Vasile Godîncă: Pentru a face business ca jurist a fost nevoie să îmi atenuez câteva filtre prin care priveam lumea

Alina Matei

Vasile Godîncă

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Vasile Godîncă, fondator Azitis.com, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. Anul trecut am avut o discuție foarte interesantă din poziția dumneavoastră de cofondator IMPETUM. Înainte de a vorbi despre Azitis.com, o să vă rog să ne spuneți cum a rămas cu IMPETUM?

Vasile Godîncă: Va mulțumesc pentru invitație. Sunt cofondator și investitor în Impetum și mă ocup, din punct de vedere executiv, de unele proiecte punctuale. Impetum este un pionier în piață de PE (private equity) din România și face eforturi considerabile pentru desțelenirea acestui domeniu și pentru schimbarea percepției managerilor fondurilor străine și a investitorilor instituționali în legătură oportunitățile din țară noastră.

Alina Matei: Am reținut și mi-a plăcut din ultima noastră interacțiune că ”viața companiilor se aseamănă cu viața noastră”. În cazul dumneavoastră, spuneți-ne, vă rog, o asemănare mare și una mică. 🙂

Vasile Godîncă: Prin comparație cu companiile din care fac parte – Impetum, CITR, Azitis – cea mai mare asemănare este legată de motto-ul care guvernează cultură organizațională a acestor companii: „never stop learning” „never stop improving”. E dificil să faci o asemenea comparație fără să cazi în păcatul laudei de sine, dar consider că în viață sunt esențiale explorarea și învățarea permanentă, precum și nevoia de nou și de descoperire. Pe de altă parte, orice proiect, orice creație odată intrată în lume dobândește semnificații proprii, o imagine proprie și chiar o voință proprie diferită de cea a fondatorilor sau a CEO-ului. E un punct de convergență a tuturor personalităților care lucrează acolo și, prin urmare, este asemănătoare și, în același timp, diferită de fiecare individualitate.

Alina Matei: De la primul job la statutul de fondator al mai multor afaceri de succes au trecut nu ani, ci foarte-foarte multe zile de muncă, acumulări și, de ce nu, validări că se poate. Când ați ieșit din tiparul juristului pentru a vedea dincolo de această profesie?

Vasile Godîncă: Cu mulți ani în urmă, m-am întâlnit cu un om de afaceri foarte cunoscut care conduce un colos din domeniul petrochimiei și am rămas extrem de mirat când mi-a înmânat cartea de vizită a domniei sale – pe ea nu scria nici CEO, nici administrator sau altceva care să țină de business (dacă mă puneai să aleg 100 de calificări sau titluri pentru acel om în niciun caz nu l-aș fi dat pe cel de pe cartea de vizită). Scria Avocat. Mi-am dat seama atunci, și în fiece zi trăiesc acest confirmation bias că noi nu ieșim din tipare niciodată, ci construim peste ele și din acele straturi succesive se nasc, ca în picturi, nuanțe noi și inedite. De aceea, voi regăsi în mine mereu și învățătorul și salahorul și juristul.

Este adevărat că pentru a face business ca jurist a fost nevoie să îmi atenuez câteva filtre prin care priveam lumea.

Lumea era toată o colecție de acte și fapte juridice. Eram că Neo din Matrix care, la final, ajunge să vadă lumea esențializată în niște coduri de 0 și 1 ce curgeau prin fața ochilor – așa vedeam și eu, peste tot articole de lege și proceduri. A trebuit să învăț că legile sunt doar niște zăgazuri care ne limitează sau ne strunesc – mai formaliste în administrativ, de beton în penal și mai fluide în civil. Mi-a fost mai ușor pentru că mie mi-a plăcut întotdeauna să zburd pe câmpiile libertății dreptului civil unde gardurile sunt excepția (mai puțin când intri la notar și-ți forțează libertatea contractuală într-un pat al lui Procust).

A mai trebuit să atenuez o tendință a juristului de a gândi în riscuri și a le evidenția la tot pasul, o tendință de a fi critic și a vedea ce nu merge sau ar putea să nu meargă.

A trebuit să învăț destul de mult din celelalte ingrediente ce compun business-ul: munca cu oamenii – management, să înțeleg munca cu cifrele – contabilitate și analiză financiară, și cum să mă vând mai bine – marketing și vânzări. Am avut noroc că le-am învățat pe toate acestea la locul de muncă prin prisma profesiei de practician în insolvență (profesie care mi se pare că e doar marginal juridică, în rest este despre business, mediere de conflicte și gestionare de crize).

Răspunsul simplu este că nu am ieșit niciodată din acel tipar, ci am construit peste el și el face parte din tot ceea ce fac și ceea ce sunt și voi fi.

Alina Matei: Societățile pe care le-ați fondat sunt adevărate afaceri. Profitabile, reputaționale, românești. Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați aprofundat-o ca om de afaceri?

Vasile Godîncă: În mod paradoxal, este chiar despre lecții. Cel mai important „Aha!” a fost când am aflat că business-ul este o artă, nu o știință. Care e diferența și de ce e important? În știință lucrăm cu rețete exacte, știm că 1+1=2. Dacă business-ul ar fi o știință, ar fi o rețeta, iar dacă rețeta ar fi corect executată acesta nu ar da niciodată greș, iar dacă natura business-urilor ar fi că ele se nasc, trăiesc și mor atunci am putea determina exact aceste momente. În artă, avem și Rothco, ce pictează un pătrat și Picasso care esențializează un război, avem și realiști precum Courbet și toate sunt artă, toate sunt geniu. Niciuna nu are o rețetă pe care dacă o respecți, ai putea fi un Picasso. Sunt multe discipline care studiază și business-ul și managementul, leadership-ul, dându-ne falsa impresie că ele pot fi standardizate, iar lumea aleargă flămândă după lecții, reguli de leadership, exagerându-le importantă. Business-ul e un meșteșug care se învață la locul de muncă. Poți să citești cât vrei despre cum se face o oală pe roata olarului, până nu pui mâna pe lut și spargi 100 de oale nu vei ști să faci un ulcior.

Am învățat că business-ul este foarte mult despre o rețeta proprie a modului în care vrei să faci și să se facă lucrurile și că nu orice greșeală are și o lecție. Dacă forțezi să transformi orice greșeală într-o lecție s-ar putea să-ți faci o colecție de lecții greșite care te vor duce la alte greșeli.

Alina Matei: 2024 e anul Azitis sau anul Vasile Godîncă?

Vasile Godîncă: Este anul Azits și ne propunem că această Platforma să fie o schimbare în bine a modului în care valorificăm activele în distress. Practic, facilităm, democratizăm accesul la aceste oportunități și promitem integritate – seriozitate, transparență, siguranță. Oricine va putea licita bunuri provenind de la companii în dificultate, într-un mod simplificat la maximum, însă respectând rigorile legii. Preocuparea noastră principala e ca platforma de licitații azitis.com să devină un instrument de referință în această piață. Mă ajută să ating acest obiectiv alți doi colegi – unul specializat în vânzări de active, Flavius Drăghici, și unul din zona tehnică IT și marketing – Marius Răducanu, împreună cu mulți alți colaboratori pe partea de PR, digital marketing, dezvoltare software, consultanță juridică și financiară.

Alina Matei: Atunci când se începe o afacere nouă, în spate este multă muncă de pregătire a acesteia. În ziua de azi, munca nu prea mai este atractivă. Se mizează multă pe spontaneitate… 🙂 De ce Azitis? Am căutat să aflu ce înseamnă Azitis și nu am aflat decât un artist cu același nume. Poate titlul unui cântec al artistului ”There is an answer” să mă lămurească?

Vasile Godîncă: Denumirea pornește de la un principiu care ghidează vânzarea bunurilor în distress și anume „așa cum sunt, acolo unde sunt”. În engleză i-am spus „as it is”, expresie pe care am combinat-o într-un omofon – azitis. Am mai intenționat să fie ca un fel de acronim A-Z -itis, indicând diversitatea de bunuri care se vor găsi pe platforma.

Muncim la platforma din 2022 și abia în 2024 am intrat live cu licitații. Este o muncă imensă care presupune stabilirea proceselor, descrierea și apoi traducerea tehnică astfel încât să poată fi puse la muncă. Munca importantă va continua de acum înainte – convingerea pieței de distress că licitațiile online și rețeta pe care o propunem noi sunt o soluție alternativă cu rezultate mai bune decât vânzările clasice.

Alina Matei: Cum ați lăsat poziția de CEO pentru cea de fondator Azitis?

Vasile Godîncă: Am coborât din Olimpul CEO-ilor atotputernici și cu toate resursele la îndemână, la baza lanțului trofic, în startup, unde îmi fac singur cafeaua și ca realitate imediată, dar și ca un eufemism la faptul că în startup faci de toate, ești debutant din nou, încerci, greșești, încerci din nou etc.

Dacă e să vorbim tot în metafore, de multe ori, evoluția e comparată cu efortul de a cuceri un pisc, doar că să constatați că sunt alte piscuri mai înalte după acesta. În mintea noastră, această evoluție e o linie continuă de ascensiune – de la piscul cucerit continui ascensiunea către următorul pisc și așa mai departe. Însă, în realitate, un pisc mai înalt poate să fie pe un cu totul alt munte, ceea ce presupune că trebuie să coborî primul munte și să te apuci de urcat din nou de la baza altui munte :).

Funcția de CEO este foarte solicitantă, cu atât mai solicitantă în zona de distress unde activează CITR. În general, în distress este sănătos ca mandatele de CEO să fie scurte, de 3-4 ani – această este media în CITR. Știind acest lucru, mi-am selectat și pregătit succesiunea chiar din primele luni de mandat, astfel încât la finalul a 3 ani și ceva de funcție, am predat ștafeta unei colege și mai pregătite și mai motivate de job, care la momentul prezentei discuții a predat și ea următorului. Este un mecanism foarte sănătos, dar și foarte motivant pentru colegii din CITR care știu că au reale șanse să acceadă la această funcție, iar această șansă nu se întâmplă doar după moartea sau pensionarea celui din vârful piramidei:). Așadar, am transmis funcția de CEO înainte de a demara Azitis și am să încerc să implementez în Azitis același sistem.

Principala îndatorire a unui CEO este să își pregătească și să aibă la îndemână succesiunea, în acest fel business-ul este asigurat în caz de orice pierdere a posibilității de exercitare a funcției, dar are și o nuanță mai profund care atenuează orgoliul unui CEO care se știe de neînlocuit și îl forțează să fie mai performant.

Alina Matei: Ce intenționați să faceți din Azitis?

Vasile Godîncă: Avem foarte multe planuri pe termen scurt, dar și lung. Pe termen scurt, ne dorim să dovedim în practică avantajele noului mod în care înțelegem să ținem licitațiile în distress și aș enumeră câteva caracteristici:

– reducerea formalismelor. În prezent, participarea la o licitație presupune foarte multe formalități și acte pe care posibilii licitanți trebuie să le întocmească, să le depună la sediul organizatorului licitației, plus cutumele încetățenite de achiziție a caietului de sarcini, plata unor garanții substanțiale de participare la licitație. Toate acestea au în spate argumente solide de îndepărtare de la procesul de valorificare a celor neserioși și care nu au intenția de a cumpăra. Însă, în același timp, ele reprezintă tot atâtea bariere de intrare la licitație care îndepărtează foarte mulți interesați. Legat de formalisme, mai e un aspect de neunitate a procedurilor, întrucât documentele și demersurile pe care trebuie să le facă cineva pentru a se înscrie la licitație sunt diferite de la un organizator de licitații la altul. Pe platforma azitis.com contul se constituie la fel de facil precum un cont de facebook, iar procesul de vânzare este același indiferent din ce procedură provin activele.

– licitațiile sunt online. Înlăturăm inconvenientul de a fi într-o anumită zi și anumită ora într-un anumit loc în care se țin licitațiile. Este o economisire importantă de timp atât pentru organizatorul licitației cât și pentru licitanții care pot licitat din orice loc în care au în față un dispozitiv conectat la internet. În plus, preluând active de la mai mulți practicieni, platforma devine automat un agregator al activelor în beneficiul celor interesați de oportunități.

– licitațiile se desfășoară pe o perioadă mai îndelungată de timp – între una și două săptămâni încontinuu – ceea ce permite oricui să liciteze oricând în acest interval îndelungat de timp, chiar și în timpul nopții, în pauzele de lucru sau în weekend. Pentru organizatorul licitației este un lucru bun pentru că sunt studii făcute care demonstrează că licitațiile cu termen mai lung de desfășurare duc la obținerea de prețuri superioare.

– preț de pornire redus. Funcționăm cu „preț de rezervă”, care este un preț confidențial cunoscut doar de către vânzător/proprietarul bunului și reprezentanții platformei, în timp ce prețul de pornire este la latitudinea platformei și, în general, este un preț inferior prețului de rezervă. Cunoaștem faptul că în insolvență și în executare silită o cantitate infimă de bunuri se vând la valoarea de evaluare și că s-a încetățenit o practică a reducerii prețului de pornire la licitațiile succesive. Această practică a generat un comportament de expectanță în cumpărătorii care așteaptă ca prețul de pornire să scadă foarte mult înainte de a se prezenta la licitații. Această practică duce la organizarea a foarte multe licitații fără participanți. Prin noua practică pe care o implementăm, pornim de la prețuri inferioare prețului de rezervă astfel încât încurajăm cumpărătorii să vină din primele licitații la procedura de valorificare. În măsura în care nu se obține prețul de rezervă, bunul nu se adjudecă, însă măcar avem o estimare coerentă a ofertei din piață, iar vânzătorul poate să își reconsidere poziția având la bază elemente concrete ale ofertei obținute în condiții de transparență și concursualitate.

– gratuitate, raportare și transparență. Pentru vânzători (practicieni în insolvență, lichidatori, executori etc.) platforma este gratuită, marketarea bunurilor se face pe cheltuiala platformei, iar în cazul în care bunul nu se vinde, aceste cheltuieli nu trebuie rambursate. Mai mult decât atât, platforma oferă vânzătorilor rapoarte complete cu privire la numărul celor interesați de bun, numărul de vizualizări ale bunului, numărul de licitanți, cele mai bune oferte etc. astfel încât procesul de vânzare este transparent iar rezultatele ușor de preluat în diferitele raportări pe care le fac aceștia (fie că sunt rapoarte de activitate sau alte asemenea).

Pe termen lung, ne dorim să penetrăm toate domeniile de vânzări în distress și să ne extindem în regiune. Mai mult decât atât, ne gândim să atașăm acestei platforma în viitor un produs de finanțare a celor care doresc să achiziționeze cu credit.

Alina Matei: Inteligențele Artificiale nu ar putea să facă ceea ce face Azitis, fapte de viață dinamică, de afaceri. Dar le-ați putea da idei, pentru că în mod sigur AI-le vor suferi procese, inclusiv sociale, din acelea la care se referea Dimitrie Gusti. Care este părerea dumneavoastră despre AI?

Vasile Godîncă: Eu cred că AI va putea face ce face Azitis. Nu încă, însă până va putea face, Azitis va încorpora deja AI astfel încât să călărim noi valul, să nu-l lăsăm să ne răstoarne.

AI va fi o nouă revoluție a modului în care facem lucruri și prin asta a modului în care vom fi. Harari, în a lui Sapiens, are o părere interesantă despre cum va fi cu AI. El spune că practic AI și roboții (trebuie pe lângă inteligență să existe și „mușchi” să o pună în practică) vor face toate lucrurile, mult mai bine, mult mai precis și mai eficient. Omenirea va beneficia de pe urma acestui salt de productivitate, iar calitatea vieții ar trebui să se îmbunătățească radical. Toate profesiile și meseriile vor fi atinse și transformate prin AI. Singurele care vor supraviețui sunt cele în care e nevoie de empatia umană – prin urmare medicul va dispărea, dar asistenta care îngrijește bolnavul nu:). Adevărata provocare va fi în faptul că omul are nevoie de un scop de provocări etc. Pare frumoasă și dezirabilă viața fără muncă și doar pe huzur, dar de la o vreme omul se întreabă cine este el, care e moștenirea pe care o lasă și va fi greu de trăit la nivel sufletesc într-o lume care nu are nevoie de tine :).

AI trezește și mult entuziasm, dar și multă îngrijorare. Realitatea este că vor dispărea multe profesii și meserii, însă cred că în același timp se vor crea și mai multe. Ca orice tehnologie ea va fi și generatoare de bine și bunăstare, dar va putea fi folosită și în scopuri murdare și rele.

Cred că vin vremurile în care din nou majoritatea lumii va fi „analfabetă” pentru că tehnologiile din spatele AI sunt atât de avansate încât e foarte greu să le prinzi din urmă. Prin urmare, dacă e ceva de făcut acum, este să încercăm să ne familiarizăm cu aceste tehnologii și mai ales să ne sfătuim copiii să le învețe.

Alina Matei: Dacă Elon Musk v-ar contacta să faceți o aplicație asemănătoare dar pentru Lună, ce i-ați răspunde? Am observat că discuțiile publice cu Elon Musk sunt foarte scurte, intră în subiect direct, fără multă introducere. 🙂

Vasile Godîncă: Nu sunt un mare fan al lui Elon Musk. Face lucruri extraordinare și are ambiții uriașe, însă le face într-o manieră de gambler (veșnic pendulând între faliment și creștere neverosimilă), de manipulare a opiniei publice și cu o lipsă totală de delicatețe față de oamenii care lucrează pentru el (cel puțin așa reiese din scrierile despre el). Mai degrabă aș colabora cu Bezos dacă ar fi ceva de vândut pe Lună. 🙂

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J care încă se bucură de vară dar stau cu ochiul și pe toamna cea răcoroasă.

Vasile Godîncă: Știu că majoritatea din cititorii J sunt profesioniști ai dreptului, iar profesiile juridice sunt destul de reglementate. E o binecuvântare și un blestem. E o binecuvântare pentru că reglementarea protejează aceste profesii de prea multe ingerințe și este un blestem pentru că le ține de multe ori în trecut. Mesajul meu ar fi să fim atenți la inovație și la trendurile noi din tehnologie și să încercăm să facem parte din schimbare, nu să fim subiecții de schimbat :).

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Vasile Godîncă: Întotdeauna a fost și va fi o plăcere de vorbesc cu Dvs. și cu cititorii Dvs.

Citeşte mai mult despre Alina Matei, Azitis, CITR, Impetum, licitații online, practician in insolventa, Vasile Godîncă-Herlea! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.