Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contencios administrativ
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Contencios administrativ Drept civil Opinii Protective SELECTED

Abuzul de drept din jumătăţi de adevăr şi calvarul procedurilor

1 iulie 2024 | Daniel UDRESCU
Daniel Udrescu

Daniel Udrescu

În articolul anterior (https://www.juridice.ro/734863/principiul-contabil-incalcat-de-decizia-iccj-nr-72-2007.html) vorbeam despre Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 72/2007. Raţionamentul din articolul precedent a fost confirmat de instanţa de contencios administrativ cu privire la forma acţiunii, care este necontencioasă. Dar itinerariul juridic al procedurilor prealabile, pe care l-am parcurs, conţine doar piedici pentru contribuabil şi multe porţi de scăpare pentru autoritate. ÎCCJ s-a pronunţat şi a fost confirmat doar aspectul dat de art. 50 al Legii 7/1996, o tehnicalitate a jumătăţii de parcurs, urmat de alte proceduri. Poate că eroarea persoanei care aplică legea trebuie înţeleasă ca o deviere de la răspunderea dată de formă, care nu implică autoritatea ca instituţie şi s-a dorit o delimitare între aspectul necontencios şi cel al răspunderii patrimoniale. Legea le prevede, dar le judecă în jurisdicţii separate, penală, civilă şi contencios administrativ.

Atunci când angajatul la instituția publică creează un prejudiciu prin refuzul nejustificat de intabulare, justițiabilul poate să uzeze de art. 491 Cod administrativ, printr-o acțiune separată ce are caracter contencios, sau să-şi întemeieze cererea de chemare în judecată pe art. 22 (7) din Legea nr. 7/1996, prin care să ceară răspunderea registratorului. Cu alte cuvinte, decizia ÎCCJ nr. 72/2007, care face trimitere la art. 50 strict pe forma NECONTENCIOASĂ a actului şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite, nu ar trebui să împiedice exercitarea dreptului de a solicita să fie acoperit prejudiciul sau anchetarea abuzului în serviciu.

Exemplul practic este simplu. Notarul a depus actul de partaj prin care s-a solicitat membrilor unei asocieri cu 14 asociaţi, pentru construirea unui imobil să-şi intabuleze în mod individual dreptul de proprietate, plătindu-se taxele datorate. Câteva considerente:

– în cazul asocierii în participație, aporturile rămân în proprietatea asociaților până la partaj;

– în cazul asocierii în participație, puterea de decizie este lăsată unui asociat, care poartă denumirea de asociat-administrator;

– în cazul asocierii în participație, asociații răspund cu bunurile proprii faţă de creditori, dacă creditorii nu s-au îndestulat.

Anterior, pentru imobil s-a realizat intabularea construcţiei, s-a efectuat cadastrarea, s-a înregistrat clădirea la DITL şi s-a intrat în circuitul civil în cote indivize. Cererea de intabulare a fost respinsă indicându-se fără temei dispoziţiile art. 30 din Legea 7/1996 prin raportare la dispoziţiile art. 57 (3) şi art. 33 din Ordinul Preşedintelui ANCPI 600/2023. Dincolo de indicarea greşită a dispoziţiilor legale (lipsă de pregătire sau conivenţă???) se face trimitere la ridicarea unor înscrisuri de DNA de la sediul BCPI a unor originale de înscrisuri, în temeiul unei ordonanţe emisă de Parchetul de pe langa ÎCCJ, cu lăsarea unei copii certificate în arhivă. Menţionez că de la achiziţia terenului până la partaj s-au scurs 9 ani, enorm de mult pentru o clădire care s-a construit în 18 luni, procedurile fiind blocate la nivel de autoritate publică.

Ulterior încheierii de respingere pentru intabularea unui drept de proprietate în Cartea Funciară (o acţiune de publicitate imobiliară), s-a consumat procedura administrativă de contestare a încheierii în conformitate cu dispoziţiile art. 3 (1) din Legea 7/1996, urmată de încheiere de reexaminare cu respingere şi de formularea unei plângeri către instanţă. BCPI a motivat că cererile de intabulare nu îndeplinesc cerinţele legale (un artificiu nelegal al unei structuri ce trebuie investigată de o Comisie Parlamentară) în baza art. 30 (1) din Legea 7/1996, dar şi motivarea că până la restituirea cărţilor funciare nu se poate efectua înscrierea, reţinându-se că NU a fost completat dosarul în vederea înscrierii şi nu au fost remediate aspectele sesizate??? Artificiul (nu este neştiinţă, ci infracţiune) este nelegal şi netemeinic, pentru că între operaţiunea de publicitate şi dreptul de proprietate, registratorul nu are drepturi de a anula exercitarea dreptului de proprietate, ci are dreptul de a opera operaţiunea de publicitate. Citarea art. 57 (3) din Ordinul Preşedintelui ANCPI pentru că textul legal nu instituie o cerinţă pentru intabulare, ci indică doar procedura de urmat în cazul în care organul de cercetare ridica înscrisuri din arhiva BCPI, deci în articolul citat nu se reglementează o cauză de împiedicare a operaţiunii de înscriere în Cartea Funciară (procedură definită de art. 29 din Legea 7/1996 raportat la art. 33 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANCPI 600/2023).

O tehnică mai puţin cunoscută este dansul procedurilor, în care atenţia este alocată către expunerea ca nelegală a jumătăţilor de adevăr prin care s-a comis prejudiciu. Pentru că avem Decizia 72/2007 a ÎCCJ, s-a consemnat că OCPI nu are calitate procesuală, drept pentru care, la cererea în care s-a menţionat OCPI/BCPI, s-a depus întâmpinare pentru lipsa calităţii procesual pasive.

Consider pozitiv şi just modul profesionist al judecătorului, care a solicitat anterior pronunţării elemente de clarificare. Unul dintre acestea a fost întrebarea cu privire la ce fel de acţiune s-a formulat, la care avocatul a menţionat că este într-o procedură necontencioasă în care a fost nevoit să citeze OCPI/BCPI pentru opozabilitate, în acţiunea de contestare a încheierilor de respingere şi înţelege să NU se judece contencios împotriva OCPI/BCPI.

Din analiza instanţei a rezultat că BCPI nu a solicitat completarea dosarului de înscriere. Interdicţia de înstrăinare/sechestrul se poate face doar în condiţii stricte şi cel care emite o astfel de interdicţie, răspunde pentru prejudiciul cauzat proprietarului. Instanţa a solicitat clarificări de la PICCJ-DNA, adresa de răspuns arătând că se fac cercetări in rem, pentru „posibile” infracţiuni care nu sunt de prejudiciu (actele administrative ce pot fi anulate pot fi reemise după corectare, doar după anulare în instanţă), iar cu privire la imobilul din litigiu nu au fost luate măsuri de indisponibilizare/asiguratorii. A doua intervenţie a judecătorului a fost o verificare a instanţei cu privire la activitatea Parchetului de pe lângă ÎCCJ în actele descrise de OCPI ca impediment. La Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA, la Procurorul Şef, dar şi prin solicitare la OCPI nu s-a obţinut un răspuns clar şi elocvent. Considerând actele şi cererile depuse la dosar, instanţa a dat curs solicitării către Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA şi a clarificat ceea ce procurorul a spus verbal: „Eu nu sunt consilierul OCPI să le spun cum să aplice legea”. 

Partea necontencioasă invocată de Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 a fost parcursă, respectând toate etapele necontencioase. Ce urmează? Latura penală a abuzului în serviciu pentru care este necesară o plângere penală, dar şi o acţiune pe latura civilă pentru daune. Important este că acţiunea necontencioasă a stabilit că persoana, nu instituţia a greşit (ori ca parte a schemei de şantaj, ori pentru că nu ştie carte).

Instanţa a analizat temeinic legislaţia aferentă şi a concluzionat: Nu există un impediment legal în soluţionarea favorabilă a cererii „cât timp cartea funciară este în format electronic”. Se impune admiterea cererii întrucât încheierea de respingere este bazată pe un fapt nereal (anume că s-a solicitat reclamantei să îşi completeze cererea), iar prevederile invocate în încheierea de reexaminare NU CONŢIN O INTERDICŢIE DE NOTARE PÂNĂ LA RESTITUIREA CĂRŢII FUNCIARE. Deşi invocă art. 30 din Legea 7/1996, nu rezultă din încheierile atacate ce „condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare nu au fost îndeplinite”. REGISTRATORUL A COMIS UN ABUZ ÎN SERVICIU CE A CAUZAT UN PREJUDICIU.

Procedural, aplicarea art 297 (1) din Codul penal, va ajunge la Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA, PROBABIL LA ACELAŞI PROCUROR, ce poate fi parte a schemei de şantajare, într-un sertar până se prescrie.

În cazul în care acțiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorității sau instituției publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanța judecătorească constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

Culmea tupeului este negarea hotărârii instanţei, de către Registratorul şef, care continuă în inepţie şi refuză să-şi recunoască abuzul, prelungind punerea în aplicare a hotărârii instanţei, aşteptând probabil un nou abuz prin alte proceduri efectuate de organul de cercetare. Jumătăţile de adevăr, micile piedici, care probabil par inocente, pentru perioada de 9 luni sunt însă majore financiar. Din 2023 până azi, legislaţia fiscală s-a modificat, s-au plătit penalizări pentru că antecontractele nu au fost semnate la timp, s-au pierdut 9 luni pe lipsă de folosinţă a resurselor. Impozitul pe tranzacţii/venituri s-a modificat de la 1% la 3%. TVA s-a modificat de 5% la 9%. Cine va plăti prejudiciile? Registratorul răspunde pentru activitatea sa, în condiţiile legii, respectiv art. 22 (7) fost art. 18 (7), din Legea nr. 7/1996, dar şi în condițiile art. 491 (2) din Codul administrativ, împreună cu autoritatea:

 În cazul în care acțiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorității sau instituției publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanța judecătorească constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

La final, în cazul în care va prevala legea, va plăti autoritatea, pentru că registratorul care a comis infracţiunea este protejat de hăţişul art. 492 din Codul administrativ. Deci, din cota de taxe şi impozite adică a contribuabilului, ce este alocată autorităţii aceasta va plăti prejudiciul. În mod cert pentru îndreptarea abuzului vor urma procedurile împotriva registratorului şî OCPI.

Conform art. 1349 (2) şi art. 1357 noul Cod Civil, răspunderea civilă reparatorie intervine numai în cazul în care există un prejudiciu injust cauzat unei persoane, prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie reparat. Aşadar, examinarea răspunderii civile reparatorii are drept scop, înainte de orice, determinarea cazurilor şi condiţiilor în care o persoană poate pretinde repararea prejudiciului ce injust i-a fost cauzat.

Aşadar, răspunderea civilă reparatorie are ca primă finalitate – conform textelor Codului civil – repararea prejudiciilor cauzate. Din această perspectivă, îndreptarea unei erori materiale cauzatoare de prejudiciu poate urma calea contenciosului administrativ şi putem afirma că prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii reparatorii, ci şi măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat.

Voi repeta. Ne aflăm deci în faţa a două texte de lege, respectiv:

– Partea necontencioasă invocată de Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996

– Răspunderea civilă reparatorie – conform textelor Codului civil – repararea prejudiciilor cauzate, bazată pe art. 22 (7) fost 18 (7) din Legea 7/1996. Articolul 491 din OUG 57/04.08.2019 CODUL ADMINISTRATIV

Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituția publică

 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

(2) În cazul în care acțiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorității sau instituției publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanța judecătorească constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

(3) Răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Prin respingere, Registratorul comite o eroare materială gravă, care blochează cartea funciară, în mod nelegal, pentru că nu ne aflăm în faţa publicităţii imobiliare, ci în faţa unui act criminal al registratorului, care nu aplică legea şi care prejudiciază deținătorul imobilului. Nu este înţeleasă noţiunea de publicitate imobiliară, care e doar o consemnare, vs. blocarea nelegală fără document justificativ, care este ABUZ ÎN SERVICIU.

Daniel Udrescu, CPA, ECJ, Auditor

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership