« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Termenul de transparență din procedura elaborării actelor administrative normative
24.09.2021 | Mihail C. BARBU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Mihail C. Barbu

Mihail C. Barbu

Legiuitorul a prevăzut în mod expres că anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului în condiţiile alin. 1 [c.n. al art. 7 din Legea nr. 52/2003], cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Din conţinutul textului legal menţionat nu rezultă că ar fi vorba despre un termen de recomandare câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „cu cel puţin 30 de zile”, dimpotrivă, că este un termen imperativ, durata acestuia neputând fi mai mică de 30 de zile, tocmai pentru a asigura principiile impuse de Legea nr. 52/2003. Faptul că nu s-a prevăzut în mod expres o sancţiune pentru nerespectarea termenului, nu-i conferă caracterul de termen de recomandare, deoarece modalitatea de reglementare a întregii proceduri de participare la procesul de elaborare a actului normativ impune caracterul obligatoriu al acesteia. De altfel, în alin. 1 al art. 7 se prevede în mod expres obligaţia de publicare a anunţului, iar în alin. 2 „cu cel puţin 30 de zile lucrătoare” înainte de supunerea spre avizare, prin urmare este vorba despre un termen imperativ.

Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 812 din 17 noiembrie 2016[1].

[…] Prin Sentinţa nr. 250/1 aprilie 2016, Tribunalul M., Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal […] a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M. Tg.-M., şi în consecinţă a respins acţiunea în contencios formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul M. Tg.-M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. L. al Municipiului Tg.-M.. Prin aceeaşi sentinţă instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul P. Judeţului M., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Tg.-M., […] şi în consecinţă a anulat Hotărârea Consiliului L. al Municipiului Tg.-M. nr. 150/28.05.2015, instanţa reţinând că prin această hotărâre a fost aprobată amplasarea plăcilor informative având în conţinut denumirea veche, tradiţională, a unor străzi şi pieţe, până la data de … 2015, conform Anexei nr. 1, parte integrantă din hotărâre, prevăzându-se că forma şi dimensiunile plăcilor informative sunt cuprinse în Anexa nr. 2 care face parte integrantă din hotărâre, iar cheltuielile legate de confecţionarea şi montarea plăcilor informative vor fi suportate conform Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Tg. M. nr. 43/6.01.2015.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de pârâţii M. Tg.-M. şi C. L. al Municipiului Tg.-M., aceştia invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă şi solicitând casarea sentinţei, considerând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat s-a învederat că Hotărârea Consiliului L. al Municipiului Tg.-M. nr. 150/28.05.2015 a fost adoptată în semn de respect pentru tradiţia şi istoria locală a municipiului Tg.-M., fiind respectate prevederile legii transparenţei decizionale, respectiv art. 3 lit. „a” din Legea nr. 52/2003, principiile şi regulile prevăzute la art. 2 lit. „c” din acelaşi act normativ, precum şi formalitatea prevăzută de art. 6-8 din lege, că actul administrativ nu are aplicabilitate generală, în întreg m.

În ceea ce priveşte termenul de 30 de zile lucrătoare spre a fi adus la cunoştinţă publică proiectul de act normativ înainte de supunere spre avizare de către autorităţile publice, recurenţii au considerat că acesta este un termen de recomandare, nefiind instituită nici o sancţiune pentru nerespectarea lui.

Intimatul reclamant P. Judeţului M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în primul rând pentru lipsa calităţii procesual active, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul recurent M. Tg.-M. iar în ceea ce-l priveşte pe recurentul C. L. al Municipiului Tg.-M., a învederat că argumentele invocate nu sunt de natură să susţină legalitatea actului administrativ atacat.

Intimatul a susţinut că recurentul C. L. al municipiului Tg.-M. nu a respectat prevederile Legii nr. 52/2003 la adoptarea hotărârii atacate şi anume procedura reglementată de art. 7, proiectul H.C.L. fiind postat pe site-ul instituţiei timp de 8 zile până la adoptare, nefiind cumulat termenul de 30 de zile, actul administrativ atacat fiind normativ, nu individual, astfel că era necesară parcurgerea procedurilor reglementate de Legea nr. 52/2003 rep. Totodată a făcut precizarea că nu a formulat critici referitoare la participarea la procesul de luare a deciziilor, ci la încălcarea art. 7 din Legea nr. 52/2003 referitoare la participarea la procesul de elaborare a actelor normative, luând astfel în discuţie încălcarea principiului reglementat de art. 2 lit. „a” din Lege vizând informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autorităţi şi asupra proiectelor de acte normative, nu textul art. 2 lit. „c” cu privire la care se apără recurentul. În aceeaşi ordine de idei intimatul a învederat că publicarea proceselor verbale ale şedinţelor Consiliului l. este reglementată de art. 42 alin. 7 din Legea nr. 215/2001 rep. şi nu se confundă cu publicarea anunţului reglementat de art. 7 din Legea nr. 52/2003 rep.

În susţinerea necesităţii anulării H.C.L. contestată, intimatul a mai invocat prevederile art. 30 alin. 7 lit. „a” din O.U.G. nr. 195/2002, art. 105 pct. 5 din acelaşi act normativ precum şi anexa 2 la aceasta coroborate cu art. 46 alin. 1 din O.G. nr. x şi Normele aprobate prin Ordinul M.T. 571/1997 anexa 1 norma 3.7.3, concluzionând că prin amplasarea plăcilor informative în forma şi condiţiile aprobate prin H.C.L. nr. 150/2015 se nesocotesc prevederile legale menţionate.

S-a mai învederat faptul că din documentaţia aferentă hotărârii nu rezultă care au fost criteriile obiective în baza cărora dintre denumirile anterioare ale străzilor/pieţelor, au fost alese ca reprezentând „denumirea veche/tradiţionale”, cele înscrise în anexa nr. 1 la hotărâre. De asemenea, intimatul a precizat că prin amplasarea plăcilor informative în forma, condiţiile şi locaţiile aprobate în anexa nr. 2 la H.C.L. nr. 150/2015 se eludează şi prevederile O.G. nr. 63/2002 şi Ordinul M.I.R.A. nr. 564/2008.

Instanţa, înainte de acordarea cuvântului cu privire la recursurile formulate, a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului M. Tg.-M. de a exercita calea de atac a recursului şi a soluţionat-o, această excepţie respingând-o motivat în preambulul prezentei decizii.

Întrucât instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a recurentului M. Tg.-M., instanţa a pus-o în discuţia părţilor şi a rămas în pronunţare, astfel că, în vederea soluţionării acesteia, reţine că, deşi M. Tg.-M., ca urmare a extinderii cadrului procesual sub aspectul părţilor în contextul în care au fost conexate dosarele nr. x şi y are calitate procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului, nu dovedeşte interes în a ataca o sentinţă, prin care a fost respinsă acţiunea în contencios formulată de reclamanta A. împotriva sa, pentru lipsa calităţii procesual pasive. Potrivit art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai de autorul acesteia şi dacă are capacitate procesuală, în condiţiile legii, calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes, aceste condiţii fiind aplicabile şi în cazul apărărilor. Recurentul pârât M. Tg.-M. nu poate justifica vreun interes în a exercita calea de atac împotriva unei sentinţe prin care s-a stabilit că nu are calitate procesuală pasivă iar partea care l-a chemat în judecată şi căreia i-a fost respinsă acţiunea pe această excepţie, nu a atacat respectiva hotărâre.

Prin urmare, recursul pârâtului M. Tg.-M. va fi respins ca lipsit de interes.

În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtul C. L. al Municipiului Tg.-M., sub aspectul motivului de casare invocat, şi anume art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, făcând şi aplicarea art. 499 Cod procedură civilă, instanţa constată că acesta este nefondat.

Instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamantul P. Judeţului M. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Tg.-M., în dosarul nr. x conexat la dosarul y, în exercitarea atribuţiilor de tutelă administrativă reglementată de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep., reţinând în esenţă că H.C.L. nr. 150/2015 este un act administrativ normativ care se circumscrie dispoziţiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003 şi prin urmare există obligaţia legală de întocmire şi aducere la cunoştinţă publică a anunţului referitor la proiectul H.C.L., obligaţie care nu a fost respectată, aspect ce rezultă şi din adresa nr. x/28.08.2015 emisă de M. Tg.-M. în cuprinsul căreia se arată că proiectul hotărârii atacate a fost postat pe site-ul instituţiei timp de 8 zile până la adoptare, nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 52/2003.

Instanţa de fond nu a acceptat criticile vizând nemenţionarea criteriilor obiective în baza cărora au fost alese denumirile vechi, tradiţionale constatând că acestea au fost analizate în cadrul cererii reclamantei A. şi nici susţinerile reclamantului privind nesocotirea prevederilor art. 30 alin. 7 lit. „a” din O.U.G. nr. 195/2002.

Practic, motivele pentru care a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de P. Judeţului M. au constat în nerespectarea dispoziţiilor legale imperative de la art. 2 lit. „a” coroborat cu art. 7 alin. 1 teza I şi alin. 2 din Legea nr. 52/2003, nerespectarea termenului legal de 30 de zile.

Criticile din recurs nu vizează aspecte legate de nerespectarea art. 3 lit. a, ci de art. 2 lit. „c”, de faptul că procesele verbale ale şedinţelor de Consiliu L. sunt aduse la cunoştinţă publică, putând fi consultate pe site-ul Municipiului Tg.-M., care sunt străine de motivele care au stat la baza anulării H.C.L. atacat.

Referitor la prevederile art. 2 lit. „a” din Legea nr. 52/2003, recurentul nu face nicio referire deşi acest text legal se referă la necesitatea informării în prealabil, din oficiu a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează a fi dezbătute de autorităţi precum şi asupra proiectelor de acte normative.

Recurenta s-a rezumat doar la a afirma că H.C.L. nr. 150/2015 nu are aplicabilitate generală, respectiv în întreg municipiul, fără a critica argumentele instanţei de fond care a constatat că în mod eronat pârâtul a considerat că este vorba despre un act administrativ individual şi că nu conţine dispoziţii concrete cu privire la o categorie de persoane determinate, ci dimpotrivă.

De asemenea, recurentul a susţinut doar că „s-a respectat şi formalitatea prevăzută de art. 6 – 8 din Legea nr. 52/2003 invocată de reclamant”, precizând că s-a respectat condiţia publicării unui anunţ la sediul autorităţii locale şi pe site-ul Municipiului Tg.-M. cuprinzând toate elementele impuse de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 52/2003 şi că termenul de 30 de zile este de recomandare. Nu contestă faptul că nu a respectat acest termen, de altfel acest aspect rezultă din actele dosarului.

Recurentul C. L. al Municipiului Tg.-M. omite faptul că nu aspectele legate de elementele prevăzute de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 52/2003 au stat la baza anulării H.C.L. nr. 150/2015, ci nerespectarea termenului de 30 de zile reglementat de acest articol. Legiuitorul a prevăzut în mod expres că anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului în condiţiile alin. 1, cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Din conţinutul textului legal menţionat nu rezultă că ar fi vorba despre un termen de recomandare câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „cu cel puţin 30 de zile”, dimpotrivă, că este un termen imperativ, durata acestuia neputând fi mai mică de 30 de zile, tocmai pentru a asigura principiile impuse de Legea nr. 52/2003. Faptul că nu s-a prevăzut în mod expres o sancţiune pentru nerespectarea termenului, nu-i conferă caracterul de termen de recomandare, deoarece modalitatea de reglementare a întregii proceduri de participare la procesul de elaborare a actului normativ impune caracterul obligatoriu al acesteia. De altfel, în alin. 1 al art. 7 se prevede în mod expres obligaţia de publicare a anunţului, iar în alin. 2 „cu cel puţin 30 de zile lucrătoare” înainte de supunerea spre avizare, prin urmare este vorba despre un termen imperativ.

Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, cuprinse în Legea nr. 52/2003, contrar susţinerilor nejustificate ale recurentului, astfel că recursul Consiliului L. al Municipiului Tg.-M. va fi respins ca nefondat.

Notă. În cadrul procedurilor privind participarea cetățenilor și asociațiilor la procesul de elaborare a actelor normative de către autoritățile administrației publice și alte instituții publice care utilizează resurse financiare publice, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, instituția ce pregătește un proiect de act normativ are obligația să întocmească un anunț referitor la această acțiune pe care să-l publice ”în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media[2] centrală sau locală, după caz”. Art. 7 alin. (2) din același act normativ, prevede a) termenul minim de 30 de zile lucrătoare, anterioare supunerii proiectului spre avizare de către autoritățile publice, pentru aducerea la cunoștința publicului a anunțului proiectului de act normativ și b) care trebuie să fie conținutul anunțului.

Se stabilește astfel o regulă privind publicarea unui anunț cu privire la elaborarea unui proiect de act normativ cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea proiectului respectiv spre avizare autorităților publice. Această regulă are limitări și excepții în art. 6[3] și art. 7 alin. (13)[4] din Legea nr. 52/2003, însă acestea sunt de strictă interpretare, potrivit principiilor generale instituite prin metodele de interpretare a actelor normative, și nu pot permite abateri extinse de la regulă.

Anunțul, care, potrivit art. 7 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 52/2003 va cuprinde ”data afișării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul-limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ”, trebuie, potrivit art. 7 alin. (1) din aceeași lege, publicat, afișat și transmis, cu respectarea acestui termen de transparență de 30 de zile.

Natura juridică a termenului de transparență nu este prevăzută expres de lege, însă analiza structurii sale ne face să considerăm că este un termen de decădere substanțial, căruia, în baza art. 2 Cod civil coroborat cu art. 1 alin. (2) din Codul administrativ și art. 28 din Legea nr. 554/2004, i se aplică prevederile art. 2545 și urm. Cod civil. Sub aspectul caracterului imperativ al normei, argumentul nostru vine, în principal[5], din interpretarea gramaticală a art. 7 alin. (1) din lege (unde se folosește sintagma ”are obligația”), coroborată cu metoda teleologică raportată la art. 1 alin. (2) din lege[6], și are în vedere faptul că aducerea la cunoștința publică a anunțului privind proiectul de act normativ este obligatorie, obligativitate care se extinde asupra tuturor condițiilor sale cumulative, în care este inclus și termenul de transparență de 30 de zile, așa cum în mod corect s-a reținut și în decizia adnotată acum[7]. Apoi, din art. 7 rezultă că suntem în fața unui termen regresiv de decădere (construit în jurul anunțului[8]), pentru că dacă nu se aduce la cunoștință publică anunțul cu respectarea acestui termen de 30 de zile, autoritatea nu realizează un anunț conform și, fără el, nu poate trece la etapa de avizare preliminară adoptării actului administrativ normativ [este un termen de decădere pentru săvârșirea unor acte unilaterale, respectiv anunțul sau actele de supunere spre avizare și adoptare a acelui proiect, conform ipotezei din art. 2545 alin. (1) teza finală]. De asemenea, considerăm că suntem în fața unei decăderi de drept substanțial, iar nu procedural, întrucât această etapă de elaborare a actelor normative nu se încadrează în etapele procesului[9].

Fiind pe tărâmul dreptului substanțial (administrativ) vom accepta și clasificarea în termene imperative și de recomandare, pe care o are în vedere Curtea de Apel Târgu Mureș când consideră, prin decizia adnotată acum, termenul de transparență ca fiind imperativ, în sensul de termen cuprins într-o dispoziție imperativă[10].

Astfel, încălcarea acestui termen de decădere (cuprind într-o dispoziție legală imperativă) generează nelegalitatea procedurii de adoptare a actului normativ respectiv (datorată neconformității anunțului), care se extinde asupra actului normativ proiectat[11] cu consecința posibilității de solicitare a anulării sale, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 (inclusiv prin prisma art. 14 din Legea nr. 52/2003)[12].

Așa cum a reținut și Curtea de Apel Târgu-Mureș lipsa unei sancțiuni exprese pentru încălcarea termenului de transparență nu îi afectează natura juridică, aplicându-se sancțiunile generale. Actul normativ pentru care nu s-au respectat regulile minimale pentru asigurarea transparenței decizionale, între care figurează și regula termenului de decădere substanțial analizat, apare ca un act adoptat în condiții de nelegalitate.

După celelalte criterii de clarificare, termenul de 30 de zile este un termen legal și de regresiune (întrucât se determină în sensul invers curgerii timpului). Mai menționăm faptul că este format din zile lucrătoare, se calculează potrivit art. 2553 Cod civil (fără a se lua în calcul prima și ultima zi a termenului) și începe să curgă de la data supunerii spre avizare a proiectului de către autoritățile publice (moment distinct de votarea/adoptarea actului normativ; în primă fază acest moment se determină pe baza unei etapizări ce necesită previzibilitate).

Cu privire la conținutul anunțului considerăm că neîntrunirea elementelor sale cumulative este similară lipsei anunțului, întrucât anunțul trunchiat nu îndeplinește condițiile de legalitate impuse de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003. De asemenea, neaducerea la cunoștința publicului a anunțului prin toate cele trei forme instituite de lege (publicare pe site, afișare la sediu și transmitere), fiecare cu respectarea termenului de 30 de zile, generează nelegalitatea procesului de elaborare care se extinde asupra actului.

Cât privește controlul judecătoresc direct asupra actului administrativ normativ adoptat cu încălcarea condițiilor de transparență, potrivit art. 14 din Legea nr. 52/2003 acțiunea de contencios administrativ este la îndemâna oricărei persoane ce se consideră vătămată în ”drepturile sale, prevăzute de prezenta lege”, neimpunându-se condiții de dovedire a vătămării speciale față de cele aplicabile pe tărâmul Legii nr. 554/2004[13].


[1] Hotărârea este prezentată aici în forma sintetică și cu corectarea unor mici elemente de scriere sau de trimitere la texte de lege. Forma completă se găsește aici.
[2] În plus, potrivit art. 7 alin. (1) teza a finală din lege, ”Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații”.
[3] Potrivit art. 6 din lege, ”[p]revederile prezentei legi nu se aplică procesului de elaborare a actelor normative și ședințelor în care sunt prezentate informații privind: a) apărarea națională, siguranța națională și ordinea publică, interesele strategice economice și politice ale țării, precum și deliberările autorităților, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; b) valorile, termenele de realizare și datele tehnico-economice ale activităților comerciale sau financiare, dacă publicarea acestora aduce atingere principiului concurenței loiale, potrivit legii; c) datele personale, potrivit legii.”
[4] Potrivit acestui text de lege, ”[î]n cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare.”
[5] Către aceeași concluzie a obligativității procedurii cu consecința nulității actului normativ proiectat se ajunge și pe baza altor metode de interpretare aplicabile asupra art. 7 din Legea nr. 52/2003 coroborat cu prevederile art. 8 și art. 2 alin. (1) lit c) din Legea nr. 554/2004, arătându-se că ”[d]in interpretarea logică şi sistematică a normelor juridice menţionate, Curtea deduce că poate interveni anularea actului administrativ atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii, determinând o vătămare unei persoane. Altfel spus, sancţiunea nulităţii devine incidentă dacă şi în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forţă juridică superioară edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiţii anterioare sau concomitente emiterii actului. Curtea observă omisiunea din partea pârâtei a aducerii la cunoştinţa publică a proiectului de act normativ pe care A.N.S.V.S.A. intenţiona să îl adopte, precum şi ignorarea întregii proceduri şi a termenelor aferente impuse imperativ de art. 7 din Legea nr. 52/2003. Curtea constată că proiectul Ordinului nr. 17/2018 a fost publicat pe site-ul său […] la data de 14.02.2018, deci după adoptarea Ordinului în cauză care a avut loc la data de 13.02.2018. În aceste condiţii, publicarea proiectului de ordin la data de 14.02.2018 nu poate fi considerată ca îndeplinind condiţia aducerii la cunoştinţa publică a proiectului de act normativ cu 30 de zile înainte, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 7 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 52/2003.” (Curtea de Apel Bucuresti, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 227 din 04 iunie 2019, disponibil aici).
[6] Art. 1 alin. (1) din același act normativ menționează instituirea unor ”reguli procedurale minimale aplicabile pentru asigurare transparenței decizionale”, această raportare la un nivel minimal întărind caracterul obligatoriu al regulilor.
[7] În același sens, s-a arătat că ”[d]in modul de redactare al dispoziţiilor citate rezultă caracterul imperativ al obligaţiei de afişare a proiectului de act normative şi termenul de 30 zile înainte de avizare prima teză a alineatului 2 făcând trimitere la alin. 1.” (Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1269 din 11 noiembrie 2019, disponibil aici).
[8] Dacă termenul ar fi construit ca un termen de succesiune în jurul momentului de avizare a proiectului, atunci îl putea analiza ca un termen prohibitiv, însă în formularea actuală a legii, el se impune ca un termen imperativ de regresiune.
[9] Asemenea, chiar când am analizat natură juridică a termenului de introducere a plângerii prealabile din materia contenciosului administrativ, care este mult mai apropiată de procedura judiciară, am constatat că este un termen de decădere substanțial (Mihail C. Barbu, Termenele de formulare a plângerii prealalabile prevăzute de Legea contenciosului administativ, Dreptul nr. 4/2019, p. 76-78).
[10] Dacă am fi fost pe tărâm procedural, termenul imperativ se distingea de termenul cuprins într-o dispoziție imperativă, termenul imperativ fiind termenul în care poate sau trebuie îndeplinit un act, diferențiindu-se de termenele prohibitive (Mihail C. Barbu, Cartea de termene în procedura civilă, Ed. C.H. Beck, 2013, p. 3-4).
[11] Care apare, astfel, ca adoptat fără respectarea condițiilor de transparență impuse de lege.
[12] În același sens, în jurisprudență s-a arătat (chiar dacă s-a recurs la o clasificare a nulităților neobișnuită pe tărâmul dreptului administrativ) că ”[î]ntrucât normele prevăzute de Legea nr. 52/2003 sunt norme imperative de interes public, încălcarea lor atrage nulitatea absolută a actului emis astfel […]” (Tribunalul Giurgiu, Secția civilă, decizia nr. 501 din 9 decembrie 2019, disponibil aici).
[13] Referitor la conținutul anunțului, în jurisprudență s-a arătat că ”[t]eza a doua a alin. 2 prevede ceea ce conţine anunţul însă Curtea reţine, în acord cu opinia instanţei de fond, că atât timp cât s-a făcut dovada că proiectul de act normativ a fost adus la cunoştinţă publicului cu respectarea termenului de 30 zile, lipsa celorlalte acte ataşate proiectului poate fi apreciată ca un motiv de nelegalitate a actului normativ numai în măsura în care prin această omisiune s-a cauzat o vătămare părţii. Se au în vedere aici eventuale discrepanţe între nota de fundamentare, expunere de motive … şi proiectul actului normativ sau chiar forma adoptată” (Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1269 din 11 noiembrie 2019, disponibil aici). Nu suntem de acord cu o astfel de abordare, decât în interpretarea în care nu depășește interesul ce se analizează în procedura de control administrativ direct obișnuit.


Mihail C. Barbu

 
Secţiuni: Articole, C. administrativ, Fiscalitate, Note de studiu, Procedură civilă, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD