Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul familiei
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
 

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Imprescriptibilitatea acţiunii în tăgăduirea paternităţii introdusă de copilul născut în timpul căsătoriei, ca urmare a efectelor Deciziei CCR nr. 349/2001
24.06.2021 | Andrei PAP

Secţiuni: Content, Dezlegarea unor chestiuni de drept, Dreptul familiei, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 23 iunie 2021, a fost publicată Decizia nr. 33/2021 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.241/306/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Sibiu – Secția I civilă a dispus, prin încheierea din 18 decembrie 2020, în Dosarul nr. 2.241/306/2018, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul familiei), prin raportare la dispozițiile art. 54 alin. 2 din același cod, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002 (Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001), prin care s-a constatat că dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

72. Sesizarea formulată pune problema de drept a termenului înăuntrul căruia poate fi promovată acțiunea în tăgăduirea paternității de către copilul născut în timpul căsătoriei la un moment anterior celui la care s-a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, prevederi legale care recunoșteau dreptul la formularea unei astfel de acțiuni doar în favoarea soțului mamei.

73. Dezlegarea acestei chestiuni de drept presupune analiza următoarelor aspecte: (i) consecințele adoptării Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001 în ce privește calitatea de titular al acțiunii în tăgăduirea paternității; (ii) aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curții Constituționale; (iii) regimul juridic, sub aspectul prescripției extinctive, al acțiunilor în tăgăduirea paternității introduse de copil sub efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001.

(i) Consecințele adoptării Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001 în ce privește calitatea de titular al acțiunii în tăgăduirea paternității

74. Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, în reglementarea lui inițială, se recunoștea dreptul la promovarea acțiunii în tăgăduirea paternității numai soțului mamei, singurul care putea răsturna prezumția de paternitate care opera în favoarea sa, cu privire la copilul născut în timpul căsătoriei.

75. Această soluție legislativă, criticabilă întrucât, în condițiile unui monopol al acțiunii deținut de către soțul mamei, făcea imposibilă stabilirea paternității reale a copilului atunci când acest singur titular omitea să promoveze acțiunea, a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001, care a stabilit că „dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității”.

76. Adoptarea acestei decizii a instanței de contencios constituțional s-a făcut în contextul analizei compatibilității normei nu doar cu dreptul constituțional la viața familială și privată, ci și prin raportare la exigențele art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), precum și la jurisprudența instanței europene, cu referire punctuală la Hotărârea din 27 octombrie 1994, Cauza Kroon și alții împotriva Olandei.

77. Într-o reconsiderare a propriei jurisprudențe (prin Decizia nr. 78 din 13 septembrie 1995, Curtea Constituțională a respins aceeași excepție de neconstituționalitate privitoare la art. 54 alin. 2 din Codul familiei), Curtea Constituțională a apreciat, în esență, că ceea ce trebuie să prevaleze în cazul unei astfel de acțiuni este realitatea biologică, iar nu o prezumție legală, astfel încât excluderea mamei, precum și a copilului născut în timpul căsătoriei din sfera titularilor dreptului în promovarea acțiunii de tăgăduire a paternității constituie o încălcare a dreptului la viața privată și de familie, precum și o încălcare a principiului egalității în fața legii.

78. În privința copilului s-a reținut și că „a nu-i recunoaște dreptul la acțiune în contestarea paternității prezumate ar fi de natură să-i impună acestuia un anumit statut juridic stabilit prin voința altuia, pe care este ținut să-l accepte în mod pasiv, fără a putea acționa în sensul modificării sale, ceea ce nu poate avea decât semnificația unei negări a dreptului recunoscut oricărei persoane fizice de a dispune de ea”.

79. Ca urmare a acestei statuări de neconstituționalitate, sfera persoanelor îndreptățite la contestarea paternității prezumate din timpul căsătoriei s-a extins, alături de soțul mamei devenind titulari, deopotrivă, mama și copilul căruia îi este aplicabilă prezumția.

(ii) Aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale

80. De principiu, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, efectele deciziilor Curții Constituționale se produc în mod obligatoriu de la data publicării lor și au putere pentru viitor [în mod asemănător, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992].

81. Raportat la domeniul căruia îi sunt incidente efectele Deciziei nr. 349 din 19 decembrie 2001, respectiv cel referitor la starea civilă a persoanei, se pune problema ce înseamnă această aplicare, de îndată, de la data publicării, a soluției de neconstituționalitate. Altfel spus, dacă vizează doar situația copiilor născuți ulterior publicării deciziei sau și pe cea a copiilor născuți anterior, cărora dreptul la acțiune, conform reglementării inițiale, nu le era recunoscut.

82. Pentru a da dezlegare acestei chestiuni trebuie observat că starea civilă a unei persoane, în sensul de condiție juridică a acesteia în familie și societate (de exemplu, minor sau major, căsătorit sau necăsătorit, copil firesc sau adoptat etc.), corespunde unei situații juridice legale, obiective, având un conținut stabilit prin lege, astfel încât modificările care intervin pe plan normativ (inclusiv prin intervenția asupra normelor dată de controlul de constituționalitate) sunt de imediată și generală aplicabilitate. Efectele situațiilor legate de starea și capacitatea persoanelor sunt fixate, la nivel de principiu, de către legiuitor, iar nu prin voința părților, astfel încât ele au un caracter obiectiv, fiind indisponibile, în sensul că titularii lor nu le pot modifica conținutul și nici nu le pot suprima, în contra legii.

83. Decizia Curții Constituționale a deschis dreptul la acțiune, lărgind, în favoarea mamei și a copilului, sfera titularilor dreptului care pot solicita să se constate că altcineva decât soțul mamei este tatăl biologic.

84. În felul acesta, s-a recunoscut că în valorificarea dreptului la o anumită stare civilă, conformă realității biologice și sociale, este atașată o acțiune ai cărei titulari pot fi și copiii, care altminteri nu puteau învesti instanța.

85. Ca atare, dreptul la acțiune al acestora s-a născut în momentul constatării neconstituționalității textului, iar starea civilă nefiind una definitiv stabilită, câtă vreme prezumția legală nu corespundea realității, posibilitatea contestării acesteia a fost dată tocmai de efectele Deciziei Curții Constituționale. Nu este vorba despre aplicarea lor retroactivă, ci dimpotrivă despre aplicarea de îndată asupra situațiilor care intră sub incidența actului jurisdicțional de neconstituționalitate.

86. Aceasta întrucât starea civilă însoțește persoana câtă vreme ea are calitatea de subiect de drept, ceea ce înseamnă că situația juridică a copilului născut înainte de pronunțarea instanței constituționale era una care subzista la acest moment, al adoptării deciziei. Este vorba, prin ipoteză, de un copil din timpul căsătoriei căruia îi este aplicabilă prezumția de paternitate și căruia norma legală, în configurația rezultată în urma controlului de constituționalitate, îi recunoaște posibilitatea de a demonstra că respectiva prezumție nu îi era incidentă.

87. Nu este deci în discuție o situație juridică trecută sau definitivă, care să nu intre sub incidența normei în noua configurare, ci una continuă, subzistentă câtă vreme, pe de o parte, starea civilă face parte și însoțește statutul actual al persoanei, iar, pe de altă parte, ceea ce nu putea fi contestat anterior de către copil devine posibil tocmai ca urmare a punerii de acord a normei cu legea fundamentală.

88. În realitate, prezumția de paternitate nu se consolidase de așa manieră încât să nu mai poată fi contestată de titularul recunoscut ca atare al unei acțiuni care, prin natura dreptului protejat, are caracter imprescriptibil.

89. Altminteri, copilului din căsătorie, născut anterior declarării neconstituționalității textului, i s-ar opune inadmisibilitatea unei asemenea acțiuni, fără posibilitatea de a pretinde că starea civilă este neconformă adevărului biologic și social, deși ceea ce a prevalat în constatarea neconstituționalității a fost tocmai această înfrângere a dreptului la viață privată și de familie, în contrapondere cu o ficțiune juridică dedusă din aplicarea unei prezumții legale. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că a fost încălcat art. 8 din Convenție în cauze în care reclamanții nu aveau nicio posibilitate de a contesta, în lumina probelor biologice noi, declararea judecătorească a paternității lor, printr-o hotărâre judecătorească definitivă. (Hotărârea din 25 februarie 2014, în Cauza Ostace împotriva României, paragraful 42, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 august 2014)

90. Soluția ar fi lipsită de logică juridică, câtă vreme starea civilă a unui astfel de copil îl situează sub ipoteza normei, așa cum a rămas aceasta în ordinea juridică după decizia instanței constituționale, cea care trebuie considerată, într-o aplicare imediată a efectelor sale, că recunoaște acest drept de contestare nu doar celor care se vor afla într-o asemenea situație în viitor, ci și celor care aveau acest statut la momentul adoptării deciziei, împiedicați fiind să acționeze anterior.

(iii) Regimul juridic, sub aspectul prescripției extinctive, al acțiunilor în tăgăduirea paternității introduse de copil sub efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001

91. Chestiunea termenului înăuntrul căruia poate fi promovată acțiunea în tăgăduirea paternității de către mamă și copil a fost determinată de împrejurarea că, deși a extins în această modalitate sfera titularilor acțiunii, instanța constituțională nu a extins controlul și asupra dispoziției art. 55 din Codul familiei, care stabilește termenul în care poate fi introdusă această acțiune în considerarea singurului titular recunoscut conform reglementării inițiale (tatăl copilului).

92. De asemenea, nesocotindu-și atribuțiile rezultate din art. 147 alin. (1) din Constituție, legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura compatibilitatea normelor care asigură regimul juridic al unei astfel de acțiuni în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

93. În acest context, Curtea Constituțională a fost sesizată de mai multe ori cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, susținându-se că textul este discriminatoriu, deoarece instituie un termen de prescripție pentru promovarea acțiunii în tăgăduirea paternității numai în ce îl privește pe soțul mamei, nu și pentru mama copilului și pentru copil, astfel încât s-ar încălca principiul egalității în fața legii. Pronunțându-se asupra acestei excepții, instanța constituțională a respins-o cu motivarea că, „în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de către copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în sarcina instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii” (a se vedea, în acest sens, Deciziile Curții Constituționale nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004; nr. 538 din 18 octombrie 2005; nr. 390 din 12 iulie 2005).

94. Abia prin Legea nr. 288/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, a fost modificat art. 54 alin. 2 din Codul familiei, în sensul că acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi introdusă de oricare dintre soți, precum și de către copil, în timp ce sub aspectul termenului înăuntrul căruia poate fi introdusă acțiunea s-a modificat art. 55, prevăzându-se același termen special de prescripție, de trei ani, pentru formularea acțiunii în tăgăduirea paternității, care curge pentru mamă și copil de la data nașterii copilului, iar pentru soțul mamei, de la data la care a luat cunoștință de nașterea copilului, prevăzându-se, totodată, că dispozițiile legale se aplică și copiilor născuți înainte de intrarea lor în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată.

95. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 755 din 24 iunie 2008, această normă a fost declarată neconstituțională, în condițiile în care, prevăzându-se un moment obiectiv al datei de la care începea să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru mamă și copil, ca fiind acela al nașterii copilului, aplicarea termenului și pentru copiii născuți înaintea reglementării însemna retroactivitate.

96. Raportat la coordonatele sesizării interesează însă determinarea regimului prescripției extinctive cu privire la acțiuni care nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 288/2007, respectiv acelea al căror drept corelativ s-a născut anterior, fiind vorba, ca atare, despre acțiuni introduse de mamă sau copil care au rămas în afara oricărei reglementări, în urma extinderii sferei titularilor dreptului, fără o adaptare a normei de drept în urma controlului de constituționalitate.

97. Lipsind, așadar, o reglementare specifică acestei ipoteze, înseamnă, pe de o parte, că nu poate fi incidentă norma de la art. 55 alin. 1 din Codul familiei care vizează termenul de prescripție pentru ipoteza particulară a formulării acțiunii de către tatăl prezumtiv și, pe de altă parte, că trebuie să se recurgă la aplicarea normelor generale, de drept comun, care reglează modalitatea de sancționare a dreptului, în funcție de natura acestuia, drept patrimonial sau personal nepatrimonial.

98. Or, dreptul la stabilirea stării civile conform realității biologice este, în mod evident, unul personal nepatrimonial întrucât vizează statutul persoanei, fiind ca atare strâns legat de titularul lui, consecința fiind aceea că și acțiunea care însoțește un astfel de drept are caracter imprescriptibil, prin opoziție cu cea care sancționează dreptul patrimonial, supusă prescripției, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

99. Astfel, dacă dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție (conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958), înseamnă a contrario că dreptul la acțiune, având un obiect nepatrimonial, nu este supus unei asemenea prescripții.

100. Totodată, principiul imprescriptibilității, incident materiei discutate, se întemeiază și pe caracterul perpetuu al acestui drept, inseparabil de persoana umană.

101. În același sens, având a se pronunța asupra neconstituționalității dispozițiilor art. 55 din Codul familiei, din perspectiva încălcării principiului nediscriminării raportat la termenul în care poate fi introdusă acțiunea în tăgăduirea paternității de diferiții ei titulari și de perioadele de timp care au căzut sub incidența unor norme cu conținut diferit, Curtea Constituțională a statuat că „în ce privește termenul de exercitare a dreptului la acțiune, atunci când titulari ai acestuia sunt mama sau copilul, devin aplicabile regulile generale ale dreptului comun, care conferă caracter imprescriptibil acțiunilor având ca obiect un drept personal nepatrimonial, justificat de caracterul perpetuu al drepturilor nepatrimoniale și de faptul că sunt indisolubil legate de titularul lor” (Decizia Curții Constituționale nr. 504 din 17 iulie 2018, paragraful 19).

102. Strâns legat de principiile care definesc și impun, sub aspectul imprescriptibilității, regimul juridic al unei acțiuni prin intermediul căreia se valorifică drepturi legate de starea civilă a persoanei, trebuie reținută și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că „termenele de prescripție rigide sau alte obstacole în calea acțiunilor în stabilirea paternității care se aplică chiar dacă reclamanții nu au cunoștință de identitatea presupusului lor tată înainte de împlinirea termenului de prescripție încalcă art. 8 din Convenție” (Hotărârea din 19 iulie 2016, în Cauza Călin și alții împotriva României, paragraful 99. Deși hotărârea se referă la regimul acțiunii în stabilirea paternității, argumentele sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul celei în tăgăduirea paternității).

103. De asemenea, această interpretare a imprescriptibilității acțiunii, prin care se tinde la stabilirea unui statut civil al persoanei conform realității biologice și sociale, este și în sensul evoluției legislative în materie, având în vedere că prin dispozițiile art. 433 alin. (2) din Codul civil s-a stabilit că acțiunea în tăgăduirea paternității introdusă de copil este, în timpul vieții acestuia, imprescriptibilă.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.241/306/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 54 alin. 2 din același cod, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 349 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, stabilește că acțiunea în tăgăduirea paternității introdusă de copilul născut în timpul căsătoriei are caracter imprescriptibil.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2021.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti