Enciclopedia investigației criminale – Vol. II. Starea de necesitate și adevărurile ascunse
5 septembrie 2024 | Neculai ZAMFIRESCULegile române sunt la fel ca limba română, nemuritoare, ca și Colosseumul aflat în inima orașului Roma, cea mai mare construcție după piramide, astăzi cel mai mare amfiteatru antic. Opere demne de sentimente de stimă, de considerație, de prețuire deosebită.
Lex aquilia (287/286 î.Hr) – era nepedepsită fapta comandantului unei nave care tăia funiile de la altă navă cu care se ciocnise, fiind silit la această faptă de necesitarea de a-și salva propria navă. Starea de necesitate și buna credință, instituții de drept, concepții rămase nezdruncinate în timp, viziune comună, un mod de a vedea, de a le concepe sau de a le considera. Starea de necesitate se invocă, buna credință se prezumă, ambele indică un raport reciproc.
Starea de necesitate, ca și legitima apărare; constrângerea fizică; constrângerea morală; excesul neimputabil; eroarea; cazul fortuit, presupun a cita ceva în favoarea lor, a prezenta ceva ce poate servi ca argument în susținerea afirmațiilor.
Justițiabilul are dreptul de a invoca starea de necesitate, și obligația de a o face cu bună credință. El trebuie să știe că printr-o încercare serioasă justițiarul poate falsifica situația de fapt prezentată, poate devoala adevărurile ascunse. Justițiarul are prerogativa de a falsifica situația de fapt invocată, și obligația de a acționa cu bună credință, el trebuie să admită că ipoteza adevărurilor ascunse (ipoteza sa) nu trebuie susținută astfel încât să scape infirmării. O asemenea procedură este oricând posibilă, dar salvează ipoteza de la infirmare doar cu prețul de a-i distruge, sau afecta serios, statutul său științific (lumină tot se face).[1]
Procedura investigației criminale este preocupată de răspunsul la întrebările când și cum se realizează falsificarea ipotezei adevărurilor ascunse (atunci când au fost ascunse). Două situații de drept.
FAPTĂ și MOTIVAȚIE | CONSIDERENTE |
Refuzul prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (în perioada pandemică) sub motivația „nu mă simțeam în siguranță în ceea ce privea normele de protecție împotriva răspândirii virusului SARS-COV-2” | Cunoscând condițiile medico sociale ale acelui moment nimeni nu poate respinge faptul că refuzul recoltării probelor biologice nu ar fi fost dictat de presiunea exercitată asupra psihicului de efectele pandemiei COVID-19.
Evenimente programate
9 septembrie ⁞ Despre administratori de credite și obligația creditorului de renegociere a creditului (OUG privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite) 10 septembrie ⁞ Corpus et Animus - Funcția juridică & Consilierii juridici bancari în lumina Regulamentului BNR nr. 8/2024 13 septembrie ⁞ Ultimele evoluții jurisprudențiale privind prescripția răspunderii penale 14 septembrie ⁞ JURIDICE.ro Premier Golf Day 16 septembrie ⁞ Accidentul de muncă în toate formele de răspundere juridică 18 septembrie ⁞ Școala Superioară de Cadre 23 septembrie ⁞ Fraudarea creditorilor – eficacitatea mijloacelor actuale pentru combaterea ei 25 septembrie ⁞ Noutățile Legii nr. 214/2024 – ce efecte poate avea semnătura electronică 26 septembrie ⁞ JURIDICE by Night. Golden Season edition 30 septembrie ⁞ Avocatura: onorariu orar vs. onorariu global 5 octombrie ⁞ Start Curs INGENIO de pregătire pentru Barou, INM & Magistratură, Notariat și Licență 21 octombrie ⁞ Abilitățile de negociere: un moft sau o necesitate? 31 octombrie ⁞ JURIDICE by Night. Mystic Night. Halloween edition 23 noiembrie ⁞ Start Curs Admitere INM/ Magistratură & Avocatură 2025 28 noiembrie ⁞ JURIDICE by Night. Autumn Allure edition 2025 ⁞ The Congress / The biggest legal event Fără îndoială (desigur, neapărat, negreșit) aceste efecte puteau declanșa reacția dreptului subiectiv. Pandemia era un fapt notoriu, imprima sentimente de nesiguranță. Faptele notorii nu se pun la îndoială. DECI, nu se impune falsificarea motivației. Oricum, “orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”. |
FAPTĂ și MOTIVAȚIE | CONSIDERENTE |
Conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, sub motivația „am preluat conducerea mașinii cunoscând și constatând apariția simptomelor bolii de care suferea conducătorul auto.”
Am invocat starea de necesitate și am adus în sprijinul situației de fapt invocate acte medicale justificative.
|
Se poate spune că dreptul subiectiv înseamnă prerogativa de a indica societății juridice propria credință că unele drepturi subiective prezintă un contur clar și se pot caracteriza cu ușurință (ex. dr. de proprietate), altele sunt mai puțin expresive, pentru că nu devin aparente decât în anumite condiții și circumstanțe.
Invocarea stării de necesitate sub argumentul înscrisurilor (acte medicale) indică și solicitarea adresată organelor judiciare cu privire la verificarea acestora (înscrierea în fals). A confirma / infirma o dovadă este relevant numai în cazul în care rezultatul decurge dintr-o încercare serioasă, dintr-un text veridic[2]. O încercare serioasă, dar eșuată, de a falsifica argumentele înseamnă confirmarea acestora a fortiori, se aplica dispoziția normei juridice Art. 20 – Starea de necesitate. (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. |
[1] Abuzul de drept, ca formă de încălcare a conceptului de bună-credinţă, abuzul de drept, ca forma de încălcare a conceptelor dreptului în general.
[2] Karl Popper, Eseul „Prezumții și infirmări” – Orice test veridic al unei dovezi este o încercare de a o falsifica sau infirma. Dovezile care își asumă riscuri mai ridicate sunt mai testabile, mai expuse la infirmare. A confirma o dovadă este relevant numai în cazul în care este rezultatul unui test veridic al teoriei; aici, „veridic” înseamnă că decurge dintr-o încercare serioasă, dar eșuată, de a falsifica teoria. Unele teorii testabile în mod veridic, atunci când se dovedesc a fi false, sunt în continuare susținute de către apologeții lor – de exemplu introducând ad-hoc o presupunere auxiliară, sau reinterpretând ad-hoc teoria astfel încât să scape infirmării. O asemenea procedură este oricând posibilă, dar salvează teoria de la infirmare doar cu prețul de a-i distruge, sau afecta serios, statutul său științific.
Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu
Homepage J JURIDICE Cariere Evenimente Dezbateri Profesionişti Lawyers Week Video |