« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Considerații privind consilierea judiciară și tutela specială în lumina proiectului de modificare a Noului Cod civil
05.08.2021 | Andreea MERDARIU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andreea Merdariu

Andreea Merdariu

În urma noilor reglementări aduse codului civil în iulie 2021 prin Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a altor acte normative, ca urmare a Deciziei 601 din 2020 a Curții Constituționale, se instituite prin capitolul III al titlului III din cartea 1 consilierea judiciară și tutela specială. Aceste două mecanisme vin să înlocuiască ceea ce anterior se numea ocrotirea interzisului judecătoresc, având loc o reformare a mijloacelor de protecție a persoanelor cu dizabilități. După cum prevăd noile modificări, se va institui consilierea judiciară sau tutela specială în cazul persoanelor majore care nu se pot îngriji singure de interesele lor din cauza unei deteriorări a facultăților mintale, fie temporară, fie totală, parțială sau totală, care este stabilită în urma unei evaluări medicale și psihosociale și care au nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței, dacă această măsură este necesară pentru a asigura egalitatea în ceea ce privește exercitarea capacității civile.

Art. 164 din Codul civil care a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum urmează a fi modificat, va institui principalele diferențe între consilierea judiciară și tutela specială. Astfel, pentru a se institui consiliere judiciară vor trebui a fi îndeplinite două condiții:

– Deteriorarea facultăților mintale să fie parțială (condiție substanțială);

– Este necesară asistență/consiliere permanentă pentru exercitarea drepturilor și libertăților.

În cazul tutelei speciale vor trebui îndeplinite alte două condiții:

– Deteriorarea facultăților mintale să fie totală;

– Este necesar ca persoana să fie reprezentată în mod permanent pentru a-și putea exercita drepturile și libertățile.

Se conturează diferența dintre cele două prin raportare la ambele condiții. În primul rând, există o diferență cu privire la gradul deteriorării mintale, iar în al doilea rând se distinge asistența de reprezentarea persoanei. Art. 165 enumeră persoanele care vor putea solicita implementarea acestor mecanisme de ocrotire în cazul persoanei care îndeplinește cumulativ cerințele menționate anterior, anume: chiar de către cel ce necesită ocrotire, de soțul său, de rudele acestuia, de persoana care locuiește cu acesta sau de celelalte persoane prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător. În sublinierea diferenței, este de menționat că tutela specială are a fi dispusă doar ca ultima ratio, doar atunci când nu poate fi asigurată protecția persoanei prin instituirea consilierii judiciare sau a curatelei, în conformitate cu art. 164 alin (5) din acest proiect.

Această cerere de punere sub ocrotire se va soluționa după dispozițiile Codului de procedură civilă. Art. 168 urmează să prevadă perioada pentru care consilierea judiciară sau tutela specială vor putea fi instituite. În acest sens, consilierea judiciară nu poate depăși o perioadă de 3 ani, iar tutela specială va putea fi dispusă pentru maxim 5 ani. Cu toate acestea, după cum legea menționează, tutela va putea fi prelungită până la o perioadă de 10 ani în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este totală și permanentă. Rămâne totuși la latitudinea instanței, care prin analizarea speței concrete va decide în funcție de anumite criterii predeterminate (gradul de autonomie, nevoile specifice) ce categorii de acte intră sub sfera necesității existenței încuviințării actelor, sau, după caz, a reprezentării. Astfel, instanța poate dispune această măsură de ocrotire în mod variabil, fie cu privire doar la o anumită categorie de acte (ex.: acte de dispoziție, administrare, etc.) sau doar cu privire la persoana/bunurile celui ocrotit. Acest mecanism, după cum statuează și alin. (5) al acestui articol, va presupune că instanța stabilește categoriile de acte pentru care este necesară încuviințarea sau reprezentarea persoanei ocrotite, urmând ca aceasta din urmă să își păstreze capacitatea de a încheia acte pentru care instanța nu a stabilit că este necesară încuviințarea/reprezentarea conform măsurilor de ocrotire. Analiza textului reflect dorința legiuitorului de a acorda, alături de garanții, mai multă autonomie persoanei ocrotite și respectarea nevoilor și alegerilor acesteia.

Schimbări importante în materia încheierii căsătoriei

Schimbările se manifestă încă de la condițiile de fond ale căsătoriei, mai exact, impedimentele la căsătorie, fiind modificată denumirea marginală a art. 275 (anterior: interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră): interzicerea căsătoriei între tutore și persoana ocrotită. Prin schimbarea de la finalul propoziției sunt introduse în legislația privind căsătoria cele două măsuri de ocrotire, măsuri care pot fi aplicate atât unei persoane minore, cât și unei persoane majore. Totodată, art. 276 este schimbat în totalitate, articol care anterior se referea la alienație sau debilitate mintală și care constituia un impediment absolut și dirimant. După cum prevede doctrina[1], prin alienație sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic de natură să determine incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile(cod comentat). Prin actuala modificare a codului se înțelege că legiuitorul a dorit să nu ofere o echivalență textelor, urmând ca art. 276 să nu sufere doar o modificare terminologică, ci și una funcțională, devenind un impediment prohibitiv. În acest sens, noile dispoziții prevăd că persoana care se află sub ocrotire are obligația de a-l înștiința în prealabil pe tutore despre formularea declarației de căsătorie, pentru ca acesta să formuleze, dacă este cazul, opoziție la căsătorie (art. 285, opoziția la căsătorie, rămâne neschimbat). Prin coroborare cu art. 297 astfel cum este modificat, urmează ca acest impediment să atragă nulitatea relative a căsătoriei, fiind un caz de neîndeplinire a formalităților cerute de lege. Adăugând la mențiunile anterioare, art. 276 suferă schimbări și pe planul sancțiunilor pe care le atrăgea, nemaiconstituind pentru viitor un temei de nulitate absolută.

După cum prevede art. 297 alin (2), nulitatea relativă având drept temei art. 276 poate fi invocată de cel a cărui încuviințare sau informare era necesară. Necesitatea modificării s-a impus întrucât art. 276, în noua sa formă, nu prevede condiția pozitivă a existenței unei încuviințări, ci doar condiția negativă a inexistenței unei opoziții în sarcina tutorelui și corelativ doar obligația de informare de către persoana aflată sub ocrotire. Cu toate acestea , art. 297 prevede în alin (2) că această nulitate relavativă este atrasă în situațiile în care fie nu există informarea prevăzută la art. 276, fie, în cazul în care tutorele a făcut opoziție la căsătorie, nu există autorizarea instanței de tutelă. Având în vedere art. 107, art. 171, care prin modificările ce vor fi aduse asigură că regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se vor aplica și în cazul celui pus sub consiliere judiciară, dacă prin lege nu se prevede altfel, art. 146 și art. 297 alin (2) după cum va fi modificat, rezultă pe cale de interpretare că în situația formulării unei opoziții de către tutore, ca urmare a informării acestuia, va trebui sesizată instanța de tutelă pentru ca aceasta să analizeze temeinicia opoziției. În susținerea acestei interpretări este și expunerea de motive a prezentului proiect, care aduce și o clarificare cu privire la persoana însărcinată cu sesizarea instanței, anume ofițerul de stare civilă

O altă consecință ce rezultă din noua modificare o constituie art. 300 referitor la existență tutelei în căsătorie. Primul alineat va fi modificat în sens extensiv, incluzând atât persoana minoră, conform reglementării curente, dar și persoana majoră care este subiect al unuia dintre sistemele de ocrotire menționate anterior. Se păstrează sancțiunea anulabilității căsătoriei pentru nerespectarea impedimentului la căsătorie. Consider că alin (2) al acestui articol, după cum va fi introdus, era necesar și astfel va fi de un mare ajutor în practica instanțelor, clarificând în final dilema calității procesuale active. În acest sens, dacă în legislația actuală există interpretări cu privire la persoana care poate intenta acțiunea în anulare, schimbările legislative prevăd expres în acest alineat că anulabilitatea poate fi invocată numai de cel aflat sub ocrotire. Dispozițiile art. 46 alin (2) C. Civ. vor rămâne aplicabile, anume dacă respectiva căsătorie s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, când aceasta era necesară, instanța are datoria de a sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare.

Modificările aduse codului civil au pornit după cum menționam în debutul articolului de la Decizia 601 din 2020 a Curții Constituționale care a considerat că măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească pentru cei cu probleme mintale nu cuprinde și suficiente garanții care să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, acestea fiind de altfel și motivele prevăzute în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege. “Aceasta nu are în vedere faptul că pot exista diferite grade de incapacitate și nici diversitatea intereselor unei persoane, nu se dispune pentru o perioadă determinată de timp și nu este supusă unei revizuiri periodice” motivează CCR cu privire la interdicția judecătorească. Curtea a adăugat că “orice măsură de ocrotire trebuie să fie proporțională gradului de capacitate, să fie adaptată la viața persoanei, să se aplice pentru cea mai scurtă perioadă de timp, să fie revizuită periodic și să țină cont de voința și preferințele persoanelor cu dizabilități”. Sperăm ca aceste ajustări aduse legislației menite a suplini lacunele existente, să fie în consonanță cu rațiunile Curții Constituționale și să servească la oferirea garanțiilor necesare pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale oferind un mecanism adecvat de protecție patrimonială a persoanelor în nevoie.


[1] Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014 pp. 221


Andreea Merdariu
Studentă – Facultatea de Drept a Universității din București

 
Secţiuni: Drept civil, Lege 9, Opinii, Proiecte legislative, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD