« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

CJUE. C‑581/20. Concluziile avocatului general Athanasios Rantos. Cerere de decizie preliminară. Cooperare judiciară în materie civilă. Competență judiciară și recunoașterea hotărârilor în materie civilă și comercială. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012. Măsuri provizorii și de conservare. Contract de executare de lucrări de construcție a unui drum public
10.09.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Printr‑un contract din 30 iulie 2015, Skarb Państwa Rzeczypospolitej Polskiej reprezentowany przez Generalnego Dyrektora Dróg Krajowych i Autostrad (denumită în continuare „Trezoreria Republicii Polone”) a atribuit construcția autostrăzii S-5 Poznan‑Wrocław, tronsonul Poznan A2, Gluchovo‑Wronczyn, întreprinderilor TOTO SpA – Costruzioni Generali și Vianini Lavori SpA, care își desfășurau activitatea sub forma unui consorțiu înregistrat în Italia.

Părțile au inclus în contract clauza 20.6, care atribuia competența pentru soluționarea litigiilor dintre acestea instanțelor de la domiciliul autorității contractante (și anume, instanțelor poloneze).

În temeiul contractului respectiv au fost emise garanțiile nr. 02900100000348 și nr. 02900100000818 pentru a asigura executarea contractului și, respectiv, eventuala plată a unei „penalități contractuale” după finalizarea lucrărilor. Ambele garanții au fost furnizate de societatea de asigurări bulgară Evroins AD și sunt reglementate de dreptul material polonez.

Întreprinderile beneficiare au introdus acțiuni în constatare negativă împotriva Trezoreriei Republicii Polone la Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia). Acestea au solicitat „să se constate că […] trezoreria menționată nu avea dreptul să solicite plata penalității contractuale convenite, întrucât nu erau îndeplinite condițiile privind plata respectivă, și nici să pretindă o penalitate contractuală pentru executarea cu întârziere a contractului pe care o invoca”.

De asemenea, întreprinderile menționate au solicitat instanței „să adopte măsuri provizorii constând în obligarea pârâtei, în special, să nu utilizeze garanțiile nr. 02900100000348 și nr. 02900100000818, acordate de societatea de asigurări Evroins AD”.

Prin ordonanța din 7 iunie 2019, Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia) a refuzat să adopte măsurile provizorii și de conservare solicitate.

La 31 iulie 2019, întreprinderile adjudecatare au solicitat din nou adoptarea măsurilor respective, de data aceasta în fața Sofiyski gradski sad (Tribunalul Orașului Sofia, Bulgaria), în susținerea acțiunilor formulate în fața Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul regional din Varșovia).

Cererea a fost respinsă în primă instanță, însă a fost admisă în apel de Sofiyski apelativen sad (Curtea de Apel din Sofia, Bulgaria). Aceasta din urmă a dispus, cu condiția depunerii unei cauțiuni, instituirea unui sechestru asigurător asupra creanței Trezoreriei Republicii Polone, constând în garanțiile nr. 02900100000348 și nr. 02900100000818, acordate în favoarea sa de societatea de asigurări Evroins AD.

Trezoreria Republicii Polone a declarat recurs la Varhoven kasatsionen sad (Curtea Supremă, Bulgaria). În cadrul recursului, aceasta a formulat de asemenea o somație europeană de plată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1896/2006(14), formularul E(15).

Întreprinderile adjudecatare, care s‑au opus somației prin intermediul formularului F din Regulamentul nr. 1896/2006, l‑au prezentat în memoriul lor în răspuns la recurs.

În acest context, Varhoven kasatsionen sad (Curtea Supremă, Bulgaria) adresează Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 1 din [Regulamentul nr. 1215/12] trebuie interpretat în sensul că o acțiune precum cea descrisă în prezenta decizie de trimitere trebuie considerată, în tot sau în parte, o cauză care se încadrează în materia civilă sau comercială în sensul articolului 1 alineatul (1) din acest regulament?

2) După exercitarea dreptului de a depune o cerere de adoptare a măsurilor provizorii și de conservare, cu privire la care instanța care este competentă pentru judecarea cauzei pe fond a statuat, instanța sesizată cu cererea de instituire a unei măsuri provizorii în același temei și în baza articolului 35 din [Regulamentul nr. 1215/12] trebuie considerată ca nefiind competentă de la momentul prezentării dovezilor privind adoptarea unei decizii în acest sens de către instanța care a judecat cauza pe fond?

3) Dacă din răspunsurile la primele două întrebări preliminare rezultă că instanța sesizată cu o cerere în conformitate cu articolul 35 din [Regulamentul nr. 1215/12] este competentă, condițiile pentru dispunerea măsurilor de conservare în conformitate cu articolul 35 din [Regulamentul nr. 1215/12] trebuie interpretate în mod autonom? Trebuie să rămână neaplicată o prevedere care, într‑o cauză precum cea de față, nu permite dispunerea unei măsuri de conservare împotriva unei instituții publice?”

În concluziile de joi, 9 septembrie 2021, avocatul general propune Curții să răspundă după cum urmează:

1) Articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1215/12 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată cu o cerere de măsuri provizorii, inclusiv de conservare, trebuie să se abțină de la acordarea acestora atunci când: a) instanța dintr‑un alt stat membru, sesizată cu fondul cauzei, a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la măsurile respective, b) persoana interesată invocă această hotărâre definitivă, prezentând documentele prevăzute de Regulamentul nr. 1215/2012 pentru recunoașterea sa în statul membru în care procedura este încă pendinte, și c) cererile aflate pe rolul celor două instanțe au același obiect, aceeași cauză și implică aceleași părți.

2) În cazul în care hotărârea pronunțată de instanța competentă cu privire la fond nu este încă definitivă, instanța sesizată ulterior în temeiul articolului 35 din Regulamentul nr. 1215/2012, în fața căreia este pendinte cererea de măsuri provizorii și de asigurare cu aceeași cauză, același obiect și între aceleași părți, trebuie, în temeiul articolului 29 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1215/2012, să se abțină de la judecarea cauzei în favoarea instanței sesizate inițial.

:: Concluziile

 
Secţiuni: CJUE, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD