« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

CJUE pendinte: Cereri privind pronunțarea unor decizii preliminare în materie de TVA formulate de instanțele din România
29.09.2021 | Sorina HOMIȚCHI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Sorina Homițchi

Sorina Homițchi

Pe rolul Curții de la Luxembourg există mai multe cauze pendinte care fac obiectul unor solicitări transmise de instanțele din România privind interpretarea unor prevederi ale legislației europene în materie de TVA.

Cererile instanțelor naționale au fost adresate în cadrul procedurii întrebării preliminare, reglementată de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de art. 93-118 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiției a Uniunii Europene.

Pentru profesioniștii dreptului nu mai reprezintă probabil vreo noutate faptul că mecanismul instituit de art. 267 din TUE este un mijloc prin care instanțele naționale supun Curții de Justiție a Uniunii Europene, întrebări privind validitatea și interpretarea dreptului unional.

Ne rezumăm să amintim doar faptul că instanțele naționale în fața cărora se invocă o chestiune privitoare la interpretarea normelor de drept european, necesară pentru pronunțarea unei soluții în cauză, au facultatea să ceară instanței europene să se pronunțe asupra respectivei chestiuni, în timp ce, instanțele naționale învestite cu pronunțarea unei hotărâri nesupusă vreunei căi de atac sunt obligate să sesizeze Curtea, dacă o astfel de chestiune se invocă în fața lor, într-o cauză pendinte.

La o simplă examinare a cererilor de pronunțare a hotărârilor preliminare se poate remarca cu usurință  că problematica sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, reglementată la nivelul UE prin Directiva 2006/112/CE comportă suficiente neclarități pentru instanțele din România, atât din perspectiva modului în care legislația mai sus-evocată a fost transpusă în România, dar și prin raportare la abordările și practicile avute în vedere de organele fiscale.

Trei dintre cererile pendinte privind pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate de instanțele naționale vor face obiectul prezentului material, scopul acestuia fiind de a supune atenției practicienilor și mediului de afaceri care se confruntă cu spețe similare, aspectele de drept deja deduse interpretării Curții de Justiție.

A. Cererea formulată în cauza C-358/20 supune analizei instanței europene compatibilitatea dreptului național cu prevederile Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată și cu principiul neutralității fiscale în ceea ce privește nerecunoașterea dreptului unei persoane impozabile de deducere a TVA-ului și refuzul organelor fiscale de a aproba reînregistrare în scopuri de TVA a unei astfel de persoane, din motive formale.

În speța principală, instanța națională a fost investită de către persoana impozabilă cu soluționarea unei contestații la executarea pornită de organele fiscale în scopul recuperării TVA-ului colectat aferent tranzacțiilor derulate de persoana impozabilă în perioada supusă inspecției fiscale.

Operatorul economic – contestator în litigiu a arătat că în anul 2014, i-a fost anulat de către organul fiscal codul de TVA, întrucât nu a înregistrat în deconturile de TVA depuse în ultimele 6 luni consecutive anterioare momentului anulării, operațiuni care intră în sfera de aplicare a TVA.

După anularea codului de TVA, operatorul economic a emis facturi fiscale care nu cuprindeau TVA. După trecerea a trei ani de la acest moment, persoana impozabilă a fost înștiințată privitor la faptul că va fi supusă unei inspecții fiscale cu tematica TVA, motiv pentru care, în vederea evitării unor eventuale sancțiuni pecuniare, a procedat retroactiv la depunerea deconturilor de TVA pentru toată perioada în care a avut codul de TVA anulat, ținând cont că potrivit prevederilor din Codul fiscal, avea obligația să colecteze în continuare TVA-ul pentru operațiunile desfășurate.

Față de obligația de colectare a TVA-ului, contestatorul consideră că este corelativ îndreptățit la deducerea TVA-ului achitat, drept care îi este refuzat de organul fiscal. Mai exact, este refuzată reînregistrarea în scopuri de TVA, din motive pur formale, cauzate de faptul că administratorul entității deține părți sociale într-o altă societate aflată în procedura insolvenței.

Astfel, acesta consideră că legislația internă și practica administrației fiscale sunt contrare principiilor enunțate de Directiva 2006/112/CE, întrucât pe de o parte, îi este refuzat dreptul de reînregistrare în scopuri de TVA, din considerente strict formale, fără ca organul fiscal să verifice îndeplinirea condițiilor de fond pentru recunoașterea dreptului de deducere sau existența unui caz de fraudă și, pe de altă parte este obligat să colecteze TVA, fără să aibă dreptul de deducere, pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Raportat la circumstanțele speței, instanța de trimitere a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene să precizeze următoarele:

(1) dacă principiul neutralității fiscale și prevederile  Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată se opun unor reglementări interne impuse de un stat membru și potrivit cărora o persoană impozabilă este obligată să colecteze și vireze către stat TVA-ul aferent operațiunilor taxabile, fără să-i fie recunoscut dreptul de deducere, din motiv că acesteia i-a fost anulat din oficiu codul de TVA, pentru nedepunerea timp de 6 luni consecutive a deconturilor de TVA în care să fie evidențiate operațiuni din sfera acestei taxe;

(2) dacă raportat la circumstanțele speței, principiile desprinse din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretate în sensul în care se opun stabilirii în sarcina contribuabilului, pe o perioadă nedeterminată de timp, a obligației de a colecta și plăti TVA, fără să-i fie recunoscut, pe o perioadă nedeterminată de timp, dreptul de deducere a acestuia;

(3) dacă principiile Directivei 2006/112/CE se opun prevederilor interne sau practicilor administrației fiscale care refuză reînregistrarea în scopuri de TVA a unei persoane impozabile, în scopul asigurării dreptului de deducere, fără ca la baza acestui refuz să stea o verificare a îndeplinirii condițiilor de fond cu privire la dreptul de deducere și fără să existe vreo fraudă din partea contribuabilului.

B. Cererea formulată în cauza C-612/20 urmărește, în principiu, să supună interpretării Curții de Justiției a Uniunii Europe, dacă serviciile de educație de tipul celor cuprinse în programul național „Școala după școală”, prestate de o entitate privată, în scopul desfășurării unei activități comerciale și în afara parteneriatului cu o unitate de învățământ de stat, pot fi incluse în noțiunea de „serviciile strâns legate de învățământul școlar”, scutite de la plata TVA-ului.

Reclamanta din litigiul pendinte aflat pe rolul instanței de trimitere a contestat decizia organului fiscal de obligare la plata TVA aferent operațiunilor derulate de aceasta, după atingerea plafonului de scutire, reglementat de Codul fiscal.

A considerat astfel nelegală decizia de impunere emisă de organul fiscal, apreciind că deși este o entitate care este organizată și funcționează conform Legii nr. 31/1991 privind societățile, activitatea acesteia reprezintă o prestare de servicii strâns legată de activitatea de învățământ prevăzută de Legea educației naționale, fiind așadar, potrivit art. 292 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, scutită de la plata TVA.

Ținând cont de apărările invocate de organul fiscal, potrivit cărora legislația națională scutește de la plata TVA, doar entitățile din sistemul național de educație autorizate în acest sens, instanța de trimitere a decis să sesizeze Curtea de la Luxembourg pentru interpretarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 lit. (i), art. 133 și art. 134 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează scutirea de TVA a serviciilor de educație.

Prin hotărârea de sesizare, instanța națională a arătat că este necesară o astfel de interpretare, întrucât față de serviciile prestate, reclamanta ar putea invoca beneficiul articolului 132 alin. (1) lit. (i) din Directiva 2006/112/CE, ținând cont de finalitatea urmărită prin prestarea serviciilor în cadrul programului „Școală după școală”, însă are îndoieli dacă o entitate privată poate fi considerată „organizație recunoscută … ca având scopuri similare” organismelor de drept public, atâta vreme cât legiuitorul român a stabilit că, pentru a putea beneficia de scutirea de TVA,  aceasta trebuie să încheiere un parteneriat cu o instituție publică de învățământ acreditată.

Mai exact, instanța europeană a fost întrebată dacă:

a) Prevederile Directivei 2006/112/CE mai sus-evocate trebuie interpretate în sensul că pot fi incluse în sfera „serviciilor strâns legate de învățământul școlar”, serviciile prestate de reclamantă în cadrul programului național „Școală după școală”, ținând cont că acestea sunt prestate de un organism privat, în scopul desfășurării unei activități comerciale și în afara unui parteneriat cu o unitate din învățământul public;

b) Dacă o entitate privată, care își desfășoară activitatea potrivit reglementărilor legislative naționale privind autorizarea activităților identificate prin Codul CAEN 8559 „Alte forme de învățământ”, poate fi recunoscută ca fiind o „organizație cu scopuri similare” celor din învățământul public, prin raportare la faptul că prestează un serviciu de interes general, care are drept scop prevenirea abandonului școlar, accelerarea învățării și creșterea performanțelor școlare etc.

C. Prin Cererea de pronunțare a unui hotărâri preliminare formulată în cauza C-146/21, instanța națională de trimitere solicită să se interpreteze dacă  prevederile Directivei 2006/112/CE și principiul neutralității fiscale se opun reglementărilor sau practicilor naționale care stabilesc că mecanismul de taxare inversă nu este aplicabil persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA postinspecție, pe motiv că acestea nu solicitase și nu obținute la momentul realizării tranzacțiilor înregistrarea în scopurile reglementate de actul normativ european.

Prin procedura judiciară demarată, reclamanta din litigiul principal a învederat faptul că deține mai multe terenuri silvice aflate în exploatare, prin intermediul unor contracte de vânzare mase lemnoase pe picior, încheiate cu societăți autorizate în acest sens.

Urmare a unei inspecții fiscale, organul competent a constatat că cifra de afaceri a reclamantei a depășit plafonul de scutire prevăzut de Codul fiscal, sens în care avea obligația să se înregistreze în scopuri de TVA.

Având în vedere omisiunea reclamantei, inspectorii fiscali au procedat retroactiv la recalcularea TVA-ului datorat aferent tranzacțiilor încheiate după data atingerii plafonului de scutire, apreciind că prețul încasat de reclamantă conține și  TVA și au obligat-o la plata acestuia.

Reclamanta a contestat legalitatea deciziei emise în acest sens de organul fiscal, arătând că potrivit dispozițiilor din Codul fiscal, tranzacțiile privind vânzarea de masă lemnoasă pe picior sunt supuse mecanismului de taxare inversă, iar aplicarea acestuia nu este condiționat de existența codului de înregistrare în scopuri de TVA, fiind îndeajuns ca ambele părți implicate să fie persoane impozabile.

S-a mai arătat că potrivit jurisprudenței consacrate a CJUE, înregistrarea în scopuri de TVA reprezintă o simplă cerință de formă și că în lipsa dovedirii existenței unei fraude, nu-i poate fi negat persoanei impozabile dreptul de a-i fi aplicate mecanismele din legislația europeană, motiv pentru care organul fiscal are obligația ca la atingerea plafonului de scutire, să considere contribuabilul ca înregistrat în scopuri de TVA  și să aplice sistemul de taxare inversă reglementat de Codul fiscal.

Tot în cadrul litigiului s-a argumentat că principiul neutralității fiscale se opune, de principiu, unei practici sau reglementări în care operatorii economici, care desfășoară aceeași activitate economică să fie tratați diferit din punct de vedere al TVA și că o abordare similară cu cea a organelor fiscale române ar afecta negativ persoanele impozabile implicate în tranzacție, întrucât persoana considerată impozabilă cu efect retroactiv nu poate emite către cumpărători facturi, cu aplicarea mecanismului de taxare inversă, ci doar în regim normal, iar cumpărătorii nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei, întrucât în raport de momentul exigibilității taxei, aceasta nu a fost corect facturată.

Aspectele juridice ridicate în cauzele prezentate mai sus, au mai fost analizate de către instanța europeană, însă, raportat la circumstanțele particulare ale cauzelor, instanțele de trimitere nu au reușit să identifice o orientare jurisprudențială fermă a Curții.

Cu toate acestea, putem afirma că dezlegările și raționamentele avute de această instanță în alte cauze, facilitează întrevederea unor posibile interpretări care urmează a fi pronunțate.

Până la publicarea viitoarelor hotărâri, amintim că potrivit prevederilor art. 413 alin. (1)1 din Codul de procedură civilă, instanțele din România învestite cu soluționarea unor cauze similare cu cele de mai sus, au facultatea să dispună suspendarea judecății cauzelor până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a deciziilor preliminare cu care a fost sesizată.

Nu în ultimul rând, merită precizat faptul că dezlegările date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile preliminare pronunțate, se impun tuturor instanțelor naționale în chestiunile de drept european analizate.

Avocat Sorina Homițchi

 
Secţiuni: Articole, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Note de studiu, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD