« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Actualități constituționale (iunie 2021). Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României. Evenimente internaționale. Publicații
30.06.2021 | Marieta SAFTA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Marieta Safta

Marieta Safta

Sumar
I. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României
Obiectul și efectele controlului de constituționalitate al legilor înainte de promulgare. Valorificarea normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate

II. Evenimente internaționale
Forumul Rețelei Instanțelor Supreme şi Constituţionale din cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (Superior Court Network – SCN)

III. Publicații
Constitutional Reform of National Legislatures – Bicameralism under Pressure (Ed. Richard Albert, Antonia Baraggia, Cristina Fasone)

I. JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CURȚII CONSTITUȚIONALE A ROMÂNIEI – Obiectul și efectele controlului de constituționalitate al legilor înainte de promulgare

În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR) pronunțate în exercitarea următoarelor atribuții:

– Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare [art. 146 lit. a) din Constituție];
– Soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art. 146 lit. d) din Constituție];
– Controlul constituționalității hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului [art. 146 lit. l) din Constituție].

Față de această jurisprudență, vom aborda în cele ce urmează aspecte vizând obiectul și efectele controlului de constituționalitate al legilor înainte de promulgare și, respectiv, valorificarea normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate, cu referire la  Decizia nr. 117 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 16 iunie 2021.

Obiectul și efectele controlului de constituționalitate al legilor înainte de promulgare

Prin decizia menționată, Curtea s-a pronunțat, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, asupra Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2020 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, la sesizarea Guvernului.

În finalul deciziei, observând, din modul de formulare a criticilor, ”o pretinsă neconstituționalitate și a Legii nr. 53/2020”, Curtea  a reținut că ”potrivit art. 146 lit. a) din Constituție, controlul de constituționalitate a priori se exercită de Curtea Constituțională numai asupra legilor înainte de promulgarea acestora, iar nu și asupra dispozițiilor unei legi în vigoare. Indiferent de conexiunile ce se pot face între textul modificator și textul modificat, Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, nu se poate pronunța în cadrul controlului a priori decât asupra textului modificator al legii care urmează să fie supusă promulgării și nu poate extinde controlul de neconstituționalitate și asupra textului modificat dintr-o lege aflată în vigoare. În cazul legilor în vigoare, controlul de constituționalitate al acestora se exercită de Curtea Constituțională, potrivit art. 146 lit. d), numai pe calea excepțiilor [Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006]”. (par. 80)

În strânsă legătură cu obiectul sunt și efectele controlului de constituționalitate al legilor înainte de promulgare. Amintim în acest sens o serie de distincții pe care le-am făcut cu privire la situații când Curtea, pronunțându-se asupra unor legi în control a priori și constatând neconstituționalitatea acestora, s-a referit și la  soluții legislative identice cuprinse în legislația în vigoare. Câtă vreme, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea nu se poate pronunța decât asupra unei legi înainte de promulgare, iar nu și asupra unei legi în vigoare, întrucât, așa cum se precizează în par. 80 din decizia analizată mai sus, ”în cazul legilor în vigoare, controlul de constituționalitate al acestora se exercită de Curtea Constituțională, potrivit art. 146 lit. d), numai pe calea excepțiilor”, este evident că decizia pronunțată în control a priori care face referire la o soluție legislativă în vigoare nu va produce efecte directe asupra acelei soluții legislative. Desigur, decizia, în unitatea sa determinată de dispozitiv și considerente, va obliga   legiuitorul în sensul asanării sistemului normativ de soluții legislative neconstituționale identice celei sancționate de Curte, dar nu va determina în mod direct încetarea efectelor juridice ale acelor soluții, deoarece ele sunt cuprinse în legi în vigoare, iar nu în legea înainte de promulgare, numai aceasta din urmă formând  obiectul sesizării de neconstituționalitate admise de Curte.

Astfel, de exemplu, prin  Decizia nr. 136/2018, Curtea, pronunțându-se în control a priori asupra unei legi de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR a stabilit că «dispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art. 1 alin. (5) din Constituție. (…). Nu este admis ca, pe calea unei norme infraconstituționale, legiuitorul să eludeze o interdicție de natură constituțională. Mai mult, acesta are obligația de a elimina din dreptul pozitiv soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, precum cea care se regăsește în actualul art. 68 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată». Era vorba despre textul în vigoare care reglementa posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, cu condiția ca acest rest să fie mai mic de 3 ani.

Cu referire la ideea vehiculată în spațiul public potrivit căreia decizia produce efecte directe asupra textului de lege vigoare, în sensul încetării aplicabilității acestuia, am exprimat, într-un articol publicat pe JURIDICE.ro[1], opinia noastră în sensul că se face o confuzie (de către eventualii susținători ai unei astfel de idei) în privința efectelor deciziilor pe care Curtea Constituțională le pronunță în exercitarea controlului de constituționalitate a legilor înainte de promulgare [consacrate expres de art. 147 alin. (2) din Constituție] și cel exercitat asupra legilor în vigoare [consacrate expres de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție]. Astfel, și în respectiva speță Curtea a fost sesizată cu privire la o lege înainte de promulgare. Referitor la efectele deciziilor pronunțate în controlul legilor înainte de promulgare, art. 147 alin. (2) din Constituție stabilește următoarele: ”în cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.” Astfel fiind, am arătat că ”este fără îndoială faptul că aceste decizii produc efect ex nuncpro futuro, adică stabilesc obligații în sarcina legiuitorului pentru viitor și numai în privința legii supuse controlului de constituționalitate, adică a legii nepromulgate și, deci, care nu a intrat în vigoare”; ”ca urmare, norma în vigoare, la care decizia citată trimite, rămâne să beneficieze în continuare de prezumția de constituționalitate care se atașează oricărui act de reglementare ce face parte din dreptul  pozitiv”. Am exprimat de asemenea ideea potrivit căreia ”controlul de constituționalitate, având în vedere tocmai efectelor sale radicale, similare legiferării, impune o rigoare (…) matematică. De aceea, trebuie deopotrivă ales și urmărit/analizat cu atenție limbajul motivărilor. Judecătorii constituționali nu au constatat, în cauză, neconstituționalitatea unei legi/text de lege în vigoare pe calea controlului a priori, și nici nu aveau cum să facă acest lucru, ci au semnalat legiuitorului existența, și în dreptul pozitiv, a unei soluții legislative similare, ce ar trebui, în egală măsură, să fie eliminată odată cu punerea în acord a legii controlate cu decizia Curții Constituționale.” Considerăm că Decizia nr. 117 din 23 februarie 2021 ce face obiectul prezentei Note, constituie o confirmare a celor prezentate în materialul citat, cu privire la obiectul și – în consecință – efectele deciziilor pe care Curtea Constituțională le pronunță asupra legilor înainte de promulgare.

Valorificarea normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate

Într-un articol[2] publicat în Buletinul de informare legislativă nr. 1/2016 concluzionam, pe baza unui studiu de jurisprudență a Curții Constituționale, faptul că aceasta relevă o evoluție în privința interpretării principiului legalității reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție, în sensul ”încorporării” normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000. Apreciam acolo că această evoluţie dă expresie demersului Curţii de identificare a unor criterii precise atunci când îşi fundamentează controlul de constituţionalitate pe „principii ale Constituţiei”[3], iar Legea nr. 24/2000 cuprinde un veritabil catalog de astfel de criterii. Practic, Curtea Constituţională utilizează ceea ce însuşi legiuitorul a stabilit ca parametri de tehnică a reglementării, şi sancţionează astfel, în aplicarea principiului legalităţii, nerespectarea lor[4]. Am exprimat de asemenea opinia că această abordare s-a dezvoltat, în bună măsură, prin receptarea interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o, în jurisprudența sa, noțiunii de ”lege” cuprinsă în mai multe articole ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecata de constituţionalitate prin preluarea unor concepte precum „accesibilitatea” şi „previzibilitatea” a presupus raportarea la criterii precise care să descrie aceste exigenţe.

Decizia nr. 117 din 23 februarie 2021 aici analizată este ilustrativă pentru ideile exprimate mai sus, Curtea reținând de principiu, la par. 42, faptul că ”în ceea ce privește normele de tehnică legislativă, deși acestea nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare. De aceea, nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.”

Cu referire la problematica analizată, Curtea a reținut în cuprinsul Deciziei nr. 117/2021 că «potrivit art. 40 cuprins în capitolul V – Structura actului normativ, Secțiunea 1 – Părțile constitutive ale actului normativ din Legea nr. 24/2000, actul normativ are următoarele părți constitutive: titlul și, dacă este cazul, preambulul, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului. În ceea ce privește titlul, preambulul, formula introductivă și formula de atestare a autenticității Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2020, acestea nu pun probleme de identificare, fiind enunțate în mod clar și precis. În ceea ce privește partea dispozitivă, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, potrivit art. 47 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege, articolul este elementul structural de bază al părții dispozitive, care se numerotează în 9 continuare, în ordinea din text, de la începutul până la sfârșitul actului normativ, cu cifre arabe, iar dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia „Articol unic”; în cazul actelor normative care au ca obiect modificări sau completări ale altor acte normative, articolele se numerotează cu cifre romane, păstrându-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate».

În concret, aplicând aceste criterii la materia delegării legislative, Curtea a reținut că «aprobarea unei ordonanțe de urgență cu modificări implică, din punctul de vedere al tehnicii legislative, referirea la conținutul exclusiv al ordonanței respective; or, la „articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 12 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011], legiuitorul, în cadrul aceluiași alineat, operează cu două noțiuni diferite, astfel: „La articolul 12 alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins: «(3) Contractele cost-volum/cost-volum-rezultat reprezintă mecanisme de facilitare a accesului la medicamente prin care, în condiții de sustenabilitate financiară și predictibilitate a costurilor din sistemul de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și reprezentanții legali ai deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, se angajează să susțină tratamentul cu medicamentele incluse în lista de medicamente prin plata unei contribuții trimestriale stabilite conform prezentei ordonanțe de urgență, pentru o anumită categorie de pacienți și pentru o anumită perioadă de timp și nu datorează contribuția trimestrială calculată potrivit art. 37 astfel cum a fost modificat și completat prin prezenta lege».” (par. 43)

Precizăm că, prin Decizia nr. 117/2021, Curtea a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2020 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății este neconstituțională, în ansamblul său, reținând, între altele, la par. 79, următoarele: ”având în vedere considerentele mai sus învederate cu privire la arhitectura actului normativ, componentă a normelor de tehnică legislativă, Curtea observă că legea supusă controlului de constituționalitate a priori nu îndeplinește nici criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 24/2000 și cum au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, necircumscriindu-se principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.”

II. EVENIMENTE INTERNAȚIONALE – Forumul Rețelei Instanțelor Supreme şi Constituţionale din cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (Superior Court Network – SCN)

Dintre evenimentele internaționale organizate în cursul lunii iunie, semnalăm Forumul Rețelei Instanțelor Supreme şi Constituţionale din cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului. (Superior Court Network – SCN), desfășurat la data de 11 iunie 2021, cu tema Managementul cazurilor și coerența jurisprudenței: perspectivele naționale și perspectivele Curții Europene a Drepturilor Omului. În aceeași lună s-a desfășurat și o reuniune a agenților corespondenți ai Rețelei Judiciare a Uniunii Europene. În privința ambelor manifestări, organizate online, există comunicate de presă ale Curții Constituționale.

Cât privește SCN – Superior Court Network, potrivit prezentării realizată pe pagina de internet a Curții Europene a Drepturilor Omului[5], a fost creată pornind de la ideea importanței unui dialog mai structurat și mai eficient pentru aplicarea Convenției, între Curte și instanțele  superioare din statele membre. Declarația din martie 2015, în urma Conferinței de la Bruxelles, a salutat „dialogul Curții cu instanțele naționale superioare și înființarea unei rețele care să faciliteze schimbul de informații asupra hotărârilor  și deciziilor sale cu instanțele naționale”și a invitat Curtea să aprofundeze acest dialog mai departe. Rețeaua a fost lansată pe 5 octombrie 2015 și cuprinde reprezentanți a 93 de curți/instanțe superioare naționale din 40 de state, între care și Curtea Constituțională a României.

Potrivit aceleiași prezentări, disponibilă pe pagina de internet a CEDO[6], Curtea de la Strasbourg a dezvoltat în acest cadru un site web dedicat pentru a facilita schimburile cu instanțele membre, accesul fiind  limitat la  membrii instanțelor superioare („Intranetul SCN”). În acest spațiu, instanțele superioare membre au acces privilegiat la materiale precum note analitice cu privire la noile decizii și hotărâri, o selecție săptămânală de decizii și hotărâri relevante, precum și rapoarte de cercetare privind o serie de subiecte ale Convenției. Instanțele membre diseminează activ aceste informații în interior, în conformitate cu regulile operaționale ale SCN. Dincolo de astfel de schimburi, instanțele membre pot pune, de asemenea, grefei Curții întrebări specifice cu privire la jurisprudența Convenției, răspunsurile fiind  furnizate de Jurisconsult ca și în cazul celorlalte materiale. Aceste răspunsuri sunt responsabilitatea exclusivă a Jurisconsultului și nu sunt obligatorii pentru Curte în activitatea sa judiciară. Prin acest schimb de experiență și informații referitoare la legislație și jurisprudență, SCN contribuie semnificativ la îmbogățirea dialogului dintre instanța europeană și instanțele naționale superioare.

Cât privește Rețeaua Judiciară a Uniunii Europene, am comentat crearea și importanța acesteia în articolul publicat în Revista de drept constituțional nr. 1/2020 – Constituţionalizarea actului de justiţie în Uniunea Europeană[7], prezentat la o Conferință desfășurată în anul 2019. Am arătat, între altele, că este vorba despre  inițiativa pe care CJUE și curțile supreme și constituționale din statele membre au avut-o la Forumul magistraților organizat de CJUE în martie 2017 la Luxemburg. Rețeaua judiciară a Uniunii Europene reprezintă, practic, o platformă online menită să promoveze și să faciliteze circulația informației între toate aceste instanțe. Noul  instrument este de natură să sporească înțelegerea reciprocă între sisteme de drept și între abordările proprii de soluționare a problemelor de ordin juridic- inclusiv chestiuni cu caracter constituțional – și astfel să sporească coerența și convergența în viitoarea dezvoltare a ordinii juridice a UE[8]. Aceasta se dorește ca o rețea parteneră pentru celelalte rețele europene, un site care funcționează pe bază de colaborare, alimentarea fiind asigurată voluntar de CJUE și instanțele participante. Ca rețea europeană credem că trebuie deopotrivă semnalată și cea a agenților de legătură a Comisiei de la Veneția, pe care am prezentat-o, chiar în calitate de agent, cu mai multe prilejuri, poate cea mai semnificativă lucrare fiind Dialogul judecătorilor constituționali.[9]

Revenind la Forumul SCN, potrivit comunicatului de presă al Curții Constituționale[10], preluat de JURIDICE.ro, acesta ”a marcat cea de-a 5-a întâlnire anuală a persoanelor de contact din rețeaua SCN și a fost deschis de președintele CEDO, Robert Spano, care a apreciat în mod deosebit eficiența activității SCN. (…) Discuțiile purtate în cadrul întâlnirii s-au referit, în principal, la modul de gestionare a cauzelor înregistrate pe rolul CEDO, a dezvoltării instrumentelor digitale și a comunicării cu membrii Rețelei pentru asigurarea sustenabilității sistemului Convenției, a unității și consecvenței jurisprudențiale, fiecare dintre judecătorii naționali fiind, în sensul principiului subsidiarității, un judecător al instanței de la Strasbourg. În contextul evidențierii necesității identificării de noi soluții digitale deopotrivă la nivelul membrilor Rețelei, au fost prezentate exemple de bune practici la nivelul instanțelor superioare naționale. De asemenea, s-au discutat aspecte ale interpretării și aplicării Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la nivel național și au fost prefigurate dezvoltările vizate în continuare de CEDO în vederea consolidării principiului subsidiarității.”

III. PUBLICAȚII – Constitutional Reform of National Legislatures – Bicameralism under Pressure (Ed. Richard Albert, Antonia Baraggia, Cristina Fasone)

Dezbateri referitoare la opțiunea pentru un Parlament unicameral sau bicameral există în spațiul politico-juridic românesc, fiind amplificate în diverse momente precum cel al referendumului consultativ din anul 2009 sau al inițiativei de revizuire a Constituției din anul 2011, care au avut ca teme principale  trecerea la modelul unicameral în privința Parlamentului. Prin Decizia nr. 799/2011, pronunțată asupra inițiativei de revizuirea a Constituției ce a avut ca titular Președintele României, la propunerea Guvernului, Curtea Constituțională a enunțat o serie de considerații cu privire la această problematică, succinte și în orice caz fără a fi de natură să tranșeze această problemă, câtă vreme structura Parlamentului nu este subsumată limitelor revizuirii, prevăzute de art. 152 din Constituție. Astfel fiind, în cadrul competenței  de examinare a constituționalității inițiativelor de revizuire a Constituției și legilor de revizuire a Constituției adoptate de Parlament (circumscrisă examinării procedurii și limitelor revizuirii), Curtea Constituțională nu se poate cenzura opțiunea în favoarea unicameralismului sau bicameralismului. Această opțiune ține de voința politică și, în final, de voința poporului care se pronunță asupra legii de revizuire a Constituției adoptată de Parlament.

Pentru fundamentarea unei astfel de opțiuni, este necesară însă o dezbatere mult mai profundă decât cea care a precedat/însoțit referendumul consultativ menționat și inițiativa/inițiativele de revizuire a Constituției ulterioare. Această dezbatere ar trebui să se raporteze și la experiența altor state, la aspectele ce pot fi calificate drept avantaje/dezavantaje, vulnerabilități, provocări ale fiecăreia dintre respectivele sisteme, la evoluțiile la nivel european și global. Din nou, dreptul comparat poate fi un punct de sprijin important pentru o reală reformă a instituțiilor constituționale.

Lucrarea pe care o semnalăm aici – Constitutional Reform of National Legislatures – Bicameralism under Pressure[11],avându-i ca editori pe profesorii Richard Albert, Antonia Baraggia și Cristina Fasone, este un astfel de studiu de drept comparat, care punctează aspecte sensibile ale acestui subiect. Cartea cuprinde o colecție de articole care pornesc de la constatarea enunțată de editorii volumului în articolul introductiv – The challenge of reforming bicameralism, potrivit căreia ”bicameralismul este sub presiune în toate colțurile lumii. De la Nordul la Sudul Americii, din Australia în Africa și din Asia în Europa sunt ceva semne de succes dar  poate mai mult de eșec, în eforturile de a reforma bicameralismul pentru a răspunde așteptărilor moderne ale democrației”.

Nu este vorba, în sine, despre opțiunea pentru un sistem sau altul (bicameralism/unicameralism), ci despre provocări și reforme în domeniu, reflectate în cuprinsul articolelor cuprinse în carte, structurate pe trei secțiuni: Partea I – Theories and challenges to bicameralism: multi-tiered covernment systems and the EU; Partea a II-a – Challenging unicameralism; Partea a III-a: Reforming or abolishing the uper house?. Editorii arată, între altele, că ”poate cea mai importantă chestiune teoretică ridicată în privința celei de-a doua Camere (a Parlamentului) este definirea rolului și funcțiilor sale.” În ceea ce privește articolele, multe dintre acestea acordă o atenție semnificativă dezbaterilor referitoare la reformă, relevând însă dificultatea ei.

Considerăm că aceste constatări sunt deplin valabile în privința cadrului constituțional din România. Jurisprudența Curții Constituționale oferă exemple edificatoare în acest sens, poate cel mai evident fiind cel care vizează funcția legislativă a Parlamentului. Amintim astfel ceea ce Curtea Constituțională a calificat drept ”doctrină a bicameralismului” conturată pe cale jurisprudențială. Necesitatea creării unei astfel de ”doctrine” a apărut tocmai în considerarea deficiențelor procesului de legiferare, a lipsei definirii clare a rolului și funcțiilor celor două Camere ale Paramentului. În esență, caracterizând acest principiu, Curtea a reținut că el se se reflectă nu numai în dualismul instituțional în cadrul Parlamentului, format din Camera Deputaților și Senat, ci și în cel funcțional. Potrivit Curții, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, ”Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră”[12]; ”dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracție de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Așa fiind, modificările și completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de inițiator și la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situația ca o singură Cameră, și anume Camera decizională, să legifereze în mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului.[13]

Nu ne-am propus să analizăm aici principiul bicameralismului conturat în jurisprudența Curții (am mai prezentat, de altfel, jurisprudență de referință în domeniu în aceeași rubrică a JURIDICE.ro[14]), ci să arătăm una dintre fațetele acestui principiu care poate fi o temă de reformă constituțională, alături de alte teme pe care le analizează autorii articolelor publicate în lucrarea aici semnalată.


[1] Marieta Safta, Mihaela Mazilu Babel – Efectele în timp ale deciziilor curților constituționale
[2] Valorificarea normelor de tehnică legislativă în controlul de constituționalitate, în Buletin de informare legislativă nr.2/2016, ISSN 1583-3178, pp. 3-23
[3] A se vedea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.”
[4] Asupra pericolului  raportării la principii în cadrul controlului de constituţionalitate  a se vedea H. Kelsen La garantie juridictionnelle de la Constitution (La justice constitutionnelle), Revue du Droit Public, 1928, pp. 197-257, la p. 241
[5] Disponibil aici
[6] Ibidem
[7] Disponibil aici
[8] K. Lenaerts, Rolul constituțiilor naționale în dreptul Uniunii Europene. De la valori comune la încredere reciprocă și dialog constructiv, în Revista Română de drept european, nr. 2 din 30 iunie 2018
[9] Ed. Universul juridic, 2016
[10] Disponibil aici
[11] Edward Elgar Publishing 2019
[12] Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, par. 43.
[13] Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 53, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, par. 42.
[14] Disponibil aici


Conf. univ. dr. Marieta Safta

 
Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Dreptul Uniunii Europene, Internațional, JURIDICE.ro, Jurisprudență, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD