« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Actele de stare civilă. Cazul rectificării actelor de stare civilă
28.06.2021 | Georgiana OLARU, Liviu BEJENARU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Georgiana Olaru

Georgiana Olaru

Liviu Bejenaru

Liviu Bejenaru

1. INTRODUCERE ÎN LUCRARE

Prezenta lucrare, în conformitate cu titlul, își însușește scopul de a reflecta importanța actelor de stare civilă, în calitatea lor de probă a stării civile, atât pentru persoanele fizice, dar și pentru autoritățile statului, fiind un important atribut de identificare al persoanei fizice. Există o necesitate deosebită ca o persoană să fie identificată, întrucât, sub aspectul atributelor pe care le poartă și în lumina prevederilor ce reglementează capacitatea civilă, îi este conferită subiectului de drept opțiunea de a participa la raporturi juridice și poate fi delimitat în raport cu celelalte persoane fizice, atât din familie, cât și din societate.

Motivația alegerii acestui subiect survine din dezideratul de a pune în lumină reglementarea legală a succesiunii de momente ale vieții persoanei fizice. Indiferent că vorbim despre naștere, căsătorie, cetățenie sau deces, aceste circumstanțe în care se află persoana fizică se reflectă în starea civilă prin înscrisuri care concretizează posibilitățile abstracte prevăzute de lege. În lucrare este analizată întreaga problematică a stării civile, cu precădere asupra izvorului principal, respectiv actele de stare civilă, din prisma formelor lor principale, negotium și instrumentum probationes. Sub aspect probatoriu, utilitatea actelor de stare civilă este consacrată atât de legea civilă, cât și de normele dreptului administrativ, care privesc actele stare civilă drept înscrisuri doveditoare ale actului administrativ individual de înregistrare și mijloc de evidență a populatiei[1], fiind analizată în această manieră relația dintre persoana fizică și societate.

Având în vedere diversitatea și libertatea de alegere a temei cu care să participăm la  sesiunea studențească de cercetare științifică, am decis să abordăm și să dezvoltăm această temă, având la bază motivația intrinsecă de a ne forma și aprofunda cunoștințele în domeniul dreptului civil,  luând în considerare poziția sa de leader în sistemul de drept românesc. Alegerea noastră pornește și de la dorința de a ne familiariza cu instituția juridică a actelor de stare civilă – instituție care ar putea face obiectul lucrării noastre de licență, și care de altfel, va face cu siguranță parte din programa de examen, atât a anului curent de studiu, cât și a examenului de admitere în profesie, indiferent ce opțiune profesională vom alege în viitor. Considerăm abordarea acestei teme relevantă și de interes pentru domeniul dreptului, atât datorită specificului ramurii de drept în cadrul căreia se situează instituția juridică ce face obiectul cercetării de față, cât și datorită obiectivului nostru în ceea ce privește această lucrare, de a înțelege și a identifica mecanismele de funcționare și aplicare a reglementărilor legale aflate în vigoare, și reformularea, acolo unde considerăm că există neajunsuri sau neclarități, a unor texte ale actelor normative în materie. De asemenea, dorim să subliniem caracterul interdisciplinar al lucrării, prin analizarea și îmbinarea noțiunilor din dreptul civil cu cele din dreptul administrativ și dreptul familiei. Pentru reliefarea naturii practice a lucrării vom analiza în final jurisprudența în materie și, totodată, vom propune o speță care punctează unul dintre aspectele ce pot apărea în practică. Elementele pe care le considerăm originale în prezenta lucrare sunt: conexiunea sesizată între noțiunea de act juridic din capitolul de drept civil dedicat teoriei generale a actului juridic și instituția juridică a actelor de stare civilă; preluarea din dreptul comparat a unor soluții legislative (secțiunile nr. 4 și 5); alegerea acelor soluții jurisprudențiale potrivite speței propuse; noutatea propunerilor de lege ferenda; benzi desenate care vor reliefa în prezentarea online speța propusă.

2. CUPRINSUL LUCRĂRII

Starea civilă. Conform art. 98 din Codul civil, starea civilă reprezintă dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă. În acest sens, înțelegem prin starea civilă acel drept nepatrimonial al persoanei fizice prin intermediul căruia aceasta dobândește capacitatea de a se individualiza în societate, precum și de a apela la forța de constrângere a statului, în cazul încălcării acestui drept, în vederea protejării dreptului său. Conținutul stării civile derivă din evenimentele care au loc în viața persoanei fizice, respectiv, faptele juridice, precum nașterea, moartea, și actele juridice (căsătoria, recunoașterea filiației, adopția, hotărârile judecătoreşti) prin care se soluţionează acţiuni de stare civilă.[2]

Actele de stare civilă. Actele de stare civilă sunt, conform art. 99 alin. (2) NCC, înscrisuri autentice care fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni. Totodată, pornind de la prevederile art. 99 alin. (1), actele de stare civilă reprezintă o dovadă a stării civile. Așadar, înțelegem prin actele de stare civilă, acele înscrisuri din registrele de stare civilă prin care sunt consemnate elementele stării civile de către autoritățile competente.[3]

2.1. Scurt istoric

Reglementarea întocmirii și păstrării actelor de stare civilă, modificarea acestora, ori capacitatea juridică a persoanelor reprezintă rezultatul evoluției dreptului în societate. Astfel, în trecut, dovada nașterilor, căsătoriilor și a deceselor se realiza prin mărturii și prezumții; pentru a se cunoaște vârsta unui copil se apela la depozițiile unite ale nașilor și preotului care l-a botezat. Treptat, evidența evenimentelor precum nașterea și căsătoria au trecut în grija preoților, în a căror atribuții, conform Sinodului din Trentin (1563), a intrat redactarea registrelor de botez și de căsătorie. Ocupația rusă și adoptarea Regulamentelor Organice din Țara Românească și Moldova au determinat adoptarea unor reglementări cu privire la întocmirea registrelor de stare civilă în scopul organizării evidenței acestei instituții; atribuțiile în acest domeniu reveneau tot bisericii. În acest fel devine posibilă recunoașterea filiației persoanelor și totodată e interzisă căsătoria între rude. Odată cu adoptarea Codului civil atribuțiile legate de starea civilă au trecut în competența organelor administrative ale statului[4]. Această reformă a fost inspirată din Codul civil francez.

2.2. Cadrul și natura juridică a actelor de stare civilă

Cadrul juridic de reglementare a actelor de stare civilă, în vigoare, e reprezentat de dispozițiile cuprinse în Codul civil (art. 98-103), de dispozițiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996 și, apoi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, fiind ulterior modificată și completată), precum și de Metodologia pentru aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 119/1996, aprobate prin H.G. nr. 64/2011; Ordonanța Guvernului nr 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, la care adăugăm Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/205 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români republicată.[5]

Natura juridică a actelor de stare civilă este una mixtă întrucât acestea se supun nu doar regulilor de drept civil, ci și regulilor de drept administrativ. Din perspectiva dreptului civil, actele de stare civilă sunt acte autentice. Consecinţa pe plan probatoriu a calificării actelor de stare civilă ca acte autentice constă în faptul că trebuie să se facă distincţie între cele două categorii de menţiuni pe care acestea le conţin: menţiunile înscrise pe baza constatărilor personale ale ofiţerului de stare civilă care le-a întocmit și care fac dovada până la înscrierea în fals, iar celelalte menţiuni fac dovada până la proba contrară[6]. Din perspectiva dreptului administrativ, aşa cum rezultă din prevederile art. 1, teza a II-a din Legea nr. 119/1996 actul de stare civilă reprezintă ”actul doveditor (instrumentum) al actului administrativ individual (negotium) care este tocmai înregistrarea în starea civilă”[7]. Actele de stare civilă pot fi privite dintr-o dublă perspectivă, pe de o parte ca rezultat al unor operațiuni juridice (negotium), care au ca efect nașterea, modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă[8], precum actul de căsătorie, actul juridic de recunoaștere a filiației, față de mamă sau față de tată și actul juridic de adopție, iar pe de altă parte, ca înscrisuri doveditoare ale acestor operațiuni și ale manifestării de voință (instrumentum) interpretate ca un suport material care consemnează sau redă operațiunea juridică (adică: actul de naștere, actul de căsătorie și actul de deces).

2.3. Înregistrări de stare civilă. Reguli aplicabile

La originea întocmirii actelor de stare civilă se plasează faptele și actele juridice care sunt consemnate în actele de stare civilă. Prin înregistrarea actelor de stare civilă se înțeleg operațiunile juridice de consemnare, în registrele de stare civilă, precum și a altor elemente prevăzute de lege, operațiuni efectuate, în condițiile legii, de către organele cu atribuții de stare civilă[9]. Potrivit Legii nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, distingem două feluri de înregistrări de stare civilă: întocmirea actelor de stare civilă (a actelor de naștere, căsătorie, deces)  și înscrierea mențiunilor marginale pe actele de stare civilă din registrul de stare civilă (în cazul stabilirii filiației, încuviințării adopției, divorțului etc.). Conform art. 2 din Legea nr. 119/1996 actele de stare civilă, respectiv actele de naştere, de căsătorie şi de deces, se completează în registre de stare civilă, în două exemplare, ambele originale. Întocmirea actelor de stare civilă şi persoanele care au competenţa de a le întocmi sunt reglementate de prevederile art. 3-6 şi 8-9 din Legea nr. 119/1996. Organele competente să efectueze înregistrările de stare civilă sunt: consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București; serviciile publice comunitare de evidență  a persoanelor în unitățile administrativ-teritoriale unde acestea sunt constituite, ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor unităților administrativ-teritoriale în care nu funcționează servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor. Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 119/1996, înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă se face cu respectarea unor norme, după cum urmează: înregistrările se efectuează la cerere pe baza declarației persoanei obligate la aceasta sau, din oficiu, înregistrările făcute de o persoană necompetentă, care a exercitat în mod public atribuții de ofițer de stare civilă sunt valabile, în cazul în care se refuză întocmirea unui act sau efectuarea unei înregistrări, persoana nemulțumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază, înregistrările se fac în limba română, anularea, modificarea și completarea unei înregistrări de stare civilă se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă, pe baza actelor de stare civilă se efectuează certificate de naștere și de căsătorie titularilor sau reprezentanților legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane îndreptățite; certificatele de stare civilă se pot elibera și altor persoane împuternicite prin procură specială7; înregistrarea tardivă a nașterii se poate face numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive. În afara acestor reguli generale se aplică și reguli speciale prevăzute pentru fiecare caz în parte.[10]

În prezenta lucrare ne vom opri cu precădere la acele reguli de înregistrare ale actelor de stare civilă ce sunt utile rezolvării speței din secțiunea nr. 4.

2.4. Organele competente să efectueze înregistrările.

Având în considerare definiția înregistrărilor de stare civilă, este deosebit de importantă pentru studiul nostru de cercetare trecerea în revistă a detaliilor referitoare la organele care au competența și responsabilitatea de a efectua înregistrări de stare civilă[11]. Atribuțiile de stare civilă se îndeplinesc de Consiliile Județene/Consiliul General al munincipiului București și de personalul desemnat din cadrul acestora, de serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor, în unitațile administrativ-teritoariale unde acestea sunt constituite, precum și de ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor unităților administrativ-teritoriale, în care nu funcționează servicii publice comunitare de evidență a persoanelor, de către primari sau de funcționari anume desemnați de aceștia cu competențe în acest domeniu, de către șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României, respectiv de agenții diplomatici care îndeplinesc funcții consulare, ori de unii dintre funcționarii consulari, de către comandanții de nave și aeronave aflate în afara teritoriului național și de către ofițerii de stare civilă militari, desemnați prin ordin al ministrului apărării naționale sau, după caz, al ministrului administrației și internelor, în caz de mobilizare, război, participare la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistență umanitară sau tip coaliție.[12]

Așadar, ofițerii de stare civilă sunt persoanele care întocmesc actele de stare civilă ca reprezentanţi ai consiliilor judeţene şi ai serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor[13]. Este imperios necesară amintirea situațiilor speciale care necesită competența ofițerului de stare civilă. Astfel, în cazul în care nașterea, căsătoria sau decesul are loc pe o nava, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei. Dacă nașterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de drum[14]. Comandantul navei sau al aeronavei are obligația de a elibera persoanelor îndreptățite dovada cu privire la înregistrarea făcută, iar în momentul sosirii în țară, înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, care va întocmi actul de stare civilă cu pricina.[15]

Totodată, există cazuri în care actele de stare civilă sunt întocmite de către persoane care nu au această calitate, potrivit legii[16]. Pentru a evita consecințele nulității absolute a acestor acte, legiuitorul intervine printr-o reglementare specială în temeiul art. 102 din Codul civil, prin care actele de stare civilă întocmite cu respectarea prevederilor legale sunt valabile, chiar și în cazul în care au fost întocmite de către persoane care nu au calitatea de ofițer al stării civile, exceptând cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acelei calități (în aplicarea principiului error communis facit ius).

2.5. Anularea și modificarea actelor de stare civilă

În ceea ce privește anularea și modificarea actelor de stare civilă, acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile[17]. Așa cum reținem din literatura de specialitate, prin anularea actelor de stare civilă, înțelegem sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale cu referire la condițiile de validitate ale acestor acte[18] și se poate cere fie în cazul[19] în care actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător, fie atunci când faptul sau actul de stare civilă nu există, sau dacă nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă. Menționăm că instanța de judecată poate fi sesizată în această materie de către persoana interesată, iar cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului. În cazul în care cererea a fost formulată de către un cetățean român, cu domiciliul în străinătate, sau de către un străin, competentă va fi Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București. Atât hotărârea judecătorească, cât și înregistrarea făcută în temeiul acesteia sunt opozabile erga omnes, cât timp printr-o nouă hotărâre nu a fost stabilit contrariul.[20]

Prin modificarea actelor de stare civilă înțelegem înscrierea unor mențiuni privitoare la statutul civil al titularului, astfel cum acestea sunt reglementate de lege[21]. Obiectul unei asemenea acțiuni, potrivit art. 65 coroborat cu art. 105 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă din 26.01.2011, îl constituie ipotezele în care este efectuată stabilirea ulterioară a filiației, înscrierea divorțului, a anulării sau desfacerii căsătoriei, înscrierea acordării sau pierderii cetățeniei române etc. În cazul în care modificarea stării civile nu presupune o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă (cum ar fi în cazul modificării numelui pe cale administrativă), fiind o consecință a unui act sau a unui fapt de stare civilă (cum este cazul căsătoriei sau al decesului), modificările actelor de stare civilă se realizează fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.[22]

2.6. Reguli speciale. Cazul rectificării actelor de stare civilă

„Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor de pe acestea are ca scop îndreptarea unor erori materiale comise cu prilejul înregistrărilor de stare civilă. Erorile materiale care se cer a fi rectificate pot consta, spre exemplu, în existenţa unor neconcordanţe între conţinuturile celor două registre de stare civilă sau în înregistrarea la rubrica „numele tatălui” din actul de naştere a altui nume decât cel real”[23]. Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor marginale înscrise pe acestea se realizează prin intermediul unei proceduri administrative, declanșată din oficiu sau la cererea persoanei interesate, numai în temeiul dispoziției primarului din unitatea administrativ-teritorială la primăria căreia se află în păstrare actul de stare civilă a cărui rectificare urmează a se realiza (art. 100 alin. (2) din Codul Civil). În contextul dat, rectificarea este realizată prin tăierea textului greșit cu o linie orizontală și înscrierea cu cerneală roșie a noului text[24]. Printre cauzele care necesită soluționare prin rectificarea actului de stare civilă amintim ipoteze în care există inexactități cu privire: fie la poziția juridică a persoanei în raport de regulile de filiație, fie la greșeli de ordin material săvârșite cu ocazia înscrierii sau transcrierii actelor de stare civilă. Cu precădere asupra inexactităților referitoare la poziția juridică a persoanei în raport de regulile de filiație, acestea sunt considerate cele mai grave erori, întrucât sunt efectul necunoașterii prevederilor legale de către ofițerul de stare civilă, ori ale declarațiilor incomplete.[25] Cu privire la efectele rectificării, cu toate că actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea este opozabil erga omnes, această opozabilitate nu este aceeași ca în cazul anulării sau modificării unui act de stare civilă, întrucât proba contrară nu presupune pronunțarea unei hotărâri judecătorești.[26]

2.7. Actele de stare civilă – dovada stării civile

În temeiul art. 99 C.civ, starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie sau deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Există, totodată, și excepții privind dovedirea stării civile prin alte mijloace de probă. Astfel, în conformitate cu art. 103 C. civ, starea civilă se poate dovedi înaintea instanței judecătorești prin orice mijloace de probă în cazurile în care, fie nu au existat registre de stare civilă, fie registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, fie nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau, întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau refuzată.

2.8. Aspecte privind dreptul comparat

În funcție de sistemul de drept, observăm distincții semnificative relevante pentru tema prezentei lucrări. În Spania[27], există mai multe registre civile. Atât căsătoria, cât şi orice convenţie matrimonială, trebuie înregistrată în registrul civil al locului în care se află reşedinţa obişnuită a soţilor (art. 1333 CC, art. 69 LRC şi art. 70 LRC). Numai înregistrarea căsătoriei este obligatorie (art. 71 LRC). Convenţiile matrimoniale încheiate înainte de căsătorie trebuie să fie înregistrate, precum şi cele încheiate în timpul căsătoriei, dacă acestea modifică regimul matrimonial (în caz contrar, nu vor putea fi opozabile terţilor), iar hotărârile de separaţie şi de divorţ trebuie, de asemenea, să fie înregistrate (art. 77 LRC). Părţile interesate primesc un certificat emis de registrul civil ca dovadă a înregistrării (art. 75 LRC). Un alt document utilizat în practică este Libro de Familia („Livretul de familie”), în care se înregistrează detalii privind căsătoriile, datele de naştere ale copiilor, etc. In Italia[28], în plus faţă de înregistrarea la oficiul stării civile, care îi conferă opozabilitate faţă de terţi, în anumite cazuri este necesară înscrierea publică în registrul cadastral (art. 2647 CC), dar, în conformitate cu opinia doctrinară predominantă, aceasta poate fi realizată sub forma unei simple notificări publice fără relevanţă pentru opozabilitatea sa faţă de terţi. In Finlanda[29], există un registru pentru chestiuni matrimoniale care acoperă întreaga populaţie. Autoritatea guvernamentală locală, adică oficiul stării civile, are rolul de autoritate de înregistrare. Convenţia matrimonială este introdusă în registrul pentru chestiuni matrimoniale. Prin urmare, registrul va cuprinde informaţiile privind data semnării contractului de căsătorie şi toate reglementările conţinute de acesta. Cu precădere asupra efectelor legale care decurg din înregistrare, Convenția matrimonială nu va intra în vigoare înainte de a fi înregistrată.

3. JURISPRUDENȚĂ

În continuare am selectat câteva situații din jurisprudența românească pentru a evidenția caracterul practic al lucrării. În acest sens, s-a subliniat faptul că reclamantul nu poate obține hotărâre judecătorească de obligare a serviciului de stare civilă să efectueze rectificarea actelor de stare civilă cât timp nu s-a dovedit un refuz al acestuia de a da o soluție administrativă unei cereri cu asemenea obiect. Pentru aceasta, s-a considerat că este deplin fondată apărarea pârâtului (serviciul de stare civilă) având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat în mod legal pârâtului pe cale administrativă în scopul corectării, dacă era cazul, a actelor de stare civilă și, ulterior, a certificatelor emise în baza acestora (Hotărâre nr. 2884/2019 din 22/10/2019, Tribunalul Iași).[30]

Într-un alt caz, o instanță dintr-o altă unitate administrativ-teritorială  a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâților un refuz nejustificat de a soluționa cererea în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 numele actului și monitorul oficial în care s-a publicat), în condițiile în care pretinsul „refuz” invocat de reclamantă a fost determinat de însăși imposibilitatea părții interesate de a-și proba susținerile cu privire la cererea de rectificare a actelor de stare civilă. Prin urmare, câtă vreme nici în procedura administrativă, și nici în fața instanței de judecată, reclamanta nu a fost în măsură să-și probeze afirmațiile, s-a reținut că, pe cale de consecință, răspunsul pârâtei nu poate fi calificat pentru a reprezenta un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, nefiind manifestat un exces de putere din partea autorității, ci fiind în prezența corectei aplicări a prevederilor art. 58 alin. 3 din Legea nr. 119/1996. Cu atât mai puțin, răspunsul pârâtei materializat în adresă nu poate constitui un act administrativ propriu-zis sau asimilat conform art.2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, această adresă conținând o simplă informare a petentei asupra faptului că în evidența acestei instituții nu s-a înregistrat vreo documentație de rectificare a actelor de stare civilă, iar în funcție de rezultatul verificărilor, să se emită o dispoziție de admitere sau de respingere (Hotărâre nr. 3751/2018 din 18/12/2018 Tribunalul Cluj).[31]

Într-o altă situație, cererea reclamantului prin care acesta solicita înscrierea unui prenume al tatălui în loc de cel înscris inițial în actul de naștere al minorului, promovată ca acțiune în modificarea actelor de stare civilă, a fost calificată de către instanță ca fiind o cerere privind rectificarea actului de stare civilă, iar în raport de această calificare și față de dispozițiile art. 100 alin. (2) Codul Civil, respectiv art. 58 alin (1) din Legea nr.119/1996, a fost invocată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, întrucât se invocă de fapt, o eroare la momentul întocmirii actului și nu o eroare cu privire la înscrierea unui aspect (paternitatea) privitor la statutul civil al titularului, astfel, competența de soluționare aparținând autorității administrative. Eventualul refuz sau soluționarea nefavorabilă va putea fi atacat la instanța de judecată (Hotărâre nr.3233/2019 din 18/09/2019, Judecătoria Câmpina,).[32]

Apreciem că în mod corect a considerat instanța că se impune parcurgerea procedurii administrative în vederea rectificării actului de stare civilă în sensul corectei menționări a numelui de familie al mamei pe certificatul de naștere al minorului, în condițiile în care, la momentul nașterii minorului, se pronunțase deja desfacerea căsătoriei și revenirea mamei la numele de dinaintea căsătoriei. Cu toate acestea, ca nume de familiei al minorului consemnat în acte a fost cel al mamei din timpul căsătoriei (Hotărâre nr.7383/2018 din 14/11/2018 Judecătoria Sectorului 6 București)[33]. În aceleași condiții au fost pronunțate și soluții contrare, în sensul că instanța a apreciat că se impune admiterea acțiunii având ca obiect modificarea actului de naștere al minorului (Hotărâre nr. 34/2019 din 30/01/2019 – Civil – stare civilă, Judecătoria Ineu)

4. SPEȚĂ PROPUSĂ

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 21 ianuarie 2020, reclamantul, Georgescu Matei, asistat de părinții săi, în contradictoriu cu pârâții: mun. Brașov și Consiliul Local-Direcția de evidență a persoanelor, Brașov, Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, a solicitat instanței să dispună rectificarea datelor de stare civilă la rubrica numele de familie al tatălui cu numele „G.”, precum și completarea la rubrica sexul copilului – „masculin”, în certificatul de naștere nr. XXXXXX eliberat de mun. Brașov privind minorul G.M. În motivarea acțiunii, s-a arătat că la emiterea certificatului de naștere, din eroare, rubricile „numele de familie al tatălui”, precum și „sexul copilului” nu au fost completate, deși copilul s-a născut în timpul căsătoriei, având ca tată pe soțul mamei. A arătat că aceste rectificări sunt absolut necesare, în lipsa lor neputând fi eliberată cartea de identitate, având în vedere faptul că a împlinit vârsta de 14 ani. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Ce va decide instanța de judecată?

Rezolvare: Instanța va admite excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată și va respinge, în consecință, acțiunea, având în vedere că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect rectificarea actelor de stare civilă și, ca atare, instanța este obligată să se pronunțe asupra acestui obiect, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii sale. În ceea ce privește competența de soluționare a acestei cereri, potrivit art. 100 alin.(1) C. civ., anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă precum și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, iar potrivit alin. (2), rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de al primăria care are în păstrare actul de stare civilă.

Prezenta speță are rolul de a valorifica importanța cunoașterii reglementărilor privitoare la actele de stare civilă, precum și la competența organelor care se ocupă cu rectificarea acestora. În acest sens, aplicând un filtru juridic asupra speței pe care am propus-o spre analiză, observăm ridicarea unor probleme teoretice  precum cele referitoare la atributele de identificare ale persoanei fizice respectiv numele, prenumele și sexul (element al stării civile),  precum și referitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei fizice, în speță aceasta fiind restrânsă. Se ridică de asemenea problema capacității persoanelor juridice, respectiv a organelor care prezintă calitatea de pârât precum, totodată ridicându-se și probleme de drept administrativ, care privesc competențele primăriei, la care se adaugă noțiunile care constituie esența problematicii puse în discuție, respectiv  noțiunile referitoare la competența de soluționare a unei cereri de rectificare a unui act de stare civilă. Dispozițiile normative care reglementează noțiunile teoretice puse în discuție sunt dispozițiile art. 100 alin 1 și alin 2 C.civ., coroborate cu dispozițiile art. 58 și 59 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, precum și ale art. 129 alin. 1-5 și ale art. 130 alin. 1-3 din HOTĂRÂRE nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă din 26.01.2011, publicată în M. Of. nr. 151 din 2 martie 2011.

5.CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Analiza realizată în cadrul acestei lucrări, în conformitate cu obiectivele de cercetare științifică pe care ni le-am propus, evidențiază importanța deosebită a actelor de stare civilă în sistemul de drept, întrucât întocmirea lor vizează atât interesul statului[34], cât și interesul individual al persoanei, prin ocrotirea drepturilor persoanelor fizice[35]. Doctrina juridică admite unanim că starea civilă a persoanei fizice este opozabilă erga omnes. Cu toate acestea, analiza normelor conținute de Legea nr. 119/1996 și a Metodologiei (H. G. nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă din 26 ianuarie 2011, publicată în  M. Of. nr. 151 din 2 martie 2011) nu confirmă existența unei reguli care să permită persoanelor interesate să aibă acces la consultarea registrelor de stare civilă și nici să obțină adeverințe în legătură cu diverse aspecte ale stării civile referitoare la alte persoane. Prin urmare, propunem drept lege ferenda, introducerea în cadrul Legii nr. 119/1996 a unor dispoziții exprese, prin care să îi fie oferită oricărei persoane interesate posibilitatea de a solicita consultarea registrelor de stare civilă, sau cel puțin oportunitatea de a obține copii după certificatele eliberate în temeiul înregistrărilor. În motivarea și susținerea propunerii noastre, menționăm că există state europene în care acest aspect a fost reglementat deja. De exemplu, în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (care cuprinde Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord), înregistrarea actelor juridice și faptelor juridice de stare civilă este descentralizată, fiecare dintre cele trei părți componente având propriul său Ofițer General (Register General), Oficiu al Registrului General (General Register Office) și competență proprie pentru aplicarea reglementărilor privind înregistrarea stării civile. În data de 7 noiembrie 2016, în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord a intrat în vigoare Regulamentul (The Births, Deaths, Marriages and Civil Partnerships Records Regulations 2016) care prevede că informațiile cuprinse într-o înregistrare a Ofițerului General privind nașterile, căsătoriile și decesele pot fi puse la dispoziție, la cerere, oricărei persoane care le solicită prin intermediul site-ului web www.gov.uk, în format de document electronic.

Totodată, remarcăm faptul că aspectele privind dovada stării civile cu actele de stare civilă sunt reglementate identic, atât de Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă și de Codul civil în vigoare[36]. Această situație de fapt este contrară regulilor privind tehnica legislativă ce vizează procesul de elaborare a actelor normative. Sub acest aspect, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31 martie 2000 ( republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 260 din 21 aprilie 2010) instituie obligația eliminării paralelismelor. Prin urmare, propunem spre lege ferenda modificarea Legii nr. 119/1996 prin abrogarea articolelor reglementate identic ca în Codul civil, pentru o reglementare mai precisă în materie. În aceeași idee, apreciem că și în materia stării civile și a actelor de stare civilă este nevoie de îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea reglementărilor, în sensul definirii mai clare a unor noțiuni, pentru interpretarea lor fără echivoc și pentru aplicarea unitară a acestora. Astfel, apreciem ca utilă o definire juridică a noțiunii de completare a actelor de stare civilă, o delimitare mai clară a cazurilor în care se va recurge la rectificarea actelor de stare civilă, în vederea realizării unei mai bune diferențieri de activitatea de modificare a actelor de stare civilă.

Considerăm că vizualizarea și luarea la cunoștință a soluțiilor oferite de instanțele de judecată în materie poate fi utilă atât practicienilor, cât și persoanelor fizice-reclamante în valorificarea dreptului lor de a deține și de a utiliza acte de stare civilă corespunzător întocmite, care să consemneze în mod real și corect calitățile lor de stare civilă. Astfel, analizând jurisprudența în materie, cu precădere din ultimii ani, observăm că cele mai multe din soluțiile oferite de instanțele de judecată au ca obiect  rectificarea actelor de stare civilă, deși unele dintre acestea în mod greșit sunt calificate ca acțiuni în modificarea actelor de stare civilă, fiind de fapt cazuri de rectificare a actelor de stare civilă, pentru a căror soluționare se impune parcurgerea procedurii administrative instituite de lege. În alte situații, deși cererea petenților vizează rectificarea actelor de stare civilă, petenții se adresează direct instanței judecătorești, omițând procedura administrativă mai simplă pentru îndreptarea unor erori materiale în actele de stare civilă.

Concluzionând, considerăm că această lucrare de cercetare științifică poate constitui un punct de pornire pentru cei care își propun o analiză mai aprofundată a normelor de drept intern referitoare la actele de stare civilă, totodată putând să contribuie la procesul de perfecționare a acestora, precum și la uniformizarea soluțiilor jurisprudențiale și a tezelor doctrinare din acest domeniu. Luând în considerare reglementările în vigoare, precum și realitatea momentului, în contextul actual al României, pornind de la realitatea că în UE se pune problema adoptării unui certificat verde digital de vaccinare2, ne întrebăm dacă vom fi martorii unei inițiative legislative românești în sensul adoptării unui nou atribut de identificare al PF, ce ar urma să fie introdus chiar în conținutul actelor de identitate, respectiv a stării civile de vaccinat sau nevaccinat.


[1] A se vedea M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, Drept civil. Persoanele, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 124. C. Săraru, Cartea de contracte administrative – modele, comentarii, explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 463.
[2] Art. 5 Codul familiei și urm. Coroborat cu art. 47 și urm.
[3] Pentru detalii, a se vedea art. 156 Codul administrativ
[4] Art. 156 coroborat cu art. 163 Codul administrativ
[5] O. Ungureanu, C. Munteanu ”Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil”, ediția a 3-a, 2015, Ed. Hamangiu, București, 2015 pg. 282
[6] NCC
[7] O. Ungureanu, C. Munteanu op. cit., p. 307.
[8] În sensul unei clasificări similare, a se vedea G. Boroi, I. Nicolae, C.A. Anghelescu, Fise de drept civil, editia a V-a, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 43
[9] M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p. 120
[10] [10] C. T. Ungureanu, I. Al. Toader Drept civil. Teoria generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, ediția 2019 p. 481-482.
[11] M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p. 121
[12] A se vedea art. 1 din Metodologia din 26.01.2011 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
[13] Disponibil aici
[14] Art. 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila
[15] M. Nicolae, V. Bicu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p.122
[16] A se vedea O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele în reglementarea noului cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 229
[17] Art. 100 C.Civ
[18] O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 232; D. Lupulescu, A.M. Lupulescu, Atributele de identificare ale persoanei fizice, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 318
[19] art. 127 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
[20] A se vedea E. Lupan, S. Sztranyiezki, Persoanele în concepția noului cod civil, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 186
[21] M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p. 126; E. Chelaru, Drept civil. Persoanele, Ed. C.H. Beck, 2012, București, p. 140-141
[22] Ibidem
[23] F. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul cod civil. Comentarii pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 89
[24] M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p. 127
[25] Disponibil aici
[26] M. Nicolae, V. Bîcu, G.A. Ilie, R. Rizoiu, op. cit., p. 128
[27] Disponibil aici
[28] Ibidem
[29] Ibidem
[30] A. Ranta, Aspecte teoretice și jurisprudențiale privind actele de stare civilă, „Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative”, 2020, https://rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/view/590/587
[31] Ibidem
[32] Ibidem
[33] Ibidem
[34] Propunerea Comisiei Europene privind „pașaportul verde digital”, transmisă Parlamentului European pe 17 martie a fost supusă aprobării liderilor europeni la Consiliul European din 25-26 martie. Parlamentul European a acceptat, joi, 25 martie 2021 procedura de urgență pentru proiectul Comisiei Europene privind introducerea adeverinței verde digitale (certificatul verde digital de vaccinare), cei mai mulți europarlamentari fiind de acord cu această măsură, pe care o consideră necesară. Certificatul va oferi dovezi că o persoană fie a fost vaccinată, fie a primit rezultatul recent al testului negativ, fie s-a recuperat după ce a fost infectată cu COVID-19 și are astfel anticorpi.
[35] Art. 1, Legea nr. 119/1996
[36] Art. 279 C.civ și art. 24 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă și art. 100 din C.civ și art. 57 din Legea nr. 119/1996


Georgiana Olaru
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Liviu Bejenaru
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Coordonator: prof. univ. dr. Silvia-Lucia Cristea

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Articole, Drept civil, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD