« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Arbitraj
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Powered by POPOVICI NIŢU STOICA & ASOCIAŢII. Official partner: Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 

Hotărârea CJUE din 2 septembrie 2021 în cauza C-741/19. Dispozițiile TCE privind soluționarea prin arbitraj a diferendelor referitoare la investițiile efectuate de investitorii Statelor Membre ale UE în regiunile altor State Membre ale UE nu sunt aplicabile în ordinea juridică a UE
13.09.2021 | Șerban SÂRBU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Șerban Sârbu

Șerban Sârbu

Introducere. Prin hotărârea din 2 septembrie 2021 pronunțată în cauza C-741/19 (Republica Moldova vs. Komstroy)[1], CJUE[2] a reținut, prin considerentele sale, că dispozițiile TCE[3] privind soluționarea prin arbitraj a diferendelor referitoare la investițiile efectuate de investitorii Statelor Membre ale UE[4] în regiunile altor State Membre ale UE nu sunt aplicabile în ordinea juridică a UE.

CJUE își menține, astfel, orientarea jurisprudențială stabilită prin Hotărârea Achmea[5], prin care a statuat inaplicabilitatea în ordinea juridică a UE a dispozițiilor BIT-urilor[6] privind soluționarea prin arbitraj a diferendelor referitoare la investițiile efectuate de investitorii Statelor Membre ale UE în alte State Membre UE – i.e. BIT-urile intra-UE.

Justificare. Hotărârea Komstroy pune capăt controverselor legate de posibila abordare diferită pe care ar fi putut-o adopta Curtea în ceea ce privește arbitrajele investiționale intra-UE întemeiate pe TCE (i.e. tratat multilateral), generate de soluția adoptată de CJUE cu privire la cele întemeiate pe BIT-urile intra-UE (i.e. tratate bilaterale), care au făcut obiectul Hotărârii Achmea.

Rămâne, în schimb, deschisă chestiunea efectului concret pe care îl va avea Hotărârea Komstroy în contextul arbitrajelor investiționale intra-UE, întemeiate pe TCE, aflate în curs de desfășurare și viitoare, precum și al procedurilor de anulare și de executare a unor sentințe arbitrale pronunțate în astfel de procese. Care vor fi consecințele sale asupra arbitrajelor desfășurate sub egida CIRDI[7]? Dar, asupra arbitrajelor ad-hoc ori celor desfășurate sub auspiciile Institutului de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț din Stockholm?

În prezent, toate răspunsurile sunt ipotetice și pot fi formulate pornind de la considerentele CJUE din Hotărârea Komstroy și de la practica dezvoltată în urma pronunțării Hotărârii Achmea.

Întrucât efectele Hotărârii Achmea au făcut/fac obiectul unor dezbateri ample în literatura de specialitate, vom prezenta contextul și raționamentul care au condus la pronunțarea Hotărârii Komstroy.

Contextul. Hotărârea Komstroy a fost pronunțată în urma formulării unor întrebări preliminare de Curtea de Apel din Paris, cu privire la înțelesul noțiunii de „investiție”, în sensul TCE, în cadrul unei acțiuni în anulare promovate de Republica Moldova împotriva societății Komstroy.

Fondul diferendului părților privește executarea unor contracte de furnizare de energie electrică[8]. Ukrenergo (producător ucrainean) a vândut energie electrică societății Energoalians (distribuitor ucrainean) care a revândut energia electrică societății Derimen (înmatriculată în Insulele Virgine Britanice), care a revândut, la rândul său, energia electrică respectivă către societatea Moldtranselectro (întreprindere publică moldovenească), în vederea exportării energiei în Moldova[9].

Societatea Moldtranselectro a plătit numai parțial sumele datorate societății Derimen pentru energia electrică cumpărată[10]. Societatea Derimen a cesionat societății Energoalians creanța pe care o deținea împotriva Moldtranselectro[11].

Societatea Energoalians a încercat să obțină plata datoriei restante a societății Moldtranselectro, sesizând instanțele moldovenești și, ulterior, pe cele ucrainene însă nu a reușit să își recupereze creanța[12].

În acest context, societatea Energoalians a declanșat împotriva Republicii Moldova un arbitraj ad‑hoc întemeiat de dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. b) din TCE[13]. Prin sentința pronunțată la Paris, tribunalul arbitral ad‑hoc a admis pretențiile Energolians și a obligat Republica Moldova la plata unei sume de bani societății reclamante[14].

Republica Moldova a înregistrat o acțiune în anularea sentinței arbitrale pe rolul Curții de Apel din Paris, invocând încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența tribunalului arbitral ad-hoc[15].

Curtea de Apel din Paris a anulat sentința arbitrală reținând că diferendul dintre societatea Energoalians și Republica Moldova privea creanța cedată de societatea Derimen. Astfel, în lipsa unei contribuții în Moldova, creanța nu ar fi putut fi considerată o „investiție”, în sensul TCE, care să poată servi drept temei al competenței tribunalului arbitral ad-hoc[16].

Curtea de Casație din Franța a admis recursul societății Komstroy – i.e. succesoarea în drepturi a societății Energoalians –, a casat hotărârea Curții de Apel din Paris, reținând că prima instanță a interpretat greșit noțiunea de „investiție”, în sensul TCE, și a retrimis cauza primei instanțe spre rejudecare[17].

În rejudecare, Curtea de Apel din Paris a hotărât să suspende judecata cauzei și să adreseze CJUE următoarele întrebări preliminare, potrivit art. 267 din TFUE:

[1)] [Articolul 1 punctul 6 din TCE] trebuie interpretat în sensul că o creanță rezultată dintr‑un contract de vânzare de energie electrică, ce nu a implicat niciun aport din partea investitorului în statul gazdă, poate constitui o «investiție» în sensul acestui articol?

[2)] [Articolul 26 alineatul (1) din TCE] trebuie interpretat în sensul că constituie o investiție dobândirea de către un investitor al unei părți contractante a unei creanțe constituite de un operator economic străin în raport cu [părțile contractante]?

[3)] [Articolul 26 alineatul (1) din TCE] trebuie interpretat în sensul că o creanță care aparține unui investitor, rezultată dintr‑un contract de vânzare de energie electrică livrată la frontiera statului gazdă, poate constitui o investiție realizată în regiunea unei alte părți contractante, în lipsa oricărei activități economice desfășurate de investitor pe teritoriul acesteia din urmă?[18].

Noțiunea de „investiție” în sensul TCE. Cu privire la prima întrebare, CJUE a statuat că dispozițiile art. 1 pct. 6 și ale art. 26 alin. (1) din TCE, trebuie interpretate în sensul că „achiziționarea de către o întreprindere a unei părți contractante la acest tratat a unei creanțe rezultate dintr‑un contract de furnizare a energiei electrice, care nu este asociată unei investiții, deținută de o întreprindere dintr‑un stat terț la tratatul menționat față de o întreprindere publică a unei alte părți contractante la același tratat, nu constituie o <<investiție>> în sensul acestor dispoziții[19].

Având în vedere răspunsul la prima întrebare a Curții de Apel din Paris, CJUE a hotărât că nu mai este necesar să răspundă la celelalte două întrebări preliminare[20].

Arbitrajele investiționale intra-UE întemeiate pe TCE. Pentru a răspunde la prima întrebare preliminară, CJUE a arătat că „trebuie mai întâi, (…), să se precizeze care litigii între o parte contractantă și un investitor al unei alte părți contractante cu privire la o investiție realizată de acesta din urmă în regiunea celei dintâi pot fi deduse judecății unui tribunal arbitral în temeiul articolului 26 TCE.[21].

Curtea nu a oferit niciun motiv substanțial pentru care a hotărât să procedeze în acest fel, în condițiile în care nu este limpede cum poate influența soluționarea acestei chestiuni conținutul și sfera noțiunii de „investiție”, în sensul TCE – i.e. aspectele evidente vizate de prima întrebare preliminară. Cu toate acestea, mai multe State Membre ale UE au solicitat CJUE să se pronunțe asupra ei[22]. De asemenea, Avocatul General Maciej Szpunar, prin concluziile sale, a tranșat această chestiune însă cu privire la competența Curții, iar nu cu privire la fondul primei întrebări, astfel cum a procedat CJUE[23].

Pe baza acestui prim pas interpretativ, CJUE a concluzionat că dispozițiile art. 26 alin. (2) lit. c) din TCE trebuie interpretate în sensul că nu sunt aplicabile diferendelor dintre un Stat Membru al UE și un investitor dintr‑un alt Stat Membru al UE, referitoare la o investiție realizată de acesta din urmă în primul Stat Membru[24].

În esență, Curtea a arătat că arbitrajele investiționale intra-UE întemeiate pe TCE nu prezintă garanțiile necesare asigurării efectivității și autonomiei dreptului UE.

Raționamentul Curții a urmat aceleași etape regăsite în motivarea Hotărârii Achmea[25] întrucât „în pofida caracterului multilateral al acordului internațional din care face parte, o dispoziție precum articolul 26 din TCE urmărește să reglementeze, în realitate, relații bilaterale între două părți contractante, într‑un mod similar cu dispoziția din tratatul bilateral de investiții în discuție în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii din 6 martie 2018, Achmea (…)[26].

În primul rând, CJUE a reținut că tribunalele arbitrale constituite în baza dispozițiilor art. 26 alin. (4) din TCE sunt chemate să interpreteze și să aplice dreptul UE. Potrivit prevederilor art. 26 alin. (6) din TCE, aceste tribunale arbitrale vor soluționa diferendele cu care sunt învestite în conformitate cu TCE, precum și cu regulile și cu principiile aplicabile în dreptul internațional. Or, TCE reprezintă un act ce aparține dreptului UE[27].

În al doilea rând, Curtea a subliniat că tribunalele arbitrale constituite în baza dispozițiilor art. 26 alin. (4) din TCE sunt situate în afara cadrului sistemului jurisdicțional al UE, neputând fi considerate instanțe ale Statelor Membre ale UE, în sensul prevederilor art. 267 din TFUE[28]. Motivarea Curții s-a bazat pe caracterul derogatoriu al competenței acestor tribunale în raport cu cea a instanțelor Părților Contractante la TCE, care „constituie una dintre principalele rațiuni de a fi ale articolului 26 alineatul (2) litera (c) și alineatul (4) din acest tratat[29].

În al treilea rând, CJUE a remarcat că sentințele pronunțate de tribunalele arbitrale constituite în baza dispozițiilor art. 26 alin. (4) din TCE nu sunt supuse controlului instanțelor Statelor Membre ale UE de natură să asigure respectarea deplină a dreptului UE și să garanteze că problemele de drept al UE pot fi eventual supuse analizei Curții în cadrul unei trimiteri preliminare[30]. Aceste arbitraje își au temeiul într‑un tratat prin care unele State Membre ale UE consimt să înlăture din competența propriilor instanțe și, prin urmare, din sistemul de căi de atac jurisdicționale pe care art. 19 alin. (1) parag. 2 din TUE le impune să îl stabilească în domeniile reglementate de dreptul UE litigii care pot privi aplicarea sau interpretarea dreptului UE. Sentințele pronunțate în acest arbitraje sunt definitive și obligatorii, potrivit art. 26 alin. (8) din TCE, putând fi cenzurate numai pentru motivele limitativ prevăzute de dreptul intern al Părților Contractante la TCE (în cauza de față, prevederile art. 1520 din C.proc.civ. francez[31]).

Respectând linia de gândire trasată prin Hotărârea Achmea, CJUE și-a delimitat în mod expres raționamentul în ceea ce privește arbitrajul comercial, care nu face obiectul Hotărârii Komstroy[32].

Concluzii. Considerentele Hotărârii Komstroy referitoare la arbitrajele investiționale intra-UE întemeiate pe TCE pot fi puse sub semnul întrebării sub mai multe aspecte. În definitiv, întrebarea preliminară la care a răspuns CJUE nu viza (sau, cel puțin, nu într-un mod evident) această categorie de arbitraje, iar Curtea nu a motivat în concret de ce a hotărât să le analizeze. În plus, litigiul în care a fost formulată întrebarea preliminară nu este un litigiu intra-UE[33]. Aceste aspecte aduc în discuție atât competența Curții, cât și modalitatea în care CJUE a stabilit obiectul și limitele învestirii sale cu prima întrebare preliminară[34].

Cu toate acestea, principala chestiune ce rămâne deschisă privește efectele Hotărârii Komstroy, care, în prezent, nu pot fi evaluate exact, ci numai intuite. Ne vom referi numai la cele care, în opinia noastră, vor avea cea mai mare relevanță practică în viitor.

Arbitrajele desfășurate sub egida CIRDI. Va fi suficientă invocarea Hotărârii Komstroy pentru ca un tribunal arbitral să își declare necompetența? Răspunsul nu este facil. Până în prezent, unele tribunale arbitrale au respins obiecțiunile de necompetență bazate pe Hotărârea Achmea cu privire la arbitrajele intra-UE întemeiate pe TCE[35]. Deși Hotărârea Komstroy privește tocmai aceste arbitraje (spre deosebire de Hotărârea Achmea), considerentele CJUE nu combat argumentele substanțiale reținute în practica arbitrală pentru respingerea acestor obiecțiuni de necompetență. Cu titlu de exemplu, ne referim la argumentele legate de regulile de interpretare a tratatelor internaționale referitoare la relevanța care ar trebui/nu ar trebui acordată dreptului UE în interpretarea dispozițiilor art. 26 din TCE. Aceste controverse s-ar putea „transfera” și în cazul procedurilor de anulare a sentințelor arbitrale, inițiate potrivit Convenției CIRDI[36].[37]

Este posibil, de asemenea, ca Hotărârea Komstroy să ridice unele probleme în ceea ce privește executarea sentințelor arbitrale în spațiul european. Procedura executării sentințelor arbitrale este reglementată de legea privind executarea hotărârilor judecatorești în vigoare în Statul pe teritoriul căruia se urmărește executarea, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Convenția CIRDI. Așadar, ne întrebăm dacă instanțele române vor fi ținute, în temeiul Hotărârii Komstroy, să cenzureze executările silite declanșate împotriva României de un investitor dintr-un alt Stat Membru UE în baza unei sentințe pecuniare pronunțate sub auspiciile CIRDI într-un arbitraj investițional întemiat pe TCE (i.e. în procedura încuviințării executării silite ori în procedura contestației la executare)? Din nou, răspunsul nu este unul facil[38].

Arbitrajele ad-hoc desfășurate potrivit Regulilor arbitrale CNUDCI[39] și cele desfășurate sub auspiciile Institutului de Arbitraj al Camerei de Comerț din Stockholm localizate în UE. Hotărârea Komstroy ar putea, totodată, genera probleme în ceea ce privește competența tribunalelor arbitrale, precum și „rezistența” sentințelor arbitrale în cadrul unor acțiuni în anulare. Relevanța pe care legea locului arbitrajului o poate avea în cadrul acestor procese este de natură să justifice așteptarea legitimă ca tribunalele arbitrale să fie confruntate cu obiecții de necompetență întemeiate pe Hotărârea Komstroy. De asemenea, instanțele Statelor Membre ale UE ar putea considera că Hotărârea Komstroy face obiectul temeiurilor limitative ale acțiunilor în anulare prevăzute de sistemele lor de drept interne. Aceste controverse s-ar putea regăsi și în cazul procedurilor de executare a unor astfel de sentințe arbitrale în spațiul european[40].

La nivel general, una dintre principalele probleme de drept ridicate de toate aceste situații privește modalitatea în care trebuie interpretate și aplicate mai multe norme de drept internațional, care, la o primă vedere, sunt contradictorii.

Oricum, existența tuturor acestor controverse, independent de soluțiile care ar putea fi argumentate într-un sens sau în altul, constituie un factor suficient pentru o regândire a efectivității remediilor disponibile investitorilor Statelor Membre ale UE în spațiul european.

Toate punctele de vedere și opiniile prezentate în acest articol sunt personale și aparțin numai autorului, fără a putea fi atribuite altor persoane, instituțiilor și organizațiilor cu care autorul ar putea fi în orice fel asociat în plan profesional sau personal, cu excepția cazului în care se menționează altfel în mod explicit. Punctele de vedere și opiniile prezentate nu au fost exprimate cu intenția de a aduce atingere în niciun fel niciunei religii, niciunui grup etnic, social ori politic, niciunei organizații, instituții sau persoane.


[1] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655 (disponibilă aici). În continuare, „Hotărârea Komstroy”.
[2] Prin „CJUE” sau „Curtea” ne referim la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
[3] Prin „TCE” ne referim la Tratatul privind Carta Energiei semnat la Lisabona, la 17 decembrie 1994, și aprobat în numele Comunităților Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 23 septembrie 1997. TCE a intrat în vigoare în decembrie 1998.
[4] Prin „UE” ne referim la Uniunea Europeană.
[5] A se vedea: Hotărârea din 6 martie 2018, Achmea, C‑284/16, EU:C:2018:158 (disponibilă aici). În continuare: „Hotărârea Achmea”.
[6] Prin „BIT” ne referim la tratatele bilaterale privind promovarea și protecția reciprocă a investițiilor.
[7] Prin „CIRDI” ne referim la Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții.
[8] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 8.
[9] Idem.
[10] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 9.
[11] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 10.
[12] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 11.
[13] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 12.
[14] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 13.
[15] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 14.
[16] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 15.
[17] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 16.
[18] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 19-20.
[19] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 85, precum și dispozitivul Hotărârii.
[20] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 86.
[21] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 40.
[22] Idem.
[23] A se vedea: Concluziile Avocatului General Maciez Szpunar prezentate la 3 martie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:164, pct. 51-90 (disponibile aici), precum și Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 40-66.
[24] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 66.
[25] Observații similare au fost formulate și de alți comentatori. A se vedea: C. Fouchard, V. Thieffry, CJEU Ruling in Moldova v. Komstroy: the End of Intra-EU Investment Arbitration Under the Energy Charter Treaty (and a Restrictive Interpretation of the Notion of Protected Investment), (disponibil aici); G. Meijer, K. Schwedt, B.R. Hoebeke, G. Croisant, G. Fasfalis, H. Ingwersen, The CJEU extends Achmea to intra-EU Energy Charter Treaty arbitrations and interprets the term „investment”, (disponibil aici).
[26] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 64.
[27] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 48-50.
[28] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 51-53.
[29] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 52.
[30] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 54-59.
[31] Potrivit dispozițiilor art. 1520 C.proc.civ. francez, astfel cum au fost traduse în Hotărârea Komstroy: „Acțiunea în anulare este posibilă numai în cazul în care: 1° Tribunalul arbitral s‑a declarat în mod greșit competent sau necompetent sau 2° Tribunalul arbitral a fost constituit în mod nelegal sau 3° Tribunalul arbitral a statuat fără a se conforma misiunii care îi fusese încredințată sau 4° Principiul contradictorialității nu a fost respectat sau 5° Recunoașterea sau executarea hotărârii este contrară ordinii publice internaționale.”.
[32] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 58-59.
[33] A se vedea: Hotărârea din 2 septembrie 2021, Komstroy, C-741/19, ECLI:EU:C:2021:655, pct. 41.
[34] Observații similare au fost formulate și de alți comentatori. A se vedea: C. Fouchard, V. Thieffry, CJEU Ruling in Moldova v. Komstroy: the End of Intra-EU Investment Arbitration Under the Energy Charter Treaty (and a Restrictive Interpretation of the Notion of Protected Investment), (disponibil aici); G. Meijer, K. Schwedt, B.R. Hoebeke, G. Croisant, G. Fasfalis, H. Ingwersen, The CJEU extends Achmea to intra-EU Energy Charter Treaty arbitrations and interprets the term „investment”, (disponibil aici).
[35] Cu titlu de exemplu, menționăm: Decizia din 31 august 2018 din cauza Vattenfall AB și alții vs. Republica Federală Germania (Cauza CIRDI nr. ARB/12/12) (disponibilă aici).
[36] Prin „Convenția CIRDI” ne referim la Convenția de la Washington pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state din 18 martie 1965. Convenția CIRDI a intrat în vigoare la 14 octombrie 1966.
[37] Observații similare au fost formulate și de alți comentatori. A se vedea: C. Wendler, A. Jones, G. Pettazzi, N. Tsolakidis, EU highest court declares intra-EU disputes under the Energy Charter Treaty incompatible with EU law, (disponibil aici).
[38] Observații similare au fost formulate și de alți comentatori. A se vedea: C. Wendler, A. Jones, G. Pettazzi, N. Tsolakidis, EU highest court declares intra-EU disputes under the Energy Charter Treaty incompatible with EU law, (disponibil aici).
[39] Prin „CNUDCI” ne referim la Comisia pentru dreptul comercial internațional a Organizației Națiunilor Unite.
[40] Observații similare au fost formulate și de alți comentatori. A se vedea: C. Wendler, A. Jones, G. Pettazzi, N. Tsolakidis, EU highest court declares intra-EU disputes under the Energy Charter Treaty incompatible with EU law, (disponibil aici).


Avocat Șerban Sârbu

 
Secţiuni: Arbitraj, Articole, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD