Situația copiilor privați de libertate în lume

2 august 2024 | JURIDICE.ro

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C din 2 august 2024 a fost publicată Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2023 referitoare la situația copiilor privați de libertate în lume (2022/2197(INI)).

Parlamentul European:

1. reamintește că copilăria este o etapă a vieții în care copiii își dezvoltă personalitatea, relațiile emoționale cu ceilalți, aptitudinile sociale și educaționale și competențele sociale și subliniază, prin urmare, că dacă copiilor li se răpește libertatea li se răpește totodată și viitorul; scoate în evidență dreptul copiilor la acces neîngrădit la educație și activități recreative, care sunt cele mai bune căi de a-i ajuta să atenueze efectele sărăciei și să-și făurească un viitor mai bun pentru ei înșiși și pentru familiile și comunitățile lor; invită instituțiile de resort să vegheze ca acest drept să fie aplicat efectiv;

2. reamintește că Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap a considerat instituționalizarea ca fiind o formă de privare arbitrară de libertate; recunoaște că, deși nu există o definiție acceptată la nivel mondial a „instituționalizării”, instituționalizarea afectează totuși inevitabil dezvoltarea și atașamentul psihosocial ale copiilor, din cauza unor caracteristici precum depersonalizarea, rutinele rigide, lipsa sprijinului individual sau a tratamentului personal și a faptului că persoanele instituționalizate nu au control asupra propriei vieți și asupra deciziilor care le afectează;

3. subliniază că privarea de libertate în sine poate constitui o formă de tortură sau de tratament crud, inuman sau degradant sau o formă de pedepsire a copiilor, care încalcă dreptul internațional, este interzisă explicit de articolul 37 litera a) din Convenția cu privire la drepturile copilului și/sau poate duce la încălcarea dreptului copilului la viață, supraviețuire și dezvoltare, consacrat la articolul 6 din această convenție; face un apel urgent să se interzică complet și să fie pedepsite prin cadre juridice interne toate formele de tortură și tratamentele sau pedepsele crude, inumane sau degradante; cere să se abroge orice legi și practici care permit în continuare detenția pe viață și pedepsele corporale pentru copii, deși sunt interzise cu desăvârșire de articolul 37 litera a) din Convenția cu privire la drepturile copilului; reamintește că impunerea pedepsei cu moartea în cazul unei persoane care era copil în momentul săvârșirii unei infracțiuni este interzisă de dreptul umanitar internațional; cere de urgență ca prin cadrele juridice interne să se interzică complet pedeapsa cu moartea pentru infractorii minori;

4. reamintește că copiii mai mici de 18 ani nu ar trebui, în nicio împrejurare, să fie recrutați de grupuri armate sau persoane care au legături cu ele sau să participe la ostilități;

5. observă că, potrivit UNICEF, măsurile luate în contextul pandemiei de COVID-19 au arătat că țările pot acționa rapid atunci când există o justificare clară și imperioasă în acest sens, în acest caz o urgență de sănătate publică, pentru a proteja grupurile de populație expuse riscului, precum cele din spații închise, și că în cazul copiilor s-ar putea recurge explicit la dejudiciarizare și alte măsuri care implică alternative la detenție; cere să li se înlesnească părinților, familiilor sau îngrijitorilor posibilitatea de a-și vizita copiii și de a interacționa cu ei când este în interesul lor superior;

6. consideră deplorabilă ținerea în detenție a copiilor; consideră că comunitatea internațională ar trebui să își intensifice eforturile pentru a pune capăt detenției copiilor până în 2030 prin practicarea și recunoașterea juridică explicită a dejudiciarizării, a alternativelor neprivative de libertate și a măsurilor de justiție reparatorie, date fiind dovezile irefutabile că privarea de libertate le face rău copiilor și este folosită excesiv de mult;

7. subliniază că persoanele sau organizațiile care au sfătuit și/sau instruit un copil să comită o infracțiune trebuie pedepsite și trase la răspundere proporțional cu daunele provocate;

8. subliniază că privarea de libertate a unui copil nu ar trebui niciodată considerată un mijloc de reabilitare și/sau reintegrare în societate, impus de dreptul internațional; prin urmare, invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să încurajeze țările terțe partenere să dea curs recomandării din studiul global al ONU privind vârsta minimă de răspundere penală; îndeamnă țările terțe să nu reducă vârsta minimă de răspundere penală și să dezincrimineze concepte vagi, precum comportamentul „imoral” sau „turbulent” al copiilor;

9. constată că nu dispunem de date complete, actualizate și defalcate despre numărul de copii privați de libertate în momentul actual în lume, mai ales despre cei care sunt imigranți, instituționalizați, închiși din motive de securitate națională și în contextul conflictelor armate; subliniază că trebuie creată și întreținută o bază de date internațională în acest domeniu; subliniază că, după caz, aceste cifre ar trebui defalcate pe categorii de infracțiuni și în funcție de motivul privării de libertate;

10. cere să se înființeze un sistem performant de monitorizare independentă a tuturor centrelor de detenție pentru copii, care să asigure publicarea rezultatelor vizitelor de monitorizare; subliniază rolul esențial pe care îl joacă jurnaliștii și organizațiile neguvernamentale în furnizarea de informații despre numărul și situația copiilor privați de libertate, în special în țările implicate în conflicte sau unde cooperarea cu guvernul în această privință este dificilă sau imposibilă;

11. de aceea, roagă instituțiile UE și statele membre să preia inițiativa și să lanseze o campanie globală pentru a reduce numărul de copii ținuți în centre de detenție, inclusiv prin crearea unui mecanism de monitorizare al ONU care să asigure concretizarea integrală a recomandărilor din studiul la nivel mondial al ONU, ceea ce poate contribui la eliberarea efectivă a copiilor aflați în detenție; invită Comisia și SEAE să sprijine activ, inclusiv cu ajutoare financiare, dacă situația o cere, inițiativele luate de autoritățile țărilor terțe partenere și/sau de organizațiile locale pentru a eradica sistematic și complet cauzele profunde care duc la privarea de libertate;

12. apreciază Strategia UE a Comisiei privind drepturile copilului din 2022, văzută ca un mijloc prin care UE să își întărească poziția-cheie la nivel mondial, care își propune să îmbunătățească capacitățile de protecție a copilului în delegațiile UE prin desemnarea unor puncte focale pentru tineret și să asigure ocrotirea și exercitarea drepturilor copilului prin politica externă a UE în toate contextele; solicită Comisiei să ofere mai multe detalii și informații actualizate despre rolul și activitățile delegațiilor UE, cu scopul de a îmbunătăți comunicarea publică, de a le ajuta să își îndeplinească mai bine misiunea și a le conferi un mandat mai consistent; în acest scop, sugerează Comisiei să apeleze, dacă se poate, și la instrumente de diplomație parlamentară (de pildă, misiuni oficiale ale PE);

13. ține să amintească cât este de important ca UE și statele membre să sprijine consolidarea sistemelor regionale de apărare a drepturilor omului, inclusiv prin asistență financiară și schimb de experiență interregională; crede cu tărie în rolul pe care trebuie să îl joace aceste sisteme regionale în abordarea situației copiilor privați de libertate și în complementaritatea lor cu sistemul ONU pentru drepturile omului;

14. invită Comisia și SEAE să pună la punct o politică cuprinzătoare de dezinstituționalizare, ajutând autoritățile din țările terțe și organizațiile locale să întocmească planuri de acțiune naționale cu măsuri concrete și calendare clare menite să reducă numărul copiilor privați de libertate și să acorde prioritate soluțiilor neprivative de libertate și structurilor de tip familial în locul detenției; solicită Comisiei și SEAE să fie gata să sară în ajutorul organizațiilor locale și țărilor terțe implicate în dezinstituționalizare;

15. reamintește că UE și-a asumat angajamentul de a sprijini tranziția de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea familială și comunitară în cadrul acțiunii sale externe din Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI – Europa globală), Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III) și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024 și în cadrul dimensiunii globale a Strategiei UE privind drepturile copilului 2021-2024; îndeamnă instituțiile UE să nu acorde fonduri centrelor de instituționalizare, nici pentru modernizare, construcții sau renovare, dacă nu se angajează într-un proces de dezinstituționalizare;

16. subliniază că unele dintre țările candidate la aderarea în UE tot mai folosesc internarea în centre închise pentru persoanele, inclusiv copiii, cu dizabilități; își reiterează apelul către țările candidate de a face mai multe progrese în efortul de a se asigura că drepturile persoanelor cu dizabilități sunt respectate și că sunt asigurate condiții decente de trai pentru persoanele, inclusiv copiii, cu dizabilități;

17. propune să se întocmească o listă la nivelul UE cu țări prioritare, printre care s-ar putea număra țări în conflict, teritorii ocupate, zone cu un număr mare de locuitori strămutați sau unde sunt prezente grupuri armate sau organizații teroriste în care SEAE, Comisia și statele membre ar trebui să își intensifice cu prioritate acțiunile de sprijinire a copiilor privați de libertate și să colaboreze cu autoritățile locale la introducerea sau îmbunătățirea mecanismelor de protecție și a legislației specifice menite să garanteze ocrotirea copiilor; insistă pe ideea că această listă de țări prioritare ar trebui elaborată de SEAE, în strânsă consultare cu părțile interesate și cu Parlamentul, și actualizată anual; în plus, îl roagă pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să prezinte un raport public anual cu acțiunile desfășurate în țările prioritare;

18. condamnă cu vehemență introducerea ilegală și exploatarea oamenilor, inclusiv a copiilor;

19. încurajează ambasadele statelor membre și delegațiile UE să coopteze organizațiile societății civile, liderii comunităților locale și personalitățile religioase în discuțiile pe care le poartă cu autoritățile despre eradicarea practicilor dăunătoare aplicate copiilor, ca căsătoria forțată sau privarea de libertate din motive de credință și religie, inclusiv prin contribuția activă la eliminarea unor asemenea practici ori de câte ori apar; recunoaște că în unele țări se știe că privarea de libertate se bazează pe stereotipuri etnice și religioase și de gen;

20. reamintește că, indiferent de condițiile în care sunt ținuți copiii, studiile arată că detenția are un impact profund și negativ asupra sănătății lor și dezvoltării lor fizice, emoționale și mintale și că acest prejudiciu se poate produce chiar dacă detenția are o durată relativ scurtă; solicită să se aloce resurse adecvate și să se adopte o abordare care să pună copiii în centrul preocupărilor, bazată pe înțelegerea traumelor, adaptată în funcție de vârsta și de sexul copiilor, pentru a atenua riscurile mai mari la care sunt expuse grupurile vulnerabile, inclusiv copiii cu dizabilități și cei din comunitățile indigene, etnice și minoritare; subliniază că existența unei dizabilități nu poate justifica niciodată privarea de libertate;

21. cere să se pună capăt de urgență discriminării copiilor cu dizabilități în toate legile, politicile și practicile legate de dreptul la libertate personală; invită delegațiile UE să dea o mână de ajutor autorităților din țările terțe în încercarea lor de a integra drepturile și nevoile copiilor cu dizabilități în toate domeniile de drept și de politică relevante direct sau indirect pentru prevenirea și eliminarea detenției ilegale și/sau arbitrare și să asigure participarea deplină și efectivă a copiilor cu dizabilități la toate procesele decizionale, inclusiv la toate etapele de elaborare a politicilor menite să pună capăt practicii de a priva copiii de libertate; încurajează și sprijină campaniile de conștientizare și programele de instruire, în special pentru factorii de decizie politică, funcționarii publici, furnizorii de servicii și mass-media, despre dreptul la libertate și securitate al copiilor cu dizabilități, care să cuprindă combaterea stereotipurilor, prejudecăților și practicilor dăunătoare;

22. invită Comisia, SEAE și statele membre să sprijine autoritățile din țările terțe în eforturile lor de a le oferi tuturor copiilor posibilitatea de a beneficia de dreptul la învățământ primar și să se străduiască prin acțiunile lor să asigure disponibilitatea și accesibilitatea învățământului secundar; prin urmare, cere insistent ca copiii privați de libertate să fie incluși corespunzător; subliniază că toate materialele educative și școlare trebuie să respecte standardele UNESCO în materie de educație; invită, de asemenea, Comisia, SEAE și statele membre să ajute autoritățile din țările terțe să elaboreze și să pună în aplicare metode digitale de învățare și predare și să faciliteze accesul la internet pentru toți copiii;

23. solicită o mai bună conștientizare și un control mai strict al conținutului online care implică copii, accesat de copii sau creat de copii; constată că amenințările generate de dezvoltarea digitalizării și de lipsa unui control adecvat au de multe ori ca rezultat exploatarea minorilor, ceea ce le poate amenința viața, sănătatea sau libertatea;

24. subliniază că, pentru a combate cauzele profunde ale privării de libertate a copiilor, statele trebuie să investească resurse semnificative în reducerea inegalităților și să ajute familiile, oferindu-le mijloacele de a susține dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială a copiilor; îndeamnă să se ia măsuri pentru protecția socială a tuturor copiilor;

25. condamnă toate formele de pedeapsă care atrag după sine privarea de libertate a copiilor pe motive de orientare și identitate sexuală, pentru că au făcut un avort sau au întreținut raporturi sexuale consensuale și neabuzive între adolescenți de vârste similare, precum și privarea de libertate care decurge din abuzurile motivate de onoare; îndeamnă Comisia și SEAE să sprijine agențiile relevante ale ONU și actorii locali ai societății civile implicați în relația cu autoritățile din țările terțe să ia în colimator toate legile discriminatorii împotriva adolescenților pe baza orientării și a identității lor sexuale și subliniază că în locurile de detenție trebuie să se asigure îngrijire și protecție adecvate împotriva tuturor formelor de discriminare, violență și exploatare sexuală;

26. condamnă orice formă de pedeapsă care duce la privarea de libertate bazată pe religie, etnie sau identitate tribală; subliniază că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă include libertatea persoanei de a alege ce să creadă sau să nu creadă, libertatea de a întemeia, de a adera, de a schimba sau de a abandona o religie sau o convingere fără nicio constrângere;

27. subliniază că problema proporției mult prea mari a băieților în centrele de detenție trebuie tratată prin toate mijloacele posibile, de pildă promovând dejudiciarizarea în toate etapele sistemului de justiție penală și aplicând proporțional soluții neprivative de libertate pentru băieți și fete; consideră că este urgent necesar să se introducă o dimensiune de gen în sistemele de justiție pentru copii și să se abordeze disparitățile între sexe la accesul la serviciile de justiție pentru copii;

28. observă că disparitatea semnificativă între sexe în rândul copiilor aflați în detenție reflectă și forme particulare și, uneori, mai puțin vizibile de oprimare și privare de drepturi și libertăți a femeilor și fetelor, inclusiv forme specifice de violență, printre altele crimele de onoare și căsătoriile forțate; invită Comisia să ia în considerare acțiuni suplimentare pentru a aborda aceste forme specifice de violență în contextul evaluării la jumătatea perioadei a Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen III, incluzând perspective inovatoare în cadrul dialogurilor politice și privind drepturile omului cu țările terțe;

29. invită UE și statele membre să sprijine țările terțe, oferind formare de specialitate autorităților competente, inclusiv judecătorilor, despre drepturile și nevoile copiilor;

30. constată că fetele care trăiesc pe stradă sunt deosebit de vulnerabile, fiind adesea arestate și ținute în detenție cu acuzații legate de prostituție, și că studiile referitoare la arestarea fetelor arată că, spre deosebire de băieți, riscă mult mai mult să fie arestate pentru infracțiuni legate de statut; condamnă faptul că, în țările în care avortul este incriminat, fetele riscă să fie încarcerate doar pentru decizia de a întrerupe o sarcină; consideră demn de condamnat faptul că în perioada în care sunt private de libertate, fetele sunt foarte expuse hărțuirii sexuale, printre alte forme de violență de gen;

31. constată că în mai multe țări tinerii LGBTIQ + riscă mai mult să fie arestați și deținuți pentru infracțiuni legate de statutul lor și pentru alte infracțiuni non-violente, fiind adesea ținuți în centre de detenție inadecvate pentru orientarea lor sexuală și foarte expuși violențelor;

32. subliniază că trebuie dezincriminate infracțiunile legate de statut;

33. roagă Comisia și SEAE să încurajeze partenerii din țările terțe să ratifice Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și să introducă mecanisme naționale de prevenire independente și eficace, cu personal specializat care să inspecteze locurile în care copiii sunt sau pot fi privați de libertate; consideră foarte îmbucurător că Convenția cu privire la drepturile copilului este cel mai ratificată convenție din domeniul drepturilor omului și îndeamnă la ratificarea sa universală în regim de urgență; îndeamnă toate țările să ratifice cel de-al treilea Protocol opțional la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la procedura aferentă comunicărilor, care să le permită copiilor să ceară reparații când li se încalcă drepturile;

34. cere să se intensifice eforturile de căutare a copiilor dispăruți sau răpiți, prin schimb de informații la nivel regional și internațional și să se depună eforturi concertate pentru ca copiii să se întoarcă la părinții sau tutorii lor legali;

35. reamintește că politicile publice își ating scopul atunci când sunt concepute pornind de la date complete, actuale și fiabile; încurajează UE și statele sale membre să propună asistență personalizată și sprijin metodologic pentru autoritățile țărilor terțe la colectarea datelor, inclusiv mijloace tehnice și cadre juridice, pentru a facilita schimbul de date între instituțiile de stat, precum și cu actori nestatali relevanți (de exemplu, organizații internaționale); subliniază necesitatea de a colecta sistematic date defalcate pentru a înțelege mai bine traseul parcurs de băieții și fetele care ajung în centre detenție în toate situațiile de privare de libertate a copiilor;

36. regretă că din 2017, de când s-au adoptat Orientările UE privind promovarea și protecția drepturilor copilului, SEAE nu a făcut nicio revizuire; consideră că trebuie lansată de urgență o evaluare de impact din care să reiasă cum aplică delegațiile UE orientările în țările terțe;

37. roagă Comisia și SEAE să insereze sistematic drepturile copiilor în dialogul politic cu țările partenere, așa cum se întâmplă deja în contextul negocierilor de aderare și în cursul procesului de stabilizare și asociere;

Copiii în sistemul de administrare a justiției

38. invită SEAE și Comisia să propună, în toate programele sale de cooperare privind consolidarea capacităților în domeniul statului de drept și justiției, un capitol special axat pe sprijinul acordat autorităților din țările terțe pentru a institui sisteme funcționale de justiție pentru copii, care să cuprindă dejudiciarizarea încă de la început și în fiecare etapă a procedurii penale, menținerea sau mărirea vârstei de răspundere penală în concordanță cu recomandarea Studiului la nivel mondial al ONU, dezincriminarea infracțiunilor legate de statut, asigurarea unor mecanisme de informare și de participare pe înțelesul copiilor și căutarea unor modalități de reducere la minimum a duratei detenției, atunci când este inevitabilă;

39. solicită intensificarea eforturilor pentru a garanta că toți copiii aflați în detenție își pot exercita drepturile consacrate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și sunt tratați cu omenie și cu respectarea demnității inerente a ființei umane; solicită interzicerea folosirii violenței fizice și psihologice ca metodă de disciplinare în detenție;

40. îndeamnă SEAE și Comisia să dezvolte în continuare, împreună cu țările terțe partenere, programe de formare pentru personalul din domeniul justiției și al impunerii legii, pentru a adapta audierile și procedurile la situația copiilor și a găsi cele mai bune metode pentru a vedea ce cred copii, deoarece ei au dreptul de a participa și de a contesta deciziile care conduc la privarea de libertate; subliniază dreptul tuturor copiilor de a avea acces gratuit la asistență juridică, reprezentare și servicii, inclusiv acces la asistență psihologică și psihiatrică, la experți în comportamentul copiilor și la juriști de încredere, care pot schimba în bine experiența copiilor în sistemul de justiție și rezultatul cauzei;

Copiii și principalele persoane care îi au în grijă

41. subliniază că statele ar trebui să încerce, pe cât posibil, să nu încarcereze persoane care au în grijă copii foarte mici și, dacă acest lucru nu este posibil, să dezvolte „unități pentru părinți și copii” cu un ambient plăcut copiilor în închisori, să desemneze camere speciale pentru îngrijirea și tratamentul prenatal, peri-natal și postnatal și să își propună să îi elibereze pe copii împreună cu părinții lor; reamintește că trebuie luate toate măsurile necesare pentru a asigura siguranța, demnitatea și dezvoltarea oricărui copil care locuiește cu un părinte aflat în închisoare și că în orice moment copilul trebuie ferit de violențe, traume și situații dăunătoare;

42. reamintește recomandările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor Inumane sau Degradante că ar trebui condiții prielnice impunerii unor alternative la detenție pentru fetele însărcinate și mamele tinere, pentru a evita situațiile în care copiii sunt nevoiți să trăiască în detenție;

43. subliniază că autoritățile ar trebui să evalueze interesul superior al copilului înainte de toate procesele decizionale în care detenția unui părinte ar putea duce la privarea de libertate a unui copil, care cuprind decizii premergătoare acțiunii în instanță, decizii de condamnare și orice fel de decizie care determină dacă și cât timp un copil ar trebui să trăiască în închisoare împreună cu principala persoană care îl are în îngrijire;

44. invită țările partenere să adopte legi și reglementări care să susțină și să dea întâietate soluțiilor neprivative de libertate pentru părinții copiilor aflați în întreținere în loc să îi trimită în detenție și să promoveze o evaluare judiciară a fiecărui caz în parte evaluând dacă decizia de plasare în detenție este necesară, proporțională și rezonabilă înainte de proces și după condamnare;

45. roagă Comisia și SEAE să ajute țările partenere să pună la punct programe de reabilitare în închisori pentru îngrijitorii principali ai copiilor, care ar trebui să includă mecanisme de protecție a copilului pentru a preveni stigmatizarea, și să încurajeze cooperarea și coordonarea între departamentele publice relevante și organizațiile societății civile pentru a-i reintegra în societate pe copii după ce părăsesc centrele de detenție;

Copiii migranți

46. reamintește că copiii migranți nu ar trebui, ca regulă generală, să fie ținuți în detenție, ci repartizați în centre de cazare adaptate minorilor, inclusiv, în funcție de situație, în centre comunitare, în condiții neprivative de libertate; subliniază că statele ar trebui să introducă garanții adecvate pentru a-i proteja pe toți copiii imigranți prezenți pe teritoriul lor, inclusiv prin adoptarea de măsuri prin să li se asigure copiilor cazare sigură și decentă, precum și serviciile de sprijin necesare pentru a le satisface nevoile primordiale și a le oferi condiții bune de viață;

47. se arată îngrijorat de numărul tot mai mare de țări care îi țin pe imigranți, solicitanți de azil și refugiați, mulți dintre ei copii, în diferite centre temporare sau permanente, precum penitenciarele sau alte locuri de deținere în scopuri de ordine publică, sau în alte centre temporare sau permanente pe care nu le pot părăsi în nicio condiție sau doar în anumite perioade și în anumite condiții și care nu îndeplinesc standardele minime de siguranță și igienă; subliniază că condițiile de primire trebuie adaptate la situația specială a minorilor și la nevoile lor speciale de primire, indiferent dacă sunt neînsoțiți sau cu familiile lor, ținând seama de securitatea lor, inclusiv de nevoia de a-i feri de violența sexuală și bazată pe gen, precum și de îngrijirea fizică și emoțională de care au nevoie, și să încurajeze dezvoltarea lor sub toate aspectele;

48. regretă că există cazuri în care copiii sunt separați de părinți sau de tutorii lor legali sau plasați în centre aflate departe de ei, făcându-i pe copii să resimtă mai acut trauma migrației și să se simtă mai amenințați și mai nesiguri și influențând negativ dezvoltarea copiilor separați; subliniază că separarea familiilor sau detenția imigranților nu este niciodată în interesul superior al copilului; subliniază că ținerea în detenție familiilor și copiilor, însoțiți sau neînsoțiți, separați sau ținuți împreună cu familiile, nu este niciodată în interesul superior al copilului, constituind întotdeauna o încălcare a drepturilor copiilor;

49. consideră că copiilor neînsoțiți ar trebui să li se ofere variante alternative de îngrijire și cazare în conformitate cu Orientările ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor și că statele ar trebui să le ofere copiilor refugiați acces la procedurile de azil și la protecție și asistență umanitară corespunzătoare, fiind cuprinse aici reîntregirea familiei, educația și asistența medicală;

50. consideră că trebuie găsite căi sigure și legale și soluții neprivative de libertate și în sânul comunității pentru a pune capăt detenției copiilor imigranți și a familiilor lor; crede că hotărâtoare pentru a stabili dacă un copil este sau nu privat de libertate nu este denumirea sau clasificarea atribuită de stat instituției în care este deținut copilul, ci măsura în care realitatea și gravitatea restricțiilor impuse echivalează cu privarea de libertate; propune să se adopte proceduri de identificare și luare în evidență a imigranților care să trateze copiii cu grija cuvenită; invită, în acest context, statele membre ale UE să fie un exemplu de urmat și să ajute țările de tranzit și de destinație să pună capăt acestei practici;

51. subliniază că familiile cu copii nu pot fi expulzate în țări în care există un risc ridicat de căsătorii forțate;

52. subliniază că ținerea în detenție sau incriminarea minorilor din motive legate de imigrație nu este niciodată în interesul superior al copilului; reamintește că statul are obligația de a ocroti și a respecta drepturile și interesul superior al copiilor în orice moment, indiferent dacă ei sau părinții lor au statut de imigrant, punând la dispoziție și dând acces la o gamă viabilă de alternative la detenție în contexte neprivative de libertate, favorizând sistemele de îngrijire în sânul comunității care asigură accesul la educație și asistență medicală și respectă dreptul copiilor la viață de familie și la unitatea familiei și făcând totul pentru a limita cu perspectiva de a elimina complet practica de a plasa în detenție copiii din migrația internațională;

53. află cu îngrijorare că există cazuri în care copiii imigranți sunt tratați la fel ca imigranții adulți, fiind privați de libertate pentru că nu au certificate de naștere și nu li se poate stabili vârsta; invită țările partenere să apeleze la pediatri specializați și la alți experți din domeniul medical ale căror decizii să poată fi contestate care să evalueze cu promptitudine și în detaliu dezvoltarea copiilor, fără să îi bruscheze și tratând diferențiat fetele și băieții;

Copiii afectați de conflicte

54. constată că în 2022 mai mult de un copil din șase trăia într-o zonă de conflict; reamintește că copiii deținuți în contextul ocupației sau al conflictelor armate trebuie considerați în primul rând victime și nu trebuie niciodată deținuți sau pedepsiți doar pentru că fac parte din forțe sau grupuri armate; subliniază că trebuie asigurată o îngrijire psihică și psihosocială adecvată, precum și educația, pentru a le permite copiilor să se reintegreze în comunități și să își găsească locul în societate după conflict, pentru a preveni și întrerupe propagarea violenței către generația următoare și a nu pune bețe în roate eforturilor de instaurare a păcii; subliniază necesitatea de a promova accesul egal la asistență pentru reintegrare și reabilitare pentru băieții și fetele asociate anterior cu forțele armate și grupurile armate și de a le asigura reunificarea cu familiile lor; subliniază că persoanele și organizațiile răspunzătoare pentru privarea copiilor de libertate și de drepturile lor fundamentale trebuie trase la răspundere;

55. subliniază că este important să fie condamnate grupurile armate și organizațiile teroriste care se folosesc de copii pentru a-și urmări obiectivele;

56. are cuvinte de laudă pentru noul set de priorități comune UE-ONU pe perioada 2022-2027 și pentru angajamentul comun de a-i pune în categoria priorităților transsectoriale pe copiii afectați de conflictele armate; subliniază că trebuie să se conceapă modalități pentru a-i reintegra și a-i despăgubi pe copiii ale căror drepturi au fost încălcate și că Agenda ONU privind copiii și conflictele armate trebuie inclusă în acțiunile externe ale UE;

57. invită Comisia și VP/ÎR să își intensifice eforturile de a preveni și a eradica abuzurile grave împotriva copiilor privați de libertate în conflictele armate, inclusiv opresiunea brutală, deportarea, separarea de familie și adopția forțată, întrucât acestea sunt crime contra umanității și atrag după sine un risc grav de genocid; subliniază cât este de important ca problematica copiilor prinși în conflictele armate să fie pusă în discuție în acțiunea externă a UE și în politicile de combatere a terorismului și de securitate, punându-se un accent deosebit pe teritoriile și țările în care activează grupări armate și organizații teroriste, integrând această problematică în operațiunile politicii de securitate și apărare comune, în reformele din sectorul de securitate și în acțiunile de mediere; invită UE și statele membre ca, împreună cu comunitatea internațională, să ia măsuri urgente pentru a facilita întoarcerea la tutorii legali sau în țara de origine a copiilor care au fost deportați, separați de familiile lor și adoptați forțat;

58. invită UE și statele sale membre să ia toate măsurile necesare, în conformitate cu Convenția ONU pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, pentru a pune capăt acestor atrocități și a-i trage la răspundere pe cei vinovați de crimele comise, inclusiv prin mecanismele internaționale de tragere la răspundere;

59. ia act de concluziile celui mai recent raport al Secretarului General al ONU privind copiii și conflictele armate, care arată că în multe țări detenția copiilor continuă să fie folosită ca armă politică; salută includerea forțelor armate ruse în lista anuală a părților la conflicte care au comis încălcări grave ale drepturilor copiilor;

60. insistă asupra faptului că cei responsabili pentru abuzuri grave în materie de drepturi ale omului, inclusiv pentru crime de război și crime împotriva umanității, trebuie să fie trași la răspundere; laudă mecanismul global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițchi a UE) și solicită extinderea listei de sancțiuni a UE în acest sens, în special pentru a include toate entitățile și persoanele identificate ca fiind responsabile pentru pregătirea și organizarea deportărilor forțate și adopțiilor forțate de copii;

61. subliniază că copiii asociați cu grupuri desemnate drept teroriști sau extremiști violenți sunt victime și nu făptași; reamintește că statele poartă răspunderea pentru resortisanții lor copii deținuți în străinătate; invită statele membre în cauză să asigure protecția și repatrierea copiilor care sunt resortisanți ai acestor state membre și care sunt încarcerați sau deținuți în țări terțe; regretă că, potrivit studiului la nivel mondial al ONU, unele forțe și grupuri armate încarcerează copii ca pedeapsă și/sau iau ostatici din rândul copiilor;

62. solicită țărilor europene să întocmească programe de reintegrare pentru copiii cetățeni ai unei țări din UE născuți în tabere de combatanți sau de prizonieri;

63. consideră că statele ar trebui să excludă în mod explicit copiii din legislația națională privind combaterea terorismului și securitatea și să se asigure că cauzele care îi vizează pe copiii suspectați de infracțiuni împotriva securității naționale sunt tratate exclusiv în cadrul sistemelor de justiție pentru minori;

64. condamnă actele îngrozitoare comise de serviciile de informații și de forțele de securitate, inclusiv detenția copiilor și, în plus, actele de tortură, violurile și alte forme de violență sexuală asupra protestatarilor copii aflați în detenție, pentru a-i pedepsi, a-i umili și a-i descuraja să mai participe la protestele de amploare națională;

65. încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Evenimente programate