« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Discernământul în actele juridice, între Codul civil și Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală 
10.09.2021 | Dan-Sorin TĂTARU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Dan-Sorin Tătaru

Dan-Sorin Tătaru

Potrivit raportului de activitate al Institutului Național de Medicină Legală ”Mina Minovici” din București, în anul 2019 au fost efectuate 11.029 expertize medico-legale psihiatrice (față de 15.826 în 2018, 15.599 în 2016, 13.389 în 2015, 12.369 în 2014, 15.147 în 2013), din care 66% în cauze civile și 34% în cauze penale, dintre cele în cauze civile, 57% pentru determinarea ante-factum a capacității de exercițiu, 60% pentru punerea sub interdicție, 2% pentru determinarea retroactivă a capacității de exercițiu la persoane în viață și 1% pentru determinarea capacității de exercițiu la defuncți.

Se constată creșterea ponderii expertizelor în cauze civile, care au devenit majoritare și creșterea numărului certificatelor medico-legale psihiatrice, care se întocmesc exclusiv pentru determinarea competenței psihice a persoanei de a fi compatibilă cu exercitarea drepturilor și libertăților, în vederea încheierii unor acte juridice de dispoziție.

În condițiile inexistenței unei obligații legale în solicitarea unor astfel de certificate medico-legale, cu ocazia întocmirii actelor de dispoziție de către persoanele vârstnice, notarul public putându-se abține de la autentificarea actelor, în cazul în care are îndoieli în privința capacității persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice ale actului pe care urmează să-l încheie, acest fapt, al solicitării certificatului medico-legal, fie de către notarul public, fie de către partea interesată, în funcție de onorabilitatea abordării, poate confirma fie utilitatea unui astfel de demers, ca un mijloc important de împiedicare a manipulării persoanelor vârstnice de către persoane interesate în acest sens, fie încercarea rezolvării posibilelor viitoare conflicte dintre părți, prin preconstituirea de probe, prin implicarea imorală  și nejustificată a persoanelor vârstnice, multe dintre acestea, deși la vârsta pensionării, aflate încă în activitate, într-o condiție fizică și nivel intelectiv de invidiat, fie teama de răspundere a notarului public pentru eventuala plângere penală  sau anularea actului încheiat, ca efect a lipsei discernământului uneia dintre părțile contractante și externalizarea, astfel, a unei dintre atribuțiile profesionale, respectiv verificarea îndeplinirii a cel puțin uneia dintre condițiile de fond ale actului juridic civil, către alți auxiliari ai justiției.

Potrivit art. 41(2) din Legea nr. 487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice ”orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul să exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și în alte convenții și tratate internaționale în materie, la care România a aderat sau este parte, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. (3) Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul, în măsura posibilului, să trăiască și să lucreze în mijlocul societății. Administrația publică locală, prin organismele competente, asigură integrarea sau reintegrarea în activități profesionale corespunzătoare stării de sănătate și capacității de reinserție socială și profesională a persoanelor cu tulburări psihice.”

Potrivit art. 68(3) din Legea nr. 487/2002, internarea nevoluntară într-o unitate de psihiatrie, nu constituie o cauză de restrângere a capacității juridice a pacientului.

Conform art. 211(1) Cod Civil – nu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice incapabilii…(2) Actele încheiate cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile … dacă nu s-a produs o vătămare.

Potrivit art. 28(1) Cod Civil capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. Orice persoană are capacitate de folosință și, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercițiu (2), condiționată de existența discernământului, nimeni neputând fi îngrădit sau neputând renunța, în tot sau în parte, la capacitatea de folosință sau de exercițiu, sau lipsit în tot sau în parte de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege (art. 29 Cod Civil).

Existența discernământului, ca aptitudine psihică a persoanei de a avea reprezentarea consecințelor actelor juridice pe care le încheie, deși condiționată de vârstă și de sănătatea psihică a persoanei, este prezumat la persoanele care dispun de capacitate de exercițiu deplină, prin împlinirea vârstei majoratului, posibilitatea de a dispune depinzând numai de capacitatea de exercițiu și nu de vârsta persoanei, chiar înaintată, fără a prezuma, nici măcar relativ, că o persoană vârstnică, la epoca pensionării, ar avea discernământul alterat sau abolit.

Lipsa discernământului, fiind o stare de fapt, poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, o eventuală situație de tulburare mentală, de natură să înlăture existența consimțământului trebuind probată în mod indubitabil, prin orice mijloc de probă.

Atâta vreme însă, cât persoana lipsită de discernământ datorită unei boli psihice nu este pusă sub interdicție, actele de dispoziție pe care ea le încheie sunt, în principiu, valabile. Anularea lor pentru vicii de consimțământ poate fi solicitată în condițiile dreptului comun.

Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză. Capacitatea de exercițiu este direct legată de capacitatea deplină de a contracta care, la rândul său, este întemeiată pe prezumția discernământului, până la proba contrară, cu raportare la momentul contractării.

În privința persoanei care nu se poate îngriji de interesele sale în cadrul circuitului civil, ca urmare a alienației (stare dobândită, instalată pe parcursul vieții) sau debilității (dată de afecțiuni existente încă de la momentul nașterii) mintale constatată de medicul de specialitate, consecințele social-juridice care decurg din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile ale persoanei lipsite de discernământ, sunt puse sub semnul întrebării.

Din dispozițiile art. 211 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil, în sensul acestuia, precum și al legislației civile în vigoare, prin expresiile alienație mintală sau debilitate mintală se întelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.

Tulburările mintale desemnează o categorie eterogenă de cauze care pot afecta discernământul, problematice fiind acele situații în care discernământul este doar parțial afectat. Măsurile de ocrotire juridică ale acestei categorii de persoane sunt cvasi-inexistente. Ca soluție menționăm evaluarea ante-factum a discernământului în vederea încheierii unor acte juridice și evaluarea contextuală a discernământului în vederea luării unor decizii cu consecințe juridice semnificative pentru decident (financiare, testamentare etc.).

Pentru ca un act juridic să fie valabil încheiat trebuie să îndeplinească condițiile de fond prevăzute de lege, respectiv capacitatea de a încheia actul juridic, consimțământul, obiectul și cauza. Ca element al voinței juridice, consimțământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic, iar corelația dintre voința juridică și consimțământ constă în aceea că, urmare apariției motivului determinant la încheierea actului juridic, se trece de la deliberare la luarea hotărârii, care trebuie să fie exteriorizată astfel încât și alte persoane să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de ea.

Astfel, consimțământul pentru a fi valabil exprimat trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu. Cerința de a proveni de la o persoană cu discernământ decurge din caracterul constant al actului juridic în sensul că, subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc și baza manifestării sale de voință.

Potrivit Legii nr. 487/2002, a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice evaluarea sănătății mintale se efectuează prin examinarea directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru. Evaluarea se va realiza în instituții de sănătate mintală, autorizate și acreditate conform legii (art. 10 alin 1 și 2). Evaluarea sănătății mintale se face cu consimțământul liber, informat și documentat al persoanei, cu excepția situațiilor specifice, stabilite de lege, când persoana evaluată are dificultăți în a aprecia implicațiile unei decizii asupra ei înseși, situații în care persoana evaluată trebuie să beneficieze de asistența reprezentantului legal sau convențional (art. 11).

Evaluarea stării de sănătate mintală se efectuează la cererea persoanei , la internarea voluntară a acesteia într-o unitate psihiatrică sau în condițiile unei internări nevoluntare, prin solicitarea expresă a persoanelor menționate la art. 56, respectiv medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană, familia persoanei, reprezentanții administrației publice locale cu atribuții în domeniul social-medical și de ordine publică, reprezentanții poliției, jandarmeriei sau ai pompierilor, procurorul, instanța de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătății mintale a unei persoane aflate în cursul judecății ar putea necesita internare nevoluntară (art. 12).

Obiectivul evaluării este stabilirea diagnosticului (art. 13 alin. 1). În anumite cazuri prevăzute de lege, evaluarea are ca scop  determinarea capacității psihice, stabilirea periculozității pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate și handicap psihic (art. 13 alin. 2).

Discernământul se stabilește, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică (art. 13 alin. 4).

Potrivit art. 5 lit. k) din aceeași lege, prin discernământ se înțelege componenta capacității psihice care se referă la o faptă anume și din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și consecințele acestei fapte, noțiunea de discernământ fiind specifică numai cauzelor penale, apreciind specialiștii în medicină legală și psihiatrie.

Cum potrivit art. 13(4) din lege discernământul se stabilește prin expertiză medico-legală, potrivit art. 9(2) lit. a) din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1134/2000, prin raport de expertiză medico-legală se înțelege actul întocmit de un expert, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde datele privind expertiza efectuată.

Potrivit art. 5 lit. h) din Legea nr. 487/2002 prin capacitate psihică se înțelege atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor și libertăților, noțiunea științifică modernă de competență psihică fiind specifică expertizei medico-legale psihiatrice în cauze civile, apreciind specialiștii în medicină legală și psihiatrie.

În practica notarială se uzitează folosirea certificatelor medico-legale psihiatrice eliberate de INML ”Mina Minovici” din București, la solicitarea atât a notarilor publici cât și a persoanelor interesate, părți în actele juridice notariale sau a reprezentanților legali sau convenționali ai acestora, pentru evaluarea stării de sănătate mintală, în cazul manifestărilor de voință în acte de dispoziție, cu efecte importante patrimonial.

Potrivit art. 9(2) lit. c) din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1134/2000 prin certificat medico-legal se înțelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate și care cuprinde date privind examinarea medico-legală.

Potrivit art. 15 lit. d) din aceleași Norme ”examinările medico-legale, în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se referă la constatarea capacității psihice, în vederea stabilirii capacității de exercițiu necesară pentru întocmirea unor acte de dispoziție, și în cazul bolnavilor netransportabili.

Conducerea INML cu care reprezentanții Colegiului Director al Camerei Notarilor publici Bucuresti au avut o întrevedere opinează că, în baza acestui act normativ, în certificatele medico-legale psihiatrice se atestă competența psihică în raport cu, de exemplu, actul de donație cu clauză de întreținere și uzufruct viager, actul de vânzare cu plata prețului în rate și uzufruct viager, actul de întreținere cu uzufruct viager, etc. și, nu în mod general, competența psihică la încheierea actelor de dispoziție, sugerând ca la solicitarea eliberării certificatului medico-legal psihiatric, notarul public sau partea interesată să atașeze un exemplar al actului de dispoziție negociat și care urmează a fi semnat, pentru o mai temeinică apreciere de către medicii specialiști psihiatri și de medicină legală, a capacității psihice a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social- juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.

De asemenea, se poate aprecia obiectiv, prin:

– prisma dispozițiilor art. 7 din Norme, potrivit cărora ”medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertiză în aceeași cauză”;

– în considerarea dificultăților de alcătuire a comisiilor de expertiză medico-legală psihiatrică, datorate celor de mai sus precum și refuzului medicilor psihiatri de a fi cooptați în comisiile de expertiză, în lipsa unui cadru legal ferm în acest sens și a tarifelor derizorii ale expertizelor medico-legale psihiatrice, comparativ cu așa zisele expertize psihologice extrajudiciare;

– raportarea la dispozițiile Legii nr. 487/2002, art. 10 alin. (1) și (2), art. 12 și 13 potrivit cărora, evaluarea sănătății mintale se efectuează la cererea persoanei, prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru, în instituții de sănătate mintală, autorizate și acreditate conform legii, obiectul evaluării fiind stabilirea diagnosticului, iar în anumite cazuri prevăzute de lege, determinarea capacității psihice;

– prisma dispozițiilor art. 18 (1) și (2), art. 19, art. 22 potrivit cărora, serviciile medicale și de îngrijiri de psihiatrie sunt acordate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin rețeaua serviciilor de sănătate și a structurilor specializate de sănătate mintală, serviciile medicale și de îngrijiri de psihiatrie, putându-se acorda și prin rețeaua de sănătate privată, rețeaua ambulatorie de psihiatrie, centrul de sănătate mintală, cabinetul psihiatric, servicii de îngrijire la domiciliu, spitalul de psihiatrie, secția de psihiatrie din spitalul general, compartimentul de psihiatrie de legătură din spitalul general;

– raportarea la art. 5 lit. h);

că și medicul psihiatru din rețeaua publică sau privată poate face evaluarea sănătății mintale a persoanei și aprecia atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor și libertăților.

Aceasta, având în vederea și dispozițiile art. 1205 (1) și (2) Cod Civil potrivit cărora: ”este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.

Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute.”

Din toate argumentele mai sus menționate nu rezultă ca evaluarea ante-factum a capacității psihice a persoanei în raport cu un act de dispoziție, printr-un certificat medico-legal psihiatric oferă un plus de informație și o probă convingătoare, în raport cu evaluarea sănătății mintale, la un moment dat, de către medicul psihiatru.

Pe de altă parte, atât certificatul medico-legal psihiatric cât și certificatul de sănătate mintală eliberat de medicul specialist psihiatru pot fi confirmate sau infirmate post-factum de o expertiză medico-legală solicitată de organul de urmărire penală sau instanța de judecată penală sau civilă, forța probantă a raportului de expertiză medico-legală neputând fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare științifică egală, respectiv tot printr-un raport de expertiză medico-legală care să stabilească o situație contrară.

Noua expertiză medico-legală care se efectuează de către o comisie de experți, indiferent dacă prima expertiză a fost efectuată de un singur medic legist sau de mai mulți medici legiști ori de o comisie constă în reluarea sau/și refacerea investigațiilor medico-legale în cazul în care se constată deficiențe, omisiuni sau/și aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei noi expertize se redactează pe baza constatărilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din dosarul cauzei, a aspectelor specifice speței, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum și a obiecțiilor formulate de organele judiciare (art.49 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1134/2000).

Notar Public Dan-Sorin Tătaru, Societatea Profesională Notarială „DIGNITAS”

 
Secţiuni: Articole, Drept civil, Dreptul sanatatii, Notari, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD