ÎCCJ. Rechizitoriul pe baza căruia a fost pronunţată o soluţie de achitare nu are la bază o faptă ilicită a organelor de urmărire penală
26.08.2021 | Alina MATEI

Alina Matei

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că antrenarea răspunderii statului sub aspectul suportării cheltuielilor judiciare, fundamentată pe o presupusă culpă procesuală a acestuia, dedusă din soluţia de achitare a instanței penale, ar conduce la concluzia săvârşirii unei fapte ilicite din partea organului judiciar penal ori de câte ori soluţia instanţei nu ar confirma actul de inculpare. În felul acesta, pe de o parte, s-ar ignora specificul cercetării judecătoreşti care permite administrarea de probe suplimentare în apărare, inclusiv valorificarea nulităţilor actelor procedurale, iar pe de altă parte, s-ar impune procurorului ca la data întocmirii rechizitoriului şi punerii în mişcare a acţiunii penale să aibă certitudinea unei condamnări penale. Prin urmare, nu se poate reține un caracter ilicit al faptei atunci când este vorba de îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege în limitele prescrise de aceasta (art. 1364 C. civ.), ca în ipoteza întocmirii rechizitoriului şi trimiterii în judecată a unei persoane pe baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale. (Decizia nr. 543 din 26 februarie 2020, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție,  publicată în ÎCCJ. Buletinul jurisprudenței 2020, Vol. I, pag. 628-636)

Av. Alina Matei, SĂVESCU & ASOCIAȚII