« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Determinarea subiecţilor infracţiunii de incest prevăzută de art. 377 din Codul penal, în cazul în care unul dintre aceştia este adoptat
13.09.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 13 septembrie 2021, a fost publicată Decizia nr. 52/2021 privind examinarea sesizării formulate în Dosarul nr. 1.236/1/2021 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.796/218/2019, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„Dacă pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 din Codul penal, prin raportare la art. 440 din Codul civil, art. 52 din Codul de procedură penală și art. 177 alin. (2) din Codul penal, stabilirea calității de rude în linie directă mai poate avea loc în condițiile în care unul dintre subiecți a fost adoptat și art. 470 din Codul civil prevede că raporturile de rudenie încetează între adoptat și părinții firești?

Dacă pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 din Codul penal se impune stabilirea în prealabil a calității de rude în linie directă sau frați și surori potrivit art. 409 din Codul civil raportat la art. 416 din Codul civil sau art. 424 din Codul civil, după caz, ori acest aspect poate fi stabilit în absența actelor de stare civilă și a unei acțiuni civile cu acest obiect, ulterior în cadrul procesului penal pendinte potrivit mijloacelor de probă prevăzute de art. 97 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 52 din Codul de procedură penală?

Dacă efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil sau chiar în procesul penal pendinte ulterior comiterii faptei de incest retroactivează până la momentul nașterii copilului sau se aplică doar pentru viitor în procesul penal respectiv?”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată deCurtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

84. Art. 377 din Codul penal, referitor la infracțiunea de incest, statuează că raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori, se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani.

85. Noțiunea de rudenie (la care face trimitere textul anterior citat) este definită de Codul civil, la art. 405, potrivit căruia:

(1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

(2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adopția încheiată în condițiile prevăzute de lege.

86. După cum se poate observa la o analiză sumară a textului art. 377 din Codul penal, referirea la sintagma rude în linie directă este similară celei de rude în linie dreaptă din art. 406 alin. (1) din Codul civil, adică legătura care se stabilește în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană și poate fi ascendentă sau descendentă. Pe de altă parte, sintagma „frați și surori” din cuprinsul art. 377 din Codul penal este explicată de art. 406 alin. (2) din Codul civil, prin prisma faptului că aceste persoane au un ascendent comun.

87. În afară de dispozițiile anterior menționate, referirea la cuvântul rude în Codul penal este făcută de legiuitor în art. 177, care are următorul conținut:

(1) Prin membru de familie se înțelege:

a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;

b) soțul;

c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.

(2) Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești.

88. Ca atare, din perspectiva protejării prin mijloace de drept penal a valorilor sociale, art. 177 alin. (2) din Codul penal stabilește că rudenia civilă (realitatea juridică, decurgând din acte juridice, iar nu biologice) nu poate „anula” rudenia firească (realitatea biologică, decurgând evident din realități naturale/biologice).

89. Obiectul juridic generic al infracțiunii de incest constă în relațiile sociale referitoare la conviețuirea socială, însă, având în vedere conținutul concret al infracțiunii, se poate afirma că incestul are ca scop principal protejarea și ocrotirea stării de sănătate biologică și perpetuarea speciei, împotriva raporturilor sexuale primejdioase pentru specia umană. Rezultă astfel, din chiar elementul material al laturii obiective a infracțiunii de incest, evaluat din perspectiva obiectului juridic special al infracțiunii, că situația premisă, constând în preexistența unei relații de rudenie în linie directă între subiecții activi ai infracțiunii, este îndeplinită în cazul rudeniei biologice, de sânge.

90. Această concluzie vine, doar aparent, în contradicție cu dispozițiile art. 470 din Codul civil, conform cărora:

(1) Prin adopție se stabilesc filiația dintre adoptat și cel care adoptă, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte.

(3) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

91. Este adevărat că, potrivit acestor dispoziții, în materie civilă, odată ce adopția a fost definitiv încuviințată, în privința adoptatului se stabilește un nou raport de filiație, iar rudenia este rearanjată atât în linie dreaptă, cât și în linie colaterală, în raport cu noua realitate civilă, dar argumentele privind protejarea societății și a relațiilor de familie prin incriminarea infracțiunii de incest au determinat legiuitorul să deroge în mod expres la art. 177 alin. (2) din Codul penal de la dispozițiile legii civile.

92. Aceste norme au stabilit că, în ciuda existenței unui raport de filiație civilă legal stabilit, în cazul unei persoane adoptate (ori al descendenților acesteia), sunt aplicabile dispozițiile legii penale cu privire la membrii de familie (respectiv ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, n.n.) și în raport cu rudele firești – starea de rudenie biologică urmând a fi stabilită în concret, raportat la ansamblul probator administrat în cauza penală, fără a se aduce modificări din punct de vedere juridic stării de filiație deja stabilite, rezultată din adopție, și fără a se urmări stabilirea unui raport de filiație potrivit legii civile.

93. Nu este contestat faptul că, potrivit legii civile, raportul de filiație firesc, legal stabilit, este dovedit cu actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și cu certificatul de naștere eliberat pe baza acestuia, conform art. 409 din Codul civil, și că, potrivit art. 408 din Codul civil, filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii și se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, iar filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește prin efectul prezumției de paternitate, pe când cea față de tatăl din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere (făcută prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament potrivit art. 416 din Codul civil) sau prin hotărâre judecătorească, după caz, conform art. 424 din Codul civil.

94. În măsura în care raportul de filiație dintre subiecții infracțiunii de incest (dintre care unul este o persoană adoptată) nu este stabilit potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, se pune problema incidenței sau nu a dispozițiilor art. 440 din Codul civil, potrivit cărora, în cazul infracțiunilor a căror calificare presupune existența unui raport de filiație care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronunțată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiație.

95. Prin aceste dispoziții, legiuitorul consacră o ipoteză în care civilul ține în loc penalul, pentru a preîntâmpina contrarietatea de hotărâri în ceea ce privește legătura de filiație în situația în care aceasta nu este legal stabilită, statuând că aceasta este o chestiune prejudicială obligatorie, de competența exclusivă a instanței civile, îndatorirea instanței penale, în cazul unui proces având ca obiect o infracțiune a cărei calificare juridică este în relație cu existența raportului de filiație, fiind să aștepte rămânerea definitivă a hotărârii civile.

96. Prin definiție, în procesul penal, o chestiune este prejudicială atunci când ea trebuie să fie rezolvată, în prealabil, însă de o altă instanță decât cea la care se află cauza a cărei soluționare este subordonată respectivei chestiuni.

97. Art. 440 din Codul civil statuează că în procesul penal chestiunea prejudicială a stabilirii filiației este obligatorie, întrucât trimiterea la instanța civilă este imperativă, urmând a fi suspendată acțiunea penală până la soluționarea acțiunii civile privitoare la filiație.

98. Aceste dispoziții reflectă caracterul de ordine publică a acestora, ce decurge atât din natura lor de acțiuni de stare civilă, din principiul respectării interesului superior al copilului, precum și din principiul aflării adevărului biologic.

99. Această interpretare apare ca fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, de-a lungul timpului, a stabilit unele principii în materia filiației, cum ar fi acela că stabilirea unui raport juridic între un copil și presupusul tată biologic intră în sfera vieții private (articolul 8 din Convenție), filiația constituind un aspect fundamental al identității personale, dar este necesar să se stabilească un echilibru între interesul copilului de a-și stabili paternitatea, interesul presupusului tată și interesul general.

100. Pentru a constata dacă dispozițiile art. 440 din Codul civil sunt aplicabile situației cu care instanța de trimitere a învestit completul pentru dezlegarea unei probleme de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează a se observa că este necesar a se constata întrunite anumite condiții-premisă: aceea ca acțiunea civilă să fie admisibilă, permisă, în condițiile legii civile, și calificarea infracțiunii să depindă de existența unui raport de filiație juridic stabilit, ce face obiectul unui alt proces civil, aflat pe rolul instanțelor judecătorești.

101. Or, pe de o parte, o persoană, fiind adoptată, chiar și de către un singur părinte adoptator, are deja stabilită o filiație [coexistența simultană a adopției cu filiația față de un părinte firesc fiind prevăzută de legiuitor doar în situația în care adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv – art. 470 alin. (3) din Codul civil], iar, potrivit art. 435 din Codul civil, atât timp cât o legătură de filiație legal stabilită nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație.

102. De altfel, pot exista situații, cum este cea din speța aflată pe rolul instanței de fond, în care o atare acțiune să nu fie niciodată promovată, persoanele care o pot promova fiind limitativ stabilite de lege (a se observa dispozițiile art. 425 din Codul civil), interesul subiecților infracțiunii de incest nefiind de a se stabili pe cale juridică legătura de filiație care ar angaja răspunderea penală a acestora pentru faptele comise, o atare acțiune de stabilire a filiației pentru o persoană minoră/majoră neputând fi promovată nici de procuror prin raportare la dispozițiile art. 92 din Codul de procedură civilă care impun regula apărării drepturilor și intereselor legitime ale minorilor.

103. Pe de altă parte, opțiunea legiuitorului penal, exprimată în conținutul art. 177 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul penal, de a recunoaște existența calității de membru de familie a adoptatului și în raport cu rudele sale firești, valorificând astfel o relație de rudenie biologică, ce potrivit dreptului civil a încetat să existe odată cu încuviințarea adopției, determină concluzia că efectele penale ale relației de rudenie sunt determinate de existența obiectivă a legăturii de sânge dintre două sau mai multe persoane și nu de mențiunile din actele de stare civilă.

104. Or, în acest caz trebuie decelat între caracterul de normă generală a Codului civil ce reglementează filiația rezultată din adopție și efectele ei (art. 470 din Codul civil), respectiv interdicția pronunțării hotărârii penale în cazul infracțiunilor a căror calificare presupune existența unui raport de filiație care nu este legal stabilit înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiație (art. 440 din Codul civil) și caracterul de normă specială a art. 177 alin. (2) din Codul penal.

105. Legiuitorul a înțeles să deroge prin dispozițiile art. 177 alin. (2) din Codul penal de la regulile generale privind efectele adopției și regulile procedurale ale stabilirii filiației firești, statuând că dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, referitoare la ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești, deci independent de existența în continuare a filiației prin adopție și fără a fi necesară în prealabil stabilirea filiației pe calea unei hotărâri civile.

106. Ca atare, în ipoteza în care pentru calificarea juridică a infracțiunii este necesară stabilirea relațiilor de rudenie naturală, biologică, cum este cazul infracțiunii de incest, în situația în care un subiect al infracțiunii este o persoană adoptată, dispozițiile art. 440 din Codul civil nu sunt incidente, iar stabilirea în concret a rudeniei firești urmează a se face în cadrul procesului penal, având în vedere că nu se urmăresc și nu se creează efecte de stare civilă, drepturi și obligații civile, ci contribuie la aflarea adevărului obiectiv cu privire la fapta săvârșită și la circumstanțele acesteia.

107. În ceea ce privește procedura și mijloacele de probă ce urmează a fi folosite în procesul penal, pentru stabilirea relației de rudenie în linie directă, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „(1) Instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluționării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe, cu excepția situațiilor în care competența de soluționare nu aparține organelor judiciare. (2) Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune”.

108. Doctrina și jurisprudența sunt unanime în interpretarea noțiunii de „chestiune prealabilă”, opiniile exprimate fiind că, în desfășurarea procesului penal, anumite acte trebuie să fie neapărat îndeplinite înaintea altora, anumite situații trebuie să fie cercetate în mod necesar în primul rând, iar soluționarea unor chestiuni trebuie obligatoriu să fie precedată de dezlegarea altora etc.

109. Pentru ca o chestiune să fie considerată prealabilă trebuie să aibă, prin obiectul său, caracterul de condiție de fapt sau de drept pentru soluționarea cauzei care face obiectul procesului penal. Chestiunea prealabilă are acest caracter atunci când privește existența unei cerințe esențiale din structura infracțiunii (situația premisă sau elementele esențiale care alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii), calitatea sau starea făptuitorului și poate privi orice domeniu juridic: drept civil, drept administrativ, dreptul muncii, drept internațional etc.

110. Conform Codului de procedură penală orice chestiune prealabilă, de orice natură, se soluționează de instanța penală care este competentă să judece cauza a cărei rezolvare depinde de soluționarea acesteia, ceea ce atrage, totodată, o amplificare a competenței după materie a instanței penale respective.

111. Instanța penală judecă chestiunea prealabilă ținând cont de regulile și mijloacele de probă prevăzute de legea care reglementează materia căreia îi aparține chestiunea prealabilă.

112. Cu privire la mijloacele de probă permise în procesul penal pentru a face dovada rudeniei în linie directă între subiecții activi calificați ai infracțiunii de incest se constată că dovada rudeniei în linie directă sau între frați și surori poate fi făcută cu orice mijloc de probă permis de lege, în înțelesul art. 97 din Codul de procedură penală, întrucât obiectul unui astfel de demers în procesul penal este stabilirea realității biologice, neavând importanță dacă legătura de rudenie naturală dintre subiecții activi ai infracțiunii este dublată de una civilă, ce ar rezulta din acte de stare civilă, din recunoaștere sau din hotărâre judecătorească. În practica instanțelor judecătorești, pe lângă administrarea altor probatorii, se dispune efectuarea unor expertize tehnico-științifice prin care, ca urmare a analizei ADN, se poate verifica dacă există sau nu legătura de rudenie incriminată de lege în cazul infracțiunii de incest.

113. Față de considerentele mai sus arătate urmează a se răspunde întrebării instanței de trimitere în sensul că pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prevăzute de art. 377 din Codul penal, prin raportare la art. 177 alin. (2) din Codul penal, stabilirea calității de rude biologice în linie directă sau între frați și surori, în cazul în care subiect al infracțiunii este o persoană adoptată, poate avea loc în condițiile art. 52 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală independent de dispozițiile art. 440 și art. 470 alin. (2) din Codul civil.

114. De asemenea, pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 din Codul penal, în cazul în care unul dintre aceștia este adoptat, nu se impune stabilirea în prealabil a calității de rude în linie directă sau frați și surori potrivit art. 409 din Codul civil raportat la art. 416 din Codul civil sau art. 424 din Codul civil, după caz, acest aspect putând fi stabilit în absența actelor de stare civilă și a unei acțiuni civile cu acest obiect, în cadrul procesului penal pendinte potrivit mijloacelor de probă prevăzute de art. 97 alin. (1) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 52 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

115. Referitor la ultima întrebare ridicată de instanța de trimitere se observă că prin stabilirea în procesul penal a relației de rudenie biologică, ceea ce se constată este o realitate biologică, ce a existat din chiar momentul nașterii copilului, indiferent de momentul constatării sale printr-un proces penal sau civil, referirea la faptul nașterii regăsindu-se și în cadrul dispozițiilor art. 408 din Codul civil, referitoare la stabilirea filiației.

116. Cunoașterea acestei realități biologice de către subiecții activi ai infracțiunii nu poate rezulta exclusiv din stabilirea ei într-un proces penal sau civil, ci, în funcție de particularitățile cauzei, se va stabili în ce măsură aceștia au cunoscut la momentul săvârșirii faptei că au calitatea de rude în linie directă sau frați și surori, aceasta ținând însă de verificarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii.

117. Prin urmare, efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil ori într-un proces penal pendinte, ulterior comiterii faptei de incest, retroactivează până la momentul nașterii copilului, fiind necesar însă să fie dovedit faptul că autorii infracțiunii de incest aveau cunoștință de legătura de rudenie dintre aceștia.

118. Ca atare, cu distincțiile reținute anterior, urmează a se constata că efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil sau chiar în procesul penal pendinte ulterior comiterii faptei de incest retroactivează până la momentul nașterii copilului.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 377 din Codul penal, prin raportare la art. 177 alin. (2) din Codul penal, pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest, stabilirea calității de rude biologice în linie directă sau între frați și surori, în cazul în care subiect al infracțiunii este o persoană adoptată, poate avea loc în condițiile art. 52 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală independent de dispozițiile art. 440 și art. 470 alin. (2) din Codul civil.

Pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prevăzute de art. 377 din Codul penal, în cazul în care unul dintre aceștia este adoptat, nu se impune stabilirea în prealabil a unui raport juridic civil de rude în linie directă sau frați și surori potrivit art. 409 din Codul civil raportat la art. 416 din Codul civil sau art. 424 din Codul civil, după caz, acest aspect putând fi stabilit în absența actelor de stare civilă și a unei acțiuni civile cu acest obiect, în cadrul procesului penal pendinte potrivit mijloacelor de probă prevăzute de art. 97 alin. (1) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 52 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

Efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil sau chiar în procesul penal pendinte ulterior comiterii faptei de incest retroactivează până la momentul nașterii copilului.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

 
Secţiuni: Content, Dezlegarea unor chestiuni de drept, Drept penal, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD