« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. unele dispoziții din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice
09.09.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 863 din 9 septembrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 393/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Curtea reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.936/176/2018, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Ana Florica Budacu într-o cauză având ca obiect contestație la executare împotriva executării silite inițiate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o sentință civilă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că alin. (1) al art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 îi sunt aplicabile dispozițiile alin. (4) și (5) ale aceluiași articol, ce prevăd actualizarea sumelor cu indicele prețurilor de consum și acordarea dobânzii legale remuneratorii. Însă, în cazul celor ce intră sub incidența art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, aceste actualizări și dobânzi nu mai sunt prevăzute, deși este evident că prin plata eșalonată pe o durată de 5 ani a creanțelor certe (sumele obținute cu titlu de dauneinterese moratorii) se produce un prejudiciu.

7. Se consideră că statul român creează prejudicii patrimoniale persoanelor îndreptățite la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neachitării drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar.

8. Se afirmă că, existând aceste titluri executorii, executarea silită a fost legal încuviințată, însă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 încalcă Constituția și este nelegală. O restrângere a drepturilor stabilite prin titlurile executorii poate fi acceptată, prin prisma art. 53 din Constituție, o dată, pe o perioadă rezonabilă, dar întinderea reparării nelegalității comise privind plata diminuată a drepturilor salariale cuvenite pe o perioadă de 10 ani este nelegală.

9. Judecătoria Alba Iulia apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, întrucât procedura de plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii este limitativ prevăzută de legiuitor și își are justificarea în faptul că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora. Un tratament inegal între situațiile în care creditor este statul sau, respectiv, o altă persoană (fizică sau juridică), justificat de situația economică existentă la un moment dat, prezintă un scop de utilitate publică, fiind proporțional și de natură a păstra în echilibru interesele urmărite, atât timp cât graficul de eșalonare este respectat, aspecte relevate de altfel și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia din 4 septembrie 2002, pronunțată în Cauza Daniel Dumitru și alții contra României.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, dispoziții care au următorul cuprins: „Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.”

14. Prevederile alin. (1) al art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, la care fac trimitere normele criticate, stabilesc că: ” Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2017, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”

15. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 – Statul român, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitor la accesul la justiție, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea proprietății private și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se invocă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind proprietatea privată din Primul Protocol adițional la Convenție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a mai analizat reglementări care au prevăzut eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 și în anii 2012-2016. Astfel de reglementări sunt: art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011; art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012; art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012; art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013; art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare.

17. Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, reținând, în esență, că acestea au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. În aceste condiții, Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în contextul de criză economică națională și internațională. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, și Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013.

18. De asemenea, referitor la dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și că neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Însă Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea reglementării criticate (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009), nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată. Față de cele de mai sus, nu a putut fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

19. Referitor la prevederile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, Curtea reține că aceste norme nu au mai constituit, din punct de vedere formal, obiect al controlului de constituționalitate. Însă, în jurisprudența sa, Curtea a mai analizat prevederi cu un conținut normativ identic cu cel al art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, dar aplicabile anterior anului 2017. Astfel de reglementări, care au prevăzut plata eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015 și în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, sunt prevăzute în art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

20. Astfel, prin Decizia nr. 127 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, paragrafele 17-20, analizând constituționalitatea prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea a reținut, în acord cu cele statuate în jurisprudența sa, că „autoritatea publică este ținută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv”. Pentru aceasta, dispune „de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătorești, acest termen neputând însă să depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite în situațiile excepționale date” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010).

21. Prin aceeași decizie, Curtea a precizat „că autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăți, dificultăți financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii)”. Astfel, „mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.”

22. Curtea a reținut că, deși diferite, sub aspectul naturii lor, de drepturile salariale la care s-a referit în jurisprudența sa, drepturile bănești reprezentând dobânzi legale sunt supuse acelorași condiționări ce țin de existența unor resurse financiare suficiente pentru plata acestora și de riscul creării unor dezechilibre ori blocaje bugetare, fiind aplicabile, mutatis mutandis, aceleași considerente reținute în Decizia nr. 190 din 2 martie 2010. Prin urmare, reglementând modul de acordare a dobânzilor legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale din sectorul bugetar, legiuitorul a urmărit realizarea acestor drepturi într-o manieră care să nu afecteze modul de îndeplinire a altor obligații financiare și realizarea altor drepturi cuvenite personalului din sectorul bugetar prin insuficiența fondurilor.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus invocate se păstrează și în prezenta cauză.

24. În final, cu privire la susținerea autoarei excepției potrivit căreia sumele având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale nu se actualizează cu indicele prețurilor de consum și nici nu se acordă dobânda legală remuneratorie, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci se referă la aspecte de fapt de competența instanței învestite cu soluționarea cauzei, deoarece privesc interpretarea și aplicarea legii.

25. De altfel, prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.879/89/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 224/2019, raportat la art. 1.531 și 1.535 din Codul civil, art. 166 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii.” Instanța supremă a reținut că: „169. În cauza de față însă, în discuție este posibilitatea cumulării a două dobânzi care au, deopotrivă, menirea de a acoperi beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin neplata drepturilor salariale la scadență. Acordarea cumulată a acestora ar constitui, în mod evident, o dublă reparație, statul ajungând să plătească pentru întârziere dublul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale. 170. Imposibilitatea cumulării celor două dobânzi decurge în mod clar din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, art. 1 din acest act normativ definind cele două noțiuni de o manieră care conduce la concluzia că pentru un interval determinat de timp se poate acorda o singură dobândă, aceasta purtând denumiri diferite (remuneratorie, respectiv penalizatoare) și având un mod de calcul diferit în funcție de perioada pentru care se acordă, care poate să fie anterioară, respectiv ulterioară scadenței.”

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Curtea Constituţională a României respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Florica Budacu în Dosarul nr. 3.936/176/2018 al Judecătoriei Alba Iulia și constată că prevederile art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD