« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

A fi sau a nu fi tutore? Aceasta este întrebarea
19.07.2021 | Elena SÂRGHI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Elena Sârghi

Elena Sârghi

Rezumat

Prezentul articol se axează pe analizarea unei importante măsuri de ocrotire prin mijloace de drept civil a persoanelor ce nu se bucură de capacitate deplină de exercițiu, sub semnul drepturilor pe care le exercită, dar și a obligațiilor ce îi incumbă tutorelui în exercitarea funcției. În acest sens, vor fi evidențiate aspecte relevante privind persoana tutorelui, compatibilitățile, dar și incompatibilitățile pentru ocuparea funcției, procedura de desemnare și numire, actele pe care le poate încheia și actele ce îi sunt interzise, răspunderea tutorelui din punct de vedere civil, sancțiunile aplicabile și modul în care încetează funcția, momentul și motivul producerii acestui eveniment. În final, pentru a se contura o imagine cât mai clară asupra statutului tutorelui, am surprins două hotărâri judecătorești, sub aspectul răspunderii pentru fapta altuia, și descărcării de gestiune.

Introducere

O instituție fundamentală în cadrul dreptului civil este reprezentată de ocrotirea persoanelor, ce se realizează prin mijloace reglementate de mai sus menționata ramură de drept privat. În acest sens, potrivit articolului 104 NCC, prioritar și exclusiv va fi luat în considerare interesul persoanei ce necesită ocrotirea, fără a se intersecta aceasta cu alți factori externi, cum ar fi remunerația ocrotitorilor. Totodată, în următorul alineat se vizează o anumită proporționalitate în stabilirea măsurii de ocrotire, cu alte cuvinte, măsura va avea un grad de intensitate determinat de capacitatea persoanei de a se reprezenta singură în acte juridice sau în a-și exercita drepturile, și bineînțeles, de a-și îndeplini obligațiile. Rămânând pe linia intensității măsurii, voi face o paranteză în care să enumăr beneficiarii acestei ocrotiri. Aceștia sunt: minorii și adulții, care din diverse motive nu se pot să-și apere interesele în mod corespunzător. Dacă în cazul adulților, ocrotirea se realizează prin punerea sub interdicție judecătorească [1]sau prin curatelă, în cazul minorilor[2], intervine autoritatea părintească, unde se încadrează și adopția, întrucât aceasta este asimilată primeia, prin plasament, plasament în regim de urgență, supraveghere specializată și tutelă.

Acum că am încadrat această măsură de ocrotire într-un sistem, ar trebui să o definim și, bineînțeles, să ne axăm pe cazurile concrete ce necesită aplicarea acesteia. De cele mai multe ori, atunci când un minor este lipsit de protecția părinților, instanța de tutelă[3] dorește ca acesta să beneficieze de tutelă, pentru că există un control mult mai mare asupra creșterii copilului, acesta din urmă va primi aceeași îngrijire de la tutore exact ca de la un părinte, cu mici excepții. Tutela, în complexitatea ei, este compusă din tutore, pe care îl vom detalia în secțiunile următoare, și din consiliu de familie[4], un organ consultativ, constituit de instanța de tutelă, exclusiv la cererea unei persoane interesate. Este constituit din trei membri, rude sau persoane apropiate de familia minorului, ce supraveghează modul în care tutorele oferă îngrijire copilului. Deși Consiliul de familie este facultativ[5], odată ce ia naștere, membrii săi sunt obligați să își exercite atribuțiile, iar doar în cazuri expres prevăzute de lege[6] există derogare.

Revenind la cazurile în care va fi instituită această măsură, trebuie să avem în vedere situațiile prevăzute de art. 110, și anume: ambii părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau le-a fost interzis exercițiul drepturilor părintești, au fost puși sub interdicție, devenind astfel incapabili, au fost declarați judecătorește morți sau a încetat adopția, deși în mod normal, copiii reintră sub autoritatea părinților, instanța poate decide instituirea tutelei.  În privința instituirii, instanța de tutelă trebuie să fie sesizată de o categorie de persoane reglementate în următorul articol: persoanele apropiate minorului, serviciul public comunitar de evidența a persoanelor, instanțele judecătorești, organele administrației publice, precum și orice altă persoană.

Cine este tutorele?

Prin răspunsul la această întrebare, ce joacă rolul de titlu de secțiune, voi preciza una dintre rarele cazuri în care o dispoziție legală nu e însoțită de excepții, întrucât tutorele poate fi doar o persoana fizică, iar în niciun caz persoană juridică, deși instanța de tutelă poate încuviința ca o persoana juridică să administreze bunurile minorului, însă doar din motive întemeiate, cum ar fi nepregătirea tutorelui din punctul de vedere al educației  financiare. Tutorele poate fi o persoană, sau chiar două, anume soții împreună. Tutorele trebuie să se bucure de o capacitate deplină de exercițiu și să nu se afle în cazurile de incompatibilitate[7]: să nu fie decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore, să nu îi fi fost restrâns exercițiul unor drepturi civile și să nu aibă rele purtări, să nu fi fost anterior îndepărtat de la exercitarea unei tutele, să nu se afle în insolvabilitate, să nu aibă interese potrivnice cu cele ale minorului și să nu fi fost înlăturat prin înscris autentic sau testament de către părintele care exercita de unul singur autoritatea morții, în momentul morții. Totodată, aceste situații trebuie să fie respectate pe toată durata exercitării tutelei, în caz contrar, tutorele va fi îndepărtat din funcție. De asemenea, în definirea rolului tutorelui se cristalizează într-un mod evident câteva principii, printre care obligativitatea de a exercita funcția până când motivele care au determinat instituirea tutelei au încetat, dar bineînțeles că întâlnim și aici excepții: persoana a împlinit 60 de ani, e femeie însărcinată sau crește și educă un copil sub opt ani, are doi sau mai mulți copii sau alte motive, printre care: invaliditate, boală etc., însă toate acestea trebuie să facă obiectul unei cereri, întrucât înlocuirea nu se producere de drept, ci în urma unei încuviințări din partea instanței, iar până va fi găsit alt tutore, actualul trebuie să își continue sarcina, sub sancțiunea mai jos prevăzută. Din perspectiva doctrinei, obligativitatea de a accepta desemnarea operează doar în cazul în care tutorele a încheiat un contract cu părintele anterior, deși legislația nu face distincție. Această opinie a reieșit din efectele ce guvernează un contract, printre care forța obligatorie, un contract având putere de lege între părți. De asemenea, încă un amănunt important despre tutore este acela că doar în cazuri întemeiate primește o remunerație, ce este stabilită de instanță, cu avizul consiliului de familie, dacă a fost constituit. În toate cazurile, remunerația nu poate depăși 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Mai mult decât atât, tutorele răspunde personal pe toată durata exercitării funcției, deși în cazul în care decedează, va fi înlocuit temporar de moștenitorul său capabil, iar în caz contrar, de către un curator numit de către instanța de tutelă.

Cum este numit tutorele?

Fără excepție, tutorele este numit de către instanța de tutelă, însă nu oricum, ci în baza unei desemnări, ce este făcută de către părinte. Desemnarea poate îmbrăca trei forme: contract, așa cum am precizat mai sus, testament sau act juridic unilateral autentic, însă în toate cele trei cazuri este necesar ca părintele care a luat parte la încheierea actului să fi fost în momentul morții în exercițiul drepturilor părintești. Pentru a fi respectată forma pentru opozabilitate, actul autentic trebuie să fie înscris în Registrul Național Notarial, iar testamentul în Registrul Național de evidență a testamentelor autentice. În cazul revocării actului de desemnare, procedura este mai puțin riguroasă, din considerente ce țin de posibilitatea de încheia actul printr-un înscris sub semnătură privată, adică actul doar să poarte semnătura părintelui și să precizeze că dorește să renunțe la desemnarea persoanei respective ca fiind tutore. De asemenea, părintele poate desemna mai multe persoane, iar dacă a inserat în act o preferință, instanța va ține cont de aceasta, dar în caz contrar, judecătorul va alege persoana în funcție de condițiile sale materiale și morale. Dorința părintelui este extrem de importantă pentru instanță, întrucât doar în cazuri excepționale, precum o vădită contradicție între interesele tutorelui și ale minorului, persoana desemnată nu va fi numită. Situația în care există persoane desemnate este cea mai favorabilă, însă ce se va întâmpla atunci când nu nu e nimeni propus? Instanța de tutelă va numi rude sau prieteni de familie, iar doar în situații în care aceștia nu pot din motive neimputabile lor, instanța va constitui Consiliu de familie și se va consulta cu acesta.

Numirea se realizează în camera de consiliu, iar tutorele va fi pus în funcție doar cu acordul acestuia, cu excepția desemnării prin contract. Încheierea de numire va fi comunicată în scris tutorelui, iar din acel moment va prelua funcția cu efect ex-nunc, adică neretroactiv, și va fi afișată la sediul instanței și la primărie din aria domiciliului minorului. Totodată, există posibilitatea ca persoana desemnată să se afle într-o imposibilitate temporară de a exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile ce îi revin odată cu funcția. În această situație, instanța va numi un tutore temporar pentru o perioadă de maxim șase luni. După expirarea termenului, dacă tutorele desemnat nu cere să fie numit, tutorele provizoriu va trebui să continue sarcina până la numirea unui nou tutore.

Extrem de important este aspectul că instanța poate decide ca tutorele să ofere garanții reale sau personale pentru a exista o certitudine în ceea ce privește îngrijirea corectă a minorului și administrarea bunurilor sale, așa că nu ar trebui să fie loc de mirare atunci când tutorele își va greva un bun cu o ipotecă la numirea sa.

Ce face tutorele?

Răspunsul ar putea destul de simplu, pentru că el înlocuiește părintele, însă este supravegheat de către Consiliul de familie și este sub controlul instanței de tutelă, ba mai mult decât atât, tutorele nu îl îngrijește pe minor cu propriile lui venituri, ci din veniturile copilului. În situația în care minorul nu are suficiente venituri, se va ajunge la vânzarea bunurilor sale, însă doar cu încuviințarea instanței, cu rezervă în privința bunurilor cu valoare sentimentală. Dacă minorul nu are bunuri și nici rude, atunci acesta va beneficia de asistență socială. Situația mai favorabilă se referă la posibilitatea ca veniturile minorului să depășească simpla întreținere a sa și a bunurilor sale. În acest caz, veniturile se vor depune la o bancă indicată de către Consiliul de familie, pe numele minorului, în 5 zile de la primirea lor. Există și situația în care minorul primește liberalități, dar acestea vor fi administrate de curatorul numit de instanță sau de dispunător, sau de către tutore, dacă cel care a încheiat actul cu titlu gratuit a dispus astfel.

Veniturile minorului pot fi împărțite în două categorii, ce prezintă interes din perspectiva posibilității depunerii, dar și retragerii din contul bancar. Există conturi bancare separate. Prima categorie vizează veniturile necesare întreținerii, iar acestea pot fi depuse de tutore singur, fără vreo autorizare sau aviz din partea Consiliului, totodată, ele pot fi retrase în aceeași formă, fără vreo formalitate. A doua categorie se referă la veniturile ce depășesc îngrijirea minorului. Pentru a depune în acel cont bancar, tutorele are nevoie de avizul Consiliului, iar pentru a retrage, atât de aviz, cât și de autorizarea instanței.

Tot din perspectiva actelor, dacă minorul nu a împlinit 14 ani, tutorele va încheia în numele său actele, cu excepția actelor de conservare sau de dispoziție de mică valoare și care se execută în ziua în care au fost încheiate. Dacă minorul a împlinit 14 ani, acesta are capacitate restrânsă de exercițiu și va putea să încheie actele juridice, personal, însă cu încuviințarea prealabilă a tutorelui, iar uneori este necesară o dublă, ba chiar triplă încuviințare, cu referire la avizul Consiliului și autorizarea instanței.

Din categoria actelor ce pot fi încheiate de tutore, fără vreo încuviințare, enumerăm: actele de conservare, întrucât sunt întotdeauna benefice celui care le încheie, prerogativa de a culege fructele, acel fructus din dreptul roman, încasarea creanțelor rezultate din valori mobile, acte de dispoziție privind bunurile degradate, depunerea și extragerea veniturilor ce nu depășesc simpla îngrijire a minorului și daruri obișnuite cu starea materială a copilului.

Tutorele mai are nevoie de avizul Consiliului de familie în chestiuni ce țin persoana minorului, cu excepția celor cu caracter curent, cum ar fi prezentarea la o ședință cu părinții la școală.

Pe lângă aviz, tutorele mai are nevoie și de autorizarea instanței de tutelă, dacă urmează să încheie un act de ipotecare, grevare, împărțeală, cum ar fi partajul, când minorul ar renunța la drepturi patrimoniale, când se încheie acte ce depășesc simpla administrare sau când sunt extrase sume ce nu vizează îngrijirea minorului, din acel cont bancar separat.

Tutorele va da trei tipuri de dare de seamă. Una este anuală, prin care prezintă modul în care a administrat bunurile minorului. Dacă minorul are venituri reduse, darea se poate da mai rar, dar nu mai rar de o dată la trei ani. Darea mai poate fi periodică, adică cea pe care instanța o cere când consideră necesar. În fine, darea mai poate fi generală, și este dată la sfârșitul tutelei, iar dacă tutorele a decedat, moștenitorul său capabil sau un curator special.

Ce nu poate face tutorele?

Categoria actelor interzice minorului cuprinde donația sau garantarea obligației altuia în numele minorului, să folosească sumele ce depășesc simpla îngrijire pentru a încheia unei tranzacții pe piața de capital și să încheie el, soțul/soția, rudele din linie dreaptă, frații sau surori cu minorul, cu excepția licitației publice, când au o garanție reală sau dețin un bun în coproprietate.

Cum e sancționat tutorele?

În situația în care tutorele încheie acte păgubitoare pentru minor, instanța de tutelă, înștiințată de către minorul de 14 ani, Consiliu, sau doar un membru al acestuia sau persoanele care aveau obligația să aducă la cunoștință instanței despre cazurile ce necesitau instituirea tutelei, va soluționa cererea de urgență. Dacă ne aflăm în prezența unui act încheiat fără avizul consiliului, atunci când acesta este necesar[8], actul este anulabil, fără excepție, însă dacă este încheiat cu nerespectarea avizului, tutorele va răspunde față de minor, dacă îl prejudiciază. Pe lângă răspunderea penală și contravențională, întâlnite și la autoritatea părintească, din perspectivă civilă, tutorele răspunde pentru faptă proprie, cât și pentru fapta altuia, atunci când minorul a săvârșit un delict și nu răspunde. Amenzile pot fi aplicate în caz de refuz de continuare a funcției, iar amenda nu poate depăși un salariu minim pe economii, ce nu poate fi repetat mai mult de trei ori, la interval de șapte zile, în caz contrar, va fi îndepărtat de la exercitarea funcției. A doua amendă e aplicată în caz de exercitare într-un mod defectuos a sarcinii și nu poate depăși valoarea a trei salarii medii pe economii. Ambele amenzi vor fi vărsate la bugetul de stat. Indiferent de gravitatea faptei sau a actului, nu poate exista vreo dispensă dată de părinte sau de cel care a oferit vreo liberalitate, de a nu mai răspunde tutorele.

Cum își încheie funcția tutorele?

A sosit momentul în care tutorele își încheie funcția. Trebuie să se facă o distincție clară între încetarea tutelei și încetarea funcției tutorelui. Așadar, dacă în prima situație ne referim la motive precum: dobândirea capacității depline de exercițiu de către minor sau redobândirea autorității părintești cel puțin un părinte, în cea de-a doua situație ne gândim la: înlocuire la cerere, îndepărtare din motive precum: apariția unui caz de incompatibilitate, exercitarea necorespunzătoare a tutelei, aplicarea amenzii minime pe economii de mai mult de trei ori, răspunde penal, devine nedemn, intervine un caz de conflict de interese, în fine, funcția tutorelui poate să mai înceteze și prin decesul acestuia. În termen de 30 de zile de la deschiderea succesiunii, moștenitorul, sau dacă el este incapabil, un curator special, va trebui să dea darea de seamă generală. Indiferent de cauza de încetarea a funcției, tutorele, sau cel care îl înlocuiește, va trebui să primească descărcare de gestiune de la instanța de tutelă, după ce îi returnează bunurile minorului sau reprezentantului lui.

Jurisprudență

Jurisprudența extrasă are rolul de a reda cât mai concret modul în care se exercită tutela, răspunderea tutorelui, dar și cererea de descărcare de gestiune.

Așa cum am observat în secțiunea dedicată răspunderii tutorelui, acesta răspunde și pentru fapta altuia, anume a minorului, atunci când ocrotitul comite un delict și nu răspunde din punct de vedere legal. Aceasta s-a întâmplat într-o cauză în care primăria unei localități, în calitate de reclamant, a solicitat obligarea pârâților, în calitate de tutori la plata de despăgubiri pentru distrugerea scaunelor situate într-o stație de autobuz, iar anterior a fost respinsă, printr-o ordonanță a Parchetului, plângerea formulată împotriva minorilor, întrucât a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală iar unitatea administrativă a rămas prejudiciată de suma de 3.600 lei. Întrucât era obligația reprezentanților legali de a supraveghea minorii și a se ocupa de educație și creșterea lor, instanța a dispus obligarea pârâților la suma de 3.600 lei, cu titlu de daune. (Hotărârea nr. 3340/2014 din 03-04-2014, Judecătoria Botoșani[9]).

Într-o altă cauză, tutorele a cerut atât descărcare de gestiune, întrucât pârâta, nepoata sa, a împlinit 18 ani, cât și dreptul de creanță în valoare de xxxx Euro, constând în suma plătită lui G___ F_____, fratele pârâtei, cu titlu de sultă de către reclamantă – tutore al lui A_____ C_______ I_____, pentru cota de ½ din apartamentul nr. —, cu două camere, dar și obligarea pârâtei, proprietară a acelei locuințe, la plata sumei de xxxxx Euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data la care se va plăti efectiv aceasta sumă, la care se adăugă dobânda. Pârâta a ajuns proprietar în urma unui partaj succesoral cu fratele său, în timpul în care aceasta era minoră. Deoarece minora nu a avut venituri, plata sultei a fost făcută de tutore, R____ V_______ S_____, după ce a înștiințat Autoritatea Tutelara, prin înmânarea sumei de xxxx Euro lui G___ F_____ , fratele minorei-pârâte, în fata instanței și prin transfer bancar. Pârâta a formulat o întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât în momentul prezent este elevă la un liceu bucureștean, nu obține venituri, iar singura metodă prin care poate plăti datoria este de a-și vinde apartamentul, ceea ce ar duce-o „pe străzi”. De asemenea, pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la restituirea contravalorii folosirii apartamentului pârâtei în perioada 2008-2013, întrucât verișorul ei, adică fiul tutorelui-pârât, a locuit acolo, cu acordul tutorelui, perioadă în care ar fi putut încheia un contract de locațiune cu o persoană și ar fi obținut parțial suma pe care o datorează tutorelui. De asemenea, ocrotita pârâta-reclamantă a acuzat tutorele că  nu a acționat în interesul ei, ci în al său personal, prin faptul că și-a primit fiul în apartamentul său, fără a cere plata. Instanța a obligat pârâta la plata sumei de xxx euro, dar și dobânda aferentă acestui debit, admite cererea reconvențională, și obligă în acest sens pârâtul la plata contravalorii lipsei de folosire a apartamentului. Totodată, a obligat pârâtul la plata de către stat a ajutorului public judiciar acordat pârâtei-reclamante, ce este elevă, dar și la plata de cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă. (Hotărârea nr. 2205/2015 din 23-03-2015, Judecătoria Sectorului 6 București[10])

Concluzie

Fără îndoială că responsabilitatea unui tutore este extrem de mare, atât din perspectiva numirii, atunci când se obligă să exercite într-un mod adecvat atribuțiile ce-i revin, sub garanții reale sau personale, cât și pe toată perioada, în care trebuie să ofere dări de seamă, să ceară autorizări de la instanța de tutelă și avize de la Consiliul de familie, să încheie acte în numele minorului, acționând exclusiv în interesul acestuia, sau să încuviințeze actele încheiate de minorul de 14 ani, să se abțină de la actele ce îi sunt interzise prin lege, să răspundă atât pentru propria faptă, cât și pentru fapta altuia, ba chiar răspunde chiar și atunci când a oferit încuviințare, dacă acesta a prejudiciat minorul, dar și atunci când funcția sa a încetat, pentru că noul tutore este obligat să ceară repararea daunelor produse în timpul în care primul tutore își exercita atribuțiile. În fine, tutorele este responsabil și la încetarea funcției, când trebuie să dea darea de seamă generală, dar să returneze bunurile minorului, într-o stare bună, pentru a primi descărcarea de gestiune. Toate aceste motive par să influențeze o persoană să refuze să accepte funcția de tutore, însă trebuie să avem în vedere motivele ce țin de etică, întrucât un tutore este ori rudă, ori prieten de familie, ori persoană apropiată, în toate cazurile, ne referim la o relație apropiată ce s-a construit în timp între părinții minorului și tutore, așadar, fără a încerca să înclin panta spre tărâmul emoțional, ne referim la o obligație morală de a-ți ajuta aproapele, întrucât sunt șanse mult mai mari ca relația ce se va lega între copil și tutore, întrucât minorul îl cunoște pe ocrotitorul său, să fie mai strânsă și pașnică, și mai benefică minorului, decât cea dintre copil și un asistent maternal, ce joacă rolul unui străin în viața celui mic, iar încrederea se va construi foarte greu.


[1] A fost formulată o cerere de control constituțional pe cale de excepție în privința acestei măsuri
[2] Art. 106 C. civ.
[3] Denumită în mod complet instanță de tutelă și de familie, această instituție, ce de cele mai multe ori este judecătoria, are competențe în ocrotirea persoanei fizice
[4] Art. 124-132 C. civ.
[5] Când nu ia naștere, atribuțiile sale sunt exercitate de către instanța de tutelă
[6] Art. 127
[7] Art.113
[8] Actele privind persoana minorului, cu excepția celor cu caracter curent, dar și depunerea la o instituție de credit sumele ce depășesc îngrijirea.
[9] Disponibil aici
[10] Disponibil aici


Elena Sârghi
Studentă – Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Secţiuni: Articole, Drept civil, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD