Secţiuni » Arii de practică » Business » Construcţii
Construcţii
CărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
CCR Construcții Contencios contravențional Jurisprudență Monitorul Oficial al României Note de studiu RNSJ SELECTED

CCR. Prescripția răspunderii contravenționale în cazul executării unor construcţii necorespunzătoare. Constituționalitate

6 iunie 2024 | Irina RIMARU
Irina Rimaru

Irina Rimaru

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 519 din 4 iunie 2024 a fost publicată Decizia nr. 30/2024 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Excepţia de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, prin care autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 443 din 22 iunie 2017, răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajată ca urmare a încălcării unei dispoziţii de drept penal, fapt ce generează un raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârşirii infracţiunii. Acest raport are ca părţi statul, pe de o parte, şi persoana care săvârşeşte infracţiunea, pe de altă parte. Conţinutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârşit infracţiunea, prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare prevăzute de legea penală, şi din obligaţia persoanei în cauză de a executa sancţiunea aplicată. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că termenul de prescripţie reprezintă intervalul de timp în care organele judiciare îşi pot exercita dreptul de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni şi de a aplica pedepse pentru faptele comise, iar împlinirea acestui termen are ca efect decăderea organelor judiciare din dreptul anterior menţionat. Prin urmare, în măsura în care, conform ordinii de drept existente în România, răspunderea penală este cea mai gravă formă de răspundere, cea contravenţională fiind o răspundere cu caracter atenuat faţă de aceasta, pentru fapte mai puţin grave decât cele penale, prescripţia celor două ar trebui să aibă un regim cel puţin echivalent, dacă nu chiar proporţional.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii: „Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 201 din 28 mai 2020 şi Decizia nr. 411 din 11 iulie 2023.

Astfel, referitor la lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, prin Decizia nr. 201 din 28 mai 2020, paragrafele 19-21, şi Decizia nr. 411 din 11 iulie 2023, paragrafele 19-20, respingând excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, Curtea a statuat că acestea prevăd cu claritate că nu se consideră finalizate construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor şi, interpretate în ansamblul prevederilor Legii nr. 50/1991, textele supuse controlului de constituţionalitate au un conţinut normativ clar şi precis pentru a putea fi aplicate şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita. De asemenea, având în vedere importanţa domeniului executării lucrărilor de construcţii, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prin obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie şi prin tragerea la răspundere a celor care nu respectă această obligaţie se protejează drepturile şi libertăţile celorlalte persoane, iar activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii. S-a arătat, totodată, că obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie are drept scop prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare, astfel încât îndeplinirea acestei obligaţii are în vedere prevenirea consecinţelor unor sinistre în cazul executării unor construcţii necorespunzătoare, ceea ce justifică reglementarea restrictivă, prin Legea nr. 50/1991, a autorizării executării lucrărilor de construcţii. Aşa fiind, amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor sunt operaţiuni care trebuie să respecte planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, precum şi anumite standarde de calitate şi siguranţă (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2005, Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, Decizia nr. 1.348 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, Decizia nr. 936 din 7 iulie 2011 sau Decizia nr. 201 din 28 mai 2020). Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, instanţa judecătorească este chemată să verifice legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, aşa încât aceasta poate interveni, la cererea organului care a aplicat sancţiunea cuprinsă în procesul-verbal, pentru a stabili dacă se impune sau nu obligarea contravenientului la încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, fixând şi termenele de executare a măsurilor dispuse, astfel cum prevede art. 32 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991. Cu aceste prilejuri, contravenientul îşi poate exercita neîngrădit toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează, într-un stat de drept, democratic, exercitarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 201 din 28 mai 2020, paragraful 22, sau Decizia nr. 1.535 din 25 noiembrie 2010).

Cu privire la susţinerea potrivit căreia se ajunge la situaţia ca o faptă contravenţională să fie imprescriptibilă din punct de vedere sancţionator, prin Decizia nr. 411 din 11 iulie 2023, paragraful 22, Curtea a constatat netemeinicia acestei critici. Astfel, cu privire la instituirea unor termene de prescripţie, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, Curtea a reţinut că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anumit drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Or, potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 din aceeaşi lege se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei. Ca atare, considerentele mai sus menţionate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale sunt pe deplin aplicabile în prezenta cauză, în sensul că instituirea unor anumite termene de prescripţie nu afectează accesul liber la justiţie. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93, că accesul liber la justiţie nu este absolut şi că acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie. Important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014).

Referitor la calculul termenului de prescripţie pentru constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, prin Decizia nr. 411 din 11 iulie 2023, paragraful 23, Curtea a constatat că acest aspect vizează aplicarea legii. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009 sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010).

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 16 din 20 iulie 2020, a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 31 coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale pentru contravenţiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizaţie de construire, a unei construcţii ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenţiei, curge de la data terminării în fapt a construcţiei.”

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Irina Rimaru, JURIDICE.ro

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership