« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Asta-i de-aia!
16.09.2021 | Ioana TRIPON

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ioana Tripon

Ioana Tripon

Acesta este motto-ul educaţional pe care mi-l serveau părinţii cam de fiecare data când săream calul.

Indiferent în ce direcţie, indiferent în ce context îl săream, auzeam: asta-i de-aia!

Că ne râdeam cu sora mea fără limită, că întrebam ceva foarte aiurea … asta-i de-aia!

Toată adolescenţa m-am simţit contrariată şi limitată în avântul tineresc de a găsi o replică isteaţă la orice lucru de nimic. Tot ce spuneam tindea să fie… de-aia.

De care?

De aia de care nu: de aia de care nu trebuie să spui; de aia de care nu trebuie să faci; de aia de care nu trebuie să…

Şi iată că au trecut anii şi am înţeles câtă dreptate aveau părinţii în intuiţia lor educaţională şi axiologică necizelată, în flerul bunului simţ preluat din educaţia tradiţională pe care o primiseră.

Am ajuns într-o vreme în care nimeni nu mai spune: „asta-i de-aia!”, în care nu mai există frână.

Am ajuns vremea în care orice se poate, şi parcă, cu cât e mai anapoda, cu atât tinde să fie mai trendy, mai musai, mai de făcut! Orice nefăcută a devenit făcubilă, plăcubilă, (iubibilă. Sunt sigură că şi o găselniţă lingvistică de genul aceasta ar fi fost „de-aia”) …

Iată exemplul care mi-a amintit de epoca lui „asta-i de-aia”:

Citesc cu ochii mari că secţia de procurori a CSM a conchis că secţia de judecători a CSM a afectat reputaţia profesională şi independenţa unei procuroare atunci când aceasta (secţia de judecători a CSM) a constatat ca a fost afectată independenţa si imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti investiţi cu soluţionarea unui dosar prin modul de formulare de către procuroare a unei cereri de recuzare în cauză.

ASTA-I DE-AIA!!!

Nu se poate escalada până într-acolo orice principiu care stă la baza funcţionării  societăţii. Nu se pot escalada construcţiile pe care se bazează statul; scheletul acestuia, aşa cum îl vedem, încă rezistă, şi nu văd de ce ne-am apuca să ne sabotăm propria casă, de ce să ne apucăm să o demolăm.

Practic, secţia de procurori de unde îşi mai trage seva, de unde îşi mai invocă legitimitatea, dacă destructurează legitimitatea celeilalte „jumătăţi”, mai mari şi mai specifice, a Consiliului? CSM este garantul independenţei justiţiei (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004). Aceasta este o axiomă. Cum vii tu, secţia mai mică a CSM, să susţii că cealaltă secţie a CSM, care veghează la independenţa justiţiei, o încalcă?

Zice Iisus: „Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă peste casă cade”. De ce vrea secţia de procurori a CSM desfiinţarea acestei garanţii a independenţei justiţiei, care este CSM?

Este ca şi cum profesorul de educaţie fizică ar face observaţii profesorului de matematică sau celui de limba română, în careu, în faţa elevilor, cu privire la metodele sale educaţionale. Sigur, ei pot discuta ce vor în cancelarie, între ei, dar în careu, în faţa tuturor, e contraproductiv să se facă ajustările acelea de culise, discuţiile colegiale şi principiale.

Mă întreba adineauri un copil: profesoara de desen primeşte acelaşi salariu ca şi aia de mate?

Minte de copil, necoruptă de tot felul de principii care ajung să piardă din vedere esenţialul, principalul, fundamentalul. Păi tu pui pe acelaşi loc principalul cu secundarul? E tot aia să predai matematică şi să predai desen?

E tot aia să înfăptuieşti justiţia, ca atribut al judecătorilor, cu a îndeplini o activitate judiciară, ceea ce face ministerul public?

Funcţia CSM nu poate fi aceea de a destructura justiţia, de îndată ce trebuie să fie garantul independenţei ei. Cu alte cuvinte, nu poate secţia de procurori a CSM să atace însăşi legitimitatea celeilalte secţii, pretinzând că ar încălca independenţa procurorilor.

În primul rând, dacă independenţa judecătorilor este un principiu constituţional (art. 124 alin. 3 din Constituţie), procurorii „îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic” (art. 132 alin. 1 din Constituţie).

Iată că independenţa procurorilor nu este un principiu constituţional, ci dimpotrivă, principiul în ceea ce îi priveşte este cel al controlului ierarhic.

Dacă se stipulează în cuprinsul Legii nr. 317/2004 despre independenţa procurorilor, ea este reglementată doar cu privire la „dispunerea soluţiilor” (art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004), nicidecum cu privire la cererile pe care le pot formula în cauzele în care participă (cum este o cerere de recuzare). Ca atare, nu există o independenţă a procurorului în a formula cereri, care să fie reglementată şi apărată în ceea ce îi priveşte, pentru că această independenţă este reglementată doar pentru „dispunerea soluţiilor”.

E foarte greu să găseşti cuvintele potrivite şi toate fundamentele pe care se aşează statul şi instituţiile sale, de valoare şi reglementare constituţională. Lucrurile sunt legate între ele şi au o coeziune şi o coerenţă organică pe care nici nu o mai aşezi în noţiuni, ci o simţi, cu bună credinţă, atunci când trăieşti într-o societate structurată. Or, a pune astfel sub semnul întrebării legitimitatea organelor statului, a unei instituţii atât de prestigioase ca secţia de judecători a CSM, şi încă de către un alt organism similar, este bulversant, contrariant şi aruncă în rizibil o instituţie pe care trebuie să o caracterizeze sobrietatea şi respectabilitatea.

Mai apar, din când în când, acţiuni judiciare în care diferiţi cetăţeni înţeleg să cheme în judecată cam tot ce pot gândi ei ca fiind mai respectabil în stat, diferite ambasade, preşedinte, guvern, organe centrale ale statului, cu toţii chemaţi să asiste la te-miri-ce situaţie litigioasă comună. Aşa gândesc ei, cetăţenii respectivi, că pot să-şi asigure toată importanţa pe care simt că o merită litigiului pe care îl declanşează, şi cheamă la ordine, pentru acea miză punctuală pe care o au de rezolvat (o pensie, să zicem), cam tot ce poate fi important şi prestigios în stat, într-o aşezare de lucruri care seamănă cu treaba ceea: parturiunt montes, nascetur ridiculus mus.

Cam în acelaşi registru se înscrie şi treaba astalaltă, prin care suntem transportaţi în locul de legendă unde se bat munţii în capete (munţii juridici, de astă dată), pentru o situaţie de prestigiu punctual care nu ar justifica dărâmarea întregului edificiu.

Judecător Ioana Tripon, Curtea de Apel Cluj

 
Secţiuni: Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD