« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Tribunalul Iaşi. Obligarea spitalului la eliberarea către aparţinători a unor fotocopii ale documentelor din dosarul medical al pacientului decedat
18.08.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP
Andrei Pap

Andrei Pap

Dosar nr. _____________

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE nr. 1091/2021

Ședința publică din data de 9 aprilie 2021

Completul compus din:

Președinte C_______ C_____ E____

Judecător F_____ D______ M____

Grefier C______ C_____ A____

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelantul C_______ C_____ JUDEȚEAN DE URGENȚE SF. S_______ IAȘI și pe intimatele BUȘTUC A___ A________, G_______ A_____ I____, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2021, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.03.2021, apoi pentru astăzi, 09.04.2021.

 

INSTANȚA,

 

Prin sentința civilă nr. 7288/11.09.2020 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost admisă cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantele Buștuc M___-E________ și G_______ A_____-I____ în contradictoriu cu pârâtul C_______ C_____ Județean de Urgențe Sf. S_______ Iași.

A fost obligat pârâtul la eliberarea către reclamante a unor fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantelor suma de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că defunctul Buștuc M____ a decedat la data de 15.09.2019, iar reclamantele din prezenta cauză, Buștuc M___-E________, soție, și G_______ A_____-I____, fiică, sunt moștenitoare potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/15.10.2019.

Reclamantele au solicitat, prin adresele nr. _____/27.09.2019 și _____/22.11.2019, comunicarea documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă, formularul – anexă privind consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Pârâtul nu a dat curs solicitărilor, invocând lipsa consimțământului explicit exprimat anterior decesului de către pacient, indicând prevederile art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003.

În drept, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 46/2003, „Pacientul are acces la datele medicale personale”, conform art. 11 din Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 aprobat prin Ordinul nr. 1.410/2016, „(1) La internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, după caz, medicul curant are obligația să aducă la cunoștința pacientului faptul că are dreptul de a cere să nu fie informat în cazul în care informațiile medicale prezentate i-ar cauza suferință, precum și dreptul de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. (2) Acordul pacientului privind desemnarea persoanelor care pot fi informate despre starea sa de sănătate, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale se exprimă în scris, prin completarea formularului „Acordul pacientului privind comunicarea datelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 5 la prezentele norme.

A mai reținut instanța de fond că prin adresa nr. _____/27.08.2020, pârâtul a comunicat că, din înscrisurile existente în evidența spitalului, la internare pacientul defunct B_____ M____ a fost în stare gravă, sedat, intubat și ventilat mecanic, neputându-se obține acordul privind comunicarea datelor medicale personale. Reclamantele au mai precizat prin acțiune că defunctul suferea de hipoacuzie și nu avea aparatul auditiv la acel moment.

Potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003, „Art. 21 – Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia. Art. 22 – Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.”

În considerentele deciziei nr. 162/2008, Curtea Constituțională a statuat că „…deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. Dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului”.

În speță, instanța de fond a constatat că nu este incidentă situația prevăzută de art. 22 din Legea nr. 46/2003, care face referire la exprimarea consimțământului de către pacient la momentul furnizării datelor și nu anterior.

De asemenea, considerentele deciziei nr. 162/2008 privesc ipoteza unei opțiuni exprimate de defunct în timpul vieții.

Așadar, aceste prevederi legale și decizia nr. 162/2008 nu au reglementat sau analizat situația în care, la internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, în timpul cărora a decedat, pacientul a fost în imposibilitatea exprimării acordului cu privire la comunicarea datelor medicale personale.

Potrivit art. 1 alin. 2 Cod civil, în cazurile neprevăzute de lege și în lipsa uzanțelor, se aplică dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului.

Instanța de fond a reținut că în alte situații ce privesc respectul datorat persoanei și după deces, cum sunt cele legate de: determinarea funeraliilor, dispunerea cu privire la corpul defunctului, prelevarea de organe, țesuturi și celule umane, în scop terapeutic și științific, în lipsa unei opțiuni exprese a persoanei decedate, legiuitorul a prevăzut că este necesar acordul prealabil și expres al soțului supraviețuitor, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (art. 80 – 81 Cod civil).

Așa fiind, față de situația de fapt reținută, în lipsa unei reglementări legale exprese, având în vedere principiul ubi eadem est ratio eadem lex esse debet (unde există aceleași rațiuni trebuie aplicată aceeași lege, aceeași soluție), în temeiul art. 1 alin. 2 Cod civil referitoare la analogia legii, instanța de fond a constatat că reclamantele, în calitatea de soție supraviețuitoare, respectiv descendentă, au drept de acces la datele medicale personale ale pacientului defunct B_____ M____, care nu și-a putut exprima acordul cu privire la indicarea unei persoane către care să fie comunicate informațiile despre starea sa de sănătate și datele sale medicale, conform art. 11 din Normele de aplicare a Legii nr. 46/2003.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantele Buștuc M___-E________ și G_______ A_____-I____ în contradictoriu cu pârâtul C_______ C_____ Județean de Urgențe Sf. S_______ Iași și a obligat pârâtul să elibereze către reclamante fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă.

În ceea ce privește plata cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut disp. art. 453 Cod procedură civilă și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3184 lei, compusă din suma de 1020 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei) și onorariu avocațial (1000 lei).

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul C_______ C_____ Județean de Urgență „Sf. S_______” Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, apelantul a susținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat cu nu sunt incidente prevederile art. 22 din Legea nr 46/2003. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 din Ordinul M.S. nr. 1410/2016 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, „În situațiile în care se solicită informații cu caracter confidențial, unitățile au obligația să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora”. Or, cadrul legal privind furnizarea informațiilor cu caracter confidențial îl reprezintă Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 46/2003, cu modificările si completările ulterioare, „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres”. Potrivit art. 21 din Legea nr 46/2003, „Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia”, iar potrivit art. 23, „în cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțământului nu mai este obligatoriu”.

Mai susține apelantul că instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr. 162/2008, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003, prin care Curtea Constituțională a României a statuat că informațiile privind sănătatea persoanei „____________________ viață privată, fiind prin urmare un mod de a realiza protecția drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituție, consacrate în egală măsură și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale” și că „Extinderea obligației de a păstra confidențialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar și în cazul persoanelor decedate apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale dacă se are în vedere faptul că, deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia. în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. Dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului.”. Mai mult, raportat la criticile reținute, Curtea a arătat că, dreptul la moștenire nu presupune dreptul moștenitorilor de a obține informații cu privire la starea pacientului. Totodată, Curtea a reținut că normele imperative care instituie confidențialitatea datelor privind pacientul pot ridica, în anumite situații, probleme cu privire la posibilitatea unor persoane de a-și realiza drepturile, în măsura în care acestea depind de informațiile privind starea medicală a pacientului, motiv pentru care prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003 au permis legiuitorului să instituie excepții de la regula prevăzută de art. 21 din aceeași lege. În acest sens, art. 40 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, stabilește că folosirea informațiilor privind pacienții este permisă în situația când: a) există o dispoziție legală în acest sens; b) există acordul persoanei în cauză; c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunității, după caz; d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale”.

Apelantul a invocat și disp. art. 40 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Păstrarea confidențialității informațiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toți salariații care prin activitatea pe care o desfășoară au acces la acestea în mod direct sau indirect”.

De asemenea, apelantul a susținut că, în lipsa unei manifestări de voință exprese a pacientului în sensul desemnării reclamantelor drept persoane cărora le pot fi comunicate informațiile cu caracter confidențial, spitalul nu se poate substitui voinței acestuia și nu are dreptul legal de a comunica informațiile confidențiale solicitanților. Imposibilitatea de a înainta actele medicale solicitate de reclamante se întemeiază pe disp. art. 21 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, cu modificările și completările ulterioare, păstrarea confidențialității informațiilor medicale constituind o obligație legală a unității, determinată de respectarea unor norme juridice imperative, putând fi limitată exclusiv în cazurile expres prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, consideră apelatul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamante.

Pentru toate considerentele expuse, apelantul a solicitat admiterea apelului.

Prin cererea de apel s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatele Buștuc A___ A________ și B_______ B____ A_____ au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.

În motivarea poziției lor procesuale, intimatele au susținut că sentința primei instanțe este legală și temeinică întrucât sunt moștenitoarele legale ale defunctului B_____ M____, decedat la data de 15.09.2019 în Spitalul Județean de Urgențe Sf. S_______ din Iași. Astfel cum au arătat în acțiunea introductivă, defunctul suferea de hipoacuzie, fiind în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul de furnizare a informațiilor indicate la art. 21 și art. 22 din Legea 46/2003. De asemenea, apelantul-pârât nu a comunicat la dosar formularul prevăzut la anexa nr. 5 din Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 aprobat prin Ordinul nr. 1410/2016; în realitate pacientul nu a completat niciodată acest formular. Arată intimatele că pacientul a fost transportat de la Bacău la Iași ca fiind „pacient critic”, iar pe lângă diagnosticul de hipoacuzie, acesta era în imposibilitate de a completa, semna un formular ori de a-și da un consimțământ explicit.

Pe de altă parte, consideră intimatele că informațiile solicitate nu sunt de interes public, ci vizează detalii legate de ultimele zile din viața soțului și tatălui lor, ele având dreptul legal și moral de a cunoaște ceea ce s-a întâmplat cu defunctul. Practic, apreciază intimatele că prin acest refuz al pârâtului de a le pune la dispoziție aceste documente, se realizează o limitare a accesului unor persoane din familie, îndreptățite să cunoască aceste informații.

Referitor la considerentele deciziei nr. 162/2008 a CCR, intimatele susțin că acestea privesc ipoteza unei opțiuni exprimate de defunct în timpul vieții. Totodată, prevederile art.21 și 22 din Legea 46/2003 nu reglementează situația imposibilității exprimării acordului, astfel încât, în situația dată, se aplică principiile generale de drept. Prin urmare, consideră intimatele că au incidență în cauză prevederile art. 80-81 C.civ, cât și prev. art. 953 C.civ. referitoare la transmiterea patrimoniului unei persoane decedate prin moștenire, noțiunea de patrimoniu cuprinzând și dreptul subiectiv de a primi informații legate de datele medicale ( art. 24 din L 46/2003).

Pentru toate aceste considerente, intimatele au solicitat respingerea apelului.

Prin întâmpinare s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, reclamantele Buștuc M___-E________ și G_______ A_____-I____ au solicitat obligarea pârâtului C_______ C_____ Județean de Urgențe Sf. S_______ Iași, la eliberarea unor fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă, formularul anexa de consimțământ pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.

Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la eliberarea către reclamante a unor fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă. De asemenea, instanța de fond a obligat pârâtul să achite reclamantelor suma de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Or, raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind nefondate criticile formulate de către apelant.

Astfel, reține și instanța de apel că defunctul Buștuc M____ a decedat la data de 15.09.2019, iar reclamantele Buștuc M___-E________ și G_______ A_____-I____ sunt moștenitoare ale acestuia (soție și fiică) potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/15.10.2019.

Prin adresele nr. _____/27.09.2019 și nr. _____/22.11.2019, reclamantele au solicitat pârâtului comunicarea documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B_____ M____, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă, formularul – anexă privind consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.

Prin adresele nr. _____/07.10.2019 și nr. _____/03.12.1019, pârâtul-apelant a comuniat intimatelor-reclamante faptul că se află în imposibilitatea comunicării documentelor solicitate având în vedere lipsa consimțământului explicit exprimat anterior decesului de către pacientul Bustiuc M____, precum și disp. art. 21 și art. 22 din Legea nr. 46/2003.

Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 46/2003, „Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia”, iar potrivit disp. art. 22 din același act normativ, „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres”.

Totodată, potrivit disp. art. 9 din Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1410/2016, „(1) Unitățile trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienților la datele medicale personale. (2) Solicitarea privind comunicarea datelor medicale personale se adresează instituției medicale în scris, prin completarea formularului „Solicitare privind comunicarea documentelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele norme. (3) Eliberarea copiilor documentelor medicale solicitate se face de către unitățile sanitare în termen de maximum 48 de ore de la înregistrarea solicitării. (4) Eliberarea copiilor documentelor medicale solicitate se face după completarea de către pacient a formularului „Declarație privind comunicarea documentelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 4 la prezentele norme”.

Potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Norme, „În situațiile în care se solicită informații cu caracter confidențial, unitățile au obligația să asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora”, iar potrivit art. 11 din același act normativ, „(1) La internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, după caz, medicul curant are obligația să aducă la cunoștința pacientului faptul că are dreptul de a cere să nu fie informat în cazul în care informațiile medicale prezentate i-ar cauza suferință, precum și dreptul de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. (2) Acordul pacientului privind desemnarea persoanelor care pot fi informate despre starea sa de sănătate, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale se exprimă în scris, prin completarea formularului „Acordul pacientului privind comunicarea datelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 5 la prezentele norme”.

Prin urmare, reține instanța de apel că dispozițiile legale menționate reglementează posibilitatea furnizării unor informații medicale cu caracter confidențial, pacientului sau persoanelor desemnate de acesta, numai în situația în care pacientul își exprimă explicit consimțământul în acest sens.

În speță, într-adevăr, un astfel de consimțământ exprimat de pacientul B_____ M____ nu există.

Totodată însă, instanța de apel reține că prin adresa nr. _____/27.08.2020, pârâtul-apelanta a comunicat faptul că „astfel cum rezultă din înscrisurile existente în evidența spitalului, la internare pacientul defunct B_____ M____ a fost în stare gravă, sedat, intubat și ventilat mecanic, neputându-se obține acordul privind comunicarea datelor medicale personale”.

Prin urmare, față de cuprinsul adresei nr. _____/27.08.2020, instanța de apel reține că pacientul B_____ M____ s-a aflat în imposibilitate absolută, obiectivă, insurmontabilă, de a exprima acordul privind comunicarea datelor medicale personale.

Prevederile legale menționate condiționează furnizarea unor informații medicale cu caracter confidențial de exprimarea consimțământului explicit de către pacient, însă, firește, aceste dispoziții legale vizează situația în care pacientul are posibilitatea de a-și exprima un astfel de consimțământ, situație exclusă în prezenta cauză în condițiile în care pacientul B_____ M____ era „în stare gravă, sedat, intubat și ventilat mecanic”.

Tot astfel, prin Decizia nr. 162/2008 a CCR, invocată de apelant, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 21 și 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, reținându-se, printre altele, faptul că „Extinderea obligației de a păstra confidențialitatea datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar și în cazul persoanelor decedate, apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale mai sus menționate, dacă se are în vedere faptul că, deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. Dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului”. Prin urmare, și în considerentele acestei decizii se face vorbire despre „dreptul de opțiune al pacientului”.

Însă, în prezenta cauză, astfel cum s-a reținut mai sus, pacientul B_____ M____ nu a avut un drept de opțiune, aflându-se într-o stare de imposibilitate absolută de a exprima vreo opțiune, vreun consimțământ.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel apreciază că în mod corect instanța de fond, având în vedere și disp. art. 1 alin. 2 Cod civil, a constatat că reclamantele, în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv descendentă, au drept de acces la datele medicale personale ale pacientului defunct B_____ M____, care nu și-a putut exprima acordul cu privire la indicarea unei persoane căreia să-i fie comunicate informațiile despre starea sa de sănătate și datele sale medicale.

În plus, instanța de apel mai reține și faptul că dreptul la sănătate și la viață este un drept fundamental, care, deși este personal, poate beneficia de ocrotire și în ipoteza în care partea nu îl mai poate exercita efectiv și personal din motive obiective. De asemenea, dreptul la viață privată trebuie protejat chiar și după decesul persoanei în cauză, însă acest drept nu este unul absolut. Deși furnizarea informațiilor solicitate de reclamante reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al defunctului, noțiunea de ingerință nu echivalează cu noțiunea de încălcare. Având în vedere cele două deziderate, respectiv cel al ocrotirii vieții personale potrivit art. 22 din Legea nr. 46/2003 și cel privind dreptul la sănătate și integritate, eventual dreptul la viață aparținând defunctului și dreptul la viața de familie ocrotit de art. 8 CEDO cu referire atât la reclamante cât și la defunct (care împreună formează „o familie”), instanța de apel apreciază că reclamantele sunt îndreptățite a solicita și obține actele medicale care îl privesc pe defunctul B_____ M____.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

 

Respinge apelul declarat de pârâtul C_______ C_____ Județean de Urgențe „Sf. S_______” Iași împotriva sentinței civile nr. 7288/11.09.2020 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09.04.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.


Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro.


NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, cauza prezentată mai sus a fost soluţionată definitiv[1].


[1] Din motive lesne de înţeles, înţelegem să nu facem public numărul de dosar sub care a fost înregistrată cauza la instanţă.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

 
Secţiuni: Content, Drept civil, Jurisprudență Tribunale, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD