Tribunalul Arad a pronunțat o soluție inovatoare de măsuri provizorii în materia dreptului de proprietate intelectuală

Cristina Alexandra Boncaciu

Andreea Laura Barna

Tribunalul Arad a admis recent o cerere de chemare în judecată având ca obiect ordonanță președințială întemeiată pe art. 979 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art. 9 din OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială. Instanța de judecată a dispus adoptarea unor măsuri provizorii, necesare pentru a interzice încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra unei mărci înregistrate la OSIM.[1]

Pe cale de consecință, instanța a dispus interzicerea încălcării de către pârâta a drepturilor de proprietate intelectuală a reclamanţilor asupra mărcii înregistrată la OSIM şi asupra mărcii înregistrată la EUIPO până la soluţionarea acţiunii principale privind contrafacere marcă; obligarea pârâtei la încetarea provizorie a folosirii semnului în activitatea desfăşurată de aceasta, respectiv a oricărei forme de utilizare neautorizată, prin înlăturarea acestora din spaţiile folosite de pârâtă, de pe documente, materiale publicitare, ambalaje, corelativ cu interzicerea comercializării produselor sub această denumire, incluzând orice acte de publicitate a serviciilor purtând acest semn inclusiv în mediul online până la soluționarea acțiunii principale. Suplimentar, a fost admis și capătul de cerere privind sechestrarea bunurilor mobiliare și imobiliare ale societății pârâte, inclusiv blocarea conturilor bancare ale acestei societăți și a altor bunuri pe care aceasta le deține, pentru a permite reclamanților recuperarea daunelor-interese ce vor fi solicitate și acordate prin intermediul acțiunii în contrafacere, în temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 100/2005.

Sentința pronunțată de instanța de judecată reprezintă un reper semnificativ în cadrul jurisprudenței naționale. Această soluție este una inovatoare datorită aplicării simultane a două măsuri esențiale în cadrul procedurii speciale de măsuri provizorii în materia dreptului de proprietate intelectuală.

În primul rând, instanța a dispus măsura provizorie de obligare a pârâtei la încetarea utilizării neautorizate a mărcii pentru o perioadă temporară – respectiv până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect contrafacere marcă, iar, în al doilea rând, a dispus și o măsură specială și esențială – aceea de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale societății pârâte. Această măsură a fost crucială pentru asigurarea protecției adecvate a drepturilor conferite de marcă și pentru facilitarea recuperării prejudiciului suferit de reclamanți.

Instanța a luat în considerare circumstanța că societatea pârâtă, acuzată de efectuarea actelor de contrafacere, a fost înființată ulterior ce reclamanții am obținut o hotărâre judecătorească împotriva altei societăți comerciale prin care s-a dispus interzicerea utilizării mărcii reclamanților. Legătura indisolubilă între aceste două societăți este reprezentată de faptul că aceeași persoană fizică exercită funcția de administrator în cadrul societății deja obligate printr-o hotărâre distinctă la respectarea dreptului la marcă, cât și în cadrul pârâtei. Această societate (pârâta din cadrul dosarului) continuă în fapt activitatea comercială care a fost anterior restricționată față de o terță societate de la care a preluat atât spațiul cât și activitatea concretă.

În concret a existat un transfer al activității comerciale de la o societate preexistentă către societatea pârâtă, cu scopul de a eluda responsabilitatea juridică și de a reduce patrimoniul societății în mod deliberat. Acest transfer a fost efectuat pentru a face dificilă, dacă nu imposibilă, recuperarea prejudiciului material suferit de reclamanți, prejudiciu rezultat din actele de contrafacere continue.

De asemenea, instanța a reținut, că: ,,Pârâta din prezenta cauza are drept unic scop continuarea unei activități ilicite, cauzatoare de prejudicii pentru reclamanți, prin încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale acestora din urmă’’, motiv pentru care a admis cererea reclamanților privind sechestrul asigurator.

Instanța a luat în considerare riscul real ca, în absența măsurilor asiguratorii, prejudiciul să nu poată fi recuperat, având în vedere comportamentele abuzive prin care debitorii își transferă activitatea către noi entități pentru a evita răspunderea. Aplicarea simultană a măsurilor provizorii și a sechestrului asigurător subliniază angajamentul instanțelor de a combate astfel de practici și de a asigura protecția eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală. În speța prezentată, instanța nu doar că a abordat prevenirea continuării actelor de contrafacere, dar a și creat un cadru legal adecvat pentru recuperarea efectivă a daunelor, sancționând astfel comportamentele abuzive ale pârâtei. Această abordare complexă și preventivă stabilește un nou standard în practica juridică și contribuie semnificativ la consolidarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală.

În condițiile în care prin cererea de chemare în judecată și prin înscrisurile anexate acesteia s-a probat atât calitatea de proprietari asupra mărcii reclamanților, cât și faptul că pârâta nu are un drept de folosință asupra mărcii și desfășoară o activitate comercială în care folosește marca pentru a-și promova și valorifica propriile produse, cererea de ordonanță președințială este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă de instanța de judecată sub aspectul stopării activității ilicite a pârâtei, cu caracter provizoriu până la soluționarea pe fond a cauzei de drept comun.

Prin urmare, s-a demonstrat faptul că riscul de confuzie  constă în confuzia ce se înfăptuieşte în mintea consumatorului în momentul în care acesta vizualizează mental mărcile în speţă, vizualizare în urma căreia constată că cele două mărci aparţin, probabil, aceluiaşi titular, că aceeaşi societate le deţine şi se foloseşte de ele, „ţinând cont în special de elementele lor distinctive şi dominante, precum şi de faptul că un consumator percepe o marcă, în mod normal, ca pe un întreg, nefăcând o examinare a diferitelor detalii ale acesteia.”

În cadrul litigiului, s-a pus accentul pe funcţia principala a unei mărci de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii serviciului furnizat, permițându-i fără orice posibilitate de confuzie sa distingă serviciul de altele care au altă origine, iar condiţia sine qua non pentru ca marca sa poată îndeplini funcţia sa principala fiind data de garanţia ca toate serviciile care poarta acea marca provin de sub controlul unei singuri întreprinderi care este responsabila pentru calitatea lor.

În speță, instanța a reținut că dată fiind cvasi-identitate/identitatea la nivelul părții verbale, fonetice, vizuale și conceptuale a semnelor în discuţie, precum si identitatea, similaritatea la nivelul produselor și serviciilor pentru care sunt folosite, riscul apariţiei de confuzii și asocieri în rândul consumatorilor poate fi cu uşurinţa prezumat. Faptele ilicite săvârşite de către pârâtă, reprezintă o încălcare flagranta a drepturilor exclusive conferite de lege asupra mărcilor anterioare dobândite de către reclamanți, producând astfel un prejudiciu imediat și greu de reparat din cauza riscului de asociere și de confuzie pe care îl are un consumator.

În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu greu de reparat s-a ilustrat faptul că acest prejudiciu nu trebuie să fie unul efectiv, deja creat, supus unei probațiuni specifice de dovedire a acestuia sub aspectul întinderii, ci este suficient să reprezinte un prejudiciu eventual, la care partea ,,riscă” a fi supusă ce trebuie analizat în contextul minimelor dovezi de săvârșire a acțiunilor ilicite. Or, în speța dedusă judecății, în situația unei încălcări a dreptului de proprietate intelectuală, în analiza aparenței de drept, raportat și la natura comercială a valorificării dreptului său de către reclamanți și a acțiunii ilicite, care la rândul său, are un caracter comercial, prejudiciul apare ca evident prin aceea a imposibilității de a fi singurii care comercializează semnul în discuție. Mai mult decât atât, prejudiciul a constat și în deturnarea clientelei, scăderea cotei de piață a reclamantei, pierderile financiare produse prin utilizarea de elemente și semne similare cu cele protejate în materia dreptului de proprietate intelectuală.

În ceea ce privește condiția urgenței aceasta a fost prezumată a fi îndeplinită în raport de prevederile art. 979 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, care stabilesc drept condiție de luare a unor măsuri provizorii dovada credibilă că drepturile de proprietate intelectuală ale reclamanților fac obiectul unei acțiuni ilicite actuale sau iminente și că această acțiune riscă să le cauzeze un prejudiciu greu de reparat (condiții ce au fost îndeplinite în speță).

Mai mult decât o prezumție legală, în speța dedusă judecății urgenţa a decurs din caracterul continuu al încălcării dreptului la marcă şi din iminenţa producerii unui prejudiciu patrimonial în dauna reclamanților prin contrafacerea săvârşită de pârâtă care comercializează aceleași servicii și produse purtând marca asupra căreia reclamanții deţin un drept, precum şi din necesitatea stopării imediate a posibilităţii producerii de noi pagube. Fiecare zi în care societatea pârâră comercializa produse sub marca reclamanților și utiliza denumirea acesteia în activitatea prestată conduce în mod direct la o diluație, o slăbire a caracterului distinctiv al mărcii reclamanților.

În concluzie, litigiile referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor reprezintă o problemă de actualitate, cu o frecvență tot mai mare pe rolul instanțelor de judecată. Specificitatea acestor cazuri, unde prejudiciul patrimonial se poate amplifica semnificativ într-un interval scurt, și riscul ca pârâtul să-și disipeze patrimoniul pentru a evita tragerea la răspundere patrimonială, subliniază necesitatea de a acționa cu celeritate. În acest context, solicitarea urgentă de măsuri provizorii devine crucială pentru a asigura protecția adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală, oferind remedii eficiente și prevenind astfel daunele iremediabile. Promptitudinea și eficacitatea în implementarea măsurilor de protecție sunt esențiale pentru garantarea respectării și apărării acestor drepturi într-un peisaj juridic dinamic și provocator.

[1] Hotărârea nr. 488/2024 din 29.08.2024, pronunțată de Tribunalul Arad, cod RJ g823e73g5

Cristina Alexandra Boncaciu, Founding Partener BONCACIU & ASOCIAȚII
Andreea Laura Barna, Managing Associate BONCACIU & ASOCIAȚII

Citeşte mai mult despre Andreea Laura Barna, Cristina Alexandra Boncaciu, marcă înregistrată la OSIM, masuri provizorii, ordonanta presedintiala, OSIM, proprietate intelectuala, Tribunalul Arad! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.