Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contencios administrativ
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Contencios administrativ Flux informații Litigii Note de studiu Procedură civilă Recuperare creanțe RNSJ SELECTED

De ce este avantajos să devii creditor al unei autorități publice

21 iunie 2024 | Ramona BÎRLOG
Ramona Bîrlog

Ramona Bîrlog

În mod paradoxal, într-o societate în care statul de drept este doar afirmat, cetățeanul are șanse să devină avantajat în raporturile sale cu autoritatea publică.

Paradoxul se naște din faptul că statul de drept presupune limitarea puterii publice prin lege și prin controlul exercitat de instanțe judecătorești imparțiale privind acțiunea autorității publice în raporturile cu cetățenii, însă disoluția statului de drept nu numai că expune cetățeanul abuzurilor autorității, dar se poate ajunge în situația în care cetățeanul devine avantajat în acest raport inversat de putere.

În realitate, a doua situație descrisă mai sus constituie tot un rezultat al puterii greșit sau abuziv exercitate, de data aceasta însă în lupta internă a autorităților unui stat slăbit.

Un exemplu al acestui simptom manifest al sistemului de justiție îl constituie hotărâri judecătorești în care cetățeanului i se face dreptate prin obligarea autorității publice la plata unor sume de bani exorbitante care constituie preț al neexecutării hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ.

Din jocul modificărilor legislative privind mecanismul executării silite a hotărârilor din contenciosul administrativ, s-au născut interpretări ale textelor normative care au pierdut din vedere limitele inerente dreptului de a obține executarea în natură a unei obligații de a face stabilite în sarcina unei autorități publice.

Astfel, până și constrângerea autorității publice de a executa o hotărâre judecătorească care o obligă la un fapt personal trebuie să încadreze în limitele legii, iar instanța de judecată trebuie să fie antrenată să le observe.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, privind obligația executării hotărârilor judecătorești, au fost modificate inițial prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, împreună cu dispozițiile art. 894 din Codul de procedură civilă, în sensul obligării la plata unei penalități în cazul neexecutării unei obligații de a face care nu putea fi îndeplinită prin altă persoană.

În forma inițială, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementau dreptul creditorului de a obține în procedura executării silite despăgubiri pentru întârziere, iar art. 894 din Codul de procedură civilă consfințea amenda civilă pentru constrângerea debitorului la îndeplinirea obligației, precum și dreptul creditorului de a obține plata de daune – interese, echivalent al neexecutării obligației de a face care implică faptul personal al debitorului.

Așadar, încă din anul 2012, legiuitorul a disociat daunele – interese de penalitățile ce pot fi aplicate debitorului exclusiv ca măsură de constrângere a acestuia, în scopul executării obligației intuituu personae stabilite printr-un titlu executoriu.

Modificarea textului art. 24 din Legea nr. 554/2004 a continuat în anii următori, în sensul aproprierii de dispozițiile art. 906 (fost art. 894 și ulterior art. 904 din Codul de procedură civilă), deși încă din anul 2012, dispozițiile art. 24 trimiteau la cele din dreptul comun, în sensul completării în limitele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, scopul aplicării penalităților în executarea silită reglementată de dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ a scăpat instanțelor de judecată, acestea obligând autoritatea publică la plata de penalități anterior începerii executării silite și pentru o perioadă care exceda termenului de aplicare a acestora, care putea fi observat de instanțe printr-un exercițiu de interpretare sistematică și teleologică a dispozițiilor legale.

Abia în anul 2023, prin adoptarea Legii nr. 84/2023, legiuitorul a intervenit pentru a clarifica textul normativ al art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin completarea acestuia în sensul menționării termenului de maximum 3 luni, socotit de la comunicarea încheierii privind stabilirea penalității, pentru care poate fi aplicată penalitatea în beneficiul reclamantului.

Până la acest moment și, de altfel, în continuare, având în vedere că executarea silită este guvernată de dispozițiile legale în vigoare la data inițierii acesteia (în contenciosul administrativ, cererea creditorului de aplicarea a amenzii și/sau a penalității, întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (3), reprezentând cerere de declanșare a executării silite), instanțele de contencios administrativ vor obliga autoritățile publice la plata de penalități de la expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii (în cazul în care nu există alt termen stabilit prin hotărâre) până la data la care se împlinește termenul de 3 luni calculat de la data comunicării hotărârii de aplicare a penalității.

În acest fel, dacă creditorul decide să sesizeze instanța de executare la limita termenului de prescripție de 3 ani, începând cu data la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită, iar instanța de executare, în aplicarea greșită a textului art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pronunță o hotărâre de aplicare a penalității maxime de 1000 lei/zi de întârziere începând cu data împliniri termenului pentru executarea de bunăvoie a titlului executoriu, pe care o motivează și ulterior o comunică autorității după încă o jumătate/un an de la pronunțare, creditorul unei autorități publice a dobândit o creanță prin interpretarea legii care nu are nicio legătură cu legea, respectiv cu scopul pentru care au fost reglementate penalitățile, ca mijloc de constrângere, iar nu ca despăgubiri pentru creditor.

Mai mult decât atât, potrivit interpretării consfințite printr-o decizie de unificare a practicii judiciare[i], textul art. 24 alin. (3)- (4) a fost interpretat în sensul în care creditorul mai are la dispoziție încă un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererii de stabilire a sumei definitive ce i se datorează cu titlu de penalități, care începe să curgă de la data executării obligație sau, în caz de neexecutare, de la data expirării termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea obligația să execute în natură obligația.

Contrar practicii instanțelor care judecă potrivit dreptului comun[ii], în contenciosul administrativ este astfel posibilă stabilirea sumei definitive a penalităților nu numai înainte de începerea procedurii de executare silită (adică anterior pronunțării hotărârii de aplicare a amenzii/penalităților), dar și ulterior finalizării acesteia prin executarea hotărârii judecătorești.

Toate acestea, în ciuda faptului că, potrivit concepției legiuitorului, astfel cum poate fi decelată prin interpretarea comparativă a textelor art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu cele ale art. 906 (fost art. 904, art. 894 din Codul de procedură civilă), penalitățile pentru neexecutarea unui fapt personal nu constituie daune – interese, ci exclusiv mijloace de constrângere indirectă.

Paradoxal, deși în deciziile de unificare a practicii judiciare a instanțelor de contencios administrativ se afirmă că termenul de maximum trei luni este cel în cadrul căruia se așteaptă ca măsurile coercitive să dea rezultate[iii], împlinirea acestuia fiind dovadă a faptului că executarea în natură nu mai este posibilă, întreaga procedură de executare silită a unei hotărâri judecătorești devine doar o procedură de stabilire a unor sancțiuni, fără nicio finalitate practică din perspectiva executării silite.

Impunerea, pe calea interpretării judiciare devenite obligatorie a unui termen de prescripție extinctivă de 3 ani pentru formularea unei cereri de stabilire definitivă a penalităților, deși s-a afirmat (într-adevăr, în deciziile de unificare a practicii judiciare în aplicarea dreptului comun, respectiv a dispozițiilor art. 906 din Codul de procedură civilă) că penalitatea are un caracter provizoriu, nefiind nici lichidă și nici exigibilă[iv], astfel că încheierea preliminară de aplicare a penalităților nu are caracter executoriu, este în mod evident contrară legii.

Așadar, procedura executării silite în contencios administrativ a devenit, prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești, o procedură aflată la discreția creditorului, prin care acesta, prevalându-se de neexecutarea sau chiar de executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești, obține obligarea autorității publice la plata unor sume de bani care nu au nicio legătură cu prejudiciul suferit de acesta (pentru acoperirea căruia are dreptul de a solicita despăgubiri, bineînțeles însă, cu condiția dovedirii existenței și întinderii prejudiciului, potrivit dreptului comun) și chiar în situația în care executarea în natură nu ar mai fi utilă acestuia.

Până în prezent, instituția perimării executării silite nu a fost aplicată în ceea ce privește hotărârile de contencios administrativ, astfel că s-ar putea concluziona că un creditor al autorității publice este îndreptățit să obțină obligarea acesteia la plata de penalități, prin formularea unei cereri de stabilire a sumei definitive a acestora, oricând în intervalul de 3 ani, începând cu data împlinirii termenului de 3 luni de la pronunțarea hotărârii de aplicare,cu caracter provizoriu, a penalității.

În plus, față de modificările legislative ale art. 906 din Codul de procedură civilă[v] și, mai ales, față de interpretarea acestora de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea unei hotărâri prealabile în anul 2023[vi], care reprezintă o schimbare fundamentală de optică față de cea consacrată în anul 2017, este de văzut în ce măsură instanțele de contencios administrativ, a căror practică nu a deosebit penalitățile de daunele – interese, vor interpreta legea în sensul unei obligații sine die a autorității publice de executare a hotărârilor judecătorești.

Deși conduita culpabilă a autorității publice de nesocotire a unei hotărâri judecătorești nu poate fi acceptată, totuși nu poate fi validată nicio procedură de sancționare a autorității, aflată la discreția creditorului, prin intermediul căreia cel din urmă obține sume de bani fără nicio legătură cu prejudiciul suferit, cuantumul penalității fiind stabilit prin lege și apreciat de instanța de judecată exclusiv prin raportare la conduita autorității publice, care ar putea chiar opta pentru neexecutare[vii], astfel că scopul reglementării penalităților, de mijloc de constrângere indirectă a autorității publice, nu poate fi atins prin transformarea procedurii de executare silită în natură într-o procedură de stabilire a penalităților.

Dacă ne întrebăm cui poate folosi această practică, putem spune, cu siguranță, ca ea nu dezavantajează creditorul autorității publice, că pedepsește autoritatea publică și că se decontează din bugetul public.


[i] A se vedea Decizia 12/2018 privind interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește: termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei definitive care i se va datora de debitor cu titlu de penalități; natura acestui termen și sancțiunea nerespectării lui; perioada care se are în vedere pentru stabilirea acestei sume, atunci când nu este sumă fixată, ci procentuală și pe zi de întârziere; dacă, în cadrul acestei proceduri, instanța poate stabili valoarea obiectului la care se aplică penalitățile de întârziere, în ipoteza în care instanța prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu a stabilit acest lucru, pronunțată în data de 22 februarie 2018 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din data de 16 mai 2018
[ii] A se vedea paragraful 58 din Decizia 16/2017 referitoare la prnunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 9906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv dacă este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive în condițiile în care obligația stabilită prin titlul executoriu nu este adusă la îndeplinire, pronunțată în data de 6 martie 2078 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din data de 13 aprilie 2017
De asemenea, a se vedea paragraful 115 și 129 din Decizia 30/2023 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, pronunțată în data de 24 aprilie 2023 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din data de 16 mai 2023
[iii] A se vedea paragrafele 95 și 96 din Decizia nr. 12/2018, paragraful 127 din Decizia 2/2023 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea prevederilor art. 24 alin. (1)- (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pronunțată în data de 16 ianuarie 2023 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 141 din data de 20 februarie 2023, precum și paragraful 78 din Decizia 21/2021 referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, pronunțată în data de 5 aprilie 2021 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 572 din data de 4 iunie 2021
[iv] A se vedea paragraful 65 din Decizia 16/2017
[v] A se vedea Legea 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, art. I, pct. 68
[vi] A se vedea Decizia 37/2023 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 906 alin. (4)  din Codul de procedură civilă, pronunțată în data de 15 mai 2023 de Înalta Curte  de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din data de 19 iulie 2023
[vii] A se vedea paragraful 72 din Decizia 16/2017


Av. dr. Ramona Bîrlog, Partener Firon Bar-Nir

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership