« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Bucureşti. Anularea hotărârilor CNCD de sancţionare a Federaţiei Române de Fotbal (FRF) pentru manifestări de tip xenofob ale unor suporteri ai echipei naţionale de fotbal
02.09.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

Dosar nr. ___________

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 610

Ședința publică de la 20 aprilie 2021

Completul constituit din:

PREȘEDINTE O_____ S____

Grefier C________-T______ R___

 

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ, formulată de reclamanta B________ B_____ B_ B_____ în contradictoriu cu pârâții C________ C_______ C_____ C_________ C____________ și A________ A_____ A________ A__________ A_________ A___ I___, având ca obiect „anulare act administrativ – hot. nr. 483/10.06.2020”.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.04.2021, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX a C_________ Administrativ și Fiscal la data de 23.07.2020, cu numărul ___________, reclamanta B________ B_____ B_ B_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâții C________ C_______ C_____ C_________ C____________ și A________ A_____ A________ A__________ A_________ A___ I___, a. anularea hotărârii nr. 483/10.06.2020 pronunțată de C________ C_______ C_____ C_________ C____________ în dosarul nr. 732/2019 , cu consecința anulării sancțiunii amenzii de 5.000 de lei stabilită în sarcina subscrisei B________ B_____ B_ B_____;

b. în temeiul dispozițiilor art. 451 C.pr.civ. și urm., a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.

Pentru a dispune în acest sens, a solicitat a se avea în vedere considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

I. ASPECTE RELEVANTE ALE SITUAȚIEI DE FAPT

La data de 14.10.2019 reclamanta a organizat partida de fotbal România U 21 – Irlanda de Nord U21. Partida s-a desfășurat pe stadionul „A_____ Iord______”, din Voluntari, județul I____.

Pe parcursul desfășurării meciului de fotbal, un grup de persoane aflate în incinta stadionului au avut manifestări de tip xenofob. Concret, un număr de persoane ce fac parte din gruparea autointotulată „Uniți sub Tricolor” au avut o ________ scandări xenofobe, astfel cum reiese din articolul de presă ce conține subtitlul: „Un nou comportament xenofob al celor de la ‘Uniti sub tricolor’ ar putea aduce suspendarea terenului si pentru Romania U21”, dar și din articolul din presă: „Ultrașii din grupul “Uniți sub tricolor” au comis-o din nou! Scandări xenofobe la România U21 – Ucraina U21.” . Potrivit articolului intitulat „ În mintea ultrașilor: de ce sfidează fanii UEFA știind că România va fi pedepsită. C_______ D____, „Uniți sub Tricolor”: ” , un exponent al grupării „Uniți sub Tricolor” expune pe larg filozofia și modul de acțiune al respectivei organizări.

La data de 21.10.2019 pârâta A________ A___ I___ a formulat în fața CNCD „plângere împotriva Echipei Naționale de Fotbal a României”, prin care a solicitat sancționarea acestei entități pentru pretinse fapte de discriminare comise la data de 14.10.2019.

Analizând împrejurările de la meciul România U21-Irlanda de Nord U21, la data de 21.11.2019 Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (Union of European Football Associations, „UEFA”) a impus prin Decizia pronunțată obligarea FRF plata unei penalități statutare în cuantum de 5.000 de euro pentru încălcarea dispozițiilor a art. 16 alin. (2) lit. (e) din Regulamentul Disciplinar al UEFA (Anexa nr. 3).

La data de 10.06.2020, CNCD a emis Decizia nr. 483/2020, prin care a dispus amendarea FRF cu suma de 5.000 de lei. Această decizie face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

II. ARGUMENTAȚIA ÎN D____.

A. SUMARUL EXPUNERII

Decizia pronunțată este nelegală sub mai multe aspecte. Pe de o parte, CNCD a încălcat în mod vădit principiul disponibilității, acționând precum un consilier al părții reclamante și depășindu-și limitele învestirii.

Pe de altă parte, reclamanta a fost sancționată pentru faptele comise de terți, deși răspunderea contravențională este una personală – CNCD nu are la dispoziție vreo normă legală care ar institui un caz special de răspundere pentru fapta altuia în materie contravențională.

Totodată, prin decizia contestată nu s-a demonstrat îndeplinirea elementelor constitutive ale contravențiilor prevăzute de OG nr. 137/2000.

B. RECLAMANTA NU A AVUT CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ ÎN DOSARUL NR. 637/2019

Conform art. 6 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor din 11.04.2008, adoptată prin Ordinul Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________ – nr. 144/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 06 mai 2008 („Ordinul CNCD nr. 144/2008”): „reclamatul este persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare.”.

Prin petiția înregistrată sub nr. 6317/23.10.2019 A________ A___ I___ a solicitat sancționarea Echipei Naționale de Fotbal pentru pretinsele fapte de discriminare comise la data de 14.10.2019. Prin respectiva petiție, formulată în contradictoriu cu Echipa Națională de Fotbal a României, s-a invocat: „fiind instituit în sarcina Federației Române de Fotbal o obligație de diligență, aceasta, prin inacțiunea, neintervenția sa, a încălcat această obligație legală, motiv pentru care trebuie tras la răspundere.”.

Pe de-o parte, CNCD are obligația de a respecta propriile acte emise, – precum Ordinul nr. 144/2004, în sensul aplicării procedurii de soluționare a petițiilor. Or, petiția fiind formulată în contradictoriu cu Echipa Națională de Fotbal a României, rezultă că FRF nu a avut calitatea de reclamat, conform art. 6 din procedura internă aprobată de Ordinul nr. 144/2008 și totuși CNCD a constatat contrariul.

Pe de altă parte, ca organ jurisdicțional, CNCD este ținut să respecte garanțiile unui proces echitabil, între care și principiul disponibilității. Sub acest aspect, în privința CNCD Curtea Constituțională a reținut că “procedura desfășurată în fața unui organ administrativ-jurisdicțional este asemănătoare cu cea specifică instanțelor judecătorești, desfășurată însă distinct de aceasta” (Curtea Constituțională, Decizia nr. 749/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 50/22.01.2016).

Or, unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este principiul disponibilității, potrivit căruia “[o]biectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.”

Or, câtă vreme petenta și-a îndreptat literal și expres solicitarea împotriva “Echipei Naționale a României”, un organ jurisdicțional era oprit de la a modifica pe cont propriu temeiul învestirii sale. În acest sens, raționamentul Deciziei CNCD este elocvent pentru nelegalitatea sa: “reclamata este reprezentantul legal al echipei naționale, de aceea respinge lipsa calității procesuale pasive.;

În ceea ce privește deducția calității Pentru a deduce o pretinsă calitate a FRF de reprezentant legal al echipei naționale de fotbal, aceasta are la bază CNCD a invocat pe cont propriu:

a. art. 56 alin. (3) ultima teză a Regulamentului de organizare a activității fotbalistice („ROAF”) : „Cluburile trebuie să insiste ca suporterii lor să adopte în toate ocaziile un comportament adecvat,să nu consume alcool în deplasările lor către jocuri și să nu se lase angrenați în acte de huliganism ori alte acte antisociale, aplicând măsura retragerii carnetului de suporter sau a recunoașterii oficiale a calității de suporter al clubului celor care nu se conformează”, și

b. art. 56 alin. (2) din ROAF: „Cluburile trebuie să numească un responsabil de ordine și siguranță care asigură coordonarea măsurilor și activităților privind asigurarea siguranței, precum și legătura cu forțele de ordine, societatea specializată de protecție și pază, alte autorități sau instituții cu atribuții în domeniu. În cadrul atribuțiilor sale, atât pentru jocurile organizate pe propriul stadion, cât și la jocurile din deplasare, responsabilul de ordine și siguranță al clubului menține o legătură constantă cu reprezentanții suporterilor și responsabilii de ordine și siguranță de la alte cluburi, ține evidența persoanelor recunoscute ca fiind turbulente și a celor cărora li s-a interzis accesul în stadion,cooperează în managementul distribuirii documentelor de acces în stadion.”;

Afirmații sunt bizare. Pe de-o parte, Prevederile ROAF Respectivele prevederi, invocate de către CNCD în decizia atacată se referă la cluburi de fotbal afiliate în cadrul FRF, nicidecum la reprezentarea unei echipe naționale (!), or, echipele de fotbal sunt echipe sportive care aparțin unui club. . Mai mult În același mod, ROAF și Regulamentul FRF privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal („RSTJF”) sunt regulamente emise de FRF pentru a organiza competițiile interne si nicidecum competiții cele dintre 2 federații (Federația de Fotbal Irlandeză – Irish Football Association și FRF ), anume competițiile echipelor naționale.

De asemenea, aceste regulamente stabilesc obligații și drepturi în sarcina cluburilor de fotbal naționale afiliate la FRF, nu stabilesc obligații iar nu în sarcina FRF, obligații în temeiul cărora aceasta însăși ar putea fi sancționată.

Astfel, conform art. 26 din Legea nr. 69/2000 : „cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juridică, constituite în condițiile legii.(2) Cluburile sportive pot fi: a) persoane juridice de drept privat, structuri fără scop lucrativ sau societăți comerciale sportive pe acțiuni;b) persoane juridice de drept public.”. Potrivit art. și art. 8 alin. (6) teza I din Regulamentul FRF privind Statutul și Transferul Jucătorilor de Fotbal („RSTJF”) : „în cazul cluburilor cu mai multe echipe documentele privind statutul jucătorilor (fișele personale, contractele, actele adiționale) se păstrează în evidența forului care organizează competiția de nivelul cel mai înalt la care participă fiecare jucător.”. Astfel, un club poate avea una sau mai multe echipe. Echipele aparțin cluburilor.

Pe de altă parte, FRF nu este reprezentant al echipei naționale și nu este răspunzător pentru comportamentul echipei naționale. Concret, echipa națională este formată din jucătorii mai multor cluburi, conform art. 22 alin. (1) teza (1) din RSTJF și conform art. 66 alin. (1) din Regulamentul de organizare a activității fotbalistice 2018:

art. 22 alin. (1) teza (1) RSTJF: „Cluburile sunt obligate să pună la dispoziția FRF jucătorii selecționați pentru reprezentativele (echipele) naționale, indiferent de vârstă.”;

art. 66 alin. (1) din Regulamentul de organizare a activității fotbalistice ROAF 2018 prevede: „Cluburile de fotbal sunt obligate să sprijine FRF pentru o cât mai bună alcătuire și un cât mai bun comportament al echipelor naționale. În acest scop, cluburile vor pune la dispoziție jucătorii selecționați în echipele naționale și se vor ocupa de buna lor pregătire pentru a se prezenta la echipele reprezentative în condiții optime. În caz contrar se vor lua măsuri de sancționare a celor vinovați, în conformitate cu prevederile regulamentare.” (ssub.ns.);

Rezultă din cele de mai sus faptul că a) echipa națională de fotbal nu este un club de fotbal și b) răspundere unui comportament adecvat al echipei naționale este a aparține cluburilor din care jucătorii provin. Așadar nu rezultă din nicio prevedere că FRF este în vreun fel reprezentantul echipei naționale de fotbal.

Prin urmare, organul jurisdicțional atrage în mod nelegal calitatea procesuală pasivă a FRF, și alege să schimbe cu de la sine putere limitele procesului.

Un astfel de raționament este profund nelegal:

a. Pe de o parte, el implică că CNCD nu ar respinge niciodată o plângere ca fiind lipsită de capacitate procesuală, ci ar căuta să identifice pe cont propriu entitatea împotriva căreia s-ar putea îndrepta reclamantul. În acest mod, CNCD nu acționează precum o instanță independentă și imparțial, ci drept un consilier al părții reclamante, vătămând grav echitabilitatea procedurii jurisdicționale.

b. Pe de altă parte, el implică că CNCD nu este ținut defel de principiul disponibilității procesuale, aspect contrar cerințelor unui proces echitabil,

c. In fine, el implică că CNCD poate adăuga la lege și poate stabili calitatea unei părți de reprezentant al unei entități/echipe/organizări fără vreun temei juridic, doar pentru că în mod potestativ hotărăște astfel.

În consecință, fiind emisă cu încălcarea flagrantă a principiul disponibilității, dar și a garanțiilor unui organ jurisdicțional imparțial, Decizia CNCD este nelegală.

FRF nu are calitate procesuală pasivă în plângerea Asociației Miko I___. Totodată, Echipa Națională de Fotbal a României nu are capacitate procesuală de folosință.

C. CNCD A REȚINUT ÎN MOD NELEGAL CĂ FAPTA COMISĂ DE SUBSCRISA AR ÎNDEPLINI ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE UNEI CONTRAVENȚII

Pentru a angaja răspunderea contravențională a reclamantei FRF, CNCD a reținut incidența art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr. 137/2000 „[c]onstituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.”

Definiția noțiunii de discriminare este dată de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000: „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ___, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”

Fapta tipică descrisă de art. 2 alin. (1), respectiv de art. 15 din OG nr. 137/2000 și în baza cărora reclamanta a fost sancționată este aceea de comitere a unei fapte de discriminare.

Așa fiind, examenul legal ce ar fi permis angajarea răspunderii contravenționale a FRF în bază acestor temeiuri de drept presupunea ca:

a. Fie Consiliul să arate că acțiunile unor persoane terțe care au plătit bilet la meci se subsumează noțiunii de faptă proprie, astfel încât condiția răspunderii personale contravenționale să fie îndeplinită,

b. fie Consiliul să demonstreze faptul că organizarea unui eveniment sportiv în care terțe persoane au manifestări de tip rasist ar fi inclusă în tipicitatea contravenției prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000.

În speță, acest examen legal este vădit neîndeplinit.

C.1. Răspunderea contravențională este personală. Răspunderea contravențională a FRF nu poate fi angajată pentru fapta unui terț

C.1.1. Subscrisa nu dețin vreo formă de răspundere contravențională pentru fapta unor persoane terțe care au plătit un bilet la un meci de fotbal

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 „[c]onstituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”

Având în vedere că una dintre condițiile impuse de lege în vederea reținerii caracterului contravențional al unei fapte este vinovăția, acest tip de răspundere este unul esențialmente subiectiv, și personal. Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Câtă vreme unul din elementele de determinare a sancțiunii aplicate este dat de circumstanțele personale ale contravenientului, este evident că răspunderea poate fi doar una personală, pentru propria faptă. În același sens se pronunță și jurisprudența:

• „Principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale nu poate fi contestat în contextul disp. art. 1 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce presupun existența contravenției în condițiile în care fapta este săvârșită cu vinovăție, iar vinovăția implică o apreciere în persoana fiecărui contravenient, nefiind posibilă aplicarea sancțiunii contravenționale pe bază de prezumții.” (Tribunalul V_____, Decizia nr. 1453/A/2017)

• „Răspunderea contravențională a persoanei juridice, la fel ca răspunderea penală, este o răspundere personală, pentru fapta proprie, diferită de răspunderea altor persoane fizice sau juridice implicate în săvârșirea unei contravenții.” (Tribunalul Maramureș Decizia nr. 658/A/2017)

• „Agentul constatator a aplicat sancțiunea unei persoane juridice, cea în patrimoniul căreia figurează autoturismul. Însă, reține instanța că răspunderea contravențională este o răspundere personală, astfel că în mod greșit s-a atras răspunderea contravențională a persoanei juridice, fapta fiind a conducătorului auto, persoană fizică, care nu s-a conformat normelor administrative.” (Tribunalul Tulcea, Decizia nr. 110/2009)

CNCD a considerat că poate sancționa FRF pentru conduita unui grup de oameni care la meciul România – Irlanda de Nord au manifestat un comportament xenofob. Or acțiunile acestora nu pot atrage răspunderea contravențională a subscrisei. Pentru a se putea reține faptul că subscrisa aș răspunde pentru contravenția constând în discriminare este necesar să se dovedească faptul că aceasta este fapta subscrisei.

Sub acest aspect, singura faptă care se poate reține în sarcina subscrisei este aceea de organizare a unui eveniment sportiv – meciul de fotbal dintre România U21 și Irlanda de Nord U21. Subscrisa nu pot fi ținută să răspund pentru fapta unor terțe persoane care au participat la această manifestație.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) al OG nr. 2/2001 „persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.” D____ urmare, la fel ca în cazul răspunderii penale, și în cazul răspunderii contravenționale este necesar să se dovedească faptul că elementul material al faptei îi poate fi imputat persoanei juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen. „persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.” Potrivit doctrinei, în cazul primei categorii sunt incluse „fapte care se leagă de politica generală a persoanei juridice ori de activitățile principale menite să ducă la realizarea obiectului social, și nu de fapte care au fost doar ocazionate de activități legate indirect de acest obiect.” În cazul celei de-a doua categorii se includ „infracțiuni ce exced cadrului activităților legate de realizarea obiectului de activitate, dar care sunt susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice.”

În ce privește actele comise în numele persoanei juridice, acestea reprezintă „infracțiuni care nu se leagă în mod nemijlocit de obiectul de activitate al persoanei juridice și nici nu sunt de natură a aduce un beneficiu acesteia, dar se comit în procesul organizării și funcționării persoanei juridice.”

Or, niciunul din criteriile enumerate mai sus nu este îndeplinit de fapta persoanelor terțe. Fapta nu a fost comisă în realizarea obiectului de activitate al subscrisei sau în beneficiul subscrisei. Fapta a fost comisă de terțe persoane care au participat, fără vreo afiliere la FRF, la manifestarea sportivă.

Un grup de persoane participante, alături de alte câteva mii la un meci de fotbal, nu au calitatea de a angaja subscrisa într-un raport contravențional sau penal. Altfel spus, aceștia nu au calitatea de reprezentanți ai subscrisei. De altfel, aceștia nu au nici măcar calitatea de prepuși ai subscrisei. Prin urmare, fapta acestora nu poate fi imputată subscrisei.

Raportul pe care reclamanta îl are cu aceștia este exclusiv unul de natură civilă. În schimbul unei contraprestații subscrisa le asigur asistarea la un eveniment sportiv.

A admite o teză contrară ar însemna a admite că în ipoteza unui eventual incident violent pe parcursul desfășurării meciului reclamantei i s-ar putea angaja răspunderea penală pentru o eventuală faptă de încăierare sau pentru o contravenție de tulburare a liniștii publice. În mod evident, o astfel de răspundere nu poate fi antrenată în sarcina reclamantei.

Așadar, chiar dacă fapta a fost comisă în cadrul unui eveniment organizat de reclamantă, răspunderea contravențională este una exclusiv personală, iar calitatea de contravenient aparține exclusiv autorilor faptei tipice.

În realitate, pentru a putea angaja răspunderea contravențională a reclamantei, CNCD ar fi trebuit să indice o normă legală care ar institui un caz special de răspundere pentru fapta altuia în materie contravențională. După cum CNCD bine cunoaște, o astfel de normă nu există (și ar fi oricum neconstituțională).

C.1.2. UEFA nu a constatat incidența vreunei fapte de discriminare

A arătat în cadrul prezentării stării de fapt, prin decizia din 21.11.2019 a Corpului de Control, etică și Disciplină că UEFA a dispus sancționarea subscrisei în temeiul art. 16 alin. (2) lit. (e) din Regulamentul Disciplinar al UEFA , ce prevede: „cu toate acestea, toate asociațiile și cluburile sunt responsabile pentru următorul comportament necorespunzător din partea suporterilor lor și pot fi supuse unor măsuri și directive disciplinare, chiar dacă pot dovedi absența vreunei neglijențe în ceea ce privește organizarea meciului: de ex. utilizarea gesturilor, a cuvintelor, a obiectelor sau a oricărui alt mijloc pentru a transmite mesaje care nu sunt potrivite pentru un eveniment sportiv, în special mesaje provocatoare care au un caracter politic, ideologic, religios sau ofensator.”.

Însă, este de menționat că UEFA nu a sancționat FRF în temeiul art. 14 din Regulamentul Disciplinar, articol ce sancționează faptele de discriminare. Conform art. 14 alin. (1) al acestui articol prevede faptul că „orice persoană prevăzută la art. 3 care lezează demnitatea umană a unei persoane sau a unui grup de persoane din orice temei, incluzând culoarea, rasa, originea etnică, sexul sau orientarea sexuală este sancționat cu suspendarea participării la cel puțin 10 meciuri sau pentru o anumită perioadă de timp, sau cu orice altă sancțiune adecvată.” Alin. (2) al acestui articol prevede faptul că „dacă unul sau mai mulți membrii ai asociației sau dacă suporterii clubului manifestă comportamente descrise la alin. (1) membrul asociației sau clubul responsabil este pedepsit cel puțin cu închiderea parțială a stadionului.” (extrasele sunt depuse în Anexa nr. 2).

UEFA a dispus sancționarea subscrisei în temeiul art. 16 din Regulamentul Disciplinar al UEFA, anume pentru mesaje provocatoare.

Pe de-o parte, această text este un izvor de drept privat, care justifică angajarea unei răspunderi în cadrul unei asociații de drept privat (UEFA).

Pe de altă parte, este esențial de reținut că UEFA nu a sancționat FRF pentru fapte reprezentând acte de discriminare, deși avea la îndemână articolul 14 din Regulamentul Disciplinar în acest sens.

C.2. Fapta comisă de subscrisa nu îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000. Petenta și CNCD nu au făcut proba intenției reclamantei în lezarea demnității minorităților sau în crearea unei atmosfere ostile

După cum a arătat în secțiunea C.1 reclamanta nu pot răspunde contravențional pentru fapte ce nu îmi pot fi imputate, anume pentru faptele de discriminare comise de terțe persoane care au plătit un bilet la un meci de fotbal.

Trecând ad absurdum peste acest aspect, orice faptă imputată reclamantei în legătură cu meciul România U21 -–Malta Irlanda de Nord U21 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Mai precis, textele legale amintite privesc săvârșirea unei contravenții de rezultat – manifestarea unui comportament discriminatoriu. Or, câtă vreme tipicitatea este îndeplinită exclusiv prin manifestarea unui comportament rasist de discriminare, în sarcina subscrisei nu se poate reține comiterea acestei contravenții.

Astfel, unul dintre elementele constitutive ale noțiunii de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (1) din ordonanță este acela ca acțiunile persoanei care a comis discriminarea să fi avut drept scop restrângerea sau încălcarea unor drepturi. În egală măsură, potrivit art. 15 din același act normativ acțiunile comise trebuie să aibă drept scop lezarea demnității unei persoane sau crearea unei atmosfere ostile sau degradante împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane.

Altfel spus, condiția sine qua non în comiterea acestei contravenții este dovedirea intenției contravenientului. Mai exact faptele prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000 sunt calificate prin scop. Pentru a se putea reține comiterea acestei fapte este necesar ca petenta sau CNCD să facă dovada faptului că subscrisa am avut cel puțin intenția indirectă de a comite o astfel de faptă. În același sens se pronunță și jurisprudența:

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015);

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015)

Această condiție nu este îndeplinită. Reclamanta a organizat partida de fotbal. Un grup de persoane care au plătit biletul la meci au avut scandări rasiste.

Așadar, (i) reclamanta nu a urmărit prin organizarea partidei de fotbal punerea la dispoziție a unui spațiu în care să se desfășoare astfel de manifestări și (ii) reclamanta nu a participat – direct sau indirect la comiterea acestor fapte.

C.3. Petenta și CNCD nu au făcut proba intenției FRF în lezarea demnității minorităților sau în crearea unei atmosfere ostile, conform art. 15 din OG nr. 137/2000

După cum a arătat în secțiunea C.1 reclamanta nu poate răspunde contravențional pentru fapte ce nu îi pot fi imputate, anume pentru faptele de discriminare comise de terțe persoane care au plătit un bilet la un meci de fotbal.

Trecând ad absurdum peste acest aspect, orice faptă imputată reclamantei în legătură cu meciul România U21-Irlanda de Nord U21 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000.

Mai precis, textele legale amintite privesc săvârșirea unei contravenții de rezultat – manifestarea unui comportament discriminatoriu. Or, câtă vreme tipicitatea este îndeplinită exclusiv prin manifestarea unui comportament rasist, în sarcina subscrisei nu se poate reține comiterea acestei contravenții.

Potrivit art. 15 din OG nr. 137/2000 acțiunile comise trebuie să aibă drept scop lezarea demnității unei persoane sau crearea unei atmosfere ostile sau degradante împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane.

Altfel spus, condiția sine qua non în comiterea acestei contravenții este dovedirea intenției contravenientului. Mai exact faptele prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000 sunt calificate prin scop. Pentru a se putea reține comiterea acestei fapte este necesar ca petenta sau CNCD să facă dovada faptului că subscrisa am avut cel puțin intenția indirectă de a comite o astfel de faptă. În același sens se pronunță și jurisprudența:

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015);

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015)

Această condiție nu este îndeplinită. Reclamanta a organizat partida de fotbal. Un grup de persoane care au plătit biletul la meci au avut scandări rasiste.

Așadar, (i) reclamanta nu a urmărit prin organizarea partidei de fotbal punerea la dispoziție a unui spațiu în care să se desfășoare astfel de manifestări și (ii) reclamanta nu participat – direct sau indirect la comiterea acestor fapte.

C.4. Reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile de diligență în organizarea meciului România U21 – Irlanda de Nord U21, fiind lipsită de vreo formă de vinovăție pentru fapta comisă de terții arătați în sesizare

Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”

Așadar, pentru ca o faptă să poată fi calificată drept contravenție este necesar ca fapta să îndeplinească condițiile de tipicitate ale normei contravenționale și să fi fost comisă cu vinovăție. În lipsa reținerii elementului de vinovăție nu se poate reține caracterul contravențional al faptei. În același sens se pronunță și jurisprudența:

„Analizând motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant B.T., referitoare la nelegalitatea parțială a hotărârii C.N.C.D. în raport de normele juridice instituite prin actele normative menționate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate sub aspectul neîndeplinirii elementelor constitutive obligatorii și cumulative pentru existența faptei contravenționale de discriminare, respectiv cele generale prevăzute de legea cadru – O.G. nr. 2/2001 (legalitatea și vinovăția) și speciale descrise de norma specială – O.G. nr. 137/2000 (conținutul material al faptei contravenționale). În consecință, prin soluția pronunțată, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.” (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 1960/15.05.2008)

„Se constată, de asemenea, că este îndeplinită în litigiu și condiția laturii subiective a contravenției (a vinovăției contravenientului), fiind evident că reclamantul a acționat cel puțin cu forma de vinovăție a culpei simple, în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă, aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 definesc discriminarea generală ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, având la bază unul din criteriile de discriminare exemplificate „care are ca scop sau efect” restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului.” (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 4546/2014)

Aplicabile deciziilor CNCD sunt prevederile art. 77 alin. (1) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008: „Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării și cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reședința părților, obiectul sesizării și susținerile părților, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac și termenul în care aceasta se poate exercita.” (sub.ns.).

Din cuprinsul Deciziei CNCD nu reiese care motivele de fapt în temeiul cărora Consiliul a stabilit elementele de vinovăție care îi sunt reproșate subscrisei cu privire la fapta de a se scanda pe stadion remarci rasiste de către un grup de persoane. Motivarea Consiliului a fost în realitate una generică, reprezentând 2 pagini de prevederi legale invocate și apoi explicate, pentru ca fapta și vinovăția să fie în două fraze concluzionate astfel:

„Colegiul director constată că scandările: Afară, afară, cu ungurii din țară” reprezintă o excludere pe baza criteriului de discriminare a naționalității, ce are ca scop restrângerea dreptului la demnitate”;

„scandările <afară, afară,=”” cu=”” ungurii=”” din=”” țară=””>, reprezintă un comportament manifestat în public, care are caracter de instigare la ură, totodată are ca scop și vizează atingerea demnității, crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, ofensatoare, îndreptate împotriva comunității maghiare din România. În consecință sunt incidente prvederile art. 15 din OG nr. 137/2000.”</afară,>

Menționează că în dispozitivul Deciziei atacate, CNCD și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 2 alin. (1) și pe cele ale art. 15 din OG nr. 137/2000.

După cum se poate observa, CNCD nu a stabilit care are fi legătura de cauzalitate între respectivele scandări și vreo eventuală culpă vinovăție a FRF, ci pur și simplu a încadrat respectivele fapte ca fiind manifestări de discriminare și instigare la ură, fără a menționa autorul lor. Cumva În acest mod, CNCD a realizat o analiză in rem a faptelor deduse judecății Consiliului, apoi în lipsa unei alternative mai bune a găsit și persoana responsabilă: „totodată Colegiul director dispune sancționarea reclamatului cu amendă contravențională de 5000 de lei.”.

Trecând peste superficialitatea motivării deciziei de către CNCD, presupusa o vinovăție a FRF ,- derivată din încălcarea unor presupuse obligații de diligență ale reclamantei, – nu există. Reclamanta a luat toate măsurile necesare în vederea prevenirii manifestărilor de tipul celor reproșate.

Reclamanta a asigurat serviciile de pază aferente desfășurării manifestației sportive. Pe parcursul meciului, ulterior primelor scandări cu caracter rasist subscrisa am solicitat în repetate rânduri încetarea acestor manifestări. Subscrisa a acționat preventiv-educativ prin reprezentantul Departamentului Comunicare, care a efectuat înainte meciului, la pauză și în timpul meciului, mai multe anunțuri prin sistemul audio al Arenei A_____ Iord______ din Voluntari, privind interzicerea scandărilor cu caracter xenofob, rasist sau discriminatoriu și a atenționat publicul spectator cu privire la sancționarea contravențională a persoanelor vinovate.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (6) din OG nr. 137/2000 „[p]ersoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.”

Așadar, pentru a se reține incidența faptei reproșate subscrisei, petenta ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea condițiilor normelor legale standardul de probă privind vinovăția. În același sens se pronunță și jurisprudența arătându-se faptul că „sarcina probei în materie este partajată între cel care invocă discriminarea și cel acuzat de discriminare, art. 20 alin. (6) din ordonanță dispunând că: Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice”. (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 3970/2012)

D__ fiind că sarcina probei comiterii faptei este a petentului și că o astfel de probă nu a fost făcută, decizia Consiliului este neîntemeiată și sub acest aspect.

Pentru toate aceste motive solicită să fie admisă cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și să fie anulată hotărârea nr. 262/25.03.2020 pronunțată de C________ C_______ C_____ C_________ C____________ în dosarul nr. 637/2019, cu consecința anulării sancțiunii amenzii de 2.000 de lei stabilită în sarcina subscrisei B________ B_____ B_ B_____.

În drept: art. 20 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și toate celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire în cuprinsul acțiunii.

În probațiune solicită:

i. administrarea probei cu înscrisuri,

ii. în temeiul art. 13 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, obligarea CNCD la depunerea documentației care a stat la baza emiterii actului atacat.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX a C_________ Administrativ și Fiscal cu numărul ___________, reclamanta B________ B_____ B_ B_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâții C________ C_______ C_____ C_________ C____________ și A________ A_____ A________ A__________ A_________ A___ I___, a. Anularea hotărârii nr. 520/17.06.2020 pronunțată de C________ C_______ C_____ C_________ C____________ în dosarul nr. 638/2019 , cu consecința anulării sancțiunii amenzii de 5.000 de lei stabilită în sarcina reclamantei B________ B_____ B_ B_____; în temeiul dispozițiilor art. 451 C.pr.civ. și urm., să se dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.

Pentru a dispune în acest sens solicită a se avea în vedere considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

I. ASPECTE RELEVANTE ALE SITUAȚIEI DE FAPT

La data de 05.09.2019 reclamanta a organizat partida de fotbal România și Spania –pentru preliminariile Campionatului European de Fotbal 2020. Partida s-a desfășurat pe stadionul Arena Națională din București.

Pe parcursul desfășurării meciului de fotbal, un grup de persoane aflate în incinta stadionului au avut manifestări de tip xenofob. Concret, un număr de persoane ce fac parte din gruparea autointitulată „Uniți sub Tricolor” au avut o ________ scandări xenofobe, astfel cum reiese din articolul de presă ce conține subtitlul: „ROMÂNIA – SPANIA / Xenofobie! Nebunie în tribune! Vom avea porți închise!”. Potrivit respectivului articol reiese că: „La peluza sud, un grup de câteva sute de ultrași din brigada „Uniți sub tricolor” strică toată atmosfera frumoasă. Scandează puternic împotriva Ungariei și a maghiarilor. Aceleași insulte: „Ungaria, Ungaria ne suge p…”. Și „Afară, afară cu ungurii din țară!.”.

La data de 11.09.2019 pârâta A________ A___ I___ a formulat în fața CNCD „plângere împotriva Echipei Naționale de Fotbal a României”, prin care a solicitat sancționarea acestei entități pentru pretinse fapte de discriminare comise la data de 05.09.2019.

În cadrul audierilor din data de 11.10.2019 și prin notele scrise depuse, FRF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Echipei Naționale de Fotbal a României. Prin Decizia nr. 520/2020, CNCD a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Echipei Naționale de Fotbal a României.

Prin aceeași decizie, la data de 17.06.2020, CNCD a dispus amendarea FRF cu suma de 5.000 de lei. Această decizie face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

II. ARGUMENTAȚIA ÎN D____

A. SUMARUL EXPUNERII

Decizia pronunțată este nelegală sub mai multe aspecte. Pe de o parte, CNCD a încălcat în mod vădit principiul disponibilității, acționând precum un consilier al părții reclamante și depășindu-și limitele învestirii.

Pe de altă parte, reclamanta a fost sancționată pentru faptele comise de terți, deși răspunderea contravențională este una personală – CNCD nu are la dispoziție vreo normă legală care ar institui un caz special de răspundere pentru fapta altuia în materie contravențională.

Totodată, prin decizia contestată nu s-a demonstrat îndeplinirea elementelor constitutive ale contravențiilor prevăzute de OG nr. 137/2000.

B. RECLAMANTA NU A AVUT CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ ÎN DOSARUL NR. 638/2019

Conform art. 6 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor din 11.04.2008, adoptată prin Ordinul Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________ – nr. 144/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 06 mai 2008 („Ordinul CNCD nr. 144/2008”): „reclamatul este persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea cu privire la săvârșirea unei fapte de discriminare.”.

Prin petiția înregistrată sub nr. 5250/11.09.2019 A________ A___ I___ a reclamat comportamentul manifestat de suporterii Echipei Naționale de Fotbal a României la data de 05.09.2019. Prin respectiva petiție s-a solicitat constatarea și sancționarea faptei discriminatorii comise de suporterii Echipei Naționale Române „care se află în subordinea Federației Române de Fotbal.”.

Pe de-o parte, CNCD are obligația de a respecta propriile acte – Ordinul nr. 144/2004 – în sensul aplicării procedurii de soluționare a petițiilor. Or, petiția fiind formulată în scopul sancționării comportamentului avut de suporterii Echipei Naționale de Fotbal a României, rezultă că FRF nu a avut calitatea de reclamat, conform art. 6 din procedura internă aprobată de Ordinul nr. 144/2008.

Pe de altă parte, ca organ jurisdicțional, CNCD este ținut să respecte garanțiile unui proces echitabil, între care și principiul disponibilității. Sub acest aspect, în privința CNCD Curtea Constituțională a reținut că “procedura desfășurată în fața unui organ administrativ-jurisdicțional este asemănătoare cu cea specifică instanțelor judecătorești, desfășurată însă distinct de aceasta” (Curtea Constituțională, Decizia nr. 749/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 50/22.01.2016).

Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este principiul disponibilității, potrivit căruia “[o]biectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.”

Or, câtă vreme petenta și-a îndreptat literal și expres solicitarea împotriva suporterilor “Echipei Naționale a României”, un organ jurisdicțional era oprit de la a modifica pe cont propriu temeiul învestirii sale.

Pentru a deduce o pretinsă calitate a FRF de reprezentant legal al echipei naționale de fotbal, CNCD a invocat arbitrar: „Colegiul urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a echipei naționale a României, în lipsa personalității juridice a echipei naționale de fotbal a României analiza faptelor prin prisma răspunderii urmând a se face în sarcina federației Române de Fotbal, aceasta asumându-și fundamentarea apărării.”(sub.ns.).

Afirmații sunt bizare.

Pe de-o parte, simplul fapt că B________ B_____ B_ B_____ a formulat apărări în fața CNCD nu înseamnă că aceasta avea calitate procesuală pasivă, ci că și-a exercitat dreptul la apărare.

Pe de altă parte, FRF nu este reprezentant al echipei naționale și nu este răspunzător pentru comportamentul suporterilor echipei naționale. Concret, echipa națională este formată din jucătorii mai multor cluburi, conform art. 22 alin. (1) teza (1) din RSTJF și conform art. 66 alin. (1) din Regulamentul de organizare a activității fotbalistice 2018:

art. 22 alin. (1) teza (1) RSTJF: „Cluburile sunt obligate să pună la dispoziția FRF jucătorii selecționați pentru reprezentativele (echipele) naționale, indiferent de vârstă.”;

art. 66 alin. (1) din ROAF 2018 prevede: „Cluburile de fotbal sunt obligate să sprijine FRF pentru o cât mai bună alcătuire și un cât mai bun comportament al echipelor naționale. În acest scop, cluburile vor pune la dispoziție jucătorii selecționați în echipele naționale și se vor ocupa de buna lor pregătire pentru a se prezenta la echipele reprezentative în condiții optime. În caz contrar se vor lua măsuri de sancționare a celor vinovați, în conformitate cu prevederile regulamentare.” (sub.ns.);

Rezultă din cele de mai sus faptul că a) echipa națională de fotbal nu este un club de fotbal și b) răspundere unui comportament adecvat al echipei naționale aparține cluburilor din care jucătorii provin. Așadar nu rezultă din nicio prevedere că FRF este în vreun fel reprezentantul echipei naționale de fotbal.

Prin urmare, organul jurisdicțional atrage în mod nelegal calitatea procesuală pasivă a FRF, și alege să schimbe cu de la sine putere limitele procesului.

Un astfel de raționament este profund nelegal:

a. Pe de o parte, el implică că CNCD nu ar respinge niciodată o plângere ca fiind lipsită de capacitate procesuală, ci ar căuta să identifice pe cont propriu entitatea împotriva căreia s-ar putea îndrepta reclamantul. În acest mod, CNCD nu acționează precum o instanță independentă și imparțial, ci drept un consilier al părții reclamante, vătămând grav echitabilitatea procedurii jurisdicționale.

b. Pe de altă parte, el implică că CNCD nu este ținut defel de principiul disponibilității procesuale, aspect contrar cerințelor unui proces echitabil,

c. In fine, el implică că CNCD poate adăuga la lege și poate stabili calitatea unei părți de reprezentant al unei entități/echipe/organizări fără vreun temei juridic, doar pentru că în mod potestativ hotărăște astfel.

În consecință, fiind emisă cu încălcarea flagrantă a principiul disponibilității, dar și a garanțiilor unui organ jurisdicțional imparțial, Decizia CNCD este nelegală.

FRF nu are calitate procesuală pasivă în plângerea Asociației Miko I___. Totodată, Echipa Națională de Fotbal a României nu are capacitate procesuală de folosință.

C. CNCD A REȚINUT ÎN MOD NELEGAL CĂ FAPTA COMISĂ DE SUBSCRISA AR ÎNDEPLINI ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE UNEI CONTRAVENȚII

Pentru a angaja răspunderea contravențională a reclamantei FRF, CNCD a reținut incidența art. 15 din O.G. nr. 137/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr. 137/2000 „[c]onstituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.”

Definiția noțiunii de discriminare este dată de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000: „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ___, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.”

Fapta tipică descrisă de art. 2 alin. (1), respectiv de art. 15 din OG nr. 137/2000 și în baza cărora reclamanta a fost sancționată este aceea de comitere a unei fapte de discriminare.

Așa fiind, examenul legal ce ar fi permis angajarea răspunderii contravenționale a FRF în bază acestor temeiuri de drept presupunea ca:

a. Fie Consiliul să arate că acțiunile unor persoane terțe care au plătit bilet la meci se subsumează noțiunii de faptă proprie, astfel încât condiția răspunderii personale contravenționale să fie îndeplinită,

b. fie Consiliul să demonstreze faptul că organizarea unui eveniment sportiv în care terțe persoane au manifestări de tip rasist ar fi inclusă în tipicitatea contravenției prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000.

În speță, acest examen legal este vădit neîndeplinit.

C.1. Răspunderea contravențională este personală. Răspunderea contravențională a FRF nu poate fi angajată pentru fapta unui terț

C.1.1. Reclamanta nu deține vreo formă de răspundere contravențională pentru fapta unor persoane terțe care au plătit un bilet la un meci de fotbal

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 „[c]onstituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”

Având în vedere că una dintre condițiile impuse de lege în vederea reținerii caracterului contravențional al unei fapte este vinovăția, acest tip de răspundere este unul esențialmente subiectiv, personal. Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „[s]ancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

În dosarul nr. ___________ , Curtea de Apel București a reținut faptul că răspunderea pentru scandările suporterilor nu aparținea clubului Dinamo 1948, răspunderea fiind una personală.

În fapt, prin Hotărârea CNCD 87/06.02.2019, Dinamo 1948 a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5000 de lei, pentru contravenției prevăzute de art. 15 din OG 137/2000, reținându-se că suporterii Dinamo 1984, la data de 1.06.2018, cu ocazia unui meci de fotbal disputat pe terenul clubului Dinamo, au scandat „afară, afară, cu ungurii din țară” și sub forma unui cântecel: ”suntem români și ne vom apăra/ pământul, neamul și istoria / ale, ale, ale, ale, să-ți dăm la m*** bozgore”.

În respectivul dosar Curtea de Apel București a stabilit: „având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la subiectul activ al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000 și cu privire la caracterul personal al răspunderii civile contravenționale, curtea reține că răspunderea contravențională p_____ săvârșirea contravenției reținute prin Hotărârea CNCD 87/06.02.2019 revine exclusiv persoanelor fizice care, la data de 1.06.2018, cu ocazia unui meci de fotbal disputat pe terenul clubului reclamat, _________________, au scandat ”afară, afară, cu ungurii din țară” și sub forma unui cântecel: ”suntem români și ne vom apăra/ pământul, neamul și istoria / ale, ale, ale, ale, să-ți dăm la muie bozgore”, iar nu reclamantei din prezenta cauză.” (sub.ns.).

De asemenea, instanța a constatat: „de altfel, prin Hotărârea CNCD 87/06.02.2019, pârâta nu a indicat un temei de drept substanțial care să reglementeze în mod expres răspunderea contravențională a unui club de fotbal, persoană juridică, p_____ săvârșirea de către suporterii acesteia, de către persoanele fizice care au asistat la desfășurarea unui meci de fotbal , disputat pe terenul clubului reclamat, a contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000.”. În același sens se pronunță și jurisprudența, care reține caracterul personal al răspunderii contravenționale:

• „Principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale nu poate fi contestat în contextul disp. art. 1 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce presupun existenta contravenției în condițiile în care fapta este săvârșită cu vinovăție, iar vinovăția implică o apreciere în persoana fiecărui contravenient, nefiind posibilă aplicarea sancțiunii contravenționale pe bază de prezumții.” (Tribunalul V_____, Decizia nr. 1453/A/2017).

• „Răspunderea contravențională a persoanei juridice, la fel ca răspunderea penală, este o răspundere personală, pentru fapta proprie, diferită de răspunderea altor persoane fizice sau juridice implicate în săvârșirea unei contravenții.” (Tribunalul Maramureș Decizia nr. 658/A/2017).

• „Agentul constatator a aplicat sancțiunea unei persoane juridice, cea în patrimoniul căreia figurează autoturismul. Însă reține instanța că răspunderea contravențională este o răspundere personală, astfel că în mod greșit s-a atras răspunderea contravențională a persoanei juridice, fapta fiind a conducătorului auto, persoană fizică, care nu s-a conformat normelor administrative.” (Tribunalul Tulcea, Decizia nr. 110/2009).

CNCD a considerat că poate sancționa FRF pentru conduita unui grup de oameni care la meciul România – Spania au manifestat un comportament xenofob. Or acțiunile acestora nu pot atrage răspunderea contravențională a subscrisei. Pentru a se putea reține faptul că subscrisa aș răspunde pentru contravenția constând în discriminare este necesar să se dovedească faptul că aceasta este fapta subscrisei.

Sub acest aspect, singura faptă care se poate reține în sarcina reclamantei este aceea de organizare a unui eveniment sportiv – meciul de fotbal dintre România și Spania. Subscrisa nu pot fi ținută să răspund pentru fapta unor terțe persoane care au participat la această manifestație.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) al OG nr. 2/2001 „[p]ersoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.” D____ urmare, la fel ca în cazul răspunderii penale, și în cazul răspunderii contravenționale este necesar să se dovedească faptul că elementul material al faptei îi poate fi imputat persoanei juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. pen. „[p]ersoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.” Potrivit doctrinei, în cazul primei categorii sunt incluse „fapte care se leagă de politica generală a persoanei juridice ori de activitățile principale menite să ducă la realizarea obiectului social, și nu de fapte care au fost doar ocazionate de activități legate indirect de acest obiect.” În cazul celei de-a doua categorii se includ „infracțiuni ce exced cadrului activităților legate de realizarea obiectului de activitate, dar care sunt susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice.”

Or, niciunul din criteriile enumerate mai sus nu este îndeplinit de fapta persoanelor terțe. Fapta nu a fost comisă în realizarea obiectului de activitate al subscrisei sau în beneficiul subscrisei. Fapta a fost comisă de terțe persoane care au participat, fără vreo afiliere la FRF, la manifestarea sportivă.

Un grup de persoane participante, alături de alte câteva mii la un meci de fotbal, nu au calitatea de a angaja reclamanta într-un raport contravențional sau penal. Altfel spus, aceștia nu au calitatea de reprezentanți ai reclamantei. De altfel, aceștia nu au nici măcar calitatea de prepuși ai subscrisei. Prin urmare, fapta acestora nu poate fi imputată subscrisei.

Raportul pe care subscrisa îl am cu aceștia este exclusiv unul de natură civilă. În schimbul unei contraprestații reclamanta le asigură asistarea la un eveniment sportiv.

A admite o teză contrară ar însemna a admite că în ipoteza unui eventual incident violent pe parcursul desfășurării meciului subscrisei i s-ar putea angaja răspunderea penală pentru o eventuală faptă de încăierare sau pentru o contravenție de tulburare a liniștii publice. În mod evident, o astfel de răspundere nu poate fi antrenată în sarcina subscrisei.

Așadar, chiar dacă fapta a fost comisă în cadrul unui eveniment organizat de reclamanta, răspunderea contravențională este una exclusiv personală, iar calitatea de contravenient aparține exclusiv autorilor faptei tipice.

În realitate, pentru a putea angaja răspunderea contravențională a reclamantei, CNCD ar fi trebuit să indice o normă legală care ar institui un caz special de răspundere pentru fapta altuia în materie contravențională. După cum CNCD bine cunoaște, o astfel de normă nu există (și ar fi oricum neconstituțională).

C.2. Fapta comisă de reclamanta nu îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000. Petenta și CNCD nu au făcut proba intenției reclamantei în lezarea demnității minorităților sau în crearea unei atmosfere ostile

După cum a arătat în secțiunea C.1 reclamanta nu poate răspunde contravențional pentru fapte ce nu îi pot fi imputate, anume pentru faptele de discriminare comise de terțe persoane care au plătit un bilet la un meci de fotbal.

Trecând ad absurdum peste acest aspect, orice faptă imputată reclamantei în legătură cu meciul România – Spania nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din același act normativ.

Mai precis, textele legale amintite privesc săvârșirea unei contravenții de rezultat – manifestarea unui comportament discriminatoriu. Or, câtă vreme tipicitatea este îndeplinită exclusiv prin manifestarea unui comportament de discriminare, în sarcina reclamantei nu se poate reține comiterea acestei contravenții.

Astfel, unul dintre elementele constitutive ale noțiunii de discriminare prevăzute de art. 2 alin. (1) din ordonanță este acela ca acțiunile persoanei care a comis discriminarea să fi avut drept scop restrângerea sau încălcarea unor drepturi. În egală măsură, potrivit art. 15 din același act normativ acțiunile comise trebuie să aibă drept scop lezarea demnității unei persoane sau crearea unei atmosfere ostile sau degradante împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane.

Altfel spus, condiția sine qua non în comiterea acestei contravenții este dovedirea intenției contravenientului. Mai exact faptele prevăzute de art. 15 din OG nr. 137/2000 sunt calificate prin scop. Pentru a se putea reține comiterea acestei fapte este necesar ca petenta sau CNCD să facă dovada faptului că subscrisa am avut cel puțin intenția indirectă de a comite o astfel de faptă. În același sens se pronunță și jurisprudența:

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015);

„Semnificația dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, a fost corect stabilită de instanța de fond printr-o interpretare gramaticală, teleologică și sistematică a normei respective, ca având înțelesul de orice comportament manifestat în public, care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare etc., în legătură cu apartenența la o anumită rasă etc., constituie contravenție, dacă nu _________________________ penale.

În consecință, pentru ca fapta să poată fi reținută ca ilicit contravențional în baza acestui text de lege se impune îndeplinirea a trei condiții cumulative: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea lezării dreptului de demnitate prin discriminare și criteriul de discriminare.” (s.n. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 672/2015)

Această condiție nu este îndeplinită. Reclamanta a organizat partida de fotbal. Un grup de persoane care au plătit biletul la meci au avut scandări rasiste.

Așadar, (i) reclamanta nu a urmărit prin organizarea partidei de fotbal punerea la dispoziție a unui spațiu în care să se desfășoare astfel de manifestări și (ii) subscrisa nu am participat – direct sau indirect la comiterea acestor fapte.

C.3. Reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile de diligență în organizarea meciului România – Spania, fiind lipsită de vreo formă de vinovăție pentru fapta comisă de terții arătați în sesizare

Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 2/2001 „[c]onstituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”

Așadar, pentru ca o faptă să poată fi calificată drept contravenție este necesar ca fapta să îndeplinească condițiile de tipicitate ale normei contravenționale și să fi fost comisă cu vinovăție. În lipsa reținerii elementului de vinovăție nu se poate reține caracterul contravențional al faptei. În același sens se pronunță și jurisprudența:

„Analizând motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant B.T., referitoare la nelegalitatea parțială a hotărârii C.N.C.D. în raport de normele juridice instituite prin actele normative menționate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate sub aspectul neîndeplinirii elementelor constitutive obligatorii și cumulative pentru existența faptei contravenționale de discriminare, respectiv cele generale prevăzute de legea cadru – O.G. nr. 2/2001 (legalitatea și vinovăția) și speciale descrise de norma specială – O.G. nr. 137/2000 (conținutul material al faptei contravenționale). În consecință, prin soluția pronunțată, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.” (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 1960/15.05.2008)

„Se constată, de asemenea, că este îndeplinită în litigiu și condiția laturii subiective a contravenției (a vinovăției contravenientului), fiind evident că reclamantul a acționat cel puțin cu forma de vinovăție a culpei simple, în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă, aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 definesc discriminarea generală ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, având la bază unul din criteriile de discriminare exemplificate „care are ca scop sau efect” restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului.” (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 4546/2014)

Din cuprinsul Deciziei CNCD nu reiese care motivele de fapt în temeiul cărora Consiliul a stabilit elementele de vinovăție care îi sunt reproșate subscrisei cu privire la fapta de a se scanda pe stadion remarci rasiste de către un grup de persoane. Motivarea Consiliului a fost în realitate una generică, reprezentând 4 pagini de prevederi legale invocate și apoi explicate, pentru ca fapta și vinovăția să fie în două fraze concluzionate astfel:

„Colegiul director analizează conținutul scandărilor în discuție , respectiv <ungaria, ungaria=”” ne=”” s****=”” ****=””>și > <afară, afară,=”” cu=”” ungurii=”” din=”” țară=””>și constată că acestea</afară,></ungaria,> reprezintă o excludere pe baza criteriului de discriminare a naționalității, ce are ca scop restrângerea dreptului la demnitate”;

„scandările în discuție reprezintă un comportament manifestat în public, care are caracter de instigare la ură, totodată are ca scop și vizează atingerea demnității, crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, ofensatoare, îndreptate împotriva comunității maghiare din România. În consecință sunt incidente prevederile art. 15 din OG nr. 137/2000.”

Menționează că în dispozitivul Deciziei atacate, CNCD și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 2 alin. (1) și pe cele ale art. 15 din OG nr. 137/2000.

După cum se poate observa, CNCD nu a stabilit care are fi legătura de cauzalitate între respectivele scandări și vreo eventuală vinovăție a FRF, ci pur și simplu a încadrat respectivele fapte ca fiind manifestări de discriminare și instigare la ură, fără a menționa autorul lor. În acest mod, CNCD a realizat o analiză in rem a faptelor deduse judecății Consiliului, apoi în lipsa unei alternative mai bune a găsit și persoana responsabilă: „totodată Colegiul director dispune sancționarea reclamatului cu amendă contravențională de 5000 de lei.”.

Trecând peste superficialitatea motivării deciziei de către CNCD, o vinovăție a FRF – derivată din încălcarea unor presupuse obligații de diligență ale reclamantei – nu există. Reclamanta a luat toate măsurile necesare în vederea prevenirii manifestărilor de tipul celor reproșate.

Reclamanta a asigurat serviciile de pază aferente desfășurării manifestației sportive.

FRF a acționat preventiv-educativ prin însăși afișarea pe tabela electronică a Arenei Naționale înaintea începerii partidei oficiale, a unui mesaj adresat spectatorilor prezenți la Meciul România Spania, după cum urmează: „proferarea în stadion a scandărilor cu conținut xenofob, rasist, naționalist, politic sau care incită la discriminări de orice fel este interzisă.”.

De asemenea, reclamanta a acționat preventiv-educativ prin reprezentantul Departamentului Comunicare, care a efectuat înainte meciului, la pauză și în timpul meciului, mai multe anunțuri prin sistemul audio al Arenei Naționale, privind interzicerea scandărilor cu caracter xenofob, rasist sau discriminatoriu și a atenționat publicul spectator cu privire la sancționarea contravențională a persoanelor vinovate.

‚Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (6) din OG nr. 137/2000 „[p]ersoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.”

‚Așadar, pentru a se reține incidența faptei reproșate reclamantei, petenta ar fi trebuit să dovedească standardul de probă privind vinovăția.

‚D__ fiind că sarcina probei comiterii faptei este a petentului și că o astfel de probă nu a fost făcută, decizia Consiliului este neîntemeiată și sub acest aspect.

Pentru toate aceste motive solicită să fie admisă cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și să se dispună anularea hotărârii nr. 520/17.06.2020 pronunțată de C________ C_______ C_____ C_________ C____________ în dosarul nr. 638/2019, cu consecința anulării sancțiunii amenzii de 5.000 de lei stabilită în sarcina reclamantei B________ B_____ B_ B_____.

În drept: art. 20 alin. (9) și (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și toate celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire în cuprinsul acțiunii.

În probațiune solicită:

i. administrarea probei cu înscrisuri,

ii. în temeiul art. 13 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, obligarea CNCD la depunerea documentației care a stat la baza emiterii actului atacat.

 

Pârâta A________ A_____ A________ A__________ A_________ A___ I___ a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantă, solicitând:

Respingerea acțiunii de anulare al actului administrativ și menținerea Hotărârii nr.520/17.06.2020 pronunțată de CNCD, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul: Cererea reclamantului este neîntemeiată și nefondată, având în vedere împrejurările în urma cărora a rezultat în mod temeinic Hotărârea dată de CNCD.

Invocă ca excepții de fond: Excepțiile peremptorii sau dirimante care tind la respingerea cererii, la stingerea procesului.

Învederează instanței că prevederile art.56 alin. (3) teza a II-a din Regulamentul de organizare a activității fotbalistice, cluburile au obligația de a insista ca „suporterii lor să adopte în toate ocaziile un comportament adecvat, […] și să nu se lase angrenați în acte de hui nanism ori alte acte antisociale Prin faptul că B________ B_____ B_ B_____ nu a intervenit să-i oprească pe suporterii în scandarea frazei amintite, alegând să stea în pasivitate, a contribuit, în mod direct, la săvârșirea contravenției prevăzute la art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Cu alte cuvinte, Fiind instituit în sarcina Federației Române de Fotbal o obligație de diligență, acesta prin inacțiunea, neintervenția sa a încălcat această obligație legală, motiv pentru care trebuia tras la răspundere.

Conform: Hotărârii CNCD B________ B_____ B_ B_____ este direct răspunzătoare de manifestările rasiste săvârșite de către suporterii Naționalei Române de Fotbal, cu ocazia meciului disputat între România și Spania, pe stadionul Arena Națională din București, în data de 05.09.2019, pentru preliminariile Campionatului European de Fotbal 2020.

Reclamantul B________ B_____ B_ B_____ indică faptul că subscrisa am îndreptat plângerea la CNCD împotriva “Echipei Naționale a României”; astfel decizia CNCD este nelegală, însă referitor la acest aspect trebuie să menționăm că o astfel de eroare materială, nu anulează faptele, săvârșite ,de suporterii Echipei Naționale și. nici consecințele acestuia cu ocazia meciului România – Spania, din data de 05.09.2019.

Este de notorietate că suporterii echipei Naționale sunt în strânsă legătură cu membrii echipei și cu B________ B_____ B_ B_____,,astfel aceștia din urmă, împreună cu arbitrul de la meci ar fi obligați, ca în astfel de momente, când se constat incidente rasiste în tribunele din arenă, să ia măsurile necesare și să “sancționeze” suporterii; prin diferite metode, precum oprirea meciului, interzicerea accesului suporterilor la următoarele meciuri, etc. Din aceste demersuri nu sunt prezente nici una și în fapt și atunci când suporterii au o conduită rasistă în tribune, nu se ia nicio măsură de către Federație, arbitrii.

Organizarea evenimentului este în sarcina Federației Române de Fotbal, așa cum susține și reclamantul în întâmpinarea transmisă, din care rezultă în același timp și faptul că și stabilirea ordinii și al siguranței pe parcursul unui meci, _______________________ organizatorului, astfel este de atribuția lor să încurajeze suporterii să aibă comportament civilizat și să-și susțină echipa fără să se manifeste în mod discriminativ, xenofob;

Acest comportament din partea suporterilor, indică, un puternic sentiment antimaghiar care, manifestându-se în spații publice, respectiv în cadrul unui meci de fotbal, este susceptibil a amplifica conflictul latent dintre comunitatea maghiara și cea română, mai mult decât atât trebuie menționat și faptul că nu este prima abatere în acest sens a suporterilor.

In drept invocă dispozițiile:

1. Constituția României:

a. prin prevederile art. 1 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului.

drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme. în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. ”

b. conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție, ..România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi. fără deosebire de rasă. de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială. ”

c. Dreptul la identitate al persoanelor aparținând minorităților naționale este un drept constituțional reglementat și de art. 6 din Constituție, care include dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, drept recunoscut și garantat de Statul Român.

2. Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispune că: „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată. în special, pe sex. rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ”

3. Art. 2 alin. (1) O.G, nr. 137/2000 stabilește: Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare IIIV. apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. ”

4. Art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000: „ Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu _________________________ penale. ”

5. Art. 15 din O.G. nr. 137/2000: „Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ura rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia. ”

6. Decizia nr. 1972/2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se statuează că: „Este legală hotărârea Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________ prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale pentru publicarea [unor mesaje] care promovează intoleranța și care încalcă dreptul la demnitate al persoanelor aparținând unei anumite comunități, având în vedere art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000. republicată, prin care este stabilită răspunderea contravențională pentru orice comportament care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate ori acel comportament manifestat în public de instigare la ură rasială sau națională, care are ca scop sau vizează atingerea demnității sau crearea unei atmosfere ostile, degradante unilaterale, sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acesteia la o rasă. naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată ”.

7. Prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertății Fundamentale. Menționăm că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Totodată, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate dispozițiile internaționale, afară de cazul în care Constituția României sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

8. Art. 56 alin. (3) teza a Il-a din Regulamentul de organizare a activității fotbalistice, cluburile au obligația de a insista ca „ suporterii lor să adopte în toate ocaziile un comportament adecvat. […] și să nu se lase angrenați în acte de huliganism ori alte acte antisociale […]”

9. Art. 20 pct. l)-o) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive.

10. Art. 115 C. proc. civ.

Pârâtul C________ C_______ C_____ C_________ C____________ a formulat întâmpinare (note scrise), prin care a solicitat să fie respinsă plângerea intentată împotriva Hotărârii nr. 483/2020 emisă de Colegiul Director al Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________, din următoarele motive:

I. Critici acțiunii judecătorești:

În motivarea contestației în anulare a Hotărârii CNCD nr. 483/2020, reclamanta invocă următoarele:

a) hotărârea contestată ar fi nelegală întrucât ar fi încălcat principiul disponibilității, actuala reclamantă neavând calitate procesuală pasivă;

b) hotărârea contestată ar fi nelegală întrucât reclamanta ar fi fost sancționată pentru faptele comise de terți / spectatori;

c) netemeinicia Hotărârii CNCD nr. 483/2020, întrucât nu s-ar întruni elementele constitutive ale discriminării reglementate prin art. 15 din O.G, nr. 137/2000.

II. Obiecții cu privire la criticile acțiunii judecătorești:

IU. Obiecții cu privire la critica nelegalității hotărârii CNCD întrucât ar fi încălcat principiul disponibilității, actuala reclamantă neavând calitate procesuală pasivă

In motivarea acestei critici, reclamanta susține că petenta ar fi solicitat sancționarea echipei naționale de fotbal pentru faptele de discriminare sesizate. Motiv pentru care CNCD ar fi trebuit să respecte garanțiile unui proces echitabil, între care și principiul disponibilității, conform căruia limitele procesului sunt stabilite prin cererile pârilor.

Critica reclamantei este nefondată, hotărârea dedusă judecății nesuportând critici de nelegalitate din considerentul invocat de către reclamantă.

Ab initio, se impune a se preciza aspectul că, deși CNCD îndeplinește atribuții administrativ-jurisdicționale în activitatea de soluționare a petițiilor, totuși nu se poate reține că această autoritate în esență administrativă se confundă cu o instanță judecătorească care judecă procese și căreia i se aplică regulile procedural-procesuale reglementate prin Codul de Proc. Civ.

Mai mult decât atât, competența CNCD de a soluționa cazuri de discriminare și de a angaja răspunderea juridică de tip contravențional față de contravenienții identificați se circumscrie atât voinței părților, cât și, spre deosebire de instanțele judecătorești, voinței exprimate din oficiu de către Consiliu, prin prisma atribuției ex officio.

Misiunea și aptitudinea generală a entității pârâte se consolidează pe rolul activ al organului constatator cu atribuții admnistrativ – jurisdicționale în materializarea dezideratului prevenirii șl combaterii tuturor formelor de discriminare prevăzute de O.G. nr. 137/2000R, dar și, simultan, al sancționării contravenienților realmente vinovați.

Raportat la obiectivul socio-juridic al O G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, acela de a oferi protecție efectivă tuturor persoanelor, grupurilor și comunităților care se află pe teritoriul României împotriva oricăror forme de discriminare bazate pe orice criteriu, misiunea Instituțională a CNCD se materializează atât prin calitatea de agent constatator în materia nediscriminării, cât și de garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării pe teritoriul României.

Sub această concepție, trebuie reținui că instituția Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________ posedă funcția ex officio de garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte, potrivit dispozițiilor art. 16 — 21 din O.G. nr. 137/2000.

Producerea unei fărădelegi de natură contravențională dă naștere raportului juridic de drept substanțial care, în conținutul său, cuprinde dreptul organului constatator, în speță CNCD, de a trage (inclusiv din oficiu) la răspundere contravențională pe făptuitor și obligația acestuia de a suporta sancțiunea contravențională.

Procedeul declanșării din oficiu a jurisdicției speciale administrative a CNCD simbolizează expresia principiului oficialității în materie contravențională, în conjuncție cu care, atunci când organul constatator cu atribuții administrativ – jurisdicționale intuiește în mod nemijlocit (din oficiul sau mijlocit (în urma unor sesizări ale terților) săvârșirea unor contravenții cu efecte generale, survine de plano fie inițierea activării funcției constatatoare, fie, după caz, stăruința (neformalizată de absenta unei autosesizări efectivei în concretizarea acestei funcții, consunant rolului socio-juridic activ al autorității

Din această perspectivă, a fortiori, în contextul în care se întrezărește caracterul discriminatoriu general al faptei reclamate (discriminare care vizează grupuri, comunității. CNCD nu doar că este abilitat. dar are chiar datoria de a stărui (neconstrâns în mod necesar de anumite formalități procedurale de

Iar aceasta se poate îndeplini doar dacă CNCD își epuizează misiunea instituțională, anume inclusiv sub aspectul Investigării sub obiectivul identificării persoanelor care poartă responsabilitate pentru săvârșirea faptei de discriminare si care, în final, poartă capacitatea juridică de a suporta consecințele răspunderii juridice contravenționale în materie.

Misiunea si aptitudinea generală a entității pârâte se consolidează pe rolul activ al organului constatator cu atribuții administrativ-jurisdicționale în materializarea dezideratului prevenirii si combaterii tuturor formelor de discriminare prevăzute de O.G. nr. 137/2000R, dar si, simultan, al sancționării contravenienților realmente vinovați, dincolo de cei sesizați sau cunoscuți într-o fază incipientă de către petenti.

Funcția CNCD de garant al respectării si aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația Internă în vigoare si cu documentele Internaționale la care România aste parte, se consolidează implicit pe dreptul, dar si obligația agentului constatator. în virtutea roiului activ, corelativ principiului oficialității în materie contravențională, de a trage ex off/c/o la răspundere contravențională pe cei care poartă responsabilitate juridică în raport cu fapta contravențională săvârșită.

În spetă se impunea Investigarea, respectiv identificarea persoanei care poartă responsabilitate pentru sloganurile discriminatorii ale propriilor suporteri avansate în cadrul evenimentului sportiv organizat, si care deține personalitate juridică sui-generis suportării consecințelor răspunderii juridice, în speță organizatorul evenimentului sportiv – B________ B_____ B_ B_____.

Este vădit lipsită de fundament logico-juridic susținerea reclamantei în sensul că FRF nu ar fi răspunzător pentru comportamentul echipei naționale.

În acest sens, învederează că, potrivit dispozițiile art. 5, alin. (1) șl art. 10, alin. (1), Ut. r) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violentei cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive2, rezultă faptul că organizatorul evenimentelor sportive deține răspunderea pentru asigurarea măsurilor de ordine și siguranță în Interiorul arenelor sportive, Inclusiv sub aspectul obligațiilor de a Interzice manifestarea unor comportamente de discriminare de orice fel.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 71, alin . (3) din Statutul Federației Române de Fotbal (adoptat în cadrul Adunării Generale Extraordinare din 28.06.2014)3, respectiv art. 55, alin. (3) din Statutul Federație Române de Fotbal4: „FRF are competenta exclusivă să organizeze jocuri ale echipelor reprezentative ale României cu echipele similare ale altor federații naționale afiliate la FIFA”.

Or, cum B________ B_____ B_ B_____ era organizatorul exclusiv al jocului echipei naționale (reprezentative) a României în cauză, este indubitabil că acesteia i se aplicau dispozițiile art. 5, alin. (1) și art. 10, alin. (1), Ut. r) din Legea nr. 4/2008, sub aspectul deținerii răspunderii pentru asigurarea măsurilor de ordine și siguranță în interiorul arenei sportive în incinta căreia organiza evenimentul sportiv în cauză, inclusiv sub aspectul obligațiilor de a interzice manifestarea unor comportamente de discriminare de orice fel.

De altfel, forul European UEFA sancționează in mod constant FRF pentru scandările discriminatorii ale suporterilor prezenți la evenimentul organizat de către FRF, în virtutea indubitabilei răspunderi juridice pe care o are forul național organizator exclusiv al jocurilor echipelor reprezentative (naționale) ale României, anume FRF5.

De asemenea, în ideea susținută de către noi cu privire la funcția din oficiu a CNCD în materia constatării și sancționării contravenționale se pronunță și Curtea Constituționala, prin Decizia nr.1096/15.10.2008, anume că: ” …posibilitatea de a desfășura activitatea jurisdicțională din oficiu este întemeiată pe rolul activ pe care trebuie să îl îndeplinească C________ C_______ C_____ C_________ C____________, ca autoritate ale cărei obiective și sarcini au fost în mod exclusiv orientate către domeniul discriminării, rol exercitat în vederea aflării adevărului șl prevenirii și combaterii tuturor actelor de discriminare, așa cum Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, prin însuși titlu, își propune ca finalitate.”

Mai mult decât atât, pentru a răspunde pe deplin principiului oficialității, în opinia noastră Consiliul trebuie să privească fenomenul discriminării, in genere, nu doar din perspectiva vătămării individuale a demnității și drepturilor persoanei-victimă/petent, ci și, extensiv, a demnității și a drepturilor tuturor celorlalți oameni.

Bunăoară, discriminarea de lip etnic, național sau rasial este odioasă si umilitoare nu numai pentru petent sau pentru unul/unii dintre membrii unei grup etnic dat, ci este si trebuie să fie pentru toți membrii etniei respective si. in extenso, prin prisma sentimentului de solidaritate si umanitate, pentru întreaga societate, deoarece aduce atingere demnității ființei umane înseși, în condițiile în care principiul egalităti isi nediscriminării între oameni, indiferent de naționalitatea si etnia deținute, consolidează conceptul de societate democratică, solidară si umanizată.

Totodată, se impune a se reține că nici măcar argumentul lipsei de reacție a victimelor concrete sau unei comunități naționale sau etnice nu ar putea constitui o cauză exoneratoare de răspundere, fapta de discriminare cu caracter contravențional nefiind necesar să fie urmată de o ripostă a subiecților discriminați, iar lipsa de reacție directă a categoriei de persoane vizate de textul incriminat nu este defel o garanție că fapta de discriminare nu și-a produs efectele sub ipoteza normativi a dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/20C0R, fiind necesar și suficient să se realizeze o atmosferă sau un cadru de natura „intimidării, ostilității, degradării, umilirii sau ofensării”.

Or, apelative precum cele cu tentă xenofob-nationalistă în cauză au un evident caracter peiorativ la adresa destinatarilor direcți și indirecți, expliciți si/sau impliciți, fiind utilizate în contextul în care emitenții urmăreau în mod expres să evoce latura negativă, defavorabilă a membrilor acestei etnii sau naționalități, corelativ sentimentului dezaprobator si adversativ legat de chiar apartenența la naționalitatea în cauză.

Uzul în public al unor astfel de apelative, contextualizat exprimării unor sentimente adversative manifestate în cadrul unor competiții sportive care antrenează combativ intrinsec si suporterii, alături de sportivii combativi ai competiției, urmărește intimidarea, ofensarea si batjocorirea destinatarilor, din considerente de apartenență etnică sau națională.

În virtutea acestor considerente, solicită instanței de judecată să respingă ca nefondată această critică de nelegalitate a Hotărârii CNCD nr. 483/2020, CNCD respectând garanțiile unui organ administrativ-jurisdicțional neutru (corelativ și rolului său de agent constatator contravențional în domeniul prevenirii și sancționării tuturor faptelor de discriminare), inclusiv sub aspectul garantării dreptului la apărare, toate părțile dosarului (inclusiv actualul reclamant FRF) fiind citate de către CNCD în scopul asigurării acestor garanții, în condiții de neutralitate și echidistanță.

11.2, Obiecții cu privire la critica vizând nelegalitatea hotărârii contestate întrucât reclamanta arii fost sancționată pentru faptele comise de terți / spectatori

Sumarizând argumentarea acestei critici, reține că reclamanta consideră că nu poate răspunde contravențional pentru fapta spectatorilor în temeiul unei norme de drept privat (Regulamentul Disciplinar al FRF).

Susținerea reclamantei este eronată.

Cu prioritate se impune a se învedera aspectul că fată de actuala reclamanta răspunderea juridică de tip contravențional s-a angajat în cauză nu în temeiul normelor de drept privat ((Regulamentul Disciplinar al FRF). ci în temeiul dispozițiilor art. 26, alin. (1) din O.G, nr. 137/2Q00R. pentru fapta de discriminare constatată si plasată în ipotezele juridice ale art. 15. coroborat cu art, 2, alin. (1) din același act normativ antidiscriminare.

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea țl sancționarea tuturor formelor de discriminare are ca obiectiv, pe lângă definirea juridică a tuturor formelor de discriminare (art. 2 din ordonanță), inclusiv, prin intermediul părții sale speciale (art. 6 -15 din același act normativ), stabilirea naturii contravenționale a diferitelor forme de discriminare într-o varietate de domenii ale vieții publice: domeniul muncii, domeniul accesului la bunuri și servicii publice, domeniul educației, domeniul libetății de circulație și domeniul demnității umane,

Aplicarea acestui act normativ cadru în materia nediscriminării la nivel național, de competența CNCD, presupune, în scopul stabilirii concrete a subiecților pasivi, după caz activi, al faptelor de discriminare circumstanțiate obiectelor litigiilor în curs de soluționare, raportarea la reglementări speciale care stabilesc, după caz, drepturi în favoarea subiecților pasivi ai discriminării, respectiv obligații subsecvente în sarcina subiecților activi ai discriminărilor reclamate, In raport cu care se impune respectarea principiului egalității și nediscriminării.

În felul acesta, aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, care reglementează formele de discriminare, natura contravențională a comportamentelor discriminatorii în varii domenii sociale și răspunderea contravențională specifică, se va face prin raportarea, explicită sau implicită, la dispozițiile legislative speciale care reglementează, după caz, drepturi și obligații specifice subiecților discriminărilor circumstanțiate litigiilor, atât în scopul identificării tuturor elementelor constitutive ale discriminării (tratament diferențiat, criteriul de discriminare, dreptul încălcat și lipsa justificării obiective), cât și al stabilirii vinovăției subiectului activ al discriminării reclamate, circumscris obligației acestuia corelative dreptului pretins încălcat al subiectului pasiv.

Raportarea ia dispozițiile unor acte normative speciale, In analiza caracterului discriminatoriu al faptei reclamate, este un act necesar pentru stabilirea drepturilor legale, respectiv a obligațiilor corelative, întrucât doar o metodă de cercetare jurisdicțională aprofundată și completă poate estima o soluție juridică justă și legală.

O teză opusă ar fi categoric în contradicție cu dispozițiile comunitare pe care le transpune O.G. nr. 137/2000R, întrucât CNCD nu ar putea aplica actul normativ în materia nediscriminării în nicio situație în care dreptul subiectiv reclamat, respectiv obligația corelativă ar fi reglementate prin acte normative speciale (adică în majoritatea situațiilor).

In acest fel, domeniile speciale reglementate prin Cap. II – „Dispoziții speciale” din O.G. nr, 137/2QQ0R ar rămâne lipsite de substanță. întrucât dispozițiile în cauză nu ar putea fi aplicate aproape niciodată de către CNCD. în măsura în care drepturile recunoscute si obligațiile corelative în respectivele domenii (activitatea economică, muncă: acces la servicii publice, de sănătate: acces ia educație: libertatea de circulație, demnitatea umană sunt stipulate expres prin legi cadru si speciale aferente fiecărui domeniu în parte.

Având în vedere cele învederate, se retine că fapta de discriminare în cauză a fost constatată ca si contravenție si sancționată corespunzător în baza dispozițiilor ari. 2. alin. (1). raportat la art. 15, coroborat cu art. 26. alin. (11 din O.G, nr. 137/2000R.

11.3. Obiecții privind critica netemeiniciei Hotărârii CNCD nr. 483/2020

În susținerea acestei critici, reclamanta afirmă că fapta imputată acesteia nu ar îndeplini elementele constitutive ale art. 15 din O.G. nr. 137/2000R.

Afirmația reclamantei este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 2, alin. (1) din O.G. nr. 137/2000R sunt cele care emit definiția generală a discriminării, în timp ce dispozițiile art. 15 din același act normativ reglementează caracterul contravențional al discriminării constând în orice comportament manifestat în public care vizează sau creează un cadru intimidant, lezatoriu, ofensator la adresa terților, în baza unui criteriu de discriminare.

Astfel cum rezultă din conținutul acestor texte de lege, plasarea în ipotezele juridice ale acestora impune ca fapta reclamată a fi discriminare să îndeplinească elementele constitutive ale discriminării.

Fapta reclamată a reprezenta discriminare în cauză este determinată de producerea unor scandări care au creat o atmosferă ostilă, intimidantă. ofensatoare si degradantă la adresa apartenenților naționalității maghiare.

Această faptă impune a îndeplini elementele constitutive ale discriminării, sub imperiul dispozițiilor art. 2, alin, m din O.G. nr. 137/2000R.

Or, reclamanta nu contestă că fapta constând In producerea unor scandări care au creat o atmosferă ostilă, intimidantă. ofensatoare si degradantă la adresa apartenentilor naționalității maghiare ar reprezenta discriminare.

Dimpotrivă, reclamanta admite acest lucru, fie si pe cale tacită , însă contestă vinovăția acesteia in raport cu producerea faptei de discriminare.

Or, stabilirea vinovăției contravenienților, de genul actualei reclamante, nu se confundă cu constatarea caracterului discriminatoriu al faptei pentru a se presupune îndeplinirea elementelor constitutive ale discriminării.

Pe de altă parte, din economia art. 15 din O.G. nr. 137/200QR rezultă că subiectul activ al contravenției reglementate poate fi orice persoană fizică sau juridică, în calitate de unic autor sau participant, coautor al faptei de discriminare cu caracter contravențional materializată prin .orice comportament manifestat în public”.

Sintagma juridică „orice comportament manifestat în public” înglobează o paletă neexhaustivă de mijloace materiale active sau pasive subordonate laturii obiective a contravenției în speță, mijloace care contribuie în mod direct sau indirect/mijlocit sau nemijlocit la crearea unui cadru intimidant, lezatoriu, ofensator la adresa terților, în baza unui criteriu de discriminare.

Prin dispozițiile art. 10, alin. (3) din O.G. nr, 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se instituie principiul răspunderii juridice individuale a participanților la săvârșirea contravenției6.

Așadar, pentru săvârșirea unei fapte contravenționale, răspunderea juridică se angajează în mod individual față de fiecare participant, în raport de contribuția fiecăruia.

Iar eventuala omisiune de sancționare a unuia dintre participanți -în speță a suporterilor- nu înlătură răspunderea juridică a celorlați- în speță a organizatorului evenimentului sportiv, FRF (cei mult punându-se în discuția insuficienta întinderii răspunderii juridice contextuale, dar fără a afecta legalitate celei angajate fată de unii dintre contravenienți).

De altfel, jurisiprudența este clară în acest sens.

Este categoric eronat argumentul reclamantei în sensul că dispozițiile art. 2, alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000R ar privi săvârșirea unei contravenții de rezultat, care ar Impune doar forma vinovăției cu intenție.

Sub acest aspect, învederează faptul că este esențial ca analiza faptei în cauză să impună raportare atât la dispozițiile care stabilesc caracterul discriminatoriu al acesteia, anume dispozițiile art. 2, alin. (1) din 0.G. nr. 137/2000R, cât si la dispozițiile care stabilesc caracterul contravențional al discriminării, anume art. 15 din același act normativ.

Iar încadrarea finală a faptei se circumscrie dispozițiilor legale coroborate astfel cum au fost acestea stabilite în cauză.

Or. trebuie reținut că. din perspectiva cadrului legal coroborat fixat în cauză (dispozițiile art. 2, alin.1, coroborate cu cele ale art. 15 din O.G. nr. 137/2Q00R1. prin raportare la elementele subiective: intelectiv si volitiv, astfel cum transpar din conduita autorului faptei, se cere a se stabili dacă fapta a fost săvârșită cu vinovăție, manifestată sub forma dolului (intenție directă sau indirectă) sau, după caz, a culoel (cu prevedere sau simplă).

În cauză, sub aspectul răspunderii juridice de natură contravențională, este necesar a se retine în cauză vinovăția în oricare dintre formele sale.

In felul acesta, consideră că trebuie să se rețină în cauză vinovăția sub oricare dintre formale sale, inclusiv a culpei simple, ceea ce ar fi presupus că autorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Aceasta cu atât mal mult cu cât, dispozițiile art. 2, alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, în baza cărora a fost încadrată fapta ca discriminare, definesc juridic discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, având la bază unul dintre criteriile de discriminare exemplificate, „care are ca scop sau efect” restrângerea. înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturilor și libertățile fundamentale ale omului.

De asemenea, analiza condiției privind vinovăția se realizează șl prin raportare la dispozițiile legale în Ipotezele cărora a fost stabilită si constatată fapta de discriminare în cauză drept contravenție, în speță dispozițiile art. 15 din O.G. nr.137/2000.

Or. cu privire la aceste dispoziții legale, instanțele de judecată, în spetă Curtea de Apel București prin Sentința Civila nr. 2051/27.06.2014 /dosarul nr. 2125/2/_____, sentință menținută ca definitivă prin decizia ICCJ nr, 1018/31.03.2016. s-au pronunțat în sensul că prevederile art. 15 din O.G. nr.137/2000 sancționează două categorii de fapte si anume propaganda naționalist-șovină. de Instigare la ură rasială sau națională (teza lî si apoi comportamentul care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare. îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități si legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia (teza a ll-ua, în care se încadrează afirmațiile actualului intimat!.

In ceea ce privește teza a II-a a ipotezelor juridice reglementate de art. 15 din O.G. nr.137/2QQ0, cea în care se încadrează sub aspectul caracterului contravențional fapta reclamantului, aceasta nu ar presupune de plano demonstrarea Intenției autorului, fiind necesară reținerea vinovăției manifestată inclusiv sub forma culpei (cu prevedere sau simplă).

Aceasta a fortiori prin coroborarea dispozițiilor ari. 15 cu art, 2, alin. (11 din O.G. nr.137/2000, norme legale în care au fost încadrat exhaustiv comportamentul împricinat și care definesc juridic discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, având la bază unul dintre criteriile de discriminare exemplificate, „care are ca scop sau efect” restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturilor si libertățile fundamentale ale omului, în speță fiind vorba despre dreptul la demnitate umană.

Învederează caracterul relevant cauzei al susținerii reclamantei în sensul inexistentei intenției de a crea o atmosferă degradantă sau umilitoare fată de membrii minorității maghiare, întrucât fapta a fost constatată si sancționată în baza tezei a doua din art.15 al OG nr.137/2000. care nu presupune că autorul acesteia a urmărit în mod necesar si exclusiv producerea consecințelor arătate, fiind suficient ca respectivul comportament, in raport cu care FRF purta răspundere juridică circumscris obligației de a preîntâmpina sl a elimina orice formă de discriminare săvârșită în Incinta stadionului în care acesta organiza evenimentul sportiv, să fie susceptibil de producerea unor asemenea consecințe, aceste dispoziții legale reglementând o contravenție nu de rezultat, cl de pericol, circumscris obiectivului principal si prioritar preventiv al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, De altfel, jurisprudența relevanta cauzei statuează în sensul celor susținute de către noi.

Astfel, prin Sentința Civilă nr. 2051/27.06,2014. pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. ___________, menținută ca definitivă prin Decizia ICCJ nr. 1018/31.03.2016, se statuează; .De aceea, lipsa efectului negativ al afirmației sancționate este ¡relevantă, subliniind curtea că incriminarea faptei prevăzute de ari. 15 din O.G. nr.137/2000 are in vedere potențialul pericolului general de propaganda naționalist șovină, instigarea la ură rasială sau națională ori de comportamentul care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, ceea ce face inutilă dovedirea unei urmări efective a conduitei incriminate. Este de observat că dispozițiile O.G. nr.137/2000 disting explicit situațiile in care urmarea efectivă a comportamentului discriminatoriu are valențe juridice, exemplificative fiind prevederile art. 2 alin. 1 care sancționează tratamentul diferențiat dacă a avut ca scop afectarea exercițiului sau lipsirea de substanță a drepturilor si libertăților protejate în condiții de egalitate sau, dimpotrivă, nu a avut acest scop dar efectul tratamentului constă tocmai in afectarea exercițiului sau in lipsirea de substanță a drepturilor si libertăților protejate; dispozițiile art. 2 alin 3, alin.4. alin 5; art. 6-11, respectiv art.14 din Ordonanță instituie contravenții de rezultat. Contravenția sancționată de art. 15 teza li din O. G. nr. 137/2000 nu este una de rezultat ci una de pericol, astfel că pentru a fi consumată nu este necesară producerea efectivă si procedural vorbind, dovada rezultatului vătămător, fiind evident că omisiunea legiuitorului de a condiționa caracterul contravențional al unei asemenea fapte de o urmare efectivă este firească, dai fiind caracterul, in primul rând preventiv, al legislației in materia combaterii discriminării pe criterii de rasă sau origine etnică. Foarte probabil că o eventuală reglementare sub condiția rezultatului. în cazul anterior analizat, ar conduce la o reacție tardivă a autorității de resort si mai mult decât probabil, insuficientă”

De asemenea, prin Decizia ICCJ nr. 1018/31.03.2016 (anexată! se statuează: .La felea judecătorul fondului, si înalta Curte consideră că distincția dintre cele două categorii do fapte este esențială, pentru că dacă propaganda nationalist-sovină ori instigarea ta ura rasială sau națională presupun intenția, cea de-a doua categorie de fapte prohibite nu o presupune cu necesitate, fiind suficientă crearea unei situații susceptibile să atingă demnitatea persoanelor vizate de declarație, indiferent de ceea ce a urmărit autorul. (…) In materia analizată însă, prezintă relevantă efectul, impactul generat de afirmațiile incriminate, independent de scocul în care au fost făcute, care trebuia însoțit si de mijloce adevate.”

Iar pentru evitarea unei judecăți, implicit în sensul producerii unei veritabile .divergente jurisprudențiale”, s-ar impune ca onorata instanță de judecată să pronunțe o soluție în deplină armonie cu practica judiciară statuată recent (iar cea mai recenta Decizie a instanței supreme este In sensul celor susținute si constatate de către noi prin actul dedus judecății – Decizia ICCJ nr. 1018/31.03._____, inculsiv cu propria-i jurisprudență, sub aspectul interpretării si aplicării dispozițiilor art. 2, alin. 1, coroborate cu cele ale art. 15 din O.G. nr. 137/2000R.

Altminteri, o eventuală ignorare a necesității valorificării precedentului juriprudențial recent, va conduce de plano la caracterizarea acestuia ca redundant. împrejurare care, simultan, condamnă preeminenta dreptului la o sempiternă fază incipientă. împrejurare care devine ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând, astfel. încrederea instituțiilor si a publicului în sistemul judiciar.

De asemenea, observă, din partea reclamantei, o impardonabilă eroare de interpretare a dispozițiilor ari. 20, alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, cu privire la sarcina probei.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, nu rezultă sub nicio formă obligația petentei de a proba vinovăția acuzatului de discriminare.

Legislația națională, care transpune normele europene în materie de probațiune în domeniul discriminării, fixează, prin art. 20 alin. 6 din O.G. nr. 137/2000, regula procedurală care trasează obligațiile părților sub aspect probator, împărțind sarcina probei între petent și reclamat.

Datoria persoanei care se consideră discriminată este să prezinte existența unor fapte, care, în aparență, ar presupune o discriminare – “prezumția de discriminare1’, în această situație Intervine ‘partajarea sarcinii probei”, astfel încât, persoanei împotriva căreia s-a formulat plângerea îi revine sarcina, obligația de a întoarce aparența de discriminare a stării de fapt reclamate. Per a contrario, în absența unor dovezi și a unei justificări rezonabile de natură a răsturna „supoziția de discriminare” a faptei, organul de jurisdicție competent este îndrituit să constate existența unei forme de discriminare, în raport cu probele/apărările administrate în dosarul cauzei.

Prin urmare, obligația care incumbă „pârâtului de discriminare”, adecvat tezei a doua a art. 20 alin. 6 din O.G. nr. 137/2000, este aceea de a proba atât faptul că, prin comportamentul reclamat de către petent, nu s-a încălcat principiul nediscriminării, cât și lipsa vinovăției acestuia în raport cu respectivul comportament reclamat.

În raport cu obiectul cauzei, si în lumina dispozițiilor art. 16,18, alin. (1) si 19 alin. (1î din O.G. nr. 137/2000, capătă incidență dispozițiile art. 2. alin. Î11. raportat la art. 15, coroborat cu art. 26. alin. (1)si 12) din același act normativ. în sensul competentei CNCD (agent constatator cu atribuții de jurisdicție specială administrativă si, totodată, garant al respectării si aplicării principiului nediscriminării. în conformitate cu legislația Internă în vigoare si cu documentele internaționale la care România este parte! de a constata si a sancționa contravențional discriminările cu caracter contravențional.

In cauză, reclamându-se o faptă de discriminare prezumată a se încadra în ipotezele juridice ale art. 2, alin. (1), raportat la art. 15, sub consecința juridică a art. 26, alin. 1 și 2 , din O.G. nr. 137/2000, era indubitabilă competenta CNCD nu doar de natura rațione materiae, dar chiar cu caracter general si absolut in domeniul constatării sl sancționării contravenționale a faptei de discriminare.

Pentru a se constata fapta de discriminare, respectiv a se stabili răspunderea juridică în speță, este necesară raportarea la acele reglementări normative speciale care trasează obligațiile subiectului activ al faptei reclamate (organizatorul unui eveniment sportiv specific) corelative dreptului la demnitate umană al terților, indiferent de rasă, naționalitate, etnie etc.

Reiterăm că, în activitatea administrativ-jurisdicțională de încadrare a unei fapte în ipotezele juridice ale O.G. nr, 137/2000R, Consiliul nu apelează la legislația specială în scopul aplicării directe și efective a acesteia, ci stricto sensu pentru a căuta șl a stabili, după caz, dreptul reglementat prin aceste acte normative, respectiv obligațiile corelative ale subiecților activi al discriminării.

în acest sens, învederăm, dispozițiile art. 5, alin. (1) și art, 10, alin, (1), tit. r) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea șl combaterea violenței cu ocazia competițiilor șl a jocurilor sportive1.

Din Interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale desprindem, rezumativ, înțelesul că toți organizatorii evenimentelor sportive dețin obligația să organizeze, administreze șl să gestioneze șederea șl manifestările spectatorilor în Incinta desfășurării evenimentului sportiv, astfel încât să prevină orice acțiuni rasiste sau in genere cu caracter discriminatoriu de orice fel.

Din economia și conținutul logico-juridic al normelor preopinate rezultă explicit sau implicit că obligația în cauză a cluburilor organizatoare de astfel de evenimente subordonează acțiuni cu caracter pozitiv și activ cu privire la orice tip de manifestare discriminatorie a suporterilor, materializate factual – scriptic sau verbal (acțiuni rasiste, discriminatorii, simboluri, texte sau sloganuri • care, lingvistic, semnifică formule pregnante de exprimare rezumativă pe cale scrisă sau verbală a unor Idei, concepții, țeluri, actualități etc.).

Obligația organizatorilor în sensul prevenirii efectelor cu caracter discriminatoriu al unor astfel de comportamente ale spectatorilor includ acțiuni imediate, într-o primă fază de a întreprinde 8 A se vedea art. 5, alin, (1) șl art. 10, alin. (1), lit. r) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violentei cu ocazia competițiilor șl a jocurilor sportive: art. 5. • (1) Răspunderea pentru asigurarea măsurilor de ordine si siguranță în incinta arenelor sportive revine organizatorului, care poate încheia In acest sens contracte da prestări servicii, în condițiile legii, cu societăți specializate de protecție și pază sau, în lipsa acestora, cu poliția locală, art. 10. – (1) Pentru organizarea și desfășurarea activității de asigurare a ordinii și siguranței spectatorilor în arena sportivă, organizatorul de competiții sau de jocuri sportive are următoarele obligații, respectiv să interzică afișarea în arena sportivă a simbolurilor, sloganurilor ori textelor cu continui obscen sau care Incită la demararea tării, la xenofobie, la ură națională, rasială, de clasă ori religioasă, la discriminări de orice fel și la violentă, indiferent pe ce suport ar fi inscripționate:

a priori măsuri publice de informare și conștientizare a publicului spectator cu privire la obligația de a se abține de la producerea, prin orice metode, a unor fapte de discriminare, iar în fazele a posteriori și post (actum, solicitarea încetării manifestărilor discriminatorii, respectiv acțiuni de îndepărtare a materialelor scriptice discriminatorii și, de asemenea, de evacuare din stadion a spectatorilor implicați în astfel de manifestări discriminatorii.

Această obligația a organizatorului unor astfel de evenimente capătă o importanță capitală în context, întrucât vinovăția acestuia în raport de contribuția sa la producerea efectelor discriminatorii ale faptei se va analiza în funcție de îndeplinirea sau nu a respectivei obligații, datoria probării îndeplinirii acestei obligații revenindu-i subiectului activ al discriminării – organizatorul evenimentului sportiv, potrivit dispozițiilor art. 20, alin. (6), teza a doua, din O.G. nr. 137/2000R (petentul având datoria dovedirii existenței unei fapte, în speță existența unor sloganuri, iar persoana acuzată și/sau cercetată având obligația probării nevinovăției, respectiv a faptului că situația reclamată nu încalcă principiul nediscriminării).

În cauză, reclamanta trebuia să dovedească faptul că si-a îndeplinit astfel de obligații, de natura tuturor celor anteprecizate.

Eventualele acțiuni sau măsuri active ale organizatorului nu-l deresponsabilizează în cazul producerii efectelor discriminatorii, acesta suportând consecințele răspunderii juridice contravenționale în materia discriminării producerea per se a unor fapte sau manifestări discriminatorii în cadrul evenimentului sportiv demonstrând ipso facto că obligațiile organizatorului fie nu au fost îndeplinite, fie au fost îndeplinite defectuos prin acțiuni insuficiente), însă sunt reținute la individualizarea sancțiunii, constituind împrejurări și circumstanțe de care se ține seama la stabilirea sancțiunii circumscrisă formei de vinovăție.

Iar de aceste împrejurări s-a ținut seama în cauză, CNCD solicitându-i actualei reclamante sancțiunea pecuniară la limita de jos a sancțiunilor aplicabile pentru fapte de discriminare la adresa unui grup sau a unei comunități.

Este important de precizat că. potrivit dispozițiilor legale anteprecizate. răspunderea pentru asigurarea măsurilor de ordine si siguranță în Interiorul arenelor sportive revine organizatorului.

De menționat faptul că. astfel cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 10, alin. (1î din Legea nr. 4/2008. obligațiile cluburilor organizatoare cu privire la manifestările discriminatorii ale suporterilor se înscriu în categoria măsurilor de asigurare a ordinii si siguranței în arenele sportive, astfel că răspunderea juridică stabilită în sarcina cluburile pentru asigurarea măsurilor de ordine si siguranță în interiorul arenelor sportive vizează inclusiv neîndeplinirea obligațiilor fată de manifestările discriminatorii ale suporterilor în aceste arene sportive.

Desigur, organizatorul poate încheia contracte de prestări servicii. în condițiile legii, cu societăți specializate de protecție si oază. însă această posibilitate (nu obligației nu conduce de jure la deresponsabilizarea organizatorului, acesta fiind în continuare ținut de obligațiile expressis verbis trasate în sarcina sa, sub consecința răspunderii juridice în fata organelor statului pentru prejudiciile cauzate terților prin încălcarea unor drepturi legale (precum cel de imagine/demnitate. acces în locuri publice etc.

O astfel de contractare a serviciilor unor societăți specializate poate atrage. în cazul unor deficiente contractuale, o răspundere contractuală a celor în cauză, însă răspunderea juridică (delictual- civilă, contravențională) a organizatorului subzistă, nefiind înlăturată în acest fel.

Prin urmare. în speță se identifică un temei legal în baza căruia se poate stabili răspunderea juridică contravențională a organizatorului evenimentului sportiv în cauză pentru fapta constând în neîndeplinirea obligației de a preveni manifestările discriminatorii ale suporterilor cu ocazia organizării evenimentului sportiv respective, faptă ce a contribuit la crearea unei atmosfere ostile, intimidante, ofensatoare si degradante la adresa apartenenților naționalității maghiare fart. 2. alin. (1), coroborat cu art. 15 si art. 26. din O.G. nr. 137/2000, raportat la art. 5. alin. (1) si art. 10, alin. f1î, lit. r din Legea nr. 4/_____.

Răspunderea reclamantului (club organizator al unui eveniment sportiv) în legătură cu fapta in cauză poate fi analizată sub două optici tehnico-juridice.

Prima ar viza o răspundere obiectivă ex tex [ari. 5, alin. (1), raportat la art. 10, alin. (1), lit. r) din Legea nr. 4/2008], fundamentată pe ideea sau obligația de garanție obiectivă, care își are suportul în riscul de acțiune al celui față de care se nasc responsabilități (aici față de spectatorii prezenți la evenimentul sportiv), corelativ principiului garantării securității terților în legătură cu activitatea in extenso pe care clubul sportiv, organizator al evenimentului sportiv, o organizează și desfășoară prin asocierea (simbolistic- nominală șl de imagine) cu proprii suporteri, activitate condusă în interesul direct, indirect sau implicit, imediat sau mediat al clubului de fotbal în speță.

Ad hicca se impune a se reține că reclamanta, ca organizator al evenimentului sportiv cu participarea suporterilor, realizează o activitate cu un interes direct de obținere a unor beneficii multiple (sportive, de imagine și financiare). Iar la îndeplinirea obiectivului sportiv, de imagine și economic direct și urmărit al reclamantului cu ocazia organizării evenimentului handbaistic în cauză au contribuit (șl contribuie in genere) suporterii prezenți la acest eveniment.

Or, obligațiile și responsabilitățile stabilite în sarcina clubului organizator al acestor evenimente sportive se fundamentează și pe Ideea de beneficiu multiplu obținut de către acesta pe seama participării suporterilor și prin asocierea (simbolistic-nominală și de imagine) cu aceștia.

Sub această teză, se poate aprecia (de principiu), lato sensu, că subiectul condiției vinovăției dovedite a clubului sportiv-persoană juridică în raport cu fapta celor față de care se nasc responsabilități ex tex (suporterii prezenți la meci) nu este absolut necesară, întrucât răspunderea persoanei juridice în raporturile cu victima/ele ilicitului nu este de natură culpabilă, ci este una de jure (obiectivă), a cărei esență juridico-socială rezidă din îndatorirea societății club sportiv de a garanta terților că cei față de care poartă obligații și responsabilități (suporterii prezenți la evenimentul sportiv organizat de către club în beneficiul acestuia), prin actele și faptele lor, nu le vor cauza prejudicii Injuste de Imagine.

Pe de altă parte, sub o a doua optică juridică, în speță putem reține și o răspundere directă a actualei reclamante, pentru fapta proprie a organizatorului evenimentului fotbalistic, în virtutea obligației legale exprese de a nu fi pasiv, ci, dimpotrivă, activ prin acțiuni concrete de natura a preîntâmpina scandările discriminatorii, respectiv a suprima nașterea efectelor acestor scandări (prin acțiuni derulate in toate fazele, de prevenție și de eliminare a efectelor discriminatorii, incluzând evacuarea din stadion a spectatorilor implicați în astfel de fapte, în scopul preîntâmpinării respectiv limitării producerii unei atmosfere ostile, intimidante, ofensatoare șl degradante la adresa membrilor minorității maghiare din România).

Sub acest aspect, reclamanta în cauză putea si trebuia să aibă un comportament activ de prevenire, respectiv de limitare a efectelor discriminatorii ale scandărilor împricinate care au condus la crearea atmosferei umilitoare si ofensatoare la adresa apartenenților naționalității maghiare.

În calitatea sa de organizator al evenimentului sportiv în cauză, reclamanta avea obligația legală de a avea o conduită activă antidiscriminare, care să preîntâmpine producerea unor asemenea scandări discriminatorii.

Producerea unor fapte de natura scandărilor discriminatorii în cadrul evenimentului sportiv organizat probează eo ipso neîndeplinirea obligațiilor legale de prevenire a efectelor discriminatorii ale scandărilor suporterilor, împrejurare care atestă participarea personală a organizatorului, direct sau Indirect, la săvârșirea faptei de discriminare, concretizându-se un tratament de creare a unei atmosfere ostile, degradante si umilitoare la adresa etnicilor romi.

Din această perspectivă, putem spune că fată de actuala reclamantă a fost angajată răspunderea juridică de tip contravențional pentru fapta sa proprie, constând în neîndeplinirea obligațiilor legale de prevenire a efectelor discriminatorii ale scandărilor suporterilor.

Este lipsit de relevantă juridică aspectul că scandările suporterilor nu-i aparțin, întrucât responsabilitățile reclamantei, în calitatea sa de organizator al evenimentului sportiv în cauză, se nasc, sub consecința răspunderii juridice, inclusiv fată de terții prezenți în mod direct sau pe calea undelor tv la evenimentul sportiv respectiv. Mai mult decât atât, răspunderea personală a unui astfel de organizator de evenimente sportive este reglementată expres pe cale legală. În legătură cu acțiunile acestuia corelative manifestărilor ilicite ale suporterilor prezenți la evenimentul sportiv.

Activitatea de organizare a unor astfel de evenimente sportive publice nu poate fi folosită în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituție si prin legi speciale (precum cele în domeniul nediscriminării) ori în scopuri potrivnice drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice.

în apărarea intereselor societății si a persoanelor împotriva exercitării neglijente sau abuzive a dreptului de organizare a unor evenimente sportive, au fost stabilite atât obligații, cât si răspundere juridică subsecventă fală organizatorii acestor evenimente sportive. în legătură cu manifestările discriminatorii ale suporterilor sau spectatorilor.

De altfel, inclusiv jurisprudența instanțelor (Curtea de Apel București, respectiv Î.C.C.J.) consacră expres în sensul răspunderii juridice contravenționale în materia nediscriminării a organizatorilor de evenimente sportive pentru manifestările discriminatorii ale suporterilor.

În acest sens, învederează cu titlu de practică judecătorească, aplicabilă mutatis mutandis în cauză (sub aspectul analogiei de obiect juridic):

■ Decizia ÎCCJ nr. 3806/07.11,2006 (anexată), prin care onorata instanță supremă menține ca temeinică și legală Hotărârea CNCD nr. 63/2005, prin care fusese angajată răspunderea contravențională a organizatorului unui eveniment sportiv comparabil ■ S.C. Fotbal Club Steaua București – pentru manifestările discriminatorii ale suporterilor;

– Sentința Civilă nr. 182/2020 (anexată), prin care onorata instanță de judecată (aceeași Curte de Apel București, precum în cauză) menține ca temeinică și legală Hotărârea CNCD nr. 429/2019, prin care fusese angajată răspunderea contravențională a organizatorilor unui eveniment sportiv comparabil – Ministerul Afacerilor Interne, Clubul Sportiv Dinamo București- pentru manifestările discriminatorii ale suporterilor.

În lumina celor învederate mai sus, solicită instanței de judecată să respingi acțiunea intentată de către reclamantă și să mențină ca judicioasă și legală Hotărârea nr. 483/2020, așa cum a fost emisă de către Colegiul Director al Consiliului C_______ C_____ C_________ C____________.

În drept, invocă, sub aspectul administrării prezentei lucrări procesuale defensive, dispozițiile art. 263 din C Proc. Civ. (precizând că. dincolo de chestiunea administrării jurisprudenței în cauză, de care instanța judecătorească nu poate face abstracție, trebuind s-o valorifice ex officio, este indubitabil faptul că pârâtul are asigurat dreptul procesual la apărare, în scris si/sau oral, pe tot parcursul judecății, sub aspectul analizării si dezbaterii în fapt si în drept a temeiniciei criticilor. pretențiilor, susținerilor si a dovezilor actualului reclamant), iar sub aspectul fundamentării argumentelor juridice dezvoltate prin prezenta ■ toate dispozițiile legale apelate.

 

Aspecte procesuale.

 

Prin încheierea din data de 26.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul ___________, instanța de judecată a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului ___________ la dosarul ___________ și soluționarea reunită a acestor cauze de către completul de judecată C 10 Fond.

 

Curtea a încuviințat pentru părți în ambele dosare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

 

Analizând probele administrate în cauză, curtea reține că cererile conexate formulate de reclamant sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

 

În fapt, la data de 14.10.2019 reclamanta B________ B_____ B_ B_____ a organizat partida de fotbal România U 21 – Irlanda de Nord U21. Partida s-a desfășurat pe stadionul „A_____ Iord______”, din Voluntari, județul I____.

 

Pe parcursul desfășurării meciului de fotbal, un grup de persoane aflate în incinta stadionului au avut manifestări de tip xenofob. Concret, un număr de persoane ce fac parte din gruparea autointotulată „Uniți sub Tricolor” au avut o ________ scandări xenofobe, astfel cum reiese din articolul de presă ce conține subtitlul: „Un nou comportament xenofob al celor de la ‘Uniti sub tricolor’ ar putea aduce suspendarea terenului si pentru Romania U21”, dar și din articolul din presă: „Ultrașii din grupul “Uniți sub tricolor” au comis-o din nou! Scandări xenofobe la România U21 – Ucraina U21.” . Potrivit articolului intitulat „ În mintea ultrașilor: de ce sfidează fanii UEFA știind că România va fi pedepsită. C_______ D____, „Uniți sub Tricolor”: ” , un exponent al grupării „Uniți sub Tricolor” expune pe larg filozofia și modul de acțiune al respectivei organizări.

La data de 21.10.2019 pârâta A________ A___ I___ a formulat în fața CNCD „plângere împotriva Echipei Naționale de Fotbal a României”, prin care a solicitat sancționarea acestei entități pentru pretinse fapte de discriminare comise la data de 14.10.2019.

 

Analizând împrejurările de la meciul România U21-Irlanda de Nord U21, la data de 21.11.2019 Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (Union of European Football Associations, „UEFA”) a impus prin Decizia pronunțată obligarea FRF plata unei penalități statutare în cuantum de 5.000 de euro pentru încălcarea dispozițiilor a art. 16 alin. (2) lit. (e) din Regulamentul Disciplinar al UEFA .

 

Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior, în baza prevederilor art 2 alin 1, art 15 și art 26 alin 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin Hotărârea CNCD nr. 483/10.06.2020 s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantei B________ B_____ B_ B_____ u amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art 15 din OG 137/2000 , potrivit căruia constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

 

În fapt, la data de 05.09.2019 reclamanta a B________ B_____ B_ B_____ organizat partida de fotbal România și Spania, pentru preliminariile Campionatului European de Fotbal 2020. Partida s-a desfășurat pe stadionul Arena Națională din București.

 

Pe parcursul desfășurării meciului de fotbal, un grup de persoane aflate în incinta stadionului au avut manifestări de tip xenofob. Concret, un număr de persoane ce fac parte din gruparea autointitulată „Uniți sub Tricolor” au avut o ________ scandări xenofobe, astfel cum reiese din articolul de presă ce conține subtitlul: „ROMÂNIA – SPANIA / Xenofobie! Nebunie în tribune! Vom avea porți închise!”. Potrivit respectivului articol reiese că: „La peluza sud, un grup de câteva sute de ultrași din brigada „Uniți sub tricolor” strică toată atmosfera frumoasă. Scandează puternic împotriva Ungariei și a maghiarilor. Aceleași insulte: „Ungaria, Ungaria ne suge p…”. Și „Afară, afară cu ungurii din țară!.”.

 

La data de 11.09.2019 pârâta A________ A___ I___ a formulat în fața CNCD „plângere împotriva Echipei Naționale de Fotbal a României”, prin care a solicitat sancționarea acestei entități pentru pretinse fapte de discriminare comise la data de 05.09.2019.

 

În cadrul audierilor din data de 11.10.2019 și prin notele scrise depuse, FRF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Echipei Naționale de Fotbal a României.

 

Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior, în baza prevederilor art 2 alin 1, art 15 și art 26 alin 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin Hotărârea CNCD nr. 520/17.06.2020 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Echipei Naționale de Fotbal a României și s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantei B________ B_____ B_ B_____ cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 de lei, pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art 15 din OG 137/2000, potrivit căruia constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

 

Potrivit art 15 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu _________________________ penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

 

Potrivit art 26 alin 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, contravențiile prevăzute la art. 2 alin. (2), (4), (5) și (7), art. 6 – 9, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) și (6), art. 12, 13, 14 și 15 se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

 

Analizând prevederile art 15 din OG 137/2000, curtea reține că subiectul activ al acestei contravenții poate fi orice persoana fizică sau juridică, care săvârșește acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective al acestei contravenții, constând în orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

 

Având în vedere caracterul personal al răspunderii civile contravenționale, curtea reține că răspunderea juridică pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000 poate fi antrenată doar față de persoana fizică/juridică care a săvârșit în mod nemijlocit, în condițiile legii, acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective al acestei contravenții, respectiv orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la subiectul activ al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000 și cu privire la caracterul personal al răspunderii civile contravenționale, curtea reține că răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravențiilor constatate și sancționate prin Hotărârea CNCD nr. 483/10.06.2020 și prin Hotărârea CNCD nr. 520/17.06.2020 revine exclusiv persoanelor fizice care au proferat în mod nemijlocit scandările care reprezintă elementul obiectiv al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000, iar nu reclamantei B________ B_____ B_ B_____.

 

Astfel, potrivit art 1349 alin 1 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Potrivit art 1349 alin 2 din Codul civil, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art 1349 alin 3 din Codul civil, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.

Potrivit art 1357 din Codul civil:

(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Prin raportarea la prevederile legale menționate anterior, ca formă a răspunderii civile delictuale, curte reține că răspunderea contravențională reglementată de prevederile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborate cu prevederile cuprinse în OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor are un caracter personal și revine exclusiv persoanelor fizice care au proferat în mod nemijlocit scandările care reprezintă elementul obiectiv al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000, iar nu reclamantei B________ B_____ B_ B_____.

Având în vedere prevederile art 1349 alin 3 din Codul civil, potrivit căruia, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului, curtea reține că, de lege lata, nu există un temei de drept substanțial care să reglementeze în mod expres răspunderea contravențională a FEDERAȚIEI ROMÂNĂ DE FOTBAL pentru faptele delictuale săvârșite de prin faptele altor persoane fizice, respectiv de către spectatorii prezenți la meciurile organizate de către B________ B_____ B_ B_____ , constând în săvârșirea contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000.

 

Analizând conținutul Hotărârii CNCD nr. 483/10.06.2020 și al Hotărârii CNCD nr. 520/17.06.2020, curtea reține că pârâta nu a indicat un temei de drept substanțial care să reglementeze în mod expres răspunderea contravențională a FEDERAȚIEI ROMÂNĂ DE FOTBAL , persoană juridică, pentru săvârșirea de către suporterii acesteia, de către persoanele fizice care au asistat la desfășurarea meciurilor de fotbal organizate de către aceasta , a contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000.

Așadar, prin Hotărârea CNCD nr. 483/10.06.2020 și prin Hotărârea CNCD nr. 520/17.06.2020, reclamanta B________ B_____ B_ B_____ a fost sancționată în mod nelegal pentru săvârșirea de către persoanele fizice care au asistat la desfășurarea meciurilor de fotbal organizate de către reclamantă a contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000, constând în scandarea/proferarea în mod nemijlocit a afirmațiilor care reprezintă elementul obiectiv al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000, iar nu reclamantei B________ B_____ B_ B_____.

Conclusiv, în contextul particular al situației de fapt reținută prin Hotărârea CNCD nr. 483/10.06.2020 și prin Hotărârea CNCD nr. 520/17.06.2020 , răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000 revine exclusiv persoanelor fizice care au proferat în mod nemijlocit scandările care reprezintă elementul obiectiv al contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000, iar nu reclamantei B________ B_____ B_ B_____.

 

Potrivit art 219 din Codul civil:

(1) Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.

(2) Faptele ilicite atrag și răspunderea personală și solidară a celor care le-au săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de terți.

În cauză, nu sunt incidente prevederile art 219 din Codul civil, întrucât contravenția prevăzută de art 15 din OG 137/2000 nu a fost săvârșită de organele de conducere ale FEDERAȚIEI ROMÂNE DE FOTBAL, în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, în calitate de reprezentant legal al FEDERAȚIEI ROMÂNE DE FOTBAL.

În fine, dispozițiile legale care reglementează drepturile și obligațiile FEDERAȚIEI ROMÂNE DE FOTBAL, în legătură cu organizarea de către aceasta a meciurilor de fotbal nu reglementează, în condițiile respectării principiului legalității incriminării contravențiilor prevăzut de art 2 din OG 2/2001 răspunderea contravențională a contravențională a FEDERAȚIEI ROMÂNĂ DE FOTBAL, persoană juridică, pentru fata delictuală a altor persoane fizice, constând în săvârșirea de către suporterii acesteia, de către persoanele fizice care au asistat la desfășurarea meciurilor de fotbal organizate de către aceasta, a contravenției prevăzute de art 15 din OG 137/2000.

Conclusiv, prin Hotărârea CNCD nr. 483/10.06.2020 și prin Hotărârea CNCD nr. 520/17.06.2020, pârâta a făcut o aplicarea vădit nelegală a prevederilor art 15 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în condițiile în care textul de lege menționat anterior reglementează o răspundere contravențională pentru fapta proprie a persoanelor fizice/juridice care au săvârșit contravenția prevăzută de textul de lege menționat anterior, iar nu o răspundere juridică obiectivă FEDERAȚIEI ROMÂNĂ DE FOTBAL pentru ilicitul contravențional al altor persoane fizice.

Pentru aceste motive, curtea va admite cererile conexate și va dispune anularea Hotărârii CNCD nr. 483/10.06.2020 și a Hotărârii CNCD nr. 520/17.06.2020.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererile conexate, formulate de reclamanta B________ B_____ B_ B_____, cu sediul în _____________________________ nr. 12, București, Sector 2, cu sediul procesual ales în _________________________., în contradictoriu cu pârâții C________ C_______ C_____ C_________ C____________, având sediul în P-ța V_____ M__________, nr. 1-3, sector 1 București și A________ A_____ A________ A__________ A_________ A___ I___, având sediul în S_____ G_______, __________________________. 2, jud. C______, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dispune anularea hotărârilor adoptate de CNCD nr.483/10.06.2020 și nr.520/17.06.2020 și exonerarea reclamantei de plata amenzilor contravenționale aplicate prin aceste hotărâri.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțata azi, 20.04.2021, in ședința publica.


Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro.


NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, sentinţa de mai sus nu este definitivă, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cauza a fost înregistrată sub nr. dosar 3780/2/2020.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

 
Secţiuni: C. administrativ, Content, Jurisprudență Curți de Apel, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD