 şi 2  din Legea nr. 508/2004,  în cauză  a fost  autorizată  folosirea  colaboratorului  acoperit sub nume de cod „Al Fahad”. Acesta a intrat în legătură cu inculpatul L. F. – I., ca fiind ,,trimis” al lui Ameer Hakim. Colaboratorul  acoperit Al Fahad a  avut o serie de întâlniri cu inculpatul L. F. – I., care a început să i se destăinuie  acestuia. Inculpatul a susţinut că este  adept al religiei islamice, că soţia şi sora sa fuseseră ucise (decapitate) în Bosnia, unde ar fi luptat şi el, aspect care însă nu a putut fi ancorat în realitate. În schimb, inculpatul a afirmat că urăşte poporul  american şi tot ce are legătură cu acesta, precum şi popoarele evreu şi sârb.”
[76] D. I. Cristescu, Operaţiuni mascate. Compatibilitate cu legea română, în Revista Juridică nr. 8/1996, editată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara; în acelaşi sens, D. I. Cristescu, Folosirea investigatorilor acoperiţi, în revista Pro Lege nr.1/2001, p. 26-53.
[77] D. Voinea, I. Botoş, Marcările chimice în probarea corupţiei, în revista Criminalistica, nr. 2/2001, p. 6.
[78] Exemplificăm din rechizitoriul emis în dos. nr. 77/D/P/2005 al  D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, (dos. nr. 7459/59/2006 al Curții de Apel Timișoara, sent .pen. nr. 166/PI/15.11.2007, definitivă) privind pe inculpatul L.I.F: „ în cauză a fost autorizată folosirea investigatorulu  acoperit sub nume de cod Dragomir Marius, care  să  culeagă date cu privire la preocupările inculpatului L. F. – I.”.
[79] În acelaşi sens, dat fiind similitudinea cu operaţiunile de “livrări supravegheate”, în interiorul ţării din domeniul traficului de droguri, a se vedea V. Bercheşan, C. Pletea, Cercetarea infracţiunilor săvârşite la regimul produselor şi substanţelor toxice sau stupefiante, în Tratat de metodică criminalistică, vol. I, Ed. Carpaţi, Craiova, 1994, p.300; V. Bercheşan, C. Pletea, Drogurile şi traficanţii de droguri, Ed. Paralelea 45, Piteşti, p. 270; G. Antoniu şi C. Păun, în comunicarea de la simpozionul “Crima organizată. Conceptul. Conţinutul. Formele de manifestare şi de combatere a crimei organizate”, organizat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la Bucureşti, 10.11.1994.
[80] V. Bercheşan, Metodologia investigării infracţiunilor, vol.I, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000, p.32, 138, 193, 234, 277, 328; şi în vol.II, p.75, 353.
[81] C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I. E. Sandu, op. cit., p.296.
[82] C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I.E. Stancu, op.cit., p.296.
[83] Sediul organelor implicate în acţiunea de surprindere în flagrant.
[84] C. Aioniţoaie, şi alţii, op. cit., p.298.
[85] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi 1996, p.319.
[86] Conform prevederilor Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963, art.41 punctul 3 dacă o procedură penală este intentată contra unui funcţionar consular (orice persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinat în această calitate cu exceptarea funcţiilor consulare), acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie dusă cu menajamente, care se cuvin funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale şi în asemenea mod încât ea să jeneze cât mai puţin posibil executarea funcţiilor consulare. Tratamentul este identic şi pentru funcţionarii consulari onorifici, ca şi pentru funcţionarii ONU şi alţii, potrivit, aşa cum am arătat mai sus, convenţiilor şi tratatelor la care România este parte şi le-a ratificat.
[87] A se vedea D.I. Cristescu, Sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu infracţiunile contra siguranţei statului, revista Pro Lege nr.2/2002., p. 2-25.
[88] Pentru detalii, a se vedea E. Bianu “Tactica şi tehnica percheziţionării”, Bucureşti, 1941, p. 80-81; I. Mircea, op.cit., p.299; A. Ciopraga, op.cit., p.126; E. Stancu, op.cit., p.523-524; C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I. Boţoc, Percheziţia, în Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 222.
[89] Ca de exemplu: cele care conţin informaţii clasificate – secrete de stat –; arme, muniţii, materiale explozive, dispozitive de interceptarea comunicaţiilor, precum şi valorile sau sumele de bani, CEC-uri, carduri, însemnări privind numărul de cont bancar şi banca în care au fost virate sume de bani etc.; primite urmare a săvârşirii faptei.
[90] I. Mircea, op.cit., p. 299.
[91] E. Stancu, op.cit., p. 508-509; C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I. Boţoc, Percheziţia, în Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 209.
[92] Sunt cunoscute cazurile în care spionii anilor 1950 aveau asupra lor fiole cu cianură de potasiu sau alte substanţe letale pe care le strângeau în dinţi, profitând de neatenţia organelor de stat în momentul surprinderii, care conduce la efectul letal.
[93] Sau, i se cere percheziţionatului să se aşeze în genunchi şi să ţină mâinile ridicate (A. Ciopraga, op.cit., p. 124).
[94] C. Aioniţoaie, V. Bercheşan, I. Boţoc, op.cit., p. 222, opinează că percheziţia îmbrăcămintei să se facă la sediul organului de stat, întrucât presupune examinarea minuţioasă a fiecărei piese din vestimentaţia celui percheziţionat.
[95] M. Basarab, Criminalistica, Litografia Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj, 1969, p.301. Sunt cunoscute cazuri de spionaj în care mesajul secret era scris pe pielea capului tunsă, apoi părul lăsat să crească.
[96] În anul 1967, centrul de ştiinţă şi tehnologie al C.I.A. a realizat proiectul pisicii Cyborg care urmărea transformarea pisicilor în spioni patrupezi prin efectuarea unei lobotomii şi scoaterea unei părţi din creier în scopul instalării în cutia craniană a unor dispozitive de urmărire şi supraveghere. A se vedea şi E. Stancu, op.cit., p. 525.
[97] I. Vochescu, V. Bercheşan, Bancnota şi falsificatorii de bancnote, Ed. Şansa SRL, Bucureşti, 1996, p. 200.
[98] V. Bercheşan, C. Pletea, Drogurile şi traficanţii de droguri, op.cit., p. 271.
[99] Trafic ori deţinere de stupefiante, deţinere şi trafic ori contrabandă cu arme, muniţii, materii explozive, material nuclear, deţinere de bancnote false şi alte infracţiuni.
[100] Excepţia o reprezintă conform Convenţiei de la Viena din 1961 şi 1964, localurile misiunilor, arhivele şi documentele misiunilor, locuinţa particulară a agentului diplomatic, documentele sale, corespondenţa sa sunt inviolabile; localurile consulare, arhivele şi documentele consulare, sunt inviolabile, nefiind permis agenţilor statului acreditar să pătrundă în ele numai cu consimţământul şefului misiunii sau al postului consular.
[101] I.Mircea, Criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 222-223.
[102] V.Bercheşan, Cercetarea penală (Criminalistică – teorie şi practică), Ed. Icar, Bucureşti, 2001, p.90; marea majoritate a autorilor nu includ acest principiu, între principiile specifice planificării urmăririi penale, apreciind că face parte din regulile fundamentale ale procesului penal, însă, personal, consider că, dat fiind specificul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale, acesta îşi are locul şi trebuie respectat şi cu ocazia realizării planificării. În acelaşi sens, a se vedea şi C. Aioniţoaie şi Emilian Stancu, “Planificarea urmăririi penale”, în Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992, p. 18.
[103] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în Codul penal român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 47.
[104] A. Ciopraga, Criminalistica – tratat de tactică, Ed. Gama, Iaşi, 1996, p. 14.
[105] E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001, p. 372.
[106] S.A. Golunski, op.cit., p. 251-252.
[107] Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, secţia fond, Dosar nr. 197/1980 (nepublicată).
[108] A.Ciopraga, op.cit., p. 14-15; T. Medeanu, Accidentele de muncă, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, vol. 1, p. 85.
[109] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia parchetelor militare, dosar nr. 28/P/2003 (nepublicat).
[110] E. Stancu, op.cit., p. 371.
[111] “Planificarea este un proces continuu, care începe cu verificarea datelor iniţiale, elaborarea pe baza acestora – a unor versiuni, efectuarea în continuare a activităţilor necesare şi adunarea de noi date, urmate de elaborarea altor versiuni şi de verificarea lor – până la stabilirea completă a împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea.” arată N. Zaharachescu, în “Precizări cu privire la organizarea şi planificarea urmăririi penale – planul de urmărire penală” – revista Problema de criminalistică şi criminologie, nr. 2/1981, p.86, deşi nu consideră că această continuitate ar reprezenta un principiu al planificării activităţii de urmărire penală.
[112] V.Bercheşan, Cercetarea penală (criminalistică – teorie şi practică), Ed. „Icar”, Bucureşti, 2001, p. 91; în acelaşi sens C. Aioniţoaie şi E. Stancu, op.cit., p. 19.
[113] Este vorba de activităţile cuprinse în acţiunea denumită „Meliţa” şi după 1980, operaţiunea „Eterul” desfăşurate de organele fostei Direcţii de Informaţii Externe şi apoi Direcţia I-a din DSS, în perioada 1956-1989. Pentru detalii, a se vedea M. Pelin, DIE – culisele spionajului românesc, Ed. Evenimentul românesc, Bucureşti, 1997, p. 221-222.
[114] V.Bercheşan, Cercetarea penală, op.cit., p. 91.
[115] I. Mircea, op.cit., p. 224.
[116] N. Bracaciu, Gh. Zaharachescu, lucrare cit., p. 30.
[117]Organizarea activităţii de anchetă penală” elaborată de Institutul de Criminalistică al  Procuraturii României, Bucureşti, 1964, p.24; A. Ciopraga şi I. Iacobuţă, Criminalistica, Ed. Chemarea, Iaşi, 1997, p. 227; C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 499.
[118] E.Stancu, op.cit., p. 373.
[119] Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, enumeră în art. 17 lit.a-n care anume informaţii constituie secrete de stat, pe niveluri de secretizare.
[120] Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), sau Autoritatea Desemnată de Securitate (ADS) respectiv Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
[121] Acte şi informaţii privind garnizoanele în care se găsesc trupe sovietice, transmise de D.N., ofiţer activ al armatei române, în luna iunie 1949, ofiţerului englez T.N., odată cu copia codului de cifrare a corespondenţei  secrete, tabelul cu indicativele telefoanelor din raza Regiunii I-a Militară, regulamentul de luptă al infanteriei sovietice şi situaţia personală a comandanţilor Regiunilor I şi a II-a Militară (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, decizia nr. 253 din 03.03.1953 – nepublicată).
[122] Însemnări olografe privind mobilizarea trupelor în situaţie de război, atribuţiile de acţionare a patrulei de cercetare, modul de transmitere a unei radiograme după harta planificată, obiectivele misiunilor de cercetare notarea semnelor convenţionale, organizarea în detaliu, pe timp de pace şi război, a diviziei 18 mecanizate “Decebal”, însumând 60 pagini, divulgate de lt.maj. (în rezervă) D.C., unui ziarist, în timp ce se afla în Germania, în anul 1991 (dosar nr. 9/P/1993 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara).
[123] Hartă conţinând însemnări privind dispunerea în teritoriu a unor unităţi militare şi a unor depozite de muniţii, deţinută de generalul S.I., după trecerea în rezervă (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa penală nr. 46 din 07 martie 1972 – nepublicată).
[124] Transmise de C.I. şi R.M., prin foştii reprezentanţi ai Societăţii Româno-Americană, serviciului de spionaj al unei ţări vestice (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 145 din 20 august 1955 – nepublicată), sau de T.K., Legaţiei americane din Bucureşti şi patronilor firmei CIME (Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 40 din 19 august 1954 – nepublicată).
[125] Semnificaţia importanţei în sistemul economiei naţionale este conferită de locul şi rolul ocupat de obiectivul respectiv în ansamblul ramurii economice ori sociale din care face parte (industrie, agricultură, transporturi, telecomunicaţii), de aportul economic şi financiar pe care şi-l aduce în realizarea Produsului Intern Brut şi la exportul României, de contribuţia adusă la un anumit moment dat în domeniul ştiinţific, militar etc., prin materiile prime produse ori prin mijloacele realizate şi puse la dispoziţie unuia sau altuia din domeniile vieţii economice, militare, ecologice ş.a.m.d.
[126] I. Mircea, op. cit., p. 223
[127] În dosarul nr. 60/1978 al Tribunalului Suprem, secţia militară, privind pe IMP, referitor la dispariţia lui IMP, aflat în misiune oficială în R.F. a Germaniei, în faza iniţială a investigaţiei, s-au emis versiunile că acesta a fost răpit de un serviciu de informaţii al unei alte ţări, a decedat sau a dezertat, refuză să se înapoieze în ţară ori a trădat în favoarea unei puteri străine. La momentul emiterii acestor versiuni exista doar comunicarea Ambasadei României din Köln, din care rezulta că generalul IMP nu s-a mai prezentat la sediul misiunii diplomatice, nu se află nici la hotelul unde era cazat, nemaiexistând nici o legătură cu acesta.
[128] A.N. Vasiliev (redactor responsabil), Kriminalistika, Izd. Moskovskaya Universiteta, 1971, p. 246, citat de I. Mircea, op. cit., p. 223.
[129] Referitoare la modalităţile în care făptuitorul a intrat în contact cu agentul unei puteri străine (din proprie iniţiativă, urmare a unei acţiuni de şantaj la care a fost supus, în vederea obţinerii unor avantaje materiale sau alte foloase, din convingeri politice etc.) sau modul de procurare ori producere a unor dispozitive de interceptarea comunicaţiilor (prin trecere ilegală peste frontieră, prin sustragere, producere artizanală etc.) ori luarea unor măsuri necesare săvârşirii infracţiunii (amenajarea unui spaţiu prin montarea unor instalaţii de interceptare ambientală, cum a fost cazul V. Gh. zis Gigi Kent, care a montat astfel de instalaţii la hotelul Cota 1400 de pe raza localităţii Sinaia).
[130] Ca de pildă, tăinuirea ori favorizarea făptuitorului de către alte persoane, realizate pentru ascunderea acestuia sau zădărnicirea urmăririi penale.
[131] I. Mircea, op. cit., p. 223
[132] A. Ciopraga, op. cit., p. 16-17
[133] Această constatare reprezintă rodul “activităţilor specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale şi se adresează organului de urmărire penală competent. Sunt modalităţi circumscrise sesizării din oficiu a organului judiciar în legătură cu existenţa unei infracţiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism.
[134] Cum ar fi, de exemplu, presupunerea că o persoană intenţionează virusarea sistemului electronic al unui serviciu de informaţii, doar pentru simplul fapt că a reuşit, datorită capacităţilor sale, penetrarea respectivului sistem, fără a exista alt indiciu în legătură cu persoana în cauză.
[135] V. Bercheşan, Cercetarea penală, op. cit., p. 94-95.
[136] În decursul timpului au existat mai multe situaţii în care autovehiculele ce făceau parte dintr-o coloană oficială în care se aflau demnitari au suferit coliziuni cu alte autovehicule, unele datorate culpei, altele realizate în scop de atentat: în cursul anului 2001 un autovehicul din coloana oficială a preşedintelui României a suferit un accident rutier în Elveţia; în 1998, în timp ce se deplasa pe autostrada Bucureşti – Piteşti, maşina antemergătoare a Poliţiei, care deschidea  coloana oficială a primului ministru R. V. a fost lovită de un autoturism ce se deplasa din contrasens şi nu a ţinut seama de avertizările sonore şi luminoase ale coloanei oficiale; în luna mai 2001, aflat într-o vizită oficială în România, comandantul Academiei Forţelor Terestre din Armata Greciei, generalul Xiros Alexandros, se deplasa la Sibiu, cu un autoturism Dacia 1310, care s-a ciocnit frontal, pe raza comunei Câineni (jud. Vâlcea) cu o autoutilitară marca Toyota, care a intrat brusc pe contrasens. Urmare a coliziunii frontale oficialul grec a decedat, la fel şi pasagerii din autoutilitară. În exemplele sus-citate evenimentele s-au datorat culpei, dar până la stabilirea cu certitudine a acestei împrejurări, în mod firesc, una dintre versiunile logic posibile era şi aceea a unei acţiuni intenţionate.
[137] În cazul B.F. (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, dosar nr. 87/P/1997, nepublicat) au fost elaborate iniţial versiunile că învinuitul a sustras documente secrete de stat, deci sub aspectul infracţiunii de sustragere de înscrisuri, şi cealaltă versiune că învinuitul a divulgat secrete care periclitează siguranţa naţională, prin care s-a prevăzut ca activitate de întreprins şi cercetarea locului de unde B.F. a luat documentele cu caracter secret, pentru a se verifica versiunea secundară privind posibilităţile de acces la locul unde erau deţinute respectivele documente. În urma cercetării locului faptei s-a descoperit o instalaţie de supraveghere electronică (audio – video) de interior, în sala de consiliu şi camerele de protocol ale U.M. Cugir, unde se desfăşurau întâlniri ale unor persoane oficiale şi a altor deţinători de secrete. S-a elaborat o altă versiune principală, privind infracţiunea de desfăşurarea unor activităţi care pun în pericol siguranţa naţională.
[138] Astfel de supoziţii au fost frecvent exprimate mai ales în presă şi susţinute în plângeri penale, dar nefiind însoţite de elemente faptice verosimile, decât simple aprecieri subiective (zgomote oarecare în timpul convorbirilor telefonice, fenomenul de microfonie etc.), nu îndeplinesc condiţiile şi cerinţele de a fi cotate drept versiuni de urmărire penală, ca fiind infracţiunea de nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative săvârşită de un lucrător din cadrul organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale.
În asemenea situaţii organul judiciar procedează, de îndată ce a primit plângerea ori denunţul penal, la verificarea afirmaţiilor cuprinse în actul de sesizare, fără a mai elabora versiuni (cercetarea la faţa locului, verificarea de înscrisuri aflate în evidenţele organelor desemnate cu autorizarea interceptării comunicaţiilor) şi numai după ce se confirmă sau se infirmă alegaţiunile persoanelor vătămate, purcede la investigaţiile care se impun. De abia în aceste momente se pune problema emiterii unor versiuni (în acest fel s-a procedat în cazurile sesizărilor formulate de primarii Gh. F, I. G. şi fostul preşedinte al României, EC).
[139] Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dosar nr. 9/P/1993 (nepublicat).
[140] Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dosar nr. 8/P/1996 (nepublicat).
[141] N. Bracaciu, “Elaborarea şi verificarea versiunilor în cadrul activităţii de urmărire penală”, în Probleme de criminologie şi criminalistică, nr. 1/1979, p. 65.
[142] V. Bercheşan, Metodologia investigării criminalistice a omorului, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000, p. 255.
[143] Ca de exemplu, evenimentul din 1978, de la Combinatul Petrochimic Piteşti, constând într-o explozie urmată de incendiu, soldat cu 100 de morţi, pierderea a 21 tone de produse petroliere; sau cel din 1985 de la Combinatul Petrochimic Teleajen – secţia de dezasfaltare; ori explozia de gaze urmată de incendii simultane în 7 puncte, în zona instalaţiei de izopropilen-fenol-acetonă, din iulie 1978, de la Combinatul Petrochimic Borzeşti (cazuri citate de I. Crăciun., S. Calotă, V. Lencu, Stabilirea şi prevenirea cauzelor de incendii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999).
[144] Cum a fost cazul în situaţia unor accidente colective de muncă, de la unităţi miniere din subordinea Regiei Autonome a Huilei Petroşani: la 02.11.1972, la mina Uricani; la 21.11.1980, la mina Livezeni; la 22.03.1986, la mina Vulcan etc. (citate de T. Medeanu, Accidentele de muncă,  Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 251-257).
[145] Spre exemplu, accidentul aviatic de la Mogoseşti – Iaşi, din 01.09.1995, analizat din punct de vedere al cauzelor, în articolele „Anchete ce revin în actualitate – Catastrofa de la Mogoşeşti-Iaşi”, autori V. Lăpăduşi, G. Istoder şi F. Bobin; „Consideraţii privind cauzele accidentului aviatic de la Mogoşeşti”, autor N. Lupulescu; ambele publicate în revista Criminalistica, nr. 5/2000, p. 24 şi nr. 1/2001, p. 22.
[146] Cum a fost, de pildă, incendiul din 11.07.1976 de la centrala atomo-electrică Phoenix (Franţa); cel din martie 1977, izbucnit la Centrala electrică nucleară din Browns Ferry din Alabama (S.U.A.); ambele citate de I. Crăciun, S. Calotă, V. Lencu, op.cit., p. 77.
[147] Cum ar putea fi S.N.Nuclearelectrica.
[148] De la unităţi militare, arsenale, unităţi a căror angajaţi au în dotare armament, cum a fost cazul în timpul evenimentelor din decembrie 1989 sau cu prilejul insurecţiei din 1997 din Albania. ori cazul de la Ciorogârla în România.
[149] Procuratura Militară Timişoara, dosar nr. 292/P/1981 (nepublicat): acţiunea de sustragere de armament, luarea de ostatici, uciderea unora dintre aceştia, a fost realizată în scopul obţinerii unei sume de bani în valută şi a unui avion, prin constrângerea autorităţilor, în scopul de a trece fraudulos frontiera pentru a ajunge într-o ţară din Europa occidentală.
[150] Sursa: http://www.sri.ro/presa_0202071450.html. A se vedea și Monografia S.R.I., op.cit., p. 90 – 92.
[151]  Caz preluat din Gh. Diaconescu, Infracţiunile în Codul penal român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 126.
[152] Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 46 din 07.03.1972 (nepublicată).
[153] Cu prilejul căreia s-a găsit o hartă topografică militară cu caracter secret militar.
[154] A rezultat că informaţiile divulgate erau din categoria acelora la care avea acces prin natura atribuţiilor de serviciu: înfiinţarea şi amplasarea a două mari unităţi mecanizate pe care guvernul român nu intenţiona să le subordoneze Tratatului de la Varşovia; date referitoare la concepţia întrebuinţării unor divizii din Dobrogea şi Bărăgan; planul de reacţie al Armatei române în cazul în care aliniamentul Prutului ar fi fost forţat asemănător invaziei din Cehoslovacia (sursa: M. Pelin, D.I.E. – Culisele spionajului românesc, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 98, şi C. Troncotă, Duplicitarii. Din istoria  serviciilor de informaţii şi  securitate ale regimului comunist din România, Ed. „Elion”, Bucureşti, Ediția a II -a revăzută și adăugită, 2014, p. 173 și urm.).
[155] A se vedea C. Troncotă, op.cit., p.173 -174.
[156] În caz excepţional, nu se exclude şi verificarea succesivă a versiunilor în funcţie de ordinea evenimentelor sau iniţial versiunea principală şi apoi versiunile secundare. (în acelaşi sens, L. Ionescu, Criminalistica, Note de curs litografiat, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Facultatea de ştiinţe juridice şi administrative, Bucureşti, 2003, p. 129).


Dr. Doru Ioan Cristescu

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni: Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD