Fenomenul bullying şi legătura acestui fenomen cu instanţele judecătoreşti

Mihaela-Mariana Rădulescu

Rezumat

Bullying-ul este un fenomen în creştere în societatea contemporană, devenind o problemă extrem de serioasă atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. În măsura în care vom întelege mai bine acest fenomen şi consecinţele sale, vom putea fi pregătiţi să-l contracarăm. Bullying-ul devine un fenomen tot mai des întâlnit în şcolile noastre şi poate deveni o problemă pentru mulţi copii, a căror bunăstare emoţională, funcţionarea socială şi reuşita academică poate scădea din acest motiv. Acest fenomen se poate întâmpla oriunde se adună copiii la un loc, în medii fizice sau online.

În acest articol vom defini bullyng-ul şi vom face precizări privind cauzele, tipurile de agresivitate, efectele acestuia, cum recunoaştem dacă cineva este victimă, cum putem ajuta ca parinţi, cum putem preveni, recomandări, iar la final vom face o analiză jurisprudenţială şi vom menţiona câteva concluzii.

Abstract

Bullying is a growing phenomenon in contemporary society, becoming an extremely serious problem for both students and teachers. As we better understand this phenomenon and its consequences, we can be prepared to counter it. Bullyng is becoming an increasingly common phenomenon in our schools and can become a problem for many children, whose emotional well-being, social functioning, and academic success may decline as a result. This phenomenon can happen wherever children gather together, in physical or online environments.

In this article we will define bullying and specify the causes, types of aggression, how we can recognize if someone is a victim, how can help as parents and how can present it. We will also give recommendations and finally we will do a jurisprudential analysis and mention some conclusions.

Definiţie

Legea nr. 221/2019 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1 2011 defineşte bullyng-ul ca fiind acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi visează aspecte de discriminare şi excludere socială care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni ,comportamente ce se desfasoară în unităţile de învătământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.

În diverse studii de specialitate au fost formulate diferite definiţii ale acestui fenomen. Olweus este considerat un pionier în studiile acestuia cu privire la comportamentul de tip bullying. În anul 1999, Olweus stabileşte ca bullyingul este caracterizat după trei criterii:

a. “Este un comportament agresiv sau o acţiune de a face rău intenţionat

b. Este un comportament care se repetă în timp,

c Relaţiile interpersonale se caracterizează printr-un dezechilibru de putere”

1. Introducere

Bullying-ul este un fenomen social care ia amploare şi care lasă răni adânci în sufletele copiilor, indiferent de rolul pe care ei l-au avut; de martor, de persoană care manifestă comportamentul de bullying sau de persoană care este ţinta acestui comportament.

Vom porni de la definitia de “bullying”, asa cum este reglementată în legea nr. 221/2019 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 care defineşte bullying-ul ca fiind acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi visează aspecte de discriminare şi excludere socială care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni ,comportamente ce se desfasoară în unităţile de învătământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.

Elevii care traiesc această experientă sunt mult mai predispuşi la a dezvolta probleme emoţionale, tulburări de anxietate, depresie, tulburări alimentare, comportamente de autorănire, mergând până la gestul final de a-şi lua viata. Perturbările din viata lor emoţională se reflectă într-o calitate mai scăzută a vieţii şi o afectare a funcţionarii lor şcolare,absenteism,abandon şcolar,delincvenţă juvenilă, performanţe scăzute la învăţătură.

2. Cauze

Acestea sunt multiple şi trebuie considerate la nivel individual. De multe ori, “bullyin-gul” trăieste într-un mediu nesigur acasă şi poate el însuşi este victima abuzului în familie. De asemenea, riscul de abandon scolar şi/sau probleme mai târziu în viată este mai mare în această categorie.

Un mediu optim pentru formarea agresorilor se regăseşte în cadrul familiilor în care există violenţă. Copii iau ca modele şi copiază comportamentul părinţilor, bunicilor s.a. Consideră că acest mediu reprezintă normalitatea. Din aceste considerente, violenţa domestică naşte de regulă agresori. Copii agresori învată că a fi puternic înseamnă că ceilalţi să se teamă de tine.

Atât Bandura, 1973 cât şi Henry, 2000 vorbeau despre cauzele determinate de comportamentul agresiv şi violent în rândul elevilor, şi anume:

– minorul de vârstă scolară să fie martor şi/sau victimă a agresiunilor şi violenţelor ce au loc în familia sa de provenienţă, încurajându-l să adopte un comportament similar cu cel văzut acasă.

– de cele mai multe ori, având scopul de a deveni cât mai cunoscuţi şi populari, şcolarii îsi aleg şi imită modelul de comportament practicat de grupul la care doresc să adere,

– tendinţa şcolarilor de a exclude pe cei care au unele caracteristici diferite, cum este religia, etnia, culoarea pielii, o situaţie materială precară etc.

-mass-media poate influienţa conduita şcolarului, prin expunerea la emisiuni şi programe cu un caracter agresiv, chiar violent.

Personalitatea copilului este masiv influienţată de familie, nu degeaba se spune că “cei şapte ani de-acasă” sunt cruciali în dezvoltarea sa ulterioară.

În situaţia în care părintele consideră abuzul fizic şi emoţional ca fiind o modalitate eficientă de educare, inevitabil acest lucru se va răsfrânge direct şi în mod negativ asupra comportamentului tânărului. În contextul abuzului fizic, părintele poate aplica minorului diverse lovituri cu palmele, picioarele sau cu diverse obiecte contondente, menite a provoca leziuni de ordin fizic. Pe de altă parte, abuzul emoţional implică ameninţări ale părintelui cu lovirea, promisiunea părintelui de a pedepsi fizic minorul în anumite contexte, precum notele scăzute la învăţătură.

3. Tipuri de agresivitate

Gershoff, 2023 p. 541-543, defineşte principalele tipuri de agresivitate şi violenţă petrecute în mediul şcolar, şi anume:

a. Violenţa fizică, ce poate fi concretizată prin lovirea şi vătămarea fizică, deposedarea de bunuri prin fortă

b. Violenţa economică, ce se resfrânge asupra obiectelor din jur, asupra obiectelor personale posedate de către victimă,asupra mobilierului şcolar etc

c. Violenţa psihică, ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate ale victimei, manifestându-se prin verbalizare, atitudini de respingere şi izolare

d. Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, trimitere de mesaje abuzive etc.

Când vorbim despre cauzele determinante ale comportamentului agresiv şi violent în rândul elevilor, se pot enumera următoarele (Bandura, 1973; Hanry, 2000):

a. Poate exista posibilitatea ca minorul aflat la vârsta prescolară să fie martor şi/sau victimă a agresiunilor şi violenţelor ce au loc în familia sa de provenienţă, încurajându-l să adopte un comportament similar cu cel văzut acasă,

b. De cele mai multe ori, având scopul de a deveni cât mai cunoscuţi şi populari, şcolarii îsi aleg şi imită modelul de comportament practic de grupul la care aceştia doresc să adere,

c. Tendinţa şcolarilor de a exclude pe cei care au unele caracteristici diferite, cum este religia, etnia, culoarea pielii, o situaţie materială precară etc.,

d. Mass-media poate influienţa conduita scolarului prin expunerea la emisiuni şi programe cu un caracter agresiv, chiar violent.

Consecinţele adoptării şi manifestării comportamentelor agresive în contextul şcolar, cu efecte negative atât asupra agresorului, cât mai ales asupra victimei sale (Farrington, 1991; Olweus, 1979): abandonul şcolar, note scăzute la purtare, performanţe şcolare scăzute, exmatricularea din şcoală, depresia, tendinţa de suicid, autoagresivitate şi mutilare, scăderea eficienţei predării la clasă de către profesor, întreruperea orelor, marginalizare şi blamare, consum de alcool, consum de diverse substanţe cu efect halucinogen, comportament delincvent, dezvoltarea unor probleme de natură psihică etc.

Fenomenul de bullying în şcoală se poate observa cel mai bine după felul în care îşi petrec elevii pauzele, anume: pe hol, în curtea şcolii sau în clasă, cei care sunt retraşi, sau care par preocupaţi prioritar de cu totul alte lucruri faţă de restul majorităţii,pot deveni ţinte uşoare ale discriminării, marginalizarii sau porecliţi. Sunt elevi care nu ies niciodată în curtea şcolii, temându-se să nu fie abordaţi în vreun fel de colegii lor.

Puterea persoanei care manifestă comportamente de bullying adesea vine de la audienţă/martorii care asistă la bullying.

Bullyingul implică o interacţiune dinamică între cel care răneşte intenţionat şi cel care este rănit. Cel care răneşte îi creşte puterea, în timp cel care este rănit şi-o pierde.

4. Caracteristici

Agresivitatea în şcoală este un fenomen extrem de complex datorită multitudinii de forme, cauze şi alte aspecte specifice care au constituit obiectul mai multor studii de specialitate în diverse domenii: psihologiei, pedagogiei, sociologiei etc.

Violenţa este o formă de manifestare a agresivităţii prezentă în mediul şcolar din întreaga lume.

Manifestările agresive pot fi asociate cu alte comportamente cu risc pentru sănătate precum: fumatul, consumul de alcool şi droguri, comportament sexual cu risc, agresivitate-autoagresivitate, comportamentul alimentar cu risc, activitate fizică redusă.

Având în vedere aceste aspecte, şi anume paleta largă de comportamente care pot fi încadrate ca forme ale violenţei şcolare, precizăm că şi comportamentul de tip “bullyng” poate fi considerat ca o formă a violenţei şcolare.

Potrivit lui Olweus (1991), acest tip de comportament este definit astfel:

Expunerea repetată şi de lungă durată a unei persoane la acţiuni negative din partea uneia sau mai multor persoane la acţiuni negative din partea uneia sau mai multor persoane; actiunea negativă se produce atunci când un individ încearcă în mod intenţionat să prejudicieze, să aducă injurii sau să inducă o stare de disconfort unei alte persoane, acţiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, prin refuzul de a îndeplini o rugaminte etc.; termenul bullying nu trebuie folosit atunci când conflictul are loc între doi subiecţi cu forţe (fizică şi psihologică) aproximativ egale (p. 411).

În anul 2001, autori precum Hăvârneanu şi Amorăriţei prezintă forme ale agresivităţii prin limbaj precum: calomnia, denigrarea, autodenigrarea, ironia, sarcasmul. O altă clasificare a conduitelor agresive în şcoală este realizată de Herbert (1991) care are în vedere mai multe criterii-planul agresiunii, verbal/fizic, gradul de deschidere, directă/indirectă, şi tipul de implicare a agresorului, activă/pasivă. Dedarbieux, în anul 1991, prezintă o tipologie de manifestare a agresivitătii elevilor faţă de profesori identificând urmatoarele forme: zgomotul, refuzul elevului de a realiza o sarcină exprimată prin-sabotaj, negativism,rezistenţă pasivă etc., intrarile-ieşirile din clasa ale elevilor neautorizate de profesor.

În general, formele de manifestare ale agresivităţii sunt generate de multiple cauze şi factori de influienţă.

5. Care sunt efectele bullying-ului?

Cele vizibile sunt legate de bullyingul fizic: efecte directe: vânătăi, zgârieturi, răni sau indirecte: caiete rupte, obiecte distruse sau furate (de ex. copilul se întoarce acasă fără ceas sau fără telefonul mobil). În cele mai multe cazuri, efectele bullyingului sunt la nivel emoţional. Ele pot să includă: stima de sine redusă, anxietate, depresie, randament scolar redus, ideaţie suicidară, tulburări de alimentaţie, ruşine. Victima se simte neputincioasă şi singură. Aceste consecinţe pot fi pe termen scurt, mediu şi lung, depinzând de durata bullying-ului, suportul familial/şcolar şi de rezilienţa individuală. Sunt multiple studii de cercetare care arată că persoanele care au fost victimele bullying-ul sunt mai predispuse în viaţa adultă la probleme psihiatrice,precum tulburare depresivă sau anxietate.

6. Cum recunoaştem dacă cineva este victima bullying-ului?

Modificări comportamental-emoţionale bruşte: refuz şcolar, furie, izolare, tristeţe. Copiii mai mici se pot plânge de dureri care nu au o cauză medicală, de exemplu dureri de cap, precum şi dureri de burtă. Aceste dureri sunt legate de nivelul de stres şi cei mici sunt chinuiţi de aceste simptome. Schimbări bruste ale cercului de prieteni. Reacţii emoţionale negative după timp-ul petrecut online.

7. Cum putem ajuta ca părinți?

A asculta şi a vorbi despre aceste probleme cu cei tineri este extrem de important.

Alocaţi timp zilnic pentru a întreba şi a discuta despre cum a fost la şcoală.

Dacă adolescentul sau copilul dumneavoastră relatează probleme, ajutaţi-l să identifice o persoană adultă de la şcoală (de încredere) cu care poate discuta despre aceste probleme. Discutaţi posibile soluţii ale bullying-ului (cum să evite persoana în cauză, cum să ceară ajutor).

Dacă copilul dumneavoastră este victima bulling-ului, sfătuiţi-l să rămână calm, să nu îşi afişeze emoţiile în acele momente şi să iasă din situaţia respectivă cât se poate de repede. Ideal ar fi să existe o persoană de contact în şcoală, căreia i-ar putea relata dificultăţile.

8. Prevenirea bullyingului şi a cyberbullyingului în unităţile de învăţământ preuniversitar

În conformitate cu Ordinul nr. 4343/2020 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliul de administraţie,le vor transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.

Activităţile de prevenire a violenţei psihologice-bullying se realizează în funcţie de specificul fiecarei unităţi de învăţământ, prin:

a. Implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a comunităţii copii-adulti,conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice-bullying,eliminarea cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente,

b. Desfăşurarea unor activităti de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau specialişti cu competenţe în domeniu;

c. Promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a interacţiunilor între aceştia,de tip castig reciproc,implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între preşcolari/elevi.

d. Promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi,prin toleranţă, respect, incluziune şi solidaritate,

e. Implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii,în unitatea de învăţământ,precum montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale, dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în echipă, constituirea formaţiunilor de studiu,conform prevederilor legale;

f. Formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de disciplină pozitivă.

Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de ordine interioară obiectivul „şcoala cu toleranţă zero la violenţă” ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor.

9. Recomandări pentru elevi

– Evitati disputele verbale şi implicarea în conflicte de orice fel; manifestaţi atenţie la limbajul folosit în public şi nu dati curs provocărilor altor persoane (de multe ori de la violenţa verbală la cea fizică nu este decât un pas),

– Un limbaj controlat, fără jigniri poate întotdeauna să aplaneze un conflict; chiar dacă uneori poate vi se pare o idee bună să vă apăraţi lovind, jignind, bârfind, în acest mod deveniţi autori ai unor fapte sancţionate de legislatia română.

– Cere ajutorul atunci când întâlniţi comportamente de tip agresiv, indiferent dacă aveţi calitatea de victime sau martori; dacă vă aflati într-o situaţie în care riscul de agresivitate este mai mare alegeţi să fiti în preajma unor prieteni,alegeţi locurile din şcoala care sunt supravegheate de profesorii de serviciu, de camerele video şi, întotdeauna, discutaţi cu adulţii cu privire la lucrurile care vă creează teamă.

Ziua de 30 ianuarie marchează Ziua Internatională a nonviolenţei în şcoli. În plan national, 30 ianuarie 2024 constituie şi data de lansare oficială a campaniei pentru conştientizarea consecinţelor asociate riscului de violenţă şcolară în unităţile de învătământ preuniversitar cu denumirea “Tu şti ce consecinţe pot avea faptele tale? Fii informat, alege inspirat” , iniţiată de Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Educaţiei.

10. Analiză jurisprudenţială

O cauză relevantă pentru prezentul studiu este soluţionat prima dată cu o condamnare definitivă pentru bullying la Curtea de Apel Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa a decis condamnarea definitivă a unui adolescent, elev al unui colegiu din Constanţa, pentru comportament de tip bullying, fiind vorba de o premieră atât pentru învătământ, cât şi pentru justiţia din Dobrogea. Minorul va fi supravegheat zilnic, timp de patru luni, de către serviciul de probaţiune, iar parinţtii lui vor plăti daune morale victimei bătute de fiul lor, potrivit evz.ro.

Este pentru prima dată în România (29.mai 2019) când printr-o decizie judecătorească se face legatura directa între fenomenul bullying şi codul penal: În fapt, fenomenul bullying a fost încadrat printr-o decizie definitivă a judecătorilor ca şi “lovire sau alte violente”, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) C.pen.

În acest dosar, inculpatul a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa. Dosarul a fost trimis spre soluţionare Judecătoriei Constanţa, instanţa care a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de patru luni pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Minorul este astfel obligat să respecte un program stabilit de serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor şcolare, având şi anumite interdicţii. În plus, instanţa a dispus obligarea la plată către partea civilă a sumei de 449 de lei, daune materiale si 2000 de euro, daune morale (www.juricide.ro).

11. Concluzii

Este clar că bullying-ul este o problemă serioasă şi răspândită în ţara noastră, afectând într-un mod negativ vieţile multor copii. Trebuie să conştientizăm că acest fenomen are un impact grav asupra individului precum şi asupra celor din jur şi numai educaţia este cheia reducerii incidentelor de acest fel.

Un prim pas important în prevenirea bullyng-ului este conştientizarea sa,aducerea lui la cunostinta publicului prin articole, reviste, cărti, mass-media s.a.

Este de datoria autorităţilor, părinţilor, cadrelor didactice, elevilor să identifice, raporteze şi să oprească acest fenomen. Şi nu doar lor le revine această sarcină ci şi fiecare individ în parte are o responsabilitate în prevenirea bulling-ului.

Acest fonomen numit bullying, poate fi oprit doar printr-un efort colectiv.

Victima cât şi “bullying-ul” au novoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, şcolar şi familial. Victimele trebuie ajutate să proceseze traumele emoţionale şi să îşi recapete încrederea în sine. Acest lucru se poate face dacă se simt în siguranţă, atât la şcoală cât şi acasă.

Respectul ar trebui să fie reciproc, indiferent de rasă, accent, religie, apartenenţă socială, abilitaţi şcolare etc. Doar respectându-ne reciproc vom trăi într-o lume mai bună.

Numai printr-un efort colectiv putem spera să eradicăm acest fenomen nociv şi să promovăm un climat sănătos.

Consilier juridic, Mihaela-Mariana Rădulescu

Citeşte mai mult despre agresivitate, bullying, comportament de tip bullying, Mihaela-Mariana Rădulescu, victima, violenţă şcolară! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.