Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CCR Drept civil Drept constituțional Familie Jurisprudență Monitorul Oficial al României Note de studiu Procedură civilă Protective RNSJ SELECTED

CCR. Posibilitatea suplinirii consimţământului unuia dintre părinţi de către instanţa de tutelă. Constituționalitate

29 mai 2024 | Irina RIMARU
Irina Rimaru

Irina Rimaru

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 488 din 27 mai 2024 a fost publicată Decizia nr. 38/2024 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Excepţia de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind, între altele, suplinirea consimţământului părintelui de către instanţa judecătorească, în vederea deplasării minorului în afara teritoriului României.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că nicio instanţă judecătorească nu poate să decadă un părinte din drepturile sale părinteşti decât pentru cauze bine stabilite. Or, prevederile legale criticate permit instanţei judecătoreşti să se substituie părintelui în exercitarea autorităţii părinteşti, ceea ce reprezintă o ingerinţă a statului în viaţa de familie, precum şi exercitarea discreţionară a prerogativelor acestuia, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale cu privire la respectarea vieţii private şi de familie. Se susţine că prevederea legală criticată este practic o sancţiune la adresa părintelui care îşi exercită în comun autoritatea părintească împreună cu celălalt părinte, căruia i-a fost încredinţat minorul.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate: „Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după soluţionarea neînţelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţă de familie, iar acesta este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Aceste prevederi legale sunt expresia dispoziţiilor art. 3 paragraful 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. Prin urmare, şi în ceea ce priveşte raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, sfera drepturilor care se circumscriu noţiunii de autoritate părintească se referă la acele drepturi care, fiind exercitate numai în raport cu persoana minorului reprezintă îndatoriri juridice, iar nu îndrituiri subiective, care trebuie exercitate exclusiv cu luarea în considerare a interesului superior al copilului.

Astfel, raportat la susţinerile autorului excepţiei, în prezenta cauză, Curtea reţine că, în acord cu dispoziţiile art. 48 din Constituţie, ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, respectiv să asigure creşterea, educaţia şi instruirea acestora, iar măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor, inclusiv posibilitatea de a efectua călătorii în afara României însoţiţi de către unul dintre părinţii lor, pot fi luate de comun acord. În cazul în care nu se ajunge la un acord, părintele îndreptăţit la solicitarea acordului celuilalt părinte se poate adresa instanţei judecătoreşti, care este competentă să stabilească, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, şi aplicând direct, potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, inclusiv dispoziţiile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, asupra posibilităţii minorului de a se deplasa în afara României, însoţit de celălalt părinte.

În aceste condiţii, nu se poate susţine că posibilitatea suplinirii consimţământului unuia dintre părinţi de către instanţa de tutelă, în cazul refuzului de a consimţi la deplasarea minorului în străinătate, însoţit de celălalt părinte, este contrară normelor constituţionale sau internaţionale invocate. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, executarea obligaţiilor şi exerciţiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credinţă, Codul civil, prin art. 11 şi 14, impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi buna-credinţă în executarea şi exercitarea obligaţiilor şi drepturilor civile. Art. 14 alin. (2) din Codul civil consacră conceptul de „bună-credinţă” ca o prezumţie legală relativă care valorează până la proba contrarie. În acelaşi sens este şi art. 12 din Codul de procedură civilă, conform căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă potrivit scopului pentru care au fost reglementate şi cu respectarea drepturilor celorlalte părţi, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părţii pentru prejudiciile morale şi materiale cauzate şi, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 29 din 16 februarie 2023, paragraful 21). Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 57 din Constituţie potrivit cărora cetăţenii au obligaţia să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă. Astfel, în situaţia în care părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul pentru deplasarea minorului în străinătate se poate formula în instanţă o cerere prin care să se solicite instanţei judecătoreşti să suplinească consimţământul acestuia, instanţa de judecată urmând să aprecieze în funcţie de interesul pe care minorul îl are în efectuarea călătoriei respective, fără ca acest fapt să aibă semnificaţia restrângerii sferei exerciţiului drepturilor părinteşti ale părintelui căruia nu i-a fost încredinţat acesta.

În aceste condiţii, nu se poate reţine contrarietatea textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate, dat fiind faptul că drepturile circumscrise autorităţii părinteşti trebuie să se armonizeze cu interesul superior al copilului, care este prioritar.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Irina Rimaru, JURIDICE.ro

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership