« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Rolul conducătorului unei instanţe
27.09.2021 | Gabriel LEFTER

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Gabriel Lefter

Gabriel Lefter

Când devii preşedinte, ţi se înmânează frâiele puterii. Vor trece câteva zile pentru a realiza că nu sunt conectate la nimic.”

„Meseria de preşedinte de instanţă necesită doar o singură abilitate – aceea de a tine pisici în turmă.”

În ședința din 23.09.2021, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât aprobarea organizării Concursului sau examenului pentru numirea judecătorilor în funcţii de conducere la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, în perioada septembrie-decembrie 2021.

Întâmplător, am găsit anterior un articol despre rolul conducătorului unei instanţe scris de Beverley Mclachlin, fost președinte al Curtii Supreme a Canadei, în perioada 2000-2017 – Le rôle du juge en chef. Revue générale de droit, 32(2), 403–408. (articolul este un discurs susținut la Ottawa, 29 noiembrie 2001, către Asociația civiliştilor).

Atras de cele două butade ale autorului al căror final neaşteptat nu doar a provocat amuzament, dar este şi perfect adevărat (poate, de aceea, ar trebui văzute ca glume doar de cei din afara sistemului judiciar) dar şi captivat de elemente iscusit introduse în construirea unui acestui discurs, am hotărât să dau curs legilor probabilităţii care au făcut inevitabilă această coincidenţă şi să fac cunoscute şi publicului autohton (şi, de ce nu, tuturor celor implicaţi în „Concursul sau examenul …”) ideile principale din această prelegere.

Conceptul de bază care răzbate din întreaga susţinere a președintelui Curții Supreme a Canadei este că orice realizare implică foarte multă răbdare și – poate ca o surpriză pentru cei care acced în ierarhiile juridice – permanenta recurgere la un criteriu de apreciere comun marii majorități a oamenilor – bunul-simț.

Apoi, autorul subliniază că pe lângă sau, mai bine zis, peste baza indispensabilă a unor competenţe profesionale solide (iar aici remarcabilă este afirmaţia că „rolul principal al preşedintelui de instanţă este pur și simplu să fii judecător” – mă întreb câţi dintre managerii instanţelor foşti, actuali sau doar aspiranţi conferă acestei aserţiuni caracter axiomatic …) conducătorul unei instanţe trebuie facă permanent dovada unor trăsături de caracter sau abilități indispensabile adaptării, interacțiunii și lucrului cu alte persoane.

Aceste abilități intrapersonale (vizând propria persoană de modul de abordare şi soluționare a problemele din exterior – președintele Curții Supreme a Canadei se consideră egalul colegilor lui pe care îi numeşte „confrères et consoeurs”) şi interpersonale (vizând relația cu alte persoane) sunt condiţii sine qua non realizării în bune condiţii a serviciului public al justiţiei.

Cele două glume vizând lipsa unor atribuţii administrative şi coercitive importante în actul de conducere al instanţei şi, respectiv, provocările conducerii colectivului unei instanţe – „the ability to herd cats” – relevă importanţa a ceea ce managementul resurselor umane numeşte soft skills – abilitățile de comunicare, de gestionare a conflictelor, de a lucra în echipă, de motivare a celorlalți.

Se înțelege, aşadar, că nu este suficient să fi foarte bun judecător în lipsa unor abilități de bază pentru a gestiona relația cu colegii coordonaţi/subordonaţi (inclusiv aceea de a conduce o întâlnire profesională, de a şti cum şi când trebuie oprit acela care monopolizează o ședință, de a asculta părerea tuturor etc.), abilitaţi care nu trebuie doar cunoscute (prag pe care mulţi dintre managerii instanţelor nici măcar nu au interesul să îl treacă) ci stăpânite, adică efectiv aplicate sistematic astfel încât să conducă la o schimbare a mediului profesional, schimbare pentru care atitudinile președintelui de instanță (pornind de la cele vizând comunicarea, adaptabilitatea şi terminând cu cele vizând etica) sunt esenţiale dacă „şeful” urmăreşte să semene ceva în mintea și sufletul celor pe care îi conduce, astfel încât să-i determine la acțiune, la transformare.

Iată şi articolul:

„Rolul judecătorului șef

Este o mare plăcere să fiu aici astăzi cu dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru invitație și calda prezentare, precum și pentru interesul dvs. față de drept și Curtea Supremă a Canadei.

Mi s-a sugerat să vă vorbesc despre rolul judecătorului-șef. Sunt aproape 12 ani de când sunt în funcţia de Președinte al Curții Supreme a Canadei. Trebuie să recunosc, sincer, chiar și după tot acest timp, uneori mă întreb – care este rolul președintelui al Curții Supreme?

Cu siguranță nu este un rol de „conducere” ca oricare altul. Titlul „juge en chef” sugerează că este şef. Dar ce lider! Preşedintele nu are multă putere, în realitate. De exemplu, el nu are puterea de a concedia, nici atribuţia de a angaja şi nu are nicio putere finală asupra bugetului.

După numirea mea în funcția de preşedinte, m-a sunat un prieten din California, care a fost el însuși judecător șef. „- La ce mă pot aștepta?” am întrebat. După o pauză de reflecţie, oprindu-se să se gândească, el a răspuns: „Lasă-mă să spun asta: Când devii preşedinte, ţi se înmânează frâiele puterii. Vor trece câteva zile pentru a realiza că nu sunt conectate la nimic”.

În zilele și lunile care au urmat, am descoperit de unul singur adevărul acestei mici povestiri. Am trăit zile lungi în care am încercat să realizez ceva şi indiferent de sarcină, de fiecare dată, fără succes. Și am descoperit, de asemenea, că există o gamă întreagă de glume despre rolul preşedintelui de instanţă. O glumă în special: „Meseria de preşedinte de instanţă necesită doar un singur lucru – abilitatea de a ține pisici în turmă.”

În cele din urmă, rolul principal al preşedintelui de instanţă este pur și simplu să fii judecător. Primul judecător este în primul rând judecător. Acest fapt este ilustrat de adagiul atât de des aplicat judecătorilor șefi: cel dintâi printre egali, primus inter pares.

Președintele Curții Supreme are ca sarcină principală de a sta în sala de judecată și să încerce să soluţioneze conform legii și nevoilor oamenilor.

Și există o mulțime de cauze. În fiecare an se înregistrează între 80 și 100 de apeluri (pourvois – în dreptul canadian, pourvoi este un apel de competenţa Curții Supreme a Canadei n.n. – G.L.). Trebuie pregătite. Trebuie ţinute sedințele de judecată. În cele din urmă, trebuie luată decizia – și, deseori, răspunsul corect este departe de a fi evident. În plus, pronunţam decizii privind aproximativ 800 de cereri de autorizare a exercitării apelului în fiecare an (pentru a formula un apel la Curtea Supremă a Canadei împotriva unei decizii a unei curți de apel într-o cauză civilă și în majoritatea cazurilor penale, petentul trebuie să se adreseze Curții Supreme a Canadei pentru a-i autoriza acest lucru – n.n. – G.L.). Chiar și cu o organizare eficientă, zilele de lucru sunt lungi și nopțile deseori foarte scurte.

Rolul principal al preşedintelui de instanţă, așa cum am spus, este să judece. Cu toate acestea, preşedintele de instanţă nu poate evita responsabilitățile speciale în raport cu activitatea de judecată a instanţei. Fiecare judecător are un vot, iar votul preşedintelui Curtii Supreme a Canadei nu valorează mai mult decât al celorlalți judecători. Însă preşedintele trebuie să se asigure că activitatea de judecată a instanţei se desfășoară fără probleme, că fiecare dintre colegii săi lucrează în condiții optime – mai ales pentru a stabili și promova condițiile favorabile unor discuții sincere și ale unui schimb liber de idei, pe scurt, pentru a facilita colegialitatea.

Aceasta pentru că poporul canadian nu are dreptul să beneficieze de votul fiecăruia dintre cei nouă judecători ai Curții Suprem, ci are dreptul să beneficieze de votul fiecărui judecător după ce acesta a auzit și a luat în considerare opiniile confraţilor lui.

La această sarcină – de a judeca – se adaugă un al doilea rol: acela de administrator șef al Curții Supreme. La îndeplinirea acestui rol, beneficiez de ajutorul celorlalți judecători din cadrul Curții, precum și de cel al grefierului şef și al echipei acestuia. Sub conducerea grefierului nostru șef, personalul din instanţă asigură buna funcționare a Curții Supreme. Personalul instanței pregătește apelurile (pourvois) pentru a fi judecate. În primul rând, trebuie făcute cercetări juridice. După dezbateri, deciziile trebuie să fie tehnoredactate, revizuite, distribuite și multiplicate. Fiecare dintre acestea trebuie să fie tradusă în cealaltă limbă oficială, ceea ce reprezintă o muncă imensă și complexă. În cele din urmă, serviciul de publicații al Curții tipărește fiecare decizie, le publică în Culegerea de hotărâri a Curții și le face accesibile pe dischete și pe internet. Având în vedere amploarea acestora sarcini, avem puțini angajați, dar oricum, foarte eficienţi.

Datorită acestei eficiențe, Curtea pronunţă decizii în termene dintre cele mai bune. În medie, deciziile noastre sunt luate în patru până la șapte luni de la dezbaterea apelului. Respectăm termenele limită și nu avem restanțe. În plus, realizăm aceste lucruri fără a ne abate de la standardele cerute celei mai înalte instanţe a țării; cel puțin, asta este ceea ce ne transmit avocații care participă în procesele Curţii.

Eficiența administrativă a instanţei este, totuși, un element prea important pentru justiție pentru a fi luată ca de la sine înţeleasă. Trebuie să fim vigilenți pentru că justiția întârziată și justiția prea scumpă se pot traduce cu ușurință în negare de dreptate. Nu trebuie să diminuăm niciodată eforturile în ceea ce privește accesul la justiție.

Nu pot să nu menționez cel de-al treilea rol al preşedintele Curții Supreme a Canadei – cea a șefului sistemului judiciar canadian. Preşedintele Curții Supreme a Canadei nu este doar judecătorul-șef al Curții Suprem, dar și judecătorul șef al Canadei. Această distincție reflectă tradiția conform căreia judecătorul șef se află în fruntea nu numai a Curții Supreme a Canadei, ci și a întregului sistem judiciar canadian, al cărui purtător de cuvânt este.

Sarcina de conducător al Curții este reprezentată în mare parte prin luarea deciziilor și rolul de administrator despre care tocmai am vorbit. Sarcina de şef al justiției cuprinde alte trei funcții generale: (1) Președinția Consiliului judiciar canadian, organism responsabil cu problemele judecătorilor, inclusiv plângerile adus de public împotriva judecătorilor; (2) președinția Institutului Național al Magistraturii, însărcinat cu formarea judecătorilor; și, în final, (3) rolul de purtător de cuvânt al judecătorilor numiți de guvernul federal.

Se adăugă acestor componente interne ale șefului sistemului judiciar Canadian un al patrulea rol cu o importanță în creștere – rolul de ambasador judiciar în străinătate. În fiecare an, Canada primește multe delegații de judecători din țări străine. Preşedintele primește, de asemenea, invitații din alte țări care doresc să se întărească legăturile lor cu sistemul judiciar din Canada în contextul globalizării justiției. Am descoperit că Justiția canadiană este mult apreciată peste tot în lume. Și, pentru mulți oameni din întreaga lume, Preşedintele Curții Supreme întruchipează sistemul judiciar.

Printre motivele pentru care există acest interes faţă de justiția canadiană, pot fi menţionate: sistemul nostru de justiție reflectă valori importante, în special în zona drepturile omului și cele ale Cartei; judecătorii noștri nu acceptă mită; avocații noștri sunt sinceri, bine pregătiți și bine organizaţi etc. Mă așteptam la toate acestea devenind președinte al instanţei. Dar nu mă așteptam la o ultimă calitate pentru care lumea ne admiră – faptul că noi am avut o experiență îndelungată cu un sistem de justiție bi-legal. De la început, țara noastră nu numai că a avut common law, dar a are şi tradiția dreptului continental (numit în common law şi sistem de „drept civil” – n.n. – G.L.).

Călătorind în ultimii doi ani, am descoperit că mai multe țări au sisteme bi-legale. China, de exemplu, are un sistem de drept continental, bazat în principal pe modelul german. Dar, de la unificarea cu Hong Kong, China a trebuit să facă față realității common law, care joacă un rol foarte mare în comerțul țării și care afectează diverse probleme, cum ar fi imigrația din China spre Hong Kong și invers. De exemplu, când am vizitat China anul trecut, a fost interesant să văd că s-a început de către Curtea Supremă a Chinei dezvoltarea conceptului de trust sau de fiducie, în cadrul sistemului de drept continental. După cum știți, Quebecul are o experiență îndelungată cu aceasta, inclusiv revizuiri ale legii privind fiducia în recenta modificare a Codului civil.

Iar China nu este singura țară care se confruntă cu provocarea de a adapta diferite sisteme de drept. Justiția israeliană are, de asemenea, un sistem combinat. Chiar și în țările cu sistem de drept continental din Europa de Est și Africa, nu poate fi evitată concilierea cu anumite idei din common law. Apoi, Anglia, leagănul common law, trebuie să facă faţă conceptelor de drept civil în contextul Comunității Europene iar curțile de justiție europene joacă din ce în ce mai mult un rol impunător în lume.

Aici, în Canada, am construit o coexistență unică și armonioasă dintre cele două sisteme de drept. Și, din ce în ce mai mult, lumea este interesată.

După cum a arătat Curtea Supremă deja de mai mule ori, dreptul continental este un sistem complet în sine; este necesară atenție ca să nu fie adoptate principii din sisteme juridice străine. Astfel, pentru ca un principiu legal să-și găsească aplicarea în dreptul continental, trebuie să-și găsească, mai presus de toate, legitimitatea în sistemul în sine. Este la fel cu sistemul de drept common law.

Astfel, fiecare dintre cele două mari sisteme juridice canadiene și-au păstrat propria identitate. Nici dreptul continental, nici sistemul de drept common law, nu au suferit, într-o măsură gravă, o insinuare a celuilalt sistem și se pare că aceasta nu se va întâmpla nici în anii următori. Coexistența armonioasă dintre cele două sisteme de drept a oferit Canadei un regim de drept care, în ansamblu, este bine echilibrat și practic. Acesta nu este, deci, pur și simplu un spirit de toleranță afișat de adepții fiecăruia dintre sisteme cu privire la legile din celălalt grup, ci chiar un veritabil respect.

Acestea fiind spuse, se poate dovedi totuși interesant, din punct de vedere comparativ, pentru a analiza ce soluții s-au găsit la aceeași problemă în alte sisteme juridice. Și, dacă regulile celor două sisteme sunt similare, precedentele pot avea o anumită relevanță. Într-adevăr, deși nu au forță obligatorie, au o valoare a rațiunii și a demonstrării utilității în aplicarea lor la principii similare. Prin urmare, este avantajoasă căutarea deciziilor relevante din unul sau din celălalt sistem juridic pentru a ilustra aplicarea dreptului făcută în jurisprudență.

Toate acestea pot necesita un efort considerabil; dar, se pot compara aceste eforturi cu avantajele pe care în Canada și în lume le aduce coexistența armonioasă a două mari sisteme juridice distincte, în două culturi originale și fructuoase? Niciun efort nu este prea mare, dacă se intenționează să asigure respectul unui popor pentru tradiția sa intelectuală şi pentru propriul mod de gândire.

Sper că această experiență canadiană poate să fie văzută ca un exemplu interesant și concret al unei modalități de adaptare la care să se plieze toate națiunile, dacă armonia trebuie să domnească între diferitele țări, într-o lume în care anii ne apropie din ce în ce mai mult.

În încheiere, permiteți-mi să fac aluzie la ce trăim cu toții foarte acut în aceste zile: „11 septembrie ne-a schimbat lumea”, a devenit o frază banală. Pentru noi, juriștii, sintagma are un sens special. Trăim vremuri dificile. Depinde de noi, în mare parte, să trasăm linia delicată dintre libertate și securitate. Răspunsurile corecte la întrebările care ne vor fi puse nu vor fi întotdeauna evidente. Și, indiferent unde vom trage linia, vor exista critici. Confruntându-ne cu aceste provocări, găsesc că este liniștitor faptul că sistemul nostru de justiție este puternic și bine ancorat. Lucrând împreună vom fi capabili să facem față acestor provocări și să menținem încrederea publicului larg.

Vă mulţumesc!”

Judecător dr. Gabriel Lefter

 
Secţiuni: Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD