« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. unele prevederi din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
27.09.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 918 din 24 septembrie 2021 a fost publicată Decizia nr. 384/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 și art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Curtea reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 42 și art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

– Art. 42: „(1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații:

a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b) plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate.

(3) În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății.”;

– Art. 43: „(1) Cererea pentru acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru se poate formula prin cererea de chemare în judecată sau în condițiile art. 33 alin. (2) ori art. 36.

(2) Pentru soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente.

(3) Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul.

(4) Împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

(5) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.”

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare coroborate cu art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și celor ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, Decizia nr. 801 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 29 martie 2019, Decizia nr. 29 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 1 aprilie 2019, Decizia nr. 462 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 28 octombrie 2019, sau Decizia nr. 552 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2020, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile criticate sunt constituționale.

14. Raportat la criticile formulate în prezenta cauză, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. De asemenea, art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Curtea a statuat că obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție, iar între beneficiarul serviciului public al justiției și instanța de judecată se stabilește un raport de drept fiscal, caracterizat prin relația de subordonare a părților. Plătitorul taxei judiciare de timbru se află într-un raport de autoritate cu instanța de judecată, separat și distinct de raportul juridic pe care îl are cu partea cu care se judecă și care este, de regulă, unul de drept privat, procesul debutând numai în măsura în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost executată.

15. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că „dreptul la un tribunal” nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

16. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în jurisprudența amintită, Curtea Constituțională a observat că acestea statuează cu privire la faptul că persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, iar, în mod excepțional, instanța poate acorda aceste facilități fiscale în alte cazuri în care apreciază că, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, plata taxei judiciare de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a acesteia. Curtea nu a reținut însă pretinsa neconstituționalitate a acestor dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, ca urmare a faptului că aceste prevederi legale lasă la aprecierea instanței de judecată stabilirea ajutorului public judiciar, deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reglementează criteriile în funcție de care beneficiul de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din aceasta se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%, iar, pe de altă parte, alin. (3) al aceluiași articol are în vedere și alte cazuri în care ajutorul public judiciar se poate acorda, proporțional cu nevoile solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015).

17. Totodată, Curtea a observat că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, iar obligația la plata anticipată a acestor taxe este justificată. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014).

18. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că legiuitorul a adoptat reglementări care vizează și acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale. În acest sens sunt prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și ale art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin care se instituie posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, la solicitarea justificată a părților interesate. Față de această împrejurare, având în vedere faptul că principiul egalității presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, și, în același timp, presupune și dreptul la diferențiere în tratament juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite, nu se poate reține pretinsa discriminare pe criteriul averii, întrucât există mijloace legale prin care se asigură protecția drepturilor fundamentale, legiuitorul adoptând mecanisme de protecție a persoanelor vulnerabile din punct de vedere financiar, ceea ce constituie o garanție a accesului liber la justiție.

19. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”, Curtea constată că autorul excepției pornește de la o premisă greșită, apreciind că procedura prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ar reglementa o procedură jurisdicțională administrativă. Astfel, referitor la susținerile potrivit cărora jurisdicția în materia contravențională ar trebui să fie gratuită, astfel cum este jurisdicția administrativă, prin Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016, Curtea a subliniat că acest aspect ține de voința legiuitorului, care este liber să acorde scutiri de la plata taxelor de timbru în considerarea anumitor situații specifice, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe.

20. Curtea învederează faptul că în materie contravențională, potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei. De asemenea, potrivit art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, „Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.” În acest context, Curtea a reținut că taxa instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este una fixă și nu depinde în niciun fel de tipul contravenției împotriva căreia se depune plângerea și nici de cuantumul amenzii (a se vedea Decizia nr. 265 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2020). Față de această împrejurare, Curtea a reținut că o atare soluție legislativă este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, și Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016), neputându-se reține, astfel, încălcarea principiului accesului liber la justiție.

21. În fine, referitor la constituționalitatea prevederilor art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 801 din 6 decembrie 2018, precitată, Curtea a reținut că încheierea prin care se soluționează cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul, aceștia putând formula cerere de reexaminare, ce va fi soluționată în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă. Instanța de judecată încuviințează acordarea ajutorului judiciar printr-o încheiere motivată, fără ca textul de lege să prevadă caracterul irevocabil al acestei încheieri, iar soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale. În acest mod, legiuitorul nu a restrâns dreptul de acces liber la justiție sau dreptul la apărare, ci a asigurat celeritatea soluționării cererii prin care se contestă modul de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 17 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, potrivit cărora „Orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanța care a încuviințat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări”. Așadar, având în vedere că situația materială a celui care a solicitat acordarea ajutorului judiciar se poate modifica pe parcursul procesului, precum și luând în considerare eventualele cazuri în care solicitantul ar fi de rea-credință, legea a prevăzut, prin dispozițiile art. 17 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa instanței tocmai pentru a se restabili situația legală.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23. Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Curtea Constituțională a României respinge ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Kasai Marec în Dosarul nr. 25.561/325/2017 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 42 și art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Fiscalitate, Jurisprudență, Lege 9, Monitorul Oficial al României, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD