ÎCCJ. Conținutul dreptului patrimonial al fabricantului bazei de date

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dreptul patrimonial al fabricantului bazei de date definit în art. 122 indice 2 din Legea nr. 8/1996 are un conţinut similar dreptului de proprietate reglementat de art. 555 din Codul civil, ca drept al titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, în limitele stabilite de lege, cu particularităţile aferente unor prerogative consacrate printr-un act normativ cu caracter special. În cazul în care proprietarul bazei de date îşi asumă, prin contractul încheiat cu autorul programului pentru calculator utilizat la fabricarea sau funcţionarea bazei de date, obligaţia de a nu permite accesul unui terţ la baza de date, pentru studiu, atare obligaţie, considerată de către părţi a fi legată de confidenţialitatea contractului, reprezintă o limitare convenţională a dreptului de proprietate. În mod echivalent, dacă este vorba despre un fabricant al bazei de date, restrângerea vizează dreptul de a autoriza extragerea şi/sau reutilizarea de către un terț a totalităţii sau a unei părţi substanţiale din baza de date. (Decizia nr. 179 din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în ÎCCJ. Buletinul jurisprudenței 2020, pag. 222-237)