Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Articole Drept penal Dreptul Uniunii Europene Fiscalitate Next RNSJ SELECTED Studii

Analiza cooperării României cu organele specializate ale UE în vederea reducerii evaziunii fiscale

11 iunie 2024 | Daniela ROȘCA
Daniela Roșca

Daniela Roșca

ARGUMENT

Problema evaziunii fiscale este una extrem de actuală, motiv pentru care, considerăm că, prin lucrarea Analiza cooperării României cu organele specializate ale UE în vederea reducerii evaziunii fiscale vom reuși să determinăm importanţa înţelegerii în ansamblu a fenomenului evazionist şi a tehnicilor de optimizare fiscală în raport cu modul de funcționare a sistemului fiscal în vederea asigurării resurselor financiare fără de care statul nu ar putea funcționa în condiții optime, iar experiența europeană în acest sens ar putea ajuta, cu siguranță, ANAF, în activitatea sa.

Scopul lucrării constă în abordarea unei problematici actuale în contextul economic prezent, având ca deziderat analiza teoretică și practică a principalelor coordonate ce descriu fenomenul evazionist și practicile de optimizare fiscală, la nivel național și transfrontalier, şi totodată identificarea modalităţilor de colaborare între instituțiile UE și cele românești.

Tema de cercetare propusă este, așa cum am precizat din primele rânduri, una de actualitate, în condițiile în care există o adevărată competiție de ingeniozitate din partea evazioniștilor, cu statul roman, care pare să pună accent pe schimbările legislative, fapt care generează, adeseori, instabilitate economică și neîncredere în sistemul românesc de fiscalitate, ignorând adeseori corupția și mecanismele pieței negre.

Argumentul cel mai puternic în abordarea acestei teme de cercetare îl reprezintă faptul că în activitatea profesională se simte lipsa unor studii aprofundate, aplicate în domeniul evaziunii și optimizării fiscale, domeniu în continuă schimbare și evoluție, care permit adeseori evaziunea fiscală și așa cum spunea, încă din perioada interbelică, Oreste Atanasiu, se deschide calea „acțiunii contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzută de legiuitor, și în consecință tolerată prin scăparea din vedere.”[1]

Lucrarea va încerca să demonstreze importanța colaborării ANAF cu instituțiile similare din Uniunea Europeană, în scopul diminuării acestui fenomen negativ al economiei de piață, punând accent pe colaborarea cu OLAF, deoarece sistemul comunist ne-a îndepărtat oarecum de practicile democratice, care adeseori aduc cu ele și fenomene negative, precum inflația, șomajul, piața neagră, evaziunea etc,. experiența statelor din vestul Europei, fiind mai mult decât necesară.

Demersul științific se fundamentează pe o vastă consultare și analiză a literaturii de specialitate atât în domeniul de referință, cât și interdisciplinar prin abordarea aspectelor economice, fiscale sau de drept.

În acest scop au fost studiate lucrări, articole și studii de specialitate, cursuri, dicționare, legislație națională și internațională, regulamente și directive europene, statistici, programe și rapoarte.

Partea de cercetare urmărește identificarea unor modalități de cooperare între ANAF și OLAF, care să conducă la micșorarea presiunii fiscale, prin diminuarea celorlalți factori favorizanți ai practicilor evazioniste și înlăturarea, pe cât posibil a acestora, cât și identificarea și implementarea unor tehnici care să ofere transparență fiscală în special cu privire la natura transfrontalieră a evaziunii fiscale, pornind de la studiul de caz asupra Raportului de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022.

Ipoteza de la care plecăm este dacă între ANAF și OLAF ar exista o colaborare mai eficientă, fenomenul evaziunii fiscale ar putea fi diminuat?

Pentru a putea răspunde la această întrebare, am folosit metodele de cercetare diverse, printre care amintim:

– Metoda sintezei, care ne-a permis formularea de concluzii pe baza unor conexiuni dintre procesele economice și elementele supuse studiului;

– Metoda cercetării interdisciplinare, deoarece evaziunea fiscală nu poate fi abordată și înțeleasă dintr-o singură perspectivă, necesitând crearea unei imagini de ansamblu, bazându-ne pe cunoștințe de fiscalitate, drept, economie, IT etc.;

– Metoda inducției, care ne-a oferit oportunitatea identificării și creionării anumitor tipologii de evaziune sau tehnici de optimizare;

– Metoda deducției, având ca rezultat individualizarea și concretizarea unor procese plecând de la situații și procese generale;

– Metoda comparativă, utilizată în prezentul studiu pentru compararea nivelului taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale sau pentru nivelul de percepție al corupției (IPC) pe plan național și la nivel de UE etc.

Lucrarea este structurată pe două capitole, unul referitor la istoricul OLAF și ANAF, iar al doilea un studiu comparativ al practicilor fiscale din UE și România, punându-se accent pe cooperarea dintre aceste instituții, în vederea diminuării fenomenului evaziunii fiscale.

Capitolul I
Organele de control responsabile cu diminuarea evaziunii fiscale în statele membre UE
Secțiunea I
Organele de specialitate ale UE în stoparea evaziunii fiscale

1.1. Istoric

În 1988, a fost creat Grupul operativ „Unitatea de coordonare a luptei antifraudă” (UCLAF), ca parte a Secretariatului General al Comisiei Europene. UCLAF a colaborat cu serviciile naționale antifraudă și a asigurat coordonarea și asistența necesară pentru investigarea cazurilor de fraudă la nivel transnațional.

Deoarece, piața neagră nu putea fi limitată, iar evaziunea fiscală era foarte ridicată, s-a ajuns la demisia Comisiei Santer, fiind înaintate propuneri de înființare a unui nou organism antifraudă, cu atribuții de investigare extinse, care să poată lupta mai eficient, împotriva evazioniștilor, care se manifestau tot mai creativ și curajos.

Propunerile au dus la crearea în 1999, a Oficiului European de Luptă Antifraudă, cu un mandat independent de investigare (Decizia 1999/352) norme generale pentru investigațiile acestuia (Regulamentul (CE) nr. 1073/1999) un acord privind investigațiile interne efectuate la nivelul instituțiilor UE.[2]

Oficiul European de Luptă Antifraudă este cunoscut și ca OLAF, abrevierea denumirii în limba franceză (Office de Lutte Anti-Fraude), acest nou organism anti-fraudă (OLAF) cu puteri mai mari, având în atribuții, desfășurarea de investigații în cadrul instituțiilor UE, fapt care nu se mai întâmplase până atunci, trebuia să impună în Europa un climat economic stabil și eliberat de pericolul unei evaziuni fiscale sufocante.

UCLAF (Unitatea de Coordonare a Luptei Antifraudă) a fost autorizată să demareze investigații din proprie inițiativă, pe baza informațiilor primite din diverse surse. Tuturor direcțiilor Comisiei li s-a cerut să informeze UCLAF în legătură cu eventualele suspiciuni de fraudă semnalate în domeniile lor de responsabilitate și pe baza recomandărilor Parlamentului European, UCLAF a primit noi atribuții.

1.2. Evoluție

Evoluția acestei instituții este una foarte interesantă, astfel, în anul 2000, Franz-Hermann Brüner devine primul director general al OLAF, iar în 2004 Comunitatea Europeană a instituit programul Hercule, în vederea promovării unor activități legate de protecție a intereselor sale financiare.

2006 a fost primul an în care numărul de investigații desfășurate de OLAF pe cont propriu a fost egal cu numărul de cazuri în care OLAF a oferit asistență autorităților din statele membre, demonstrând astfel importanța existenței sale. A avut loc o amplă restructurare internă a OLAF, cu obiectivul de a pune un mai mare accent pe activitatea operațională a OLAF, pentru a îmbunătăți comunicarea în cadrul Oficiului și pentru a consolida gestionarea acestuia.

În 2010 OLAF a lansat sistemul de notificare a fraudelor, un nou instrument on-line care le permite cetățenilor să transmită informații cu privire la eventuale cazuri de corupție și fraudă, iar în 2011 fost adoptată o nouă strategie a Comisiei Europene, Giovanni Kessler fiind numit director general al OLAF, încearcă să construiască a strategie eficientă în limitarea evaziunii fiscale și atrage atenția că activitatea trebuie tot timpul adaptată la nevoile societății tot mai tehnologizate..

La 1 februarie 2012, se introduceau schimbări semnificative în ceea ce privește organizarea OLAF și procedurile de investigare, cu scopul principal de a consolida funcția de investigare și contribuția OLAF la politicile antifraudă, pentru ca la 1 octombrie 2013, să intre în vigoare Regulamentul nr. 883/2013 privind investigațiile efectuate de OLAF. Acesta a adus modificări semnificative în activitatea OLAF și la nivelul relațiilor sale cu diferite părți interesate. Regulamentul definește în detaliu drepturile persoanelor vizate, introduce o prevedere privind stabilirea unui schimb anual de opinii între OLAF și instituțiile UE și impune ca fiecare stat membru să desemneze un serviciu de coordonare antifraudă. Au fost publicate orientările privind procedurile de investigare, pentru o mai bună transparență a activității instituției.

În anul 2015, ca urmare a restructurării organizaționale propuse de Comisia Juncker, Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare (DG ECFIN) a preluat de la OLAF responsabilitatea în domeniul protejării monedei euro, fiind acceptată ideea unui control mai eficient.

În noiembrie 2017, UE a adoptat Regulamentul (UE) 2017/1939 de instituire a Parchetului European (EPPO), o structură independentă și descentralizată a Uniunii Europene, având competența de a cerceta, de a urmări penal și de a trimite în judecată infracțiunile împotriva bugetului UE. Acest regulamentul instituia un sistem de competențe partajate între EPPO și autoritățile naționale în ceea ce privește soluționarea unor astfel de cazuri, iar în iulie, UE a adoptat Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal („directiva PIF”). Scopul său era de a crea un sistem mai puternic și mai armonizat, cu norme comune minime, pentru a combate infracțiunile care afectează bugetul UE.

Aplicarea dreptului penal, a intereselor financiare ale UE și a banilor contribuabililor putea fi mai bine protejată în UE.

În 2018, Ville Itälä a fost numit director general al OLAF, el fiind un om politic finlandez, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 și venea cu un exemplu de bună practică în eradicarea evaziunii fiscale, drept urmare, în aprilie 2019, Comisia a adoptat noua sa strategie antifraudă care urmărește să îmbunătățească procesele de detectare, sancționare și prevenire a fraudei. Noua strategie promovează o mai mare coerență și o mai bună coordonare în lupta antifraudă între diferitele departamente ale Comisiei. Aceasta urmărește, de asemenea, să consolideze supravegherea corporativă de către Comisie a aspectelor legate de fraudă, conferind Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) un rol de consiliere și de supraveghere mult mai puternic.[3]

În iunie 2020, structura OLAF a fost reorganizată semnificativ, astfel noua sa structură internă de organizare, corela cunoștințele OLAF în materie de strategie antifraudă cu informațiile colectate în cadrul investigațiilor și operațiunilor sale; permitea flexibilitatea și prioritizarea adecvată a investigațiilor și a sarcinilor strategice.

De asemeni, se consolidau relațiile cu părțile interesate, comunicarea și activitățile de informare, întărindu-se rolul strategic al analizei datelor și al informațiilor în cadrul OLAF, devenind adaptabilă la operațiunile EPPO în timp util.

În decembrie 2020, a fost revizuit Regulamentul 883/2013, explicându-se astfel, modul în care OLAF va lucra în complementaritate cu procurorii din cadrul Parchetului European (EPPO) pentru a se garanta protecția fondurilor UE, drept urmare la 1 iunie 2021 Parchetul European (EPPO) și-a început activitatea.

EPPO este noul parchet independent al UE. OLAF cooperează cu EPPO, furnizându-și reciproc informații, analize, expertiză și sprijin operațional.[4]

1.3. Mod de organizare

OLAF are un statut hibrid, pe de o parte, este o Direcție Generală a Comisiei Europene, sub responsabilitatea, până în 2017 a Kristalinei Georgieva, Vicepreședinte al Comisiei Europene, Comisar european pentru buget și resurse umane, pe de altă parte, este independent pentru activitățile sale de investigare.

Într-un raport special din iulie 2005, Curtea Europeană de Conturi a concluzionat că „statutul hibrid al Oficiului, care are autonomie de investigare și totodată raportează Comisiei pentru celelalte sarcini, nu a afectat în mod negativ independența funcției sale de investigație.

Fiind parte a Comisiei, Oficiul nu doar a beneficiat de sprijin administrativ și logistic substanțial, ci și a profitat de legislația antifraudă disponibilă departamentelor Comisiei”.[5]

Directorul general al OLAF este numit pentru un mandat de șapte ani (care nu poate fi reînnoit).

Comitetul de supraveghere al OLAF monitorizează activitatea acestuia, urmărește consolidarea independenței sale și monitorizează modul de aplicare a garanțiilor procedurale.

OLAF trebuie să respecte legislația UE privind protecția datelor persoanelor în contextul prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele Comunității și este un serviciu administrativ și de investigare, putând să facă, numai recomandări privind acțiunile care ar trebui întreprinse de către UE sau de către autoritățile naționale ca urmare a investigațiilor sale.

OLAF are un personal de aproximativ de 420 de experți (din poliție, serviciul vamal, consultanță juridică) din statele membre ale Uniunii Europene. (vezi Anexa 1)

1.4. Scop

Oficiul European de Luptă Antifraudă este o instituție care se ocupă de protejarea intereselor Uniunii Europene, lupta împotriva fraudei, corupției sau a oricărei alte activități ilegale, inclusiv împotriva celor apărute în cadrul instituțiilor europene.

OLAF a fost fondat pe 28 aprilie 1999, în baza Deciziei nr. 1999/352 a Comisiei Europene și obiectivele sale erau:

– combaterea fraudelor care afectează Bugetul Uniunii Europene;

– investigarea actelor de corupție în instituțiile UE;

– elaborarea legislației și politicilor antifraudă.[6]

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) investighează cazurile de corupție și abateri grave din cadrul instituțiilor Uniunii Europene (UE), precum și cazurile de fraudă împotriva bugetului UE, ajutând la dezvoltarea politicii UE de luptă antifraudă.

Oficiul își îndeplinește misiunile prin desfășurarea investigațiilor interne și externe, având independență deplină, coordonând activitățile partenerilor săi anti-fraudă din statele membre în lupta împotriva fraudei.

Astfel, a încheiat peste 1900 de investigații, recomandând recuperarea de peste 6,9 miliarde € la bugetul UE, emițând peste 2500 de recomandări pentru acțiuni judiciare, financiare, disciplinare și administrative care trebuie luate de autoritățile competente ale statelor membre și ale UE.

Ca rezultat ale activității de investigare a OLAF, sumele cheltuite în mod necuvenit au fost returnate treptat la bugetul UE, infractorii cu care se confruntă urmărirea penală în fața instanțelor naționale formează mai bune măsuri de protecție anti-fraudă, care au fost puse în aplicare în toată Europa.

1.5. Mijloace

OLAF efectuează investigații independente privind actele și faptele de fraudă și de corupție care implică fonduri ale UE, astfel încât să se asigure că toți banii contribuabililor din UE ajung la proiecte care pot să creeze locuri de muncă și să genereze creștere economică în Europa, contribuind la întărirea încrederii cetățenilor în instituțiile UE, prin investigarea cazurilor de abateri profesionale grave ale personalului și ale membrilor instituțiilor UE, elaborând o politică solidă a UE de combatere a fraudei.

OLAF poate investiga aspecte legate de fraudă, corupție și alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale UE, vizând:

– toate cheltuielile UE: principalele categorii de cheltuieli sunt fondurile structurale, politica agricolă și fondurile de dezvoltare rurală, cheltuielile directe și ajutorul extern;

– anumite tipuri de venituri ale UE, în principal taxele vamale;

– suspiciunile de abateri profesionale grave ale personalului și ale membrilor instituțiilor UE.

OLAF primește, din diverse surse, informații privind posibile fraude și abateri, în majoritatea cazurilor, aceste informații rezultă din controalele efectuate de persoanele responsabile pentru gestionarea fondurilor UE în cadrul instituțiilor europene sau în statele membre.

Toate sesizările primite de OLAF fac obiectul unei evaluări inițiale pentru a se stabili dacă se încadrează în domeniul de competență al Oficiului și dacă îndeplinesc criteriile pentru deschiderea unui caz.

Investigațiile pot include interviuri și inspecții la sedii și pot intra într-una dintre următoarele trei categorii:

– investigații interne: investigații administrative în cadrul instituțiilor și organismelor UE în scopul detectării fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, inclusiv a abaterilor grave legate de îndeplinirea îndatoririlor profesionale;

– investigații externe: investigații administrative în afara instituțiilor și organismelor UE, în scopul detectării fraudei sau a altor abateri comise de persoane fizice sau juridice. Cazurile sunt clasificate drept investigații externe dacă OLAF furnizează majoritatea materialelor aferente;

– cazuri de coordonare: OLAF contribuie la anchetele desfășurate de autoritățile naționale sau de alte organisme ale UE, prin facilitarea colectării și schimbului de informații și stabilirea de contacte.

După ce s-a încheiat investigația, OLAF recomandă luarea de măsuri instituțiilor UE și autorităților naționale în cauză.

De obicei, este vorba despre inițierea unor anchete penale, recuperări financiare sau alte măsuri disciplinare și administrative. OLAF monitorizează apoi felul în care sunt transpuse în practică aceste recomandări.

OLAF poate desfășura diferite investigații, prezentăm, mai jos, câteva dintre acestea, descoperite pe site-ul instituției și care ni s-au părut, extrem de interesante.[7]

Infracțiuni la biroul de statistică al UE Eurostat

O investigație a vizat presupuse infracțiuni la biroul de statistică al UE Eurostat, cazul a provocat probleme politice pentru Comisia Prodi în 2003, iar OLAF a fost acuzat că a început investigația numai după ce presa a raportat cazul în 2002 și 2003. Drept urmare, pe 8 iulie 2008, Comisia Europeană a fost invitată, în judecată pe cauza T-48/05, în Tribunalului de Primă Instanță. Potrivit hotărârii de judecată, Comisa Europeană urma să plătească 56.000 de euro conducerii Eurostat.

Cazul Tillack

O investigație efectuată, în 2004, a vizat identificarea unei scurgeri de informații în interiorul Oficiului European de Luptă Antifraudă. Încă din februarie 2002, corespondentul revistei germane Stern, Hans-Martin Tillack, (acesta anterior a fost primul care a publicat pentru prima dată un articol despre cazul Eurostat) a publicat detalii dintr-un document confidențial al OLAF. Citând acest document, Tillack a arătat că OLAF a fost în posesia unor acuzații grave de fraudă împotriva Eurostat. Doi ani mai târziu OLAF a susținut că Tillack ar fi primit documentele interne de la un funcționar în schimbul banilor și că ar fi transmis aceste informații unui procuror belgian. În 2004, în urma unei cereri din partea OLAF, un judecător belgian a ordonat percheziții la domiciliul și biroul jurnalistului de la Bruxelles, fiind confiscate documente de arhivă și telefonul mobil. În baza acelorași informații, autoritățile germane au deschis o anchetă, fără a dispune percheziții.

În urma acestor evenimente, Tillack a inițiat proceduri judiciare în Germania, Belgia, Strasbourg și în fața Curții Europene de Justiție. Plângerea sa adresată instanțelor germane împotriva purtătorului de cuvânt al Comisiei, a cărei declarație a fondat cauza OLAF, a fost nereușită, precum și recursurile formulate la instanțele belgiene. Tillack a atacat Belgia la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, care a decis în 2007 că aceasta ar trebui să plătească despăgubiri de 10.000 EURO, dar acesta tot nu era mulțumit.

Tillack s-a plâns Ombudsmanului European, care a elaborat un raport special în mai 2005, în care a recomandat OLAF să recunoască faptul că a făcut declarații incorecte și înșelătoare în observațiile sale către Ombudsman și că Parlamentul European ar putea lua în considerare adoptarea recomandării sale o rezoluție. Cu toate acestea, raportorului competent al Parlamentului European nu i s-a dat undă verde pentru a propune adoptarea propunerii Ombudsmanului. Analiza incompletă a evenimentelor este prezentată în hotărârea a Tribunalului European de Primă Instanță.

Lupta împotriva contrabandei de țigări

OLAF nu este competent numai să investigheze chestiuni legate de fraudă, corupție și alte infracțiuni care afectează toate cheltuielile UE, dar și în legătură cu anumite domenii ale veniturilor UE, în special datoria vamală. Contrabanda cu tutun provoacă pierderi uriașe în bugetele naționale și în bugetul UE. Prin urmare, OLAF investighează și coordonează dosarele penale referitoare la contrabanda cu țigări internaționale pe scară largă.

Pe lângă activitatea sa de investigație, OLAF sprijină, de asemenea, instituțiile UE și statele membre în elaborarea politicii anti-contrabandă cu tutun. În urma litigiilor în fața instanțelor americane și pentru a aborda problema contrabandei și a țigărilor contrafăcute, statele membre ale UE și Comisia Europeană au semnat (între 2004-2010) acorduri obligatorii și executorii cu cei mai mari producători de tutun din lume.

Concluzionând, bugetul Uniunii Europene finanțează numeroase programe și proiecte care îmbunătățesc viața cetățenilor din UE și din afara ei, astfel utilizarea necorespunzătoare a fondurilor acordate de la bugetul UE sau sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor și a altor sume datorate care alimentează bugetul UE îi afectează în mod direct pe cetățeni și prejudiciază întregul proiect european, iar OLAF are misiunea de a descuraja astfel de practici.

Secțiunea a II-a
Organele specifice de analiză fiscală în România

2.1. Istoric

România democratică are un traseu destul de insidios, având în vedere că cei peste 50 de ani de comunism și-au pus destul de clar, amprenta asupra societății și economiei românești.

Tranziția spre democrație s-a realizat prin Revoluția Română din 1989, care a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, și care, în final, au condus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist din România.

Ca și în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România era profund nemulțumită de regimul comunist, politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară, dar dictatorul refuza politica de reformare, pe care Mihail Gorbaciov o generase, iar acest refuz, avea să îi aducă sfârșitul, fiind condamnat la moarte, pentru înaltă trădare la 25 decembrie 1989.

Noul regim politic nu și-ar fi dorit să renunțe la comunism, dar sub presiunea maselor și a aerului de libertate de Europa, se va vedea nevoit să accepte ”vântul schimbării”.

Astfel, între primele măsuri luate de noul regim politic figurează abandonarea planificării centralizate, liberalizarea prețurilor și conversia fostelor întreprinderi de stat în societăți comerciale, punându-se astfel bazele economiei de piață, asigurarea independenței de guvern a BNR, astfel încât politicile pro-ciclice ale guvernelor să fie stăvilite de o autoritate monetară independentă.[8]

Desigur, legislația nu se mai potrivea cu cea comunistă, astfel noile actele normative trebuiau să reglementeze activitatea Ministerului de Finanțe după Revoluția din 1989.

Cele mai importante acte normative au fost:

– Hotărârea Guvernului nr. 978/1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor;

– Hotărârea Guvernului nr. 788/1992 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor;

– Hotărârea Guvernului nr. 449/1994 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor;

– Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

– Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor;

– Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.[9]

Noua legislație, reprezenta un pas înainte în transformarea României într-un stat democratic, cu o economie stabilă și liberă.

Amintim câteva dintre aceste legi, care vor moderniza sistemul economic românesc:

– 1 iulie 1993 – Introducerea cotei TVA, reglementată prin Ordonanța numărul 3/1992, aprobată prin Legea nr. 130/1992. Măsura a fost pusă în aplicare pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor. Valoarea cotei TVA în 1992 a fost stabilită la 18%;

– 24 octombrie 1994 – Legea nr. 87 pentru combaterea evaziunii fiscale;

– 11 mai 1999 – Legea datoriei publice nr. 81;

– 23 aprilie 2001 – Legea nr. 215 privind administrația publică locală;

– 11 iulie 2002 – Legea nr. 500 privind finanțele publice;

– 22 decembrie 2003 – Legea nr. 571 privind Codul fiscal;

– 1 ianuarie 2007 – Aderarea României la Uniunea Europeană;

– 1 ianuarie – 30 iunie 2019 – Președinția română a Consiliului UE. România a prezidat reuniunile Consiliului Afacerilor Economice și Financiare (ECOFIN), principalele realizări ale mandatului țării noastre fiind revizuirea ESA, Propunerea de Regulament de instituire a Programului InvestEU, pachetul privind TVA la comerțul electronic etc.[10]

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a fost înființată la data de 1 octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, prin Ordonanța Guvernului nr. 86/2003, ca organ de specialitate al administrației publice centrală.

Începând cu ianuarie 2004 a devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.[11]

2.2. Evoluție

Ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții în aplicarea politicii de administrare fiscală, ANAF își desfășoară activitatea în domeniul administrării veniturilor bugetare, prin intermediul procedurilor de: gestiune, colectare, control fiscal și dezvoltarea unor relații de parteneriat cu contribuabilii.

De la 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, administrația fiscala română asigură schimburile de informații intracomunitare în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată și accizele, precum și adaptarea procesului de gestiune, colectare și control, astfel încât să răspundă cerințelor administrațiilor fiscale ale statelor membre ale Uniunii Europene.[12]

Având în vedere că societatea în care trebuie să opereze administrațiile fiscale se află într-o continuă dinamică și ANAF trebuie să răspundă la cerințele acesteia, fiind într-un proces continuu de modernizare și adaptare la realitățile economice, pentru a oferi servicii de înaltă calitate și operativitate.

Orientată spre exterior, ANAF acționează în principal, prin furnizarea de servicii de asistență a contribuabililor, având ca scop creșterea conformării voluntare la declarare și plată a contribuabililor astfel încât să crească eficacitatea și eficiența administrării și colectării veniturilor, iar orientată spre interior, ANAF urmărește instruirea permanentă a angajaților săi pentru a dobândi capacitatea de a pune în practică programe și acțiuni mai „tehnice” în toate unitățile instituției, fiind preocupată de modernizarea condițiilor în care angajații își desfășoară activitatea profesională.[13]

Astăzi, există o bună colaborare a ANAF cu statele membre UE dar și cu alte state ale lumii, în scopul deservirii rezidenților din România dar și pentru consilierea românilor care desfășoară activități economice în afara granițelor.

2.3. Mod de organizare

Din CAPITOLUL I Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală SECŢIUNEA 1, prezentăm dispoziţiile generale şi principalele obiective:

”Art. 1. – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată din bugetul de stat, conform legii.

Art. 2. – Sediul

(1) Sediul central al Agenţiei este în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5.

(2) Agenţia îşi desfăşoară activitatea şi în alte sedii deţinute potrivit legii.

(3) Agenţia întreţine propriul site web prin care asigură prezenţa pe internet, la adresa „www.anaf.ro”. Pentru domeniul vamal, prezenţa pe internet se asigură la adresa „www.customs.ro”.

Art. 3. – Puneri în aplicare (1)

(1) Agenţia are o siglă ale cărei caracteristici se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

(2) Direcţia generală a vămilor şi Direcţia generală antifraudă fiscală utilizează sigle specifice ale căror caracteristici se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

Art. 4. – Agenţia asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri bugetare date prin lege în competenţa sa, aplicarea politicii şi reglementărilor în domeniul vamal şi exercitarea atribuţiilor de autoritate vamală, precum şi controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală, precum a altor fapte date prin lege în competenţa sa.”[14]

În cadrul ANAF se organizează și funcționează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor (ANV), direcțiile generale ale finanțelor publice județene (DGFP) și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București , precum și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC)

Filialele regionale ale ANAF se numesc Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGFP), iar filialele județene ale ANAF se numesc Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP).

Figura 1. Filiale regionale ANAF, sursa: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/telefoane_judete/Regiuni.htm

Asa cum se observă, din figura 1, ANAF este împărțită în 8 regiuni administrative, conform hotărârii de guvern nr. 520 din 24 iulie 2013:[15]

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești: jud. Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara: jud. Arad, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca: jud. Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași: jud. Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov: jud. Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova: jud. Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați: jud. Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea;

– Direcția Regională a Finanțelor Publice București: jud. Ilfov, Sector 1, Sector 2, Sector 3, Sector 4, Sector 5, Sector 6.

2.4. Scopul

ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat

A.N.A.F are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale societății prin colectarea și administrarea eficace a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, precum și de a îmbunătăți starea relațională instituție – contribuabil, contribuabil – instituție prin care să se răspundă noilor cerințe ale cetățeanului în dubla sa ipostază de utilizator și beneficiar.[16]

În acest scop ANAF se bazează pe respectarea a două principii, și anume egalitatea contribuabililor în fața impozitului și eficiența colectării veniturilor bugetare.

ANAF își îndeplinește misiunea acționând în baza a trei orientări prioritare:

– încurajarea conformării voluntare pentru prevenirea fraudei fiscale, prin diversificarea și creșterea calității serviciilor și asigurarea unor proceduri simplificate;

– combaterea fraudei prin promovarea unui control fiscal de calitate și orientat mai mult spre sectoarele cu risc ridicat de fraudă;

– eficacitate și eficiență crescută în activitatea de colectare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru a garanta veniturile bugetare necesare.[17]

Considerăm că obiectivele acestei instituții asigură aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale, oferă prompt servicii de informare și asistență către contribuabili, în scopul înțelegerii și aplicării corecte a legislației fiscale, din dorința de creștere constantă a eficienței colectării veniturilor bugetare și pentru garantarea încrederii contribuabilului în integritatea și imparțialitatea administrației fiscale.

Prevenirea și combaterea evaziunii și fraudei fiscale asigură nu doar bunăstarea românilor ci și apărarea intereselor fiscale și financiare ale Uniunii Europene, având în vedere că la acest moment România este un membru activ al comunității europene și are o economie în creștere, tocmai datorită siguranței fiscale.

2.5. Mijloace

Așa cum am precizat, mai sus, serviciile oferite contribuabililor de către A.N.A.F., îndrumare și asistență, comunicare, simplificarea procedurilor etc, reprezintă instrumentul prin care administrația fiscală vine în sprijinul cetățeanului, pentru a facilita îndeplinirea obligațiilor fiscale ce le revin și constituie premisa esențială pentru creșterea civismului fiscal.

Procesul de modernizare a administrației fiscale, vizează prestarea de servicii diversificate, moderne și de calitate, care să aducă beneficii atât administrației fiscale cât și contribuabililor, astfel încurajarea conformării voluntare este un obiectiv constant în cadrul strategiilor pe termen mediu ale A.N.A.F., de aceea este necesară elaborarea unei strategii sectoriale privind serviciile oferite contribuabililor, care să analizeze în profunzime, să abordeze mai complex și mai detaliat obiectivele și să ilustreze prioritatea acordată de administrația fiscală acestui domeniu.

Agenția a fost reorganizată, noul design fiind axat pe:

– managementul riscului;

– conformare voluntară și accelerarea digitalizării serviciilor și proceselor de activitate;

– implementarea măsurilor pentru susținerea contribuabililor care se confruntau cu lipsa lichidităților cu efecte asupra solvabilității și, în anumite cazuri, asupra supraviețuirii acestora.

Cele mai importante măsuri, luate în acest sens, au inclus: eșalonarea la plată simplificată; amânarea la plată; anularea dobânzilor și penalităților; limitarea temporară a măsurilor de executare silită;  accelerarea rambursărilor TVA pentru optimizarea fluxului de numerar al contribuabililor; simplificarea metodelor electronice de îndeplinire a obligațiilor fiscale etc.[18]

Dezvoltarea Call-center-ului existent prin mărirea capacității de primire a apelurilor de la 30 apeluri simultan la 90 apeluri simultan și prin creșterea semnificativă a numărului de operatori care vor răspunde solicitărilor a reușit să eficientizeze comunicarea cu agenții economic.

Ca urmare a pandemiei, procesul de digitalizare a Agenției a fost un punct forte al ANAF, astfel, în cursul anului 2020 au fost operaționalizate și au devenit funcționale următoarele proiecte: sistemul de poprire electronică; simplificarea Fișei analitice pe plătitor în cazul persoanelor juridice; identificarea vizuală on-line, în vederea înrolării de la distanță în SPV; programarea online pentru asistență a contribuabililor la sediul unităților fiscale; interconectarea SPV cu portalul ghișeul.ro în vederea facilitării efectuării plăților.[19]

Pentru perioada 2021-2024, principalul obiectiv al Agenției este reprezentat de transformarea instituției într-o organizație inovativă și care să răspundă provocărilor mediului extern. Astfel, la începutul anului 2021 la nivelul ANAF se află în implementare 18 proiecte semnificative, dintre care șapte sunt în curs de implementare avansată:

SAF-T (Standard Audit File for Taxation) – transferul electronic de date contabile și financiare de la companii către administrația fiscală;

– TRAFIC CONTROL – Sistemul informatic de monitorizare a tranzacțiilor intracomunitare de bunuri;

– extinderea serviciilor electronice disponibile pe portalul ANAF;

– sistemul informatic NOES (Nivelul Operativ al Executării Silite);

– sistemul informatic One Stop Shop (OSS_RO) – pachetul TVA privind comerțul electronic;

– extinderea sistemului informatic necesar realizării schimbului de informații fiscale între statele membre UE;

– optimizarea sistemului informatic – VIES_RO – realizarea schimbului de informații privind livrările intracomunitare.[20]

Concluzionând, un sistem unitar de evaluare va conduce la îmbunătățirea analizei de risc și a capacității de reacție a ANAF, de la inițierea unor campanii de informare țintite, până la selectarea tematicilor de control în funcție de riscul fiscal asociat.

Pachetul dedicat colectării masive de date, prin implementarea sistemelor SAF-T, desk-audit, interconectarea caselor de marcat și factura electronică, precum și interoperabilitatea bazelor de date, vor conduce la furnizarea de date fiscale consistente către sistemul de analiză de risc, activitate care va conduce la diminuarea evaziunii fiscale și la creșterea veniturilor colectate ca pondere în PIB.[21]

CAPITOLUL al II-lea
COOPERAREA OLAF CU ANAF

SECȚIUNEA I
EVAZIUNEA FISCALĂ

Una dintre cele mai răspândite infracțiuni economice, evaziunea fiscală este întâlnită atât pe plan național, cât și internațional.

Legea română în vigoare nu mai definește ca legea anterioară (Legea nr. 87/1994) noțiunea de evaziune fiscală, în paginile următoare, vom prezenta câteva aspecte legate de semnificația evaziunii fiscale, conform noii legislații.

2.1. Ce este evaziunea fiscală

Legea evaziunii fiscale prevede faptul că orice sustragere a contribuabililor, persoane fizice sau juridice, de la plata impozitelor și taxelor cu ajutorul denaturării informațiilor raportate către autoritățile fiscale reprezintă un act infracțional. Astfel, contribuabilul se sustrage prevederilor legale și speculează viciile legislative, evitând plata impozitelor.[22]

Acest fenomen negativ, caracteristic economiei de piață, afectează nu doar mediul de afaceri, ci și bugetul statului, motiv pentru care agenții economici ar trebui să folosească un soft de contabilitate și financiar care să îi ajute cu facturarea electronică, în felul acesta asigurându-se legalitatea afacerii lor.

Din practica economică s-a demonstrat, că și statul poate incita la evaziune fiscală, fie în scop pozitiv, pentru a stimula formarea capitalului, fie în scop negativ, atunci când sprijină anumite grupuri de interese.

Există mai multe tipuri de evaziune fiscală, dar două sunt de reținut:

– Evaziune fiscală legală, apare atunci când fie legea este lacunară, fie când există inadvertențe și se manifestă prin acordarea unor facilități fiscale sau a unor scutiri temporare prin neimpozitarea veniturilor din depozite bancare sau prin impunerea taxelor pe bază de norme de venit;

– Evaziune fiscală frauduloasă, apare atunci când rapoartele sunt modificate în mod intenționat de către antreprenor/companie și se manifestă prin întocmirea declarațiilor de impunere false, ținerea unor registre contabile nereale, întocmirea documentelor de plată fictive, distrugere voită a unor documente legate de listarea mărfurilor sau prin modificarea nejustificată a cheltuielilor de transport, a prețurilor de aprovizionare și așa mai departe.

Formele de evaziune fiscală cele mai uzitate sunt:

– Evaziunea pe baza TVA

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, taxa pe valoarea adăugată (TVA) a devenit forma modernă de impozit pe consum în întreaga lume, cu excepția notabilă a Statelor Unite. Producătorii care colectează TVA de la consumatori pot face evaziune fiscală prin raportarea unei cantități a vânzărilor mai mică decât în realitate. SUA nu are niciun fel de impozit global pe consum la nivel federal, și în prezent niciun stat nu colectează TVA; majoritatea statelor din SUA colectează taxe de vânzări (eng. sales tax). Canada utilizează TVA atât la nivel federal cât și la nivel provincial; unele provincii au o singură taxă care le combină pe cele două.[23]

Specialiștii consideră că, cea mai gravă formă pe care o poate îmbrăca evaziunea fiscală este cea legată de sfera TVA, dar, deoarece, cazurile de evaziune fiscală sunt diferite și pedepsele vor fi diferite, în funcție de context:

– în cazul în care antreprenorul refuză, fără să aibă motive întemeiate, să prezinte totalitatea bonurilor și documentelor solicitate către organele competente, în termen de 15 zile de la somație, riscă închisoare între unu și șase ani. Aceeași sancțiune se aplică și celor care împiedică sub orice formă accesul organelor competente în incinte, sedii, terenuri etc. în scopul efectuării verificărilor financiare/fiscale în condițiile prevăzute legal;

– în cazul în care antreprenorul alterează, distruge sau ascunde acte contabile, memorii de la aparatele de taxat/de marcat electronice sau orice alte mijloace de stocare a datelor, riscă închisoare între doi și opt ani plus interzicerea anumitor drepturi;

– în cazul în care antreprenorul pune în circulație fără drept sau falsifică anumite documente cu regim special, documente utilizate în domeniul fiscal, riscă pedeapsa cu închisoarea între unu și cinci ani. Pedeapsa poate fi însoțită și de interzicerea altor drepturi;

– în cazul în care antreprenorul omite, parțial sau integral, să menționeze în documentele contabile operațiuni comerciale care s-au desfășurat, dar și venituri care au fost realizate, riscă între doi și opt ani de închisoare;

– în cazul în care antreprenorul tipărește, folosește, deține sau pune în circulație cu bună știință banderole, timbre sau formulare tipizate care sunt utilizate în domeniul fiscal și sunt falsificate, riscă închisoare între doi și șapte ani precum și interzicerea anumitor drepturi.[24]

– Evaziunea de taxe vamale

Importatorii se sustrag taxelor vamale prin facturarea incompletă a produselor sau declararea incorectă a cantității sau a descrierii produselor, deoarece, taxele vamale reprezintă o sursă importantă de venituri în țările în curs de dezvoltare.[25]

– Contrabandă

Contrabanda reprezintă importul sau exportul de produse străine prin mijloace ilegale și este folosită pentru evaziunea totală a taxelor vamale, precum și pentru importul de contrabandă.

Este clar că un contrabandist nu trebuie să plătească nicio taxă vamală, deoarece produsele de contrabandă nu sunt direcționate prin punctele vamale și prin urmare nu sunt supuse la plata taxelor și impozitelor și în felul acesta piața neagră este alimentată cu produse în defavoarea economiilor naționale.

Clienții preferă mărfuri mai ieftine și preferă să-și satisfacă anumite plăceri, cumpărând de la contrabandiști, fără să înțeleagă, că pe de o parte se supun riscului unor produse contrafăcute iar pe de altă parte, devin complici la evaziunea fiscală, fiind clienți ai pieței negre.

2.2. Efectele evaziunii fiscale

Pe lângă crearea unui prejudiciu moral consumatorilor cinstiți, evaziunea fiscală reprezintă un nod central în cadrul analizei economice a oricărui stat, deoarece creează prejudicii financiare majore.

Nerecuperarea fondurilor de către stat, pentru a fi utilizate în cheltuielile publice, poate duce la crearea datoriei publice, iar pentru a recupera datoria publică, statul, dacă nu poate, așa cum se întâmplă adesea, să recupereze integral fondurile din evaziune, este, în consecință, obligat să reducă cheltuielile publice cu reduceri la finanțarea administrației publice și, în consecință, posibila scădere a calității serviciilor publice oferite și/sau la creștere de impozitare, pe termen scurt, dar pe termen lung, pe lângă eventualele deservicii publice, impozitarea mai mare poate duce la o scădere a veniturilor consumatorilor, cu o scădere a consumului și, prin urmare, o scădere suplimentară a creșterii economice.[26]

Înăsprirea impozitării va conduce la dezavantajarea activității antreprenorilor, precum și la limitarea activității normale de consum a consumatorilor, determinând astfel un cerc vicios, care va împinge din ce în ce mai mulți contribuabili la evaziune, înrăutățind și mai mult situația.

Concluzionând, efectele evaziunii fiscale nu sunt doar condamnabile din punct de vedere economic, ci și moral, astfel: are loc o reducere a veniturilor și resurselor statului pentru cetățeni, în consecință: calitatea serviciilor publice și a administrației publice se reduce din cauza scăderii cheltuielilor iar statul trebuie să limiteze resursele pentru cheltuielile publice precum sănătatea, educația, transportul, infrastructură, ajungându-se la o situație de risc, prin mărirea nivelului de impozitare asupra contribuabililor pentru a încerca recuperarea fondurilor pierdute se va încuraja ți mai mult evaziunea fiscală.

Specialiștii, consideră că, pe lângă aceste efecte directe, pot fi luați în considerare câțiva factori etici secundari:

– se creează situații de concurență neloială între operatorii economici care plătesc impozite și cei care se sustrag din a plăti, cu efect de domino asupra tuturor subiecților economici interesați;

– nu toți cetățenii pot evada impozitele cu aceeași ușurință, acest lucru fiind mai ușor pentru lucrătorii independenți decât pentru angajați;

În caz de evaziune fiscală, nu contează suma, pedeapsa poate include și alte sancțiuni, în funcție de prejudiciul produs, spre exemplu, în cazul în care prejudiciul va depăși 100.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, inculpatul riscă o pedeapsă cu închisoare cuprinsă între șapte și 13 ani, iar în cazul în care prejudiciul depășește 500.000 de euro, în echivalentul monedei naționale, inculpatul riscă o pedeapsă cu închisoarea între nouă și 15 ani. Pedeapsa poate fi redusă la jumătate dacă inculpatul va acoperi integral prevederile părții civile până la primul termen de judecată, excepție constituie cazurile în care inculpatul este recidivist și a mai săvârșit altă infracțiune similară într-un interval de cinci ani.[27]

2.3. Complicitate la evaziune

Evaziunea fiscală, fie ea condamnată public sau oficial, este un fenomen acceptat in momentul unei solicitări explicite, deoarece este foarte convenabil pentru plătitor, astfel în lumea liber profesioniștilor, unde TVA-ul nu este inclus in preț, amploarea evaziunii fiscale este mult mai mare, iar, în multe cazuri, clientul este cel care, de cele mai multe ori, nu dorește un document fiscal, conștient că astfel costurile pot fi mai mici. Clientul devine astfel, pasibil de complicitate la evaziune, deoarece din interese personale, încurajează agentul economic la evaziune fiscală, prin refuzarea bonului fiscal și deci, automat, serviciul nu poate fi demonstrat că a fost prestat, deci statul nu poate impozita suma plătită de client.

În ceea ce privește declarațiile fiscale se poate observa că, în afară de angajații care au impozite reținute la sursă și venitul realizat documentat de angajator, în teorie toți contribuabilii pot efectua operațiuni de evaziune, acționând asupra altor venituri.[28]

În serviciile medicale, renovarea clădirilor etc., amploarea acestui fenomen este redusă, comparativ cu alte sectoare, deoarece cheltuielile trebuie demonstrate, dar există domeniul meditațiilor, amenajărilor interioare, reparații, unde clienții preferă să nu primească bonul, pentru a-și reduce cheltuielile și deși evaziunea fiscală nu este legală, este un fenomen popular deoarece are foarte multe avantaje economice pentru consumator.

Considerăm că, deși evaziunea fiscală este un fenomen deplorabil, este și adevărat că acesta se bucură de o anumită susținere în condițiile în care consumatorul are avantaje economice considerabile în a nu solicita factura fiscală.

Astfel, metodele de evaziune pot varia în funcție de tipurile de contribuabili, prima tipologie include „marii contribuabili”, cei care au o cifră de afaceri, venituri și remunerații care depășesc 100.000.000 de euro, iar acest tip include subcategoria „societăți mai mari”, societăți care în anul fiscal considerat au o cifră de afaceri sau venituri de cel puțin 150.000.000 de euro, cel de-al doilea tip include „contribuabilii mijlocii”, subiecți cu o cifră de afaceri sau un venit sau o remunerație cuprinsă între 5.164.568,99 EUR și 100.000.000 EUR.

Sunt considerați astfel, „contribuabili minori” subiecții cu cifra de afaceri sau venituri sau remunerații în valoare care nu depășește 5.164.568,99 euro.[29]

2.4. Metode de măsurare a evaziunii fiscale

Potrivit experților, evaziunea fiscală poate fi măsurate prin diferite metode:

– audit fiscal: constă in audit-ul si evaluarea fiscală unui consumator aleatoriu, bazat pe declarațiile fiscale si a evaluărilor din anii precedenți;

– interviuri model: interviuri pe un model aleatoriu de consumatori pentru a le afla comportamentul și moralitatea lor fiscală;

– metoda martorilor: constă in interviuri cu persoane care, datorită poziției și experienței profesionale, dețin informații despre consumatorul analizat;

– utilizarea datelor din activitatea de supraveghere a afacerilor desfășurată de Agenția Națională de Administrare Fiscală(ANAF).[30]

Problema evaziunii fiscale este un subiect important în dezbaterea politică datorită multiplelor efecte negative asupra economiei unei țări.

Astfel, când evaziunea este redusă, impozitele pot fi reduse pentru toți contribuabilii, cu beneficii pentru societate în ceea ce privește consumul și investițiile în favoarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Susținătorii acestei poziții consideră, așadar, că sunt necesare eforturi mai mari din partea statului pentru a viza evazatorii fiscali prin creșterea controlului și prin înăsprirea amenzii pentru evaziunea fiscală ca măsură descurajatoare și represivă.

Prin reducerea cotelor, s-ar obține o extindere a bazei de impozitare, întrucât consumatorii, nevoiți să plătească impozite reduse, ar fi mai puțin dispuși să își asume riscuri legate de încălcarea legii și plătirea amenzilor.

Se consideră că, o metodă eficientă, de reducere a evaziunii fiscale este impunerea unui număr maxim pentru plățile în numerar, dar lupta împotriva evaziunii fiscale prin limitarea utilizării numerarului nu este eficientă în cazul în care părțile convin asupra unei tranzacții fără a se emite document fiscal sau doar un document fiscal emis pentru o sumă parțială.

2.5. Cazuri de evaziune fiscală în România

În România, prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată prin Legea nr. 50 din 14.03.2013, se consideră că refuzul de a prezenta documentele în ceea ce privește contabilitatea se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.

În anul 2013, evaziunea fiscală s-a cifrat la aproximativ 16% din PIB, adică peste 100 de miliarde de lei, iar în anul 2014, Radu Timiș, vicepreședintele Asociației Române a Cărnii și președintele Cris-Tim, a declarat că la nivelul României există o evaziune fiscală de circa 13 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 75% din TVA-ul care ar trebui încasat.[31]

Studiind această problematică, am identificat, unele dintre cele mai cunoscute cazuri de evaziune fiscală din Romania, pe care le prezentăm, în paginile ce urmează:

Dosarul „Loteria I”

Dosarul Loteria I a fost un scandal de evaziune fiscală din România care l-a avut în centru pe omul de afaceri George Copos, astfel, în vara anului 2004, Loteria Națională a cumpărat un pachet de 38 de spații comerciale, indirect, de la compania Ana Electronic a lui George Copos. Tranzacția s-a realizat prin trei intermediari, două persoane fizice, Ion Matei și Nicolae Ghinea și o firmă, Rom Tour GM Impex SRL.

Cei trei intermediari au cumpărat de la George Copos la un preț foarte mic și au revândut apoi Loteriei, după doar câteva săptămâni, la un preț de 10-12 ori mai mare. Afaceristul experimentat, Copos a ales această metodă de a vinde cele 38 de clădiri Loteriei deoarece persoanele fizice sunt scutite de impozit în cazul tranzacțiilor imobiliare, iar cealaltă persoană juridică era o microîntreprindere, care a plătit impozitul legal specific IMM-urilor, de doar 1,5%, în loc de 25% cât ar fi trebuit să plătească Ana Electronic dacă ar fi vândut direct Loteriei.

În realitate, Loteria Română a plătit 5,2 milioane de euro pentru cele 38 de spații unor intermediari care au legătură directă cu George Copos și dacă acesta ar fi vândut spațiile Loteriei direct prin firma sa, el ar fi trebuit să plătească un impozit de peste un milion de euro. Prin vânzarea prin intermediari, Copos a plătit doar 1,5% din suma tranzacției, adică 78.000 de euro. Cele 38 de spații comerciale au fost obținute de Ana Electronic prin preluarea societății Fast Service Electronica SA București, preluare care a fost de asemenea contestată, făcând obiectul dosarului Loteria II.[32]

Dosarul Transferurilor

Dosarul Transferurilor este un scandal de corupție din România, în perioada 2007-2014, prin care mai mulți șefi de cluburi de fotbal sau impresari declarau sume de transfer mai mici decât cele reale, păstrând banii pentru ei și plătind un impozit mai mic decât cel cuvenit. Activitățile se desfășurau prin companii off-shore din străinătate.

Astfel s-a ajuns la acuzația, că, prin intermediul unor tranzacții ilegale, în perioada 1999-2005 au produs statului un prejudiciu de 1,5 milioane de dolari și un prejudiciu de peste 10 milioane de dolari cluburilor de fotbal din Liga 1.[33]

Dosarul „Loteria II”

Dosarul Loteria II a fost un scandal public, ce continua Loteria I, în care fostul vicepremier și om de afaceri George Copos, fostul ministru al Comunicațiilor Sorin Pantiș și Camelia Voiculescu au fost trimiși în judecată de Direcția Națională Anticorupție (DNA), pentru manipularea pieței de capital.

Astfel, la data de 29 decembrie 2008, procurorii Direcției Naționale Anticorupție i-au trimis în judecată pe cei trei – alături de alte zece persoane – fiind acuzați de manipulare a pieței de capital, după ce o societate a lui Copos a creat un prejudiciu de 600.000 de dolari Fondului Proprietății de Stat.[34]

2.6. Activitatea de cooperare internațională în context pandemic

Pe parcursul anului 2020, ca urmare a pandemiei care afectase la nivel global lumea afacerilor,  au fost desfășurate activități din sfera relațiilor internaționale, în vederea întăririi cooperării internaționale, care au contribuit la realizarea obiectivelor strategice ale ANAF, printre care amintim:

– organizarea și participarea la misiunea de asistență tehnică și schimb de bune practici privind administrarea veniturilor cu organizații internaționale de specialitate, domeniile vizate fiind, gestionarea marilor contribuabili, managementul riscului, înregistrarea contribuabililor și serviciile acordate contribuabililor, standardele minime ale Proiectului BEPS (de combatere a erodării bazelor de impozitare și a transferului profiturilor), precum și managementul arieratelor și digitalizarea administrației fiscale;

– participarea Președintelui A.N.A.F. la cea de-a XXIV-a Adunare Generală a Organizației Intra-Europene a Administraţiilor Fiscale (IOTA), sub forma unui eveniment digital, în perioada 24 – 25.06.2020, în cadrul căreia au avut loc alegeri pentru Consiliul Executiv al organizației pentru perioada 2020/2021. Conform votului și deciziei Adunării Generale, România – prin A.N.A.F. a devenit membră a Consiliului Executiv alături de administrațiile fiscale din Austria, Belgia, Elveția, Franța, Grecia (în calitate de președinte al organizației), Italia, Ungaria și Suedia;

– participarea conducerii A.N.A.F. la reuniunea anuală a Grupului Băncii Mondiale și FMI, în perioada 16 – 21 octombrie 2020, în format videoconferință;

– participarea la lucrările Cadrului Inclusiv BEPS și la reuniunea bilaterală cu Comisia Europeană (ambele online) în ceea ce privește impozitarea economiei digitale, impactul economic al opțiunilor de reformă fiscală privind impozitarea companiilor, respectiv Pilonul 1 și 2 din cadrul proiectului Cadrul inclusiv BEPS-OCDE;

– participarea la reuniunile organizate sub egida OCDE: Inclusive Framework, FHTP Forum, FTA MAP Forum;

– realizarea demersurilor referitoare la BREXIT pentru asigurarea, la nivelul A.N.A.F., a implementării corespunzătoare a măsurilor necesare în contextul finalizării perioadei de tranziție la data de 31 decembrie 2020.

Aprecierea A.N.A.F. la nivel european, este demonstrată de acceptarea în anul 2020 ca membră a Consiliului Executiv al Organizației Intra-europene a Administrațiilor Fiscale (IOTA), rol care determină Agenția să performeze la cele mai înalte standarde internaționale și să-și atingă obiectivele față de contribuabili în mod transparent, corect și prompt și să asigure resursele necesare funcționării Statului Român.

A.N.A.F. a continuat activitatea de implementare a proiectelor pentru care au fost semnate contractele de finanțare și, în contextul pandemiei, și-a adaptat participarea la programele de dezvoltare finanțate internațional, încât să se asigure atingerea obiectivelor strategice sau specifice asumate.

În acest sens amintim câteva dintre proiectele derulate în această perioadă:

– “Proiectul pentru extinderea și îmbunătățirea tehnicilor de control electronic și implementarea „standard audit file for tax” (SAF-T) SIPOCA 604;

– proiectul “Îmbunătățirea sistemului de monitorizare a tranzacțiilor intracomunitare” SIPOCA 702, al cărui obiectiv general îl reprezintă consolidarea capacității A.N.A.F. de optimizare a proceselor decizionale orientate către cetățeni și mediul de afaceri, prin dezvoltarea și introducerea unui sistem informatic de monitorizare a tranzacțiilor intracomunitare;

– “Reabilitarea și modernizarea birourilor vamale de frontieră de la granița România-Moldova, respectiv birourile vamale Albița-Leușeni, Sculeni-Sculeni și Giurgiulești”, proiect finanțat prin Programul Operațional Comun România – Republica Moldova 2014 – 2020;

– „Creșterea capacității administrative a M.F.P. și a instituțiilor subordonate în vederea îmbunătățirii interacțiunii cetățenilor și mediului de afaceri pentru obținerea de documente din arhiva instituției” – cod SIPOCA 737;

– „Creșterea capacității administrative a M.F.P. și a instituțiilor subordonate în vederea îmbunătățirii interacțiunii cetățenilor și mediului de afaceri pentru obținerea de servicii electronice extinse prin portalul A.N.A.F.” – cod SIPOCA 739.

– „Îmbunătăţirea activităţii de administrare a marilor contribuabili, ca premiză pentru eficientizarea procesului de colectare a veniturilor”, proiect realizat în cadrul DGAMC cu sprijinul reprezentanților Administrației fiscale din Austria prin AED (Agency for Economic Cooperation and Development),

– „Îmbunătăţirea controlului comerţului electronic”, proiect realizat în cadrul DGAF și finalizat prin înființarea Direcției Comerțului Electronic. De asemenea, în cadrul PSRS, au fost demarate alte două proiecte, respectiv: ”Creșterea capacității de management strategic a A.N.A.F.” – 19 RO și ”Dezvoltarea de instrumente pentru creșterea conformării în domeniul impozitului pe venit al persoanelor fizice din România”;

– RO 39 ”Identificarea celor mai bune practici, îmbunătățirea legislației fiscale și consolidarea capacității în domeniul prețurilor de transfer în România”;

– ”Implementarea unor noi abordări și instrumente pentru îmbunătățirea conformității fiscale a marilor contribuabili din România”. [35]

Toate aceste proiecte au demonstrat dorința ANAF de a colabora cu structurile similare din Europa din dorința de a stopa fenomenul evaziunii fiscale.

În paginile următoare vom prezenta un studiu de caz privitor la Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022, pentru a înțelege mai bine, importanța proiectelor de colaborare ANAF – OLAF, în anii 2020-2021.

SECȚIUNEA a II-a
STUDIU DE CAZ
Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ 2022

2.1. Legislația privind Lupta împotriva fraudei

Lupta împotriva fraudei își are temeiul juridic în articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care înlocuiește articolul 280 din Tratatul CE.

Prezentăm mai jos, câteva din articolele privitoare la Cooperarea Departamentului cu OLAF, conform Regulamentului de organizare și funcționare al Departamentului pentru lupta antifraudă – DLAF din 20.07.2011:

”Art. 23. –

(1) Departamentul cooperează cu OLAF, în calitate de instituție națională de contact și de coordonator național al luptei antifraudă.

(2) Pentru îndeplinirea atribuției prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile Legii, prezentei hotărâri şi ale legislației europene în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Art. 24. –

(1) Departamentul participă la Reuniunea anuală a șefilor serviciilor de coordonare a luptei antifraudă din statele membre ale Uniunii Europene, la reuniunile Comitetului Consultativ pentru Coordonarea Luptei Antifraudă – COCOLAF și ale subgrupurilor de lucru sau la alte întâlniri de lucru.

(2) Departamentul este membru în cadrul Rețelei comunicatorilor antifraudă a OLAF și asigură reprezentarea la reuniunile acesteia.

Art. 25. Departamentul primește sesizările OLAF cu privire la posibile nereguli, fraude sau alte activități ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, efectuează, după caz, acțiunile de control corespunzătoare, pune la dispoziția OLAF nota de control și, la cerere, orice alte date și informații în legătură cu acțiunea respectivă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 26. –

(1) Reprezentanții Departamentului pot desfășura acțiuni comune de control cu reprezentanții OLAF sau pot beneficia de asistență tehnică acordată de reprezentanții OLAF, aceștia având acces la toate datele și informațiile, în condițiile legii.

(2) În cazul desfășurării unor controale comune, Departamentul întocmește propria notă de control.

(3) Departamentul asigură, la cerere, sprijin operațional sau acordă asistență tehnică reprezentanților OLAF care desfășoară verificări în România. În această situație, reprezentanții Departamentului se vor prezenta în baza legitimațiilor de serviciu.

(4) Departamentul poate solicita asistență tehnică din partea OLAF, atunci când este necesar la nivel operațional ori în vederea obținerii de informații necesare desfășurării verificărilor preliminare sau a acțiunilor de control inițiate.

(5) Reprezentanții Departamentului pot solicita OLAF efectuarea unor investigații în afara teritoriului României, printr-o adresă oficială în care se vor preciza expres aspectele care necesită verificare.

(6) În urma solicitării scrise a OLAF, reprezentanții Departamentului pot asista la investigațiile efectuate de OLAF în afara României.

(7) Reprezentanții Departamentului facilitează solicitările de asistență tehnică adresate OLAF de către instituțiile sau autoritățile naționale.

Art. 27. –

(1) În cazul în care, în baza Regulamentului (CE) nr. 1.073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF), acesta transmite Departamentului informații obținute în cursul investigațiilor externe care nu s-au finalizat prin raportul final de control, Departamentul declanșează, după caz, propria acțiune de control.

(2) În cazul în care, în baza Regulamentului (CE) nr. 1.073/1999, acesta transmite Departamentului raportul final de control, care conține indicii de fraudă, Departamentul sesizează parchetul competent, în baza raportului OLAF.

Art. 28. Reprezentanții Departamentului pun la dispoziția și la solicitarea OLAF toate informațiile și documentele relevante referitoare la: existența unor suspiciuni privind nereguli, fraude și alte activități ilicite ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, operatorii economici sau persoanele fizice care au legătură cu obținerea, derularea și utilizarea fondurilor europene, proiectele ori programele de finanțare, evoluția cazurilor controlate de Departament sau orice alte informații solicitate, în condițiile legii.

Art. 29. –

(1) Departamentul transmite informații, la solicitarea OLAF, cu privire la stadiul cercetărilor în dosarele penale în care au fost identificate suspiciuni privind săvârșirea infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor legale.

(2) Departamentul pune la dispoziție, la solicitarea OLAF, copii ale rechizitoriilor parchetelor şi ale hotărârilor instanțelor judecătorești din cauzele privind infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și alte documente solicitate, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 30. –

(1) Departamentul asigură, coordonează și monitorizează raportarea neregulilor între instituțiile naționale și Comisia Europeană, în conformitate cu prevederile legislației europene și naționale.

(2) Departamentul oferă informațiile și clarificările necesare în materia raportării neregulilor, la solicitarea OLAF, și asigură transmiterea informațiilor primite de la OLAF către entitățile implicate în raportarea neregulilor.

(3) Departamentul facilitează schimbul de informații între autoritățile și instituțiile naționale și Comisia Europeană privind raportarea trimestrială a neregulilor.

Art. 31. –

(1) Departamentul oferă informațiile și clarificările necesare privind legislația națională aplicabilă în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, la solicitarea OLAF.

(2) Departamentul elaborează și desfășoară, în colaborare cu OLAF, programe și module de pregătire profesională specifice protecției intereselor financiare ale Uniunii Europe.”[36]

După cum se observă din lecturarea acestui fragment din Regulamentului de organizare și funcționare al Departamentului pentru lupta antifraudă – DLAF din 20.07.2011, există o multitudine de aspecte de colaborare între instituția românească și cea europeană.

Considerăm că o analiză atentă asupra Raportului de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022, ne va oferi o imagine mai clară asupra acestui aspect.

2.2. Colaborarea dintre instituții, un pas înainte în stoparea fenomenului evaziunii

O privire de ansamblu asupra fenomenului evaziunii, prin prisma acțiunilor de control efectuate, ca urmare a analizelor de risc, bazate pe mecanismele contabile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale, poate servi drept bază pentru îmbunătățirea investigațiilor ANAF și, în special, a controalelor antifraudă efectuate pe linia descoperirii și combaterii evaziunii fiscale.[37]

Din acest motiv, considerăm că, un control fiscal reușit depinde de maniera în care inspectorii fiscali abordează tactic palierele de semnalizare ale mecanismului identificării evaziunii fiscale, prin informațiile financiar contabile analizate.

Considerăm că eficiența acțiunilor de control este influențată atât de nivelul de pregătire a organelor de control, de complexitatea fenomenului de evaziune, precum și de modul în care sunt direcționate aceste acțiuni, respectiv identificarea fenomenului de evaziune în segmentul în care produc cele mai mari prejudicii bugetului de stat. Astfel, eficiența direcționării acțiunilor de control, se poate realiza printr-o analiză simplă a

impozitului pe consumul de TVA, comparând astfel partea din TVA pe care statul se așteaptă să o încaseze într-o anumită perioadă de timp cu TVA-ul care nu este colectat efectiv (care nu se reflectă în conturile de trezorerie) rezultând astfel acea parte din TVA care este denumită TVA Gap și care afectează economia în general.[38]

Identificarea evaziunii fiscale în faza de planificare a auditurilor fiscale, regândirea modelelor economice și matematice pentru evidențierea și cuantificarea evaziunii, îmbunătățirea relațiilor fiscale apărute între stat și contribuabili, măsurile necesare pentru creșterea eficienței inspecției fiscale etc., reprezintă soluții cu aplicabilitate practică în sistemul fiscal românesc, luând ca model, activitățile din UE.

Așa cum am prezentat în paginile anterioare, cercetarea noastră a identificat diferite metode de evaziune fiscală legală și ilegală, punând accent astfel, pe dimensiunile fundamentale ale acestui fenomen. În acest context, s-a dezvăluit necesitatea consolidării acțiunilor de control fiscal, în principal la nivelul impozitelor indirecte, pentru a dezvolta un sistem mai eficient de colectare a veniturilor la bugetul de stat, prin colaborarea cu OLAF.

În acest context, considerăm că pentru măsurarea eficientă a acestui fenomen este obligatoriu cunoașterea temeinică și înțelegerea lui, iar pentru identificarea determinanților și evaluarea consecințelor se impune reunirea teoriei cu practica, în sensul dezvoltării unor

metode/instrumente, care ar putea cuantifica evaziunea fiscală cu mai multă precizie.

Astfel, am abordat ideea realizării unui studiu empiric în vederea identificări mecanismelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale în cadrul entităților economice din România și din Europa prin colaborarea ANAF cu OLAF.

În acest sens am considerat că luând ca studiu de caz Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022, acesta ar fi cel mai indicat să ne furnizeze informații privind evaziunea fiscală la nivel național, dar și o imagine a importanței colaborării ANAF cu OLAF.

2.2.1. Perspective ale cercetării

Cercetarea într-un domeniu de interes, așa cum este în cazul nostru rolul colaborării dintre ANAF și OLAF în prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, implică și o serie de perspective ale cercetării precum:

– analiza conceptului de evaziune fiscală la nivel internațional;

– analizarea evoluției armonizării standardelor și reglementărilor legislative la nivel internațional;

– consolidarea politicilor naționale și a cadrului legislativ național privind protecția intereselor financiare ale UE în România

Studiind Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022, am identificat opinii legale privind protecția intereselor financiare ale UE în România și modalitatea de aplicare a legislației din domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Astfel, prin Planul Anual de Lucru al Guvernului – PALG – DLAF raportează periodic, către Departamentul pentru Relația cu Parlamentul și Secretariatului General al Guvernului prioritățile sale legislative, aferente perioadei în curs, precum și alte propuneri legislative care pot fi incluse în demersurile legiuitorului.

DLAF monitorizează evoluția în Parlamentul României a propunerilor legislative sau a examinării parlamentare a documentelor Uniunii Europene, ce se circumscriu domeniului său de interes și prezintă puncte de vedere, emise în cadrul consultării preliminare interinstituționale, la solicitarea instituțiilor inițiatoare, referitoare la propuneri de acte normative care vizează, de exemplu:

– cadrul de gestionare financiară și control a fondurilor europene pentru perioada de programare 2021-2027 alocate României;

– cadrul instituțional și financiar de gestionare și control a fondurilor europene în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență;

– măsuri privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal;

– gestionarea fondurilor europene nerambursabile destinate dezvoltării regionale, gestionarea financiară a fondurilor europene dedicate Afacerilor Interne alocate României pentru perioada de programare 2021-2027,

– prezentarea unor măsuri necesare în vederea implementării Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane etc.[39]

În urma analizei asupra Raportului, am observat că Direcția afaceri juridice a monitorizat, analizat și evaluat tendințele generale în materie de prevenire a fraudei cuprinse în documentele instituțiilor europene sau naționale, în vederea adaptării răspunsului instituțional la cerințele europene și naționale.

DLAF, în calitate de beneficiar al fondurilor UE prin POAT 2014 – 2020, a participat la o serie de sondaje on-line demarate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în vederea evaluării POAT 2014 – 2020 și a capacității administrative a beneficiarilor FESI.

În anul 2022, reuniunile au fost organizate în format fizic, iar DLAF a asigurat participarea la toate reuniunile GAF, astfel în perioada de raportare, Direcția afaceri juridice a gestionat dosare de afaceri europene referitoare, de exemplu, la: investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și cooperarea cu Parchetul European, programul UE de luptă antifraudă.

2.2.2. Protocoale de colaborare

În anul 2022, în calitate de coordonator național al luptei antifraudă, DLAF a încheiat protocoale de colaborare cu Ministerul Sănătății, Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP), Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (MTI) și cu cele opt Agenții pentru Dezvoltare Regională pentru proiectele gestionate de către acestea, în calitate de autoritate de management pentru perioada de programare 2021-2027.

DLAF a actualizat protocolul de cooperare încheiat cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, pentru proiectele derulate prin Mecanismul de Redresare și Reziliență, pentru care MIPE îndeplinește calitatea de coordonator național, de asemenea, DLAF a continuat colaborarea interinstituțională în scopul îndeplinirii funcțiilor și atribuțiilor specifice, prin încheierea unor Protocoale de colaborare cu Corpul de control al Prim ministrului și Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

În vederea asigurării celor interesați a unei educații și a unei formări profesionale specializate în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin programe specifice, în anul 2022, DLAF a continuat colaborarea cu mediul academic românesc, fiind încheiat un nou Protocol de colaborare cu Universitatea ”Nicolae Titulescu” din București.[40]

De asemenea, este importantă, implicarea DLAF în evenimente naționale în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și în domenii conexe care asigură suportul pentru realizarea funcțiilor și obiectivelor instituționale ale Departamentului, ca mijloc de formare profesională antifraudă.

2.3. Controale finalizate în 2022 în colaborare cu OLAF

Conform Raportului studiat, din cele 169 acțiuni de control finalizate în anul 2022, în 66 s-au constatat indicii privind săvârșirea unor fraude care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, în 79 nu s-au confirmat faptele sesizate, în 15 s-au constatat nereguli în implementare, iar în 9 cazuri nu s-au mai impus verificări suplimentare, acestea fiind închise, întrucât pe parcursul verificărilor.

Pentru cele 66 acțiuni de control finalizate în anul 2022, în care s-au constatat indicii privind săvârșirea unor fraude care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, sursa sesizării a fost următoarea:

– Autorități de gestionare: 28;

– Direcția Națională Anticorupție: 21;

– Persoane fizice: 9;

– EPPO: 6;

– Sesizare din oficiu: 2.[41]

Grafic 1 Sursa sesizării pentru cele 66 acțiuni de control finalizate cu suspiciune de fraudă în anul 2022, conform Raportului de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022

Numărul acțiunilor de control finalizate cu suspiciune de fraudă pe parcursul anului 2022, ce fac referire la perioada de programare 2007 – 2013 este în scădere cu 55,26% față de 2020 și cu 56,26% față de 2021, iar numărul acțiunilor de control finalizate cu suspiciune de fraudă pe parcursul anului 2022, ce fac referire la perioada de programare 2014 – 2020 este în creștere cu 141,67% față de 2020 și cu 154,55% față de 2021.[42]

Conform prevederilor legale, în cazul identificării unor suspiciuni de fraudă sau nereguli, DLAF transmite actul de control autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în vederea luării măsurilor de remediere a deficiențelor semnalate și, după caz, a recuperării cheltuielilor neeligibile.

Din totalul numărului de lucrări de verificări preliminare desfășurate în 2022, 6 lucrări au avut la bază sesizări primite de la Parchetului European (EPPO), dintre care 5 lucrări au fost soluționate și au condus la deschiderea a 19 acțiuni de control. Cooperarea cu Oficiul European de Luptă Antifraudă România a consacrat, la nivel legislativ, modul de colaborare cu instituția europeană, dând astfel, eficacitate sporită prevederilor Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului Europei.[43]

În conformitate cu prevederile art. 23 – 31 din Regulamentul de organizare și funcționare al Departamentului pentru lupta antifraudă, aprobat prin HG nr. 738/2011, DLAF cooperează cu OLAF, în calitate de instituție națională de contact și de coordonator național al luptei antifraudă (AFCOS ROMÂNIA):

Cooperare prin acțiuni administrative:

– DLAF participă la reuniunile organizate de OLAF: Reuniunea anuală a șefilor serviciilor de coordonare a luptei antifraudă din statele membre ale Uniunii Europene, Rețeaua comunicatorilor antifraudă a OLAF, Comitetul Consultativ pentru Coordonarea Luptei Antifraudă – COCOLAF și sub-grupurile de lucru sau alte asemenea întâlniri de lucru;

– DLAF desfășoară, în colaborare cu OLAF, programe și module de pregătire profesională specifice protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Cooperare prin măsuri operaționale:

– Pe teritoriul României, reprezentanții DLAF și cei ai OLAF desfășoară acțiuni comune de control sau își acordă sprijin operațional/asistență tehnică în cadrul investigațiilor;

– În afara României, DLAF poate asista la investigațiile OLAF;

– Dacă OLAF transmite DLAF informații obținute în cursul investigațiilor externe care nu s-au finalizat prin raportul final de control, Departamentul declanșează, după caz, propria acțiune de control;

– Dacă OLAF transmite DLAF raportul final de control, care conține indicii de fraudă, Departamentul sesizează parchetul competent, în baza raportului OLAF.

– OLAF sesizează DLAF cu privire la posibile nereguli, fraude sau alte activități ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. 3.2. DLAF pune la dispoziția OLAF toate informațiile și documentele relevante referitoare la: existența unor suspiciuni privind nereguli, fraude și alte activități ilicite ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, operatorii economici sau persoanele fizice care au legătură cu obținerea, derularea și utilizarea fondurilor europene, proiectele sau programele de finanțare, evoluția cazurilor controlate de Departament sau orice alte informații solicitate, în condițiile legii.[44]

Concluzionând, DLAF transmite informații, la solicitarea OLAF, cu privire la stadiul cercetărilor în dosarele penale în care au fost identificate suspiciuni privind săvârșirea infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și pune la dispoziție copii ale rechizitoriilor parchetelor și ale hotărârilor instanțelor judecătorești din aceste cauze; facilitează solicitările de asistență tehnică adresate OLAF de către instituțiile sau autoritățile naționale și oferă OLAF informațiile și clarificările necesare privind legislația națională aplicabilă în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Astfel, cooperare pentru raportarea neregulilor DLAF asigură, coordonează și monitorizează raportarea neregulilor între instituțiile naționale și OLAF, oferind informațiile și clarificările necesare în acest sens și asigură transmiterea informațiilor primite de la OLAF către entitățile implicate în raportarea neregulilor. Toate aceste prevederi sunt răspunsul legislativ al statului membru față de calitatea OLAF de a asigura cooperarea între statele membre și Comisia Europeană pentru protejarea intereselor financiare ale UE, prevăzută la articolul 325 TFUE, și de a desfășura investigații administrative externe în vederea combaterii fraudei, corupției și a altor activități ilegale care dăunează bugetului european.

În majoritatea cazurilor, cooperarea operațională DLAF – OLAF a avut ca obiect acordarea de asistență tehnică reciprocă, care a constat în schimb de informații și date privind suspiciuni de nereguli sau fraude care afectează interesele financiare ale UE în România, precum și cele privind evoluția cazurilor controlate de DLAF sau stadiul cercetărilor penale, cu respectarea legii.

Conform prevederilor legale, în cazul identificării unor suspiciuni de fraudă sau nereguli, DLAF transmite actul de control autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în vederea luării măsurilor de remediere a deficiențelor semnalate și, după caz, a recuperării cheltuielilor neeligibile.

Astfel, în anul 2022, Departamentul pentru lupta antifraudă a transmis autorităților de gestionare a fondurilor europene sau altor autorități naționale și OLAF, un număr de 193 Note de control și 71 adrese de informare, astfel:

– DG POR: 41;
– Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură: 35;
– DG PECU: 25;
– Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: 22;
– Petenți: 19;
– ANPCDEFP: 11;
– DG PEC: 8;
– DG Pescuit: 7;
– DG CID: 5;
– AACC: 4;
– MIPE: 3;
– Persoane fizice și juridice: 3;
– DG PECA: 2;
– DG POIM: 2;
– DG CTE: 2;
– Altele: 4 (MAI DGA: 1; ANAF: 1; SICE: 1; DG CAI: 1);
– Oficiul European de Luptă Antifraudă: 71.

În anul 2022, valorificarea judiciară a activității DLAF s-a concretizat prin transmiterea către DNA/EPPO/alte parchete a unui număr de 133 Note de control, 66 procese verbale de sesizare a organelor de urmărire penală și 3 adrese de informare.

Graficul nr. 2. Valorificarea judiciară a notelor de control DLAF – comparație anii 2020, 2021 și 2022 – din Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022

În anul 2022, în calitate de instituție de contact în România, DLAF a centralizat și transmis către OLAF un număr de 2806 rapoarte aferente neregulilor (728 rapoarte inițiale, 1732 rapoarte de actualizare, 4 cazuri anulate, 338 cazuri închise și 4 cazuri redeschise), după cum urmează:

– 2215 rapoarte pentru nereguli identificate în cadrul instrumentelor de finanțare a Politicii Agricole Comune, în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei și ale Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 595/91 al Consiliului, dintre care: 544 rapoarte inițiale; 1509 rapoarte de actualizare,3 rapoarte care anulează nereguli transmise inițial; 159 rapoarte de închidere a cazurilor;

– 466 rapoarte pentru nereguli identificate în cadrul instrumentelor de finanțare a Politicii de Coeziune, în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2015/1970 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și ale Regulamentului (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului pentru Fondul European de Dezvoltare Regională, din care:166 rapoarte inițiale, 192 rapoarte de actualizare, 105 rapoarte de închidere a cazurilor de nereguli transmise în anii anteriori, 3 rapoarte de redeschidere a cazurilor de nereguli transmise în anii anteriori;

– 45 rapoarte pentru nereguli identificate în cadrul instrumentului de finanțare a Politicii Comune în domeniul Pescuitului, în conformitate cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2015/1970 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și ale Regulamentului (CE) nr. 498/2007 al Comisiei de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1249/2010 al Comisiei, cu modificările și completările ulterioare, dintre care:13 rapoarte inițiale; 26 rapoarte de actualizare; 6 rapoarte de închidere a cazurilor;

– 74 rapoarte pentru nereguli identificate în cadrul programului de preaderare PHARE, în conformitate cu prevederile memorandumurilor de finanțare PHARE, din care: 1 raport inițial; 5 rapoarte de actualizare; 1 raport care anulează nereguli transmise inițial; 67 rapoarte de închidere a cazurilor;

– 6 rapoarte pentru nereguli identificate în cadrul IPA, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 718/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1085/2006 al Consiliului de instruire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA), cu modificările și completările ulterioare, din care: 2 rapoarte inițiale, 1 raport de actualizare,1 raport de redeschidere a cazurilor de nereguli transmise în anii anteriori;2 rapoarte de închidere a cazurilor.[45]

DLAF, prin Serviciul relații mass-media, protocol și registratură, este membru permanent în cadrul Rețelei Comunicatorilor Antifraudă OLAF – OAFCN. Rețeaua este un grup format la inițiativa Oficiului European de Luptă Antifraudă din membrii direcțiilor de comunicare, ofițeri de presă, ofițeri de relații publice, reprezentanți ai parchetelor și ai poliției economice din toate serviciile naționale de investigație ale Statelor Membre din Uniunea Europeană. Reprezentanții rețelei se reunesc anual. SRMMPR și-a exercitat, și în anul 2022, funcția de reprezentare în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene prin participarea la cea de-a 31-a reuniune anuală a Rețelei comunicatorilor Antifraudă OLAF – OAFCN.

Astfel, în perioada de referință, SRMMPR a intensificat colaborarea cu reprezentanții Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și partenerii din cadrul Rețelei Comunicatorilor Antifraudă OLAF (OAFCN) și a publicat pe site-ul propriu 20 de comunicate ale Oficiului și ale partenerilor din cadrul OAFCN, a diseminat și promovat, la nivel european, prin intermediul OLAF și al OAFCN, rezultatele activității Departamentului în lupta împotriva fraudei cu fonduri europene și a informat OLAF cu privire la modul în care a fost reflectată, în mass-media din România, activitatea Oficiului și a partenerilor săi.

Pentru informarea corectă și completă a opiniei publice și respectând principiul transparenței, SRMMPR a continuat să reprezinte imaginea instituției, prin mijloacele tehnice și de conținut pe care le are la dispoziție, cum ar fi Website-ul instituției (www.antifrauda.gov.ro)

Acesta a înregistrat, în perioada de referință, un număr de 48.113 accesări, luna martie marcând o curbă ascendentă. Numărul aproximativ al vizitatorilor înregistrați de Website-ul DLAF în anul 2022 a fost de 15.693, iar numărul de utilizatori noi a fost de 15.395. Cei mai mulți vizitatori au fost din România (90%), iar cele mai multe afișări au fost înregistrate pe prima pagină a site-ului (22%), urmată de secțiunile Cariera (13%), Contact (7,50%) și Petiții (7%). Numărul de sesiuni medii/ vizitator a fost de 1.47, fiind vizitate 2,08 pagini/ sesiune.[46]

Figura nr. 2. Vizitatori Website DLAF în funcție de țară, sursa Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022

De asemenea, conform Raportului, SRMMPR a crescut gradul de transparență și standardizare a afișării informațiilor de interes public, prin sporirea nivelului de disponibilitate a documentelor de tip open data, publicând și actualizând date în formate deschise atât pe pagina sa de Internet, cât și pe platforma www.data.gov.ro, iar Departamentul pentru lupta antifraudă – DLAF a publicat și actualizat, pe contul dedicat instituției(https://data.gov.ro/dataset?q=departamentul+pentru+lupta&organization=departamentul pentru-lupta-antifrauda), creat pe platforma www.data.gov.ro, 10 seturi de date cu informații de interes public.

SRMMPR a actualizat și verificat acuratețea informațiilor despre Departamentul pentru lupta antifraudă – DLAF, publicate pe pagina dedicată instituției pe platforma Wikipedia(https://ro.wikipedia.org/wiki/Departamentul_pentru_lupta_antifraud%C4%83_-_DLAF).

Iar pentru îndeplinirea criteriilor de transparență privind actul decizional, SRMMPR a administrat informațiile referitoare la DLAF, aferente contului RUTI (Registrul Unic al Transparenței Intereselor – http://ruti.gov.ro/) și a emis 90 de comunicate de presă (privind: activitatea Departamentului, reuniuni naționale și internaționale, întâlniri de lucru etc.)[47]

Concluzionând, comparativ cu anii 2020 și 2021, în 2022, nivelul de transparență a crescut foarte mult, iar colaborarea cu instituțiile europene a permis ANAF să lupte mai eficient împotriva evaziunii fiscale.

CONCLUZII

Lucrarea a reușit să demonstreze, folosind ca studiu de caz Raportul de activitate al DEPARTAMENTULUI PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ, 2022, importanța colaborării ANAF, cu instituțiile similare din Uniunea Europeană, în scopul diminuării evaziunii, punând accent pe colaborarea cu OLAF.

Demersul științific s-a fundamentat pe o vastă consultare și analiză a literaturii de specialitate, atât în domeniul de referință, cât și interdisciplinar prin abordarea aspectelor economice, fiscale sau de drept. În acest scop au fost studiate lucrări, articole și studii de specialitate, cursuri, dicționare, legislație națională și internațională, regulamente și directive europene, statistici, programe și rapoarte.

Partea de cercetare a identificat modalitățile de cooperare între ANAF și OLAF, în scopul micșorării presiunii fiscale, prin diminuarea celorlalți factori favorizanți ai practicilor evazioniste și înlăturarea, pe cât posibil a acestora, prezentând în baza Raportului mai sus menționat, implementarea unor tehnici care să ofere transparență fiscală în special cu privire la natura transfrontalieră a evaziunii fiscale.

Ipoteza de la care am plecat, a fost aceea că, dacă între ANAF și OLAF ar exista o colaborare mai eficientă, fenomenul evaziunii fiscale ar putea fi diminuat, iar studiul de caz ne-a demonstrat că acest lucru a devenit o realitate.

Metodele de cercetare au fost diverse, printre care amintim:

– Metoda sintezei, care ne-a permis formularea de concluzii pe baza unor conexiuni dintre procesele economice și elementele supuse studiului;

– Metoda cercetării interdisciplinare, deoarece, evaziunea fiscală nu poate fi abordată și înțeleasă dintr-o singură perspectivă, necesitând crearea unei imagini de ansamblu, bazându-ne pe cunoștințe de fiscalitate, drept, economie, IT etc;

– Metoda inducției, ne-a oferit oportunitatea identificării și creionării anumitor tipologii de evaziune sau tehnici de optimizare;

– Metoda deducției, având ca rezultat individualizarea și concretizarea unor procese plecând de la situații și procese generale;

– Metoda comparativă, utilizată în prezentul studiu pentru compararea nivelului taxelor, impozitelor și contribuțiilor sociale sau pentru nivelul de percepție al corupției (IPC) pe plan național și la nivel de UE etc.

Considerăm că este foarte important ca România să colaboreze cu statele UE în stoparea acestui fenomen, care nu afectează doar statul ci și viața cetățenilor, deoarece criminalitatea economico-financiară reprezintă un fenomen actual pentru majoritatea statelor, un flagel ajuns la cote ridicate. în egală măsură este și într-o continuă evoluție, autoritățile confruntându-se cu forme tot mai evoluate, mai ales datorită inteligenței artificiale și dezvoltării maxime a comunicării online.

Infractorii găsesc mijloace din ce în ce mai sofisticate și complexe prin care să înfrângă sau să eludeze legea și doar o colaborare eficientă va asigura stoparea evaziunii fiscale, deoarece experiența europeană în acest sens ar putea ajuta, cu siguranță, ANAF, în activitatea sa.


[1] Atanasiu, O.A., Formele principale ale evaziunii fiscale, Editura Cartea Românească, București, p. 12
[2] https://anti-fraud.ec.europa.eu/about-us/history_ro, sursă consultată în data de 12 decembrie 2023, ora 19,00
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Oficiul_European_de_Lupt%C4%83_Antifraud%C4%83, sursă consultată în data de 13 decembrie 2023, ora 18,45.
[6] https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/european-anti-fraud-office-olaf.html, sursă consultată în data de 13 decembrie 2023, ora 23,00.
[7] https://anti-fraud.ec.europa.eu/index_ro, sursă consultată în data de 14 decembrie 2023, ora 20,00.
[8] https://mfinante.gov.ro/istoric-mfp-12, accesată la data de 5 ianuarie 2024m ora 17,30.
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/prezentare/prezentare.htm, accesată la data de 10 ianuarie 2024, ora 18,45.
[12] Ibidem
[13] Ibidem
[14] lege5.ro/Gratuit/gm3teojygq/organizarea-si-functionarea-agentiei-nationale-de-administrare-fiscala-hotarare-520-2013?dp=gy2tgmjtguyta
[15] Hotărârea Guvernului Nr. 520 din 24 iulie 2013 – ANAF (PDF)
[16] https://lege5.ro/Gratuit/g42deojs/domeniul-de-aplicare-a-codului-de-procedura-fiscala-codul-de-procedura-fiscala?dp=gi3tgmzrgu4dq, accesată la data de 2 ianuarie 2024, ora 18,00.
[17] Ibidem
[18] STRATEGIA Agenției Naționale de Administrare Fiscală 2021-2024
[19] Ibidem
[20] Ibidem
[21] https://www.msg, accesată la dat de 12 ianuarie 2024, ora 17,00.
[22] https://www.pluriva.com/guide/evaziunea-fiscala-ce-inseamna-si-care-sunt-sanctiunile/, sursă consultată în data de 12 ianuarie 2024, ora 22,30.
[23] https://trade.ec.europa.eu/access-to-markets/ro/content/taxa-pe-valoarea-adaugata-0, sursă consultată în data de 12 ianuarie 2024, ora 15,00.
[24] Ibidem
[25] Ibidem
[26] https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=56276, sursă accesată în data de 12 ianuarie, ora 10,00.
[27] Ibidem
[28] https://www.inm, lex.ro/fisiere/d_1443/Ghidul%20combatere%20infractiuni%20de%20evaziune%20fiscala.pdf, sursă accesată în data de 14 ianuarie 2024, ora 17,30.
[29] https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/CFN_ante_14mai14_L_69.htm, sursă accesată în data de 14 ianuarie 2024, ora 19,30.
[30] https://www.juridice.ro/702963/expertiza-in-cazul-infractiunii-de-evaziune-fiscala-ce-specializari-trebuie-sa-detina-expertul.html, sursă accesată în data de 14 ianuarie 2024, ora 20,30.
[31] https://www.capital.ro/radu-timis-evaziunea-fiscala-din-industria-carnii-ajunge-la-600-de-milioane-de-euro-doar-din-tva.html, sursă accesată în data de 11 ianuarie 2024, ora 10,00.
[32] https://www.zf.ro/companii/loteria-vaca-de-muls-pentru-cei-care-au-condus-o-si-clientii-lor-copos-si-cristea-platesc-cu-patru-ani-de-inchisoare-pentru-un-contract-semnat-in-urma-cu-zece-ani-13143476, sursă accesată în data de 13 decembrie 2023, ora 19,00
[33] https://www.libertatea.ro/sport/gica-popescu-a-fost-tinta-arestarii-am-fost-avertizat-de-condamnarea-lui-4341800, sursă accesată în data de 13 decembrie 2023, ora 19,30
[34] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/loteria-2-motivul-pentru-care-gheorghe-copos-si-camelia-voiculescu-au-fost-achitati-definitiv-499684, sursă accesată în data de 13 decembrie 2023, ora 19,00
[35] https://www.anaf.ro, sursă accesată în data de 12 ianuarie 2024, ora 21,55.
[36] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/130572, sursă accesată în data de 23.12.2023, ora 10,00.
[37] expert%20Gabriela%20TIMIŞ_raita_viorel_rez_ro_2021-01-18_10_04_09.pdf
[38] Ibidem
[39] 2023_07_05_Raport_de_activitate_DLAF_2022.pdf
[40] Ibidem
[41] Ibidem
[42] Ibidem
[43] Ibidem
[44] Ibidem
[45] Ibidem
[46] Ibidem
[47] Ibidem


Daniela Roșca
Studentă – Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității ‘’Dunărea de Jos’’ Galați

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership