« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Actualități constituționale (august 2021). Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României. Evenimente internaționale. Publicații
31.08.2021 | Marieta SAFTA

JURIDICE - In Law We Trust ZRVP
Marieta Safta

Marieta Safta

Sumar

I. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale a României
Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți în contextul pandemiei COVID-19 – Condiții. Efectivitatea accesului la justiție

II. Evenimente internaționale
Conferința Internațională Multidisciplinary Facets for Development in Health Laws” – Universitatea Manipal, Jaipur, India

III. Publicații
Richard Albert, Constitutional Amendment and Dismemberment in Kenya, Int’l J. Const. L. Blog, Aug. 21, 2021, at: http://www.iconnectblog.com/2021/08/constitutional-amendment-and-dismemberment-in-kenya
Despre revizuirea Constituției, amendamente veritabile versus  propuneri de modificare care tind la schimbarea structurii de bază a Constituției

I. JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ A CCR – Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți în contextul pandemiei COVID-19. CONDIȚII. EFECTIVITATEA ACCESULUI LA JUSTIȚIE 

În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR)  pronunțate în exercitarea următoarelor atribuții:

– Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare [art.146 lit.a) din Constituție];
– Controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului [art.146 lit.l) din Constituție şi art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale];
– Soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art.146 lit.d) din Constituție].

Față de această jurisprudență, vom aborda în cele ce urmează aspecte vizând  restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți în contextul pandemiei COVID-19, în special problematica  efectivității accesului la justiție, cu referire la Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din data de 22 iulie 2021 și  Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021,  publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021.

Prin deciziile menționate, Curtea s-a pronunțat, în control a posteriori de constituționalitate, asupra prevederilor Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, ale  Ordonanței de urgență a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă și  ale   Ordonanței de urgență a Guvernului nr.192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit.a) a art.7 din Legea nr.81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă.

Subsumat temei aici abordate ne vom referi, în continuare, la critici de neconstituționalitate intrinsecă formulate în cauzele menționate, relevante pentru această temă.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

1. Prin natura lor, măsurile adoptate în perioada stării de alertă presupun limitarea exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în scopul asigurării unei protecţii adecvate a dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică şi la ocrotirea sănătăţii – acestea trebuie să aibă și au ca temei LEGEA ca act al Parlamentului. Hotărârile Guvernului asigură organizarea executării dispoziţiilor legii analizate [Legea nr.55/2020], prin reglementarea formelor concrete ale măsurilor specifice stării de alertă.

”În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, cu caracter general, conform căreia dispoziţiile Legii nr. 55/2020 permit Guvernului să limiteze exercitarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale prin adoptarea de hotărâri de instituire şi de prelungire a stării de alertă, conform art. 4 alin. (1) din cuprinsul acestei legi, Curtea reţine că, prin natura lor, măsurile adoptate în perioada stării de alertă presupun limitarea exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în scopul asigurării unei protecţii adecvate a dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică şi la ocrotirea sănătăţii, aspect menţionat în preambulul Legii nr. 55/2020. Aceste restrângeri au ca temei legal dispoziţiile legii anterior menţionate, care, de altfel, prevăd în mod expres care sunt măsurile restrictive ce pot fi dispuse în perioada stării de alertă, precum şi regimul juridic al dispunerii lor, corespunzând scopului arătat în cuprinsul legii. În aceste condiţii, hotărârile Guvernului, la care fac referire prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, asigură organizarea executării dispoziţiilor legii analizate, prin reglementarea formelor concrete ale măsurilor specifice stării de alertă, care pot să difere de la o perioadă la alta sau de la o unitate administrativ-teritorială la alta, fiind corespunzătoare dinamicii crizei epidemiologice. Aşa fiind, reglementarea în cuprinsul Legii nr. 55/2020 a unui inventar al drepturilor şi al libertăţilor fundamentale a căror exercitare poate fi restrânsă prin hotărârile Guvernului de instituire şi de prelungire a stării de alertă, inventar la care face referire autoarea excepţiei, este inutilă, acestea rezultând din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 55/2020”. (Decizia nr. 391/2021, par.45)

2. Nu intră în competența Curții Constituționale controlul hotărârilor Guvernului. Competența de a exercita controlul de legalitate al acestor acte ale Guvernului aparține instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

”Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 55/2020, conform căreia, invocând dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 – referitoare la măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu – Guvernul a extins obligativitatea purtării măştii, prevăzând la art. 3 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2020(privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 945 din data de 14 octombrie 2020) obligaţia purtării măştii în toate spaţiile publice deschise, de către toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani, Curtea reţine că acest aspect nu constituie o problemă de constituţionalitate a Legii nr. 55/2020, ci una de legalitate, controlul ei fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal competente.” (Decizia nr.391/2021, par.46)

3. Claritatea şi previzibilitatea normelor juridice procedural reprezintă o condițe pentru exercitarea dreptului de acces liber la justiţie. Încălcarea accesului la justițe prin faptul că persoana interesată să atace în justiţie o hotărâre a Guvernului ori un ordin sau o instrucţiune emisă în temeiul Legii nr. 55/2020 nu poate identifica reglementările procedurale aplicabile, astfel încât să se conformeze acestora.

”În măsura în care (…) prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie consacră controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, iar dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 exclud, în mod expres, aplicarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că dispoziţiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 relevă o reglementare lipsită de claritate şi predictibilitate în ceea ce priveşte stabilirea procedurii jurisdicţionale aplicabile acestor acţiuni în contencios administrativ, din conţinutul normei neputându-se decela care sunt „reglementările de drept comun aplicabile în materie”. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. De principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate -care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010; Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015). Respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii. De aceea, legiuitorul trebuie să manifeste o deosebită atenţie atunci când adoptă un act normativ (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). O dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul (Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Or,  (…) dispoziţiile de lege analizate nu întrunesc aceste cerinţe de claritate şi previzibilitate a normei legale, ce decurg din prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), Curtea reţinând, în consecinţă, neconstituţionalitatea lor în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie. (…) Curtea observă că lipsa de claritate a reglementării are consecinţe directe asupra exercitării dreptului de acces la justiţie şi a dreptului consacrat de art. 52 alin. (1) din Constituţie, persoana interesată să atace în justiţie o hotărâre a Guvernului ori un ordin sau o instrucţiune emisă în temeiul Legii nr. 55/2020 neputând identifica reglementările procedurale aplicabile, astfel încât să se conformeze acestora.” (Decizia nr.392/2021, par.35-38)

Cu referire la jurisprudența CEDO vizând ” strânsa legătură dintre exigenţele privind claritatea şi previzibilitatea normelor juridice procedurale şi exercitarea dreptului de acces liber la justiţie”, respectiv efectivitatea accesului la justiție, CCR a reținut că ”simpla trimitere cu caracter general pe care dispoziţiile de lege analizate o fac la prevederile de drept comun în materie, în condiţiile în care reglementările Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt excluse în mod expres de la aplicare, nu întruneşte condiţiile de claritate şi previzibilitate necesare asigurării dreptului de acces liber la justiţie, fiind înfrânte, în consecinţă, prevederile constituţionale ale art. 21 şi 52.” (Decizia nr.392/2021, par.42)

 4. Asigurarea unui drept de acces efectiv la justiţie trebuie analizată şi prin prisma efectelor pe care hotărârea judecătorească le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justiţiei. Lipsa în cuprinsul Legii nr. 55/2020 sau a legii generale în materia contenciosului administrativ a dispoziţiilor procedurale care să garanteze soluţionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a stării de alertă într-un termen scurt, care să asigure un drept efectiv de acces la justiţie.

„(…) Asigurarea unui drept de acces efectiv la justiţie trebuie analizată şi prin prisma efectelor pe care hotărârea judecătorească le are asupra drepturilor persoanei care s-a adresat justiţiei. În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2017, paragraful 42, s-a reţinut că un drept de acces la justiţie efectiv „nu se caracterizează doar prin posibilitatea instanţei de judecată de a examina ansamblul mijloacelor, argumentelor şi probelor prezentate şi de a pronunţa o soluţie, ci şi prin faptul că soluţia pronunţată determină înlăturarea încălcării denunţate şi a consecinţelor sale pentru titularul dreptului încălcat”. În cazul atacării în justiţie a hotărârilor Guvernului, a ordinelor sau a instrucţiunilor miniştrilor emise în vederea punerii în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, asigurarea unui acces la justiţie efectiv, în sensul mai sus reţinut, s-ar realiza doar în măsura în care hotărârea pronunţată de instanţa de judecată ar determina, odată cu constatarea nelegalităţii actului administrativ atacat, înlăturarea efectelor acestuia şi a consecinţelor sale. Or, aceste efecte ale hotărârii judecătoreşti nu ar putea fi obţinute decât în măsura în care pronunţarea acesteia ar avea loc în termenul de aplicabilitate al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea lor în vigoare, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) şi ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. (…) Dispoziţiile Legii nr. 55/2020 nu conţin niciun fel de dispoziţii procedurale care să garanteze soluţionarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a stării de alertă într-un termen scurt, care să asigure un drept efectiv de acces la justiţie. (…) Nici dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar răspunde acestor exigenţe. Chiar dacă ar urgenta soluţionarea acţiunilor referitoare la actele normative prin care se instituie starea de alertă, instanţa de judecată este ţinută să asigure îndeplinirea cerinţelor referitoare la citarea legală a părţilor şi a dreptului părţii adverse de a depune întâmpinare, care trebuie comunicată apoi reclamantului cu cel puţin 15 zile înainte de primul termen de judecată [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Dispoziţiile de lege prevăd un termen de cel mult 30 de zile în care hotărârile pot fi redactate, precum şi faptul că acestea pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare [art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Deşi regula este aceea a suspendării executării actului administrativ atacat până la soluţionarea de urgenţă a recursului [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], Curtea constată că, în ceea ce priveşte acele acte administrative emise pentru înlăturarea consecinţelor epidemiilor, suspendarea nu este posibilă [art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004]. Prin urmare, aplicarea procedurii de judecată reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ar face imposibilă pronunţarea unei hotărâri într-un termen mai scurt de 30 de zile, astfel încât efectele acestei hotărâri nu ar fi apte să înlăture în mod concret consecinţele actelor administrative emise în temeiul Legii nr. 55/2020.  Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, precum şi soluţia legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispoziţiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeşte sau încetează starea de alertă, precum şi a ordinelor şi a instrucţiunilor prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie. (Decizia nr.392/2021, par.43-48)

5. Efectele deciziei Curii Constituționale și obligațiile legiuitorului astfel cum rezultă din dispozitivul și considerentele acesteia. Efectivitatea accesului la justiția constituțională.

Față de elementele de neconstituționalitate mai sus reținute, Curtea a reținut că ”în vederea înlăturării viciului de neconstituţionalitate constatat şi a asigurării unei reglementări clare, ca să garanteze în mod efectiv şi eficient accesul la justiţie al persoanelor ale căror drepturi sau interese au fost încălcate prin emiterea unor hotărâri ale Guvernului, ordine sau instrucţiuni ale miniştrilor pentru punerea în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, legiuitorul este chemat să reglementeze o procedură al cărei conţinut să fie uşor identificabil, clar şi previzibil sub aspectul consecinţelor şi care să asigure posibilitatea soluţionării cauzelor în regim de urgenţă, într-un termen foarte scurt, astfel încât hotărârile pronunţate să fie apte să înlăture în mod concret şi eficient consecinţele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte.” (Decizia nr.392/2021, par.49)

Curtea a observat că ”ansamblul condiţiilor legale care condiţionează declararea şi prelungirea stării de alertă prin hotărâre a Guvernului dobândeşte eficienţă doar în măsura în care există un mecanism de control al respectării acestor condiţii şi de sancţionare a eventualelor încălcări. Altfel spus, garanţia respectării tuturor exigenţelor legale referitoare la instituirea şi prelungirea stării de alertă nu poate fi realizată decât în măsura în care, în aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 52 şi art. 126 alin. (6), hotărârile Guvernului care dispun aceste măsuri sunt supuse controlului instanţelor de contencios administrativ. În cadrul controlului judecătoresc, instanţele pot analiza dacă există condiţiile obiective care justifică instituirea stării de alertă sau prelungirea acesteia, dacă măsurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevăzut de lege, precum şi dacă respectă exigenţele constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi”. (Decizia nr.392/2021, par.55)

Respectarea deciziei Curții Constituționale  impune o atitudine activă a legiuitorului, de reglementare în acord cu decizia Curții Constituționale (în unitatea sa dată de dispozitiv și considerente) a domeniului vizat. 

II. EVENIMENTE INTERNAȚIONALE

În considerarea liniilor de  evoluție a  dezvoltării constituționalismului la nivel global, arătate în prima rubrică de Actualități constituționale a acestui an[1]  semnalăm, dintre evenimentele internaționale ale perioadei, Conferința internațională  Multidisciplinary Facets for Development in Health Laws organizată în cadrul colaborării dintre Universitatea Manipal, Jaipur India[2] și  Bio Forensics Research Center din Italia[3].

Temele abordate în cadrul conferinței au vizat, în principal, etica medicală în vremuri de pandemie, relațiile dintre știința criminalistică și procesul judiciar în dreptul comparat, impactul disparităților sociale asupra răspunsurilor la COVID-19, protecția consumatorilor și susținerea consumatorilor în timpul pandemiei.

În considerarea aceleiași abordări deschise de prima rubrică a Actualităților constituționale,   a evidențierii evoluției constituționalismului la nivel global, parte din lucrările acestei Conferințe se vor regasi în paginile Revistei de drept constituțional nr.1/2021.

III. PUBLICAȚII –  Richard Albert, Constitutional Amendment and Dismemberment in Kenya, Int’l J. Const. L. Blog, Aug. 21, 2021, at: http://www.iconnectblog.com/2021/08/constitutional-amendment-and-dismemberment-in-kenya. Despre revizuirea Constituției  și propuneri de modificare ce tind la schimbarea structurii de bază a Constituției

O decizie[4]  pronunțată în  Kenya în 20 august 2021 cu privire la un proiect de modificare a Constituției (Building Bridges Initiative Constitutional Amendment Bill (BBI).[5] decizie calificată ca fiind ”istorică”, și care constituie, în sine,  un reper  de drept constituțional comparat, a adus în centrul dezbaterilor recente la nivel internațional teoriile așa-numitei ”structuri de bază” a Constituției[6], a clauzelor ”pentru eternitate”  și  a modificărilor neconstituționale  aduse Legii fundamentale[7] – în esență, în termenii Constituției României, problematica limitelor revizuirii Constituției. Doctrina ”structurii de bază” larg analizată în decizie este, potrivit profesorului Yaniv Roznay,  un principiu judiciar conform căruia chiar și în absența unor limitări explicite asupra puterii de modificare a Legii fundamentale, există limitări constituționale implicite în sensul că o constituție nu ar trebui modificată într-un mod care să-și schimbe structura de bază sau identitatea[8].

Am ales să semnalăm, dintre referirile și comentariile la decizia menționată, articolul profesorului Richard ALBERT Constitutional Amendment and Dismemberment in Kenya, întrucât concretizează aspecte teoretice dezvoltate de același autor într-o lucrare de referință în materie, pe care am reținut-o în a doua  ediție a Actualităților Constituționale de anul acesta[9] și anume – Constitutional Amendments. Making, Breaking and Changing Constitutions. Articolul și jurisprudența semnalate evidențiază  actualitatea temei limitelor revizuirii Constituției,  o temă de interes și în spațiul politico-juridic românesc.

În articolul Constitutional Amendment and Dismemberment in Kenya, profesorul Richard Albert punctează elemente de esență ale doctrinelor menționate, distingând  în mod clar între amendamente constituționale și neconstituționale. Aplicând elementele teoretice din  monografia mai sus citată, autorul remarcă, referitor la prounerea de modificare a Constituției Kenyei, faptul că aceasta este mai mult decât substanțială, (”a mega-constitutional amendment bill”), atât în termeni de volum (45 de pagini în total, 74 de artcole modificate), cât și în termeni de conținut (”nu este o exagerare să spunem că zecile de propuneri de modificare ar fi afectat aproape în totalitate Constituția, fără a lăsa efectiv nici una din prevederile din Constituția existentă neschimbată nici în mod expres, nici implicit.”)  Față de acest proiect de modificare, instanța a constatat că proiectul reprezintă o ”dezmembrare”/ destructurare/ desființare a Constituției Kenyei. În continuare autorul explică în ce constă de fapt o propunere legislativă care nu pate fi calificată ca modificare a  Constituției în vigoare,  ci mai degrabă ca o încercare de destructurare, de schimbare a substanței acesteia, sens în care decizia analizată în articol  oferă o largă și foarte documentată argumentație.

Cât privește cadru juridic național în materie, amintimcă în Constituția  României limitele revizuirii Constituției sunt reglementate expres în art.152, care  stabilește că nu pot forma obiectul revizuiriicaracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială” și  că nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat  ”suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetățenilor sau a  garanţiilor acestora”). De asemenea, Constituția ”nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgență și nici în timp de război”. Aplicând, cu referire la limitele revizuirii astfel cum sunt prevăzute de Constituția României, doctrina dezvoltată de profesorul Richard Albert, exprimăm opinia că încălcarea acestor limite (propuneri de modificare neconstituționale) reprezintă, de fapt, o încercare de destructurare a legii în vigoare, practic de adoptare a unei noi Constituții, sub aparența modificării acesteia. Competența de a sancționa încălcarea limitelor revizuirii Constituției aparține Curții Constituționale, în cadrul controlului din oficiu al inițiativelor de revizuire a Constituției, precum și a legii de revizuire a Constituției adoptată de Parlament[10].

Față de articolul aici semnalat și evoluțiile doctrinare și jurisprudențiale internaționale, o eventuală  temă de reflecție ar putea fi volumul  modificărilor aduse Legii fundamentale, chiar în condițiile existenței unor limite exprese ale revizuirii; cu alte cuvinte, analiza unei eventuale  modificări masive a Constituției, inclusiv în situația în care fiecare dintre modificări, distinct analizată, s-ar încadra formal în limitele exprese stabilite de legiuitorul constituant originar. De altfel, chiar în condițiile reglementării unor limite exprese, revizuirea Constituției ridică probleme complexe, de analiză sistematică și teleologică a propunerilor de modificare în ansamblul reglementării constituționale, așa cum o relevă jurisprudența mai recentă a Curții Constituționale[11], precum și doctrina de referință în materie[12].


[1] https://www.juridice.ro/715033/actualitati-constitutionale-ianuarie-2021-jurisprudenta-relevanta-a-curtii-constitutionale-a-romaniei-evenimente-internationale-publicatii.html
[2] https://jaipur.manipal.edu/muj/contact-us.html
[3] https://www.bioforensics.it/
[4] REPUBLIC OF KENYA IN THE COURT OF APPEAL AT NAIROBI CIVIL APPEAL NO. E291 OF 2021 (CORAM: MUSINGA, (P), NAMBUYE, OKWENGU, KIAGE, GATEMBU, SICHALE & TUIYOTT, JJ.A.) file:///D:/My%20Documents/Desktop/CIVIL%20APPEAL%20NO.%20E291%20OF%202021%20(%20FINAL%20JUDGMENT)%20COMBINED.pdf
[5] http://kenyalaw.org/kenyalawblog/wp-content/uploads/2020/10/Constitution-of-Kenya-Amendment-Bill-25-11-2020.pdf
[6] Penttru originea acestei teorii, a se vedea Curtea Supremă a Indiei – Decizia în cauza  Kesavananda Bharati v State of Kerala AIR [1973] SC 1461 w ; a se vedea și M. Safta, Drept constituțional și instituți politice, vol I Teoria Generală a dreptului constituțional, drepturi și libertăți, Ed Hamangiu, ed a 7-a revizuită, 2021, în curs de apariție
[7] the basic structure doctrine, eternity clauses and unamendability clauses
[8] Yaniv Roznai – “Unconstitutional Constitutional Amendments – The Limits of Amendment Powers”, lucrare citată de instanța kenyană
[9] https://www.juridice.ro/719516/actualitati-constitutionale-februarie-2021-jurisprudenta-relevanta-a-curtii-constitutionale-a-romaniei-evenimente-internationale-publicatii.html
[10] a se vedea și M. Safta, Drept constituțional și instituți politice, vol I Teoria Generală a dreptului constituțional, drepturi și libertăți, Ed Hamangiu, ed a 7-a revizuită, 2021, în curs de apariție
[11] De exemplu, Deciziile nr.80/2014 (M. Of.246 din 07.04.2014) nr.464/2019 (M. Of.646/5 august 2019) și nr.465/2019 (M. Of.645/5 august 2019)
[12] De exemplu, profesorul Dan Claudiu Dănișor vorbește despre ”destructurarea prin multiplicare” ca ”metodă care presupune nu suprimarea, ci multiplicarea structurilor statale implicate în procesul de garantare a drepturilor și libertăților. Ca și în cazul normelor, multiplicarea structurilor, inflația organică, echivalentă cu inflația normativă nu este o reacție structurantă, ci destructurantă, căci pentru subiecții de drept funcționarea structurilor devine greu de înțeles, ei fiind incapabili să le mai utilizeze în scopul apărării drepturilor și libertăților.” – în Considerații critice asupra limitelor competenței de revizuire a Constituției României, Revista de drept constituțional nr.1/2018, p.134


Conf. univ. dr. Marieta Safta

 
Secţiuni: Articole, CCR, Covid 19 Legal React, Drept constitutional, Internațional, Jurisprudență, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
Concurs eseuri ZRVP

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD