Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Manifestul care arată singurul drum către bunăstare: Libertatea și proprietatea sunt doar ale cetățenilor
27.08.2021 | Walter BLOCK

Secţiuni: Opinii, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Walter Block

Walter Block

Moțiunea România Liberală este un document magnific. Dacă ar fi un articol academic, înaintat spre a fi publicat într-o revistă prestigioasă recenzată de experţi, ar avea o bibliografie. Şi în cadrul ei s-ar regăsi savanţi ca Adam Smith, David Hume, Ludwig von Mises, Murray Rothbard, Milton Friedman, Peter Bauer şi alţi specialişti marcanţi care şi-au dedicat carierele profesionale demonstrării faptului că sistemul liberei iniţiative este ultima speranţă ideală pentru umanitate de a atinge pacea, prosperitatea şi dezvoltarea economică:

Moțiunea România Liberală: „DACĂ, TIMP DE APROAPE 150 DE ANI, dezvoltarea în România a fost centrată pe stat, iar cetățeanul a fost dominat de stat, viziunea ROMÂNIEI LIBERALE se concentrează pe cetățean și pe comunitățile locale, vizând aducerea relației stat-cetățean la normalitatea naturii sale: cetățeanul nu este inventat pentru stat, ci statul este creația indivizilor și a comunităților locale, având menirea de a servi intereselor acestora. Statul trebuie să protejeze proprietatea și libertatea, alunecând cât mai puțin în ispita oportunismului sau a despotismului. Istoria ne arată că, oricât de bine intenționate ar fi, intervențiile guvernamentale tind să amplifice problemele existente, nu să le soluționeze. Explicația stă în aceea că, prin natura sa, statul nu creează avuție, ci doar redistribuie – interesat – avuția produsă în sfera privată și creează astfel condiții propice de manifestare pentru caracterele precare, căutătoare de beneficii din administrarea banilor publici și predispuse unui comportament oportunist și corupt.

Pentru acțiunea politică a proiectului ROMÂNIEI LIBERALE, obiectivul reducerii substanțiale a rolului statului dobândește o prioritate absolută. Aceasta înseamnă că orice măsură sau instituție politică trebuie privită și cântărită în funcție de măsura în care contribuie sau nu la reducerea implicării statului în economie. Pe parcursul întregii perioade de tranziție românească, implementarea anevoioasă a reformelor și politicilor economice a fost cauzată atât de neîncrederea în instituțiile pieței, cât și de interesele celor care susțin o politică de intervenție activă a statului în toate sectoarele vieții publice și private. Astfel, în anii tranziției la economia de piață, de-a lungul anilor de preaderare, dar și în anii curenți ai perioadei post-aderare, interesele acestei elite au inclus controlul aproape exclusiv de către guvern atât a procesului de integrare economică, cât și a celui de transformare sistemică a societății românești. În aceste condiții, performanțele nesatisfăcătoare ale economiei au fost atribuite intervențiilor guvernamentale. Totodată, interesele celor care susțin rolul conducător al statului în viața politică au împiedicat identificarea atât a cauzelor declinului și stagnării economice, cât și a soluțiilor eficiente pentru rezolvarea acestor probleme. Astfel, răspunsul la aceste provocări s-a concretizat prin implementarea unor reforme parțiale, a căror rezultat a fost agravarea dificultăților existente. Pe fundalul ezitărilor în susținerea ritmului și a substanței reformelor, birocrația statală – care a avut și are cel mai mult de pierdut de pe urma unor transformări profunde – a reușit să exercite influența necesară pentru a sugera și impune cel mai convenabil model al reformelor și politicilor din perspectiva conservării puterii sale: modelul de dezvoltare centrat pe stat. În perioada tranziției și preaderării, ipostaza sa a fost modelul stop-and-go (caracterizat prin alternanța oprirea-pornire a proceselor de reformă). În perioada curentă, postaderare, noua sa ipostază devine modelul intervenționismului discreționar (supus intereselor conjuncturale ale diferitelor grupuri de presiune și putere). Ambele ipostaze ale modelului de dezvoltare centrat pe stat au determinat apariția și dezvoltarea unor relații simbiotice între birocrația statală și aliații acesteia din cercurile de afaceri și grupul liderilor de sindicat; aceste relații simbiotice au perpetuat intervențiile guvernamentale excesive, în timp ce interesele comune ale simbiozei au acționat în sensul vicierii și a substanței reformelor, birocrația statală – care a avut și are cel mai mult de pierdut de pe urma unor transformări profunde – a reușit să exercite influența necesară pentru a sugera și impune cel mai convenabil model al reformelor și politicilor din perspectiva conservării puterii sale: modelul de dezvoltare centrat pe stat. În perioada tranziției și preaderării, ipostaza sa a fost modelul stop-and-go (caracterizat prin alternanța oprirea-pornire a proceselor de reformă). În perioada curentă, postaderare, noua sa ipostază devine modelul intervenționismului discreționar (supus intereselor conjuncturale ale diferitelor grupuri de presiune și putere). Ambele ipostaze ale modelului de dezvoltare centrat pe stat au determinat apariția și dezvoltarea unor relații simbiotice între birocrația statală și aliații acesteia din cercurile de afaceri și grupul liderilor de sindicat; aceste relații simbiotice au perpetuat intervențiile guvernamentale excesive, în timp ce interesele comune ale simbiozei au acționat în sensul vicierii sau al subminării forței reformatoare și transformatoare a politicilor economice.

Susțin cu tărie că este momentul să punem punct confuziilor și perspectivelor ambigue care s-au tot perindat prin spațiul public încă de la începuturile tranziției românești. Este momentul să recunoaștem că problema fundamentală a economiei postcomuniste a fost lupta de a menține controlul statului asupra a cât mai multor sectoare și aspecte sociale. De aici au izvorât toate problemele pe care le-au decontat generația părinților noștri și pe care acum trebuie să le îndreptăm noi: lipsa de responsabilitate individuală și proliferarea mentalității antisociale, pierderea încrederii în capitalism și clasa politică autohtonă, suspiciunea arătată față de orice acumulare de avuție personală.

Capitalul dinamic, inovația, creșterea productivității, creșterea constantă a salariilor, inclusiv pentru cei mai vulnerabili, și îmbunătățirea condițiilor de trai sunt factorii fundamentali ai evoluției economice, fiind asociați frecvent cu economiile de piață dezvoltate. Este evident că sectorul privat trebuie să devină esenţial pentru economia românească, iar dezvoltarea lui are şansa unei implicări guvernamentale liberale, care își propune să iasă din pandemie cu o economie mai eficientă şi să răspundă provocărilor care ne stau în față, de la schimbările climatice la migrația forței de muncă. Procesele de producție ineficiente și transferarea la bugetul de stat a riscurilor și a pierderilor diverșilor rentieri ai tranziției trebuie să înceteze. Contribuabilul nu trebuie să fie cofinanțatorul întreprinzătorilor ineficienți, al antreprenorilor politici sau al expansiunii birocrației

A venit timpul unei schimbări de paradigmă. Este nevoie să ne îndreptăm atenția asupra valorilor autentic liberale precum libertatea, spiritul întreprinzător, responsabilitatea personală. În acest sens, este imperativ să readucem în centrul discuției instituția proprietății private și să descătușăm spiritul antreprenorial care continuă să fie înăbușit de reglementări, de o povară fiscală excesivă și de un aparat birocratic supradimensionat și ineficient. A sosit clipa să recunoaștem că dezvoltarea poate veni numai în măsura în care avem un cadru instituțional propice economisirii și alocării resurselor prin mecanismul pieței libere.„

Am o singură „critică” la adresa acestui excepţional apel la libertate economică: ar trebui să fie de două ori pe atât de lung, nu, de trei ori, nu mai mult!

S-ar putea crede că rezultatele economice divergente din Germania de Est şi de Vest, din Coreea de Nord şi de Sud ar fi pus capăt sistemelor birocratice intervenţioniste implementate de primele dintre ţările acestor perechi. În mod evident, această experienţă empirică, parte a unui experiment aproape controlat, ar fi realizat asta. Iarăşi în mod evident, acest lucru nu s-a făcut.

România nu este cunoscută pe scară largă drept un bastion al capitalismului laissez faire. Să sperăm că această declaraţie genial argumentată va mişca România în direcţia Germaniei de Vest şi a Coreei de Sud, nu în cea a Germaniei de Est şi a Coreei de Nord.

Walter Block, Universitatea Loyola, New Orleans

Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti