« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Observații pe marginea Europol SOCTA 2017-2021
29.09.2021 | Marc BĂRĂBAȘ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Marc Bărăbaș

Marc Bărăbaș

Anul acesta, mai exact în data de 12 aprilie 2021, Europol a publicat Raportul privind situația criminalității organizate pe teritoriul Europei (Serious and Organised Crime Threat AssessmentSOCTA), cuprinzând date și informații corespunzătoare perioadei dintre anii 2017 și 2020. Europol, agenția europeană cu atribuții în sprijinirea Statele Membre în lupta împotriva criminalității organizate și a terorismului, redactează periodic un astfel de document, monitorizând datele și informațiile captate pe o perioadă de patru ani. Rolul Raportului, așa cum se menționează și în partea introductivă a acestuia este de a oferi atât profesioniștilor, cât și publicului larg, o imagine de ansamblu, pentru a vedea unde ne situăm la nivel european în ceea ce privește siguranța și controlul asupra infracțiunilor de crimă organizată și terorism. De asemenea, în conținutul Raportului se realizează numeroase comparații cu datele din Raportul precedent, publicat în anul 2017, dar și statistici extrem de relevante și cuprinzătoare. În cele ce urmează, ne vom opri asupra principalelor aspecte cuprinse în acest document.

1. Tendințe legate de criminalitatea organizată și principalele infracțiuni vizate

Încă din debutul Raportului se subliniază că activitatea criminalității organizate este una extrem de dinamică și adaptabilă la schimbări. Tocmai din acest motiv, ea va reprezenta una dintre amenințările majore în viitor, iar statele membre vor fi nevoite să coopereze între ele pentru a anticipa mișcările rețelelor și a le combate cât mai eficient. Dacă tot am folosit termenul de ”rețele”, este important de menționat că o altă caracteristică importantă în ceea ce privește infracționalitatea organizată este cooperarea, networkingul dintre grupări, ori chiar dintre diverși indivizi care acționează independent. Prin așa-numitele ”lanțuri” de rețele care se ajută cu informații, cu furnizarea de bunuri folosite mai apoi în scop infracțional, ori cu planificarea viitoarelor delicte, se ajunge la crearea unor ”sisteme subterane” extrem de dificil de urmărit și combătut. Pe lângă cooperarea dintre rețelele infracționale, membri acestora mai beneficiază și de ajutorul unor experți, care devin complici în realizarea conduitelor antijuridice: aici vorbim de avocați, experți contabili, brokeri, consultanți fiscali etc. care, cu bună știință, sau dimpotrivă, induși în eroare și fără să cunoască intențiile reale ale clienților lor, oferă know-how-ul care le lipsește infractorilor pentru a-și duce la îndeplinire scopurile.

Nu este de neglijat nici componenta tehnologică din ce în ce mai importantă și care tinde să faciliteze comiterea majorității infracțiunilor de crimă organizată, prin ușurința cu care făptuitorii comunică între ei, au acces la informații ori pot să vândă bunurile rezultate din activitatea antijuridică. Corupția este un alt termen-cheie de reținut în ceea ce privește majoritatea activităților de crimă organizată, infractorii fie infiltrându-se în aparatul de stat și sabotându-l din interior, fie, folosindu-se de darea de mită ori cumpărarea de influență, corup funcționarii publici pentru a le ”cumpăra” ajutorul în comiterea delictelor.

Un alt aspect regretabil observat de Europol este că tendința de a folosi violența în comiterea infracțiunilor a înregistrat o creștere semnificativă în raport cu perioada precedentă, inclusiv în ceea ce privește folosire armelor de foc și a explozibililor. Violența pare să se manifeste fie prin conflicte interne între rețele rivale, dar de cele mai multe ori ea este una externă, îndreptată împotriva (viitoarelor) persoane vătămate, ori chiar a unor terți, cum se întâmplă în general la infracțiunile de terorism. În fine, nu este de neglijat nici impactul pe care pandemia de Covid-19 a avut-o în ceea ce privește criminalitatea organizată, ea afectând multe ramuri infracționale, mai ales prin testarea adaptabilității rețelelor care au fost nevoite să își schimbe uneori radical modul de operare. Mai mult, eventuala criză economică ce se preconizează, cu toate componentele sale, de la șomaj, la creșterea prețurilor la bunuri, va afecta cu siguranță în mod negativ ”peisajul” infracțional.

Criminalitatea informatică (cybercrime)

Infractorii au observat cu rapiditate avantajele pe care le oferă tehnologia, acest fapt materializându-se într-o creștere semnificativă a delictelor comise prin sau în legătură cu sisteme informatice. O caracteristică importantă a acestor infracțiuni este că ele ajung destul de rar să fie raportate, de cele mai multe ori fiindcă persoanele vătămate nu știu că astfel de conduite sunt incriminate, iar pe de altă parte datorită faptului ca unele dintre acestea nici nu au ajuns încă să devină antijuridice din cauza rapidității cu care evoluează tehnologia. Atacurile cibernetice, fraudele privind sistemele informatice și mijloacele de plată electronice ori traficul online de persoane sau de minori au devenit tot mai utilizate iar infractorii din ce în ce mai specializați. Recent, în luna ianuarie 2021, Europol[1] a comunicat anihilarea rețelei cunoscută ca ”EMOTET botnet”, a cărei activitate principală consta în infectarea computerelor victimelor prin intermediul unor documente word atașate e-mailurilor, al căror conținut privind date legate de la activitatea profesională a persoanelor vizate, și până la informații privind Covid-19, nu dădea nimic de bănuit acestora. Particularitatea și periculozitatea deosebită a acestui tip de malware constau în răspândirea sa extrem de rapidă în cadrul rețelei după infectarea unui computer.

Traficul de droguri

Traficul de substanțe psihoactive rămâne una dintre principalele ramuri infracționale atunci când vine vorba de criminalitatea organizată. Este de notat, conform Europol, că violențele asociate infracțiunilor care au ca obiect drogurile au crescut semnificativ, în special când vine vorba de traficul de cocaină sau cannabis. Omorurile, tortura, lipsirea de libertate sau distrugerile, inclusiv prin incendiere, au constituit de multe ori infracțiuni atașate celor de trafic de droguri, folosite fie pentru a înlesni producerea infracțiunii principale, fie pentru a-și asigura scăparea în cazul infracțiunilor flagrante. Este important de menționat că și aici corupția joacă un rol important, în special în ceea ce privește tranzitul, respectiv introducerea sau scoaterea din țară a acestor substanțe, cu ajutorul coruperii personalului de la punctele de frontieră. O mare parte din bunurile traficate provin din afara Uniunii Europene, în deosebi din țări din America de Sud sau Asia. Excepția notabilă o constituie drogurile de sinteză, probabil latura cea mai ”dinamică” a consumului de droguri, a căror producție are loc preponderent în laboratoare din Europa, în special în Olanda și Belgia.

Cannabisul este cel mai răspândit drog ce face obiectul material al infracțiunilor de trafic la nivel european. Facturile uriașe la apă și curent electric, de peste 1,5 milioane de euro, au condus organele de urmărire penală din Barcelona, Spania pe urmele unui imens laborator-seră unde creșteau plante de cannabis, ce urmau a fi apoi recoltate și transportate spre piețe din Olanda[2]. Traficul de cocaină, un drog de mare risc, a înregistrat de asemenea o creștere, în Raport menționându-se chiar că, la nivel global, producția de cocaină este în prezent la cel mai mare nivel înregistrat vreodată[3]. Ceea ce atrage cel mai mult traficanții de cocaină din America de Sud să își vândă produsele în Europa sunt în primul rând prețurile superioare celor cu care se vinde drogul pe piețele nord-americane. În fine, heroina este o altă substanță psihoactivă cu largă răspândire în ceea ce privește infracțiunile de trafic de droguri, introdusă în Uniunea Europeană în principal din Afganistan, Pakistan și Iran, și folosind ca „poartă de intrare” state din Peninsula Balcanică.

Infracțiuni de mediu

Deloc de neglijat, în deosebi pentru viitor, infracțiunile ce afectează mediul înconjurător, de la deversări necontrolate ale substanțelor chimice și infectarea apelor, la defrișări ilegale și până la braconaj, constituie o amenințare serioasă mai ales în contextul fenomenului de încălzire globală și a eforturilor care se depun pentru stoparea acestuia. De la începutul pandemiei de Covid-19, cazurile din ce în ce mai numeroase de transporturi și depozitări ilegale și neconforme ale materialelor sanitare au determinat Europol și treisprezece Statele Membre să lanseze operațiunea Retrovirus, prin care să monitorizeze și să țină sub control modul în care sunt eliminate deșeurile sanitare din unitățile medicale.[4]

Fraudele și înșelăciunile. Infracțiuni economice și fiscale

Odată cu progresul tehnologic și transferul unei mari părți a pieței de servicii și vânzări spre mediul online, infracțiunile de fraudă și înșelăciune au început să afecteze tot mai serios comerțul. Este vorba despre un spectru larg de infracțiuni, de la frauda privind mijloacele de plată online, la înșelăciunile care au loc pe site-urile unde se vând diverse produse, și până la infracțiuni privind interesele financiare ale Uniunii Europene. Un tip de fraudă ”inovativ” este așa-numita ”investment fraud” unde persoanele sunt atrase să investească în diverse valori precum bitcoin sau aur, așa cum s-a întâmplat în cazul unei rețele ce activa în Franța și Belgia[5], cu promisiunea unui profit între 5%-35% peste valoarea investiției – în acest caz, cuantumul fraudei s-a ridicat la aproximativ 6 milioane de euro, profitul, evident, nematerializându-se. Totodată, înșelăciunea prin intermediul apelurilor telefonice, inclusiv prin bine-cunoscuta deja metodă ”accidentul” continuă să facă victime, în special în cazul persoanelor vârstnice.

Evaziunea fiscală, în deosebi în ceea ce privește bunurile accizabile (alcool, țigări, produse petroliere) produce daune semnificative bugetelor statelor membre. În anul 2020 o întreagă fabrică subterană ce producea și vindea ilegal țigări a fost descoperita de către organele de urmărire penală în Spania, rețeaua înregistrând profituri de peste 625.000 euro pe săptămână[6]. Pentru a limita infracțiunile de acest fel, la nivel european s-a creat sistemul computerizat EMCS (Excise Movement and Control System) prin care se identifică și se monitorizează în timp real mișcarea bunurilor accizabile pentru care nu a fost achitată încă taxa. De asemenea, un alt tip de fraudă fiscală privește fie neachitarea, fie rambursările nelegale ale taxei pe valoare adăugată (TVA), Europol estimând că se pierd anual peste 50 miliarde de euro în urma acestor activități antijuridice.

De cele mai multe ori, aceste infracțiuni se comit prin intermediul exploatării unor societăți comerciale legal înființate, iar veniturile realizate fac adesea obiectul infracțiunii-conexe de spălare de bani. În anul 2018, Europol, în cadrul operațiunii OCTOPUS II, a colaborat cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), oferind suport unui număr de nouă state membre pentru a anihila cinci rețele ce aveau ca ”obiect de activitate” importul de produse contrafăcute din China. Respectivele produse erau fie subevaluate intenționat de către făptuitori fie, beneficiind de anumite amânări în plata TVA, ”dispăreau” până la data la care ar fi trebuit achitată taxa.

Traficul de migranți, persoane și minori

O problemă din ce în ce mai serioasă pentru întreaga Uniune Europeană o constituie numărul mare de migranți proveniți din state în curs de dezvoltare din Africa și Asia și dificultatea în gestionarea acestora. Situațiile în care infractorii exploatează aceste persoane vulnerabile a crescut îngrijorător, în special în statele foste imperii coloniale, cum este cazul Franței, Olandei ori Spaniei. Infractorii oferă într-o primă fază ”ajutor” migranților în falsificarea de documente pentru a intra în țară și a obține rezidență, de multe ori fiind plătiți de bunăvoie de către victime, urmând ca apoi să se folosească de respectivele persoane în scopuri infracționale precum prostituția, supunerea la muncă forțată ori participarea la traficul de droguri. O operațiune comună franco-olandeză, în colaborare cu Eurojust și Europol, ce a avut ca obiect demontarea unei rețele de trafic de migranți a descoperit că fuseseră introduse ilegal, în urma transportului în camioane frigorifice (!), peste 10.000 de persoane.[7]

Traficul de persoane, asemănător cu cel de migranți, are ca scop final tot exploatarea persoanelor, fie în scopuri sexuale, în case de toleranță ori cluburi de noapte, în special în state unde prostituția este legalizată, fie în ceea ce privește munca forțată. Datorită reținerilor în ceea ce privește componenta sexuale și a situației delicate în care se află, multe cazuri de exploatare a victimelor nu ajung să fie reclamate, iar persoanele vătămate sunt adesea supuse unor tratamente degradante, inclusiv prin administrarea forțată de substanțe psihoactive. În fine, traficul de minori reprezintă poate fațeta cea mai tragică a acestor infracțiuni. După racolarea acestora, de multe ori din rândurile persoanelor defavorizate, în multe cazuri sunt exploatați sexual, ori sunt folosiți în scop de cerșetorie. Un caz concret a fost descoperit în Spania, unde minori din centre de plasament erau îndemnați să fugă și erau ajutați să părăsească țara fiind apoi exploatați în interes infracțional.

Infracțiuni de fals in extenso

Pe lângă cele consacrate, am ales, pentru simplificare, să includem sub ”umbrela” infracțiunilor de fals și unele care nu sunt tradițional încadrate sub această denumire. Falsificarea de înscrisuri este principala activitate infracțională vizată în acest context. Producerea de documente noi, ori alterarea unora deja existente, urmând apoi a se uza de acestea în scopul producerii de efecte juridice constituie în numeroase cazuri o activitate accesorie altor infracțiuni, de la cele de fraudă, până la traficul de migranți, ori cel de droguri. În acest sens, o asemenea rețea producea documente de identitate false, urmând a le expedia către migranții proveniți din nordul Africii, facilitându-le intrarea în statele europene.[8]

Producția de produse contrafăcute a luat amploare odată cu dezvoltarea comerțului online, de multe ori cumpărătorii neștiind că ceea ce cumpără nu este un produs autentic. Foarte periculoasă pentru mediul înconjurător și pentru populație este contrafacerea produselor chimice și pesticidelor folosite în agricultură, care pot avea ca urmare atât poluarea pe termen lung a solurilor și plantațiilor, cât și cauzarea a multiple afecțiuni medicale grave consumatorilor. Adesea, produsele alimentare marcă înregistrată, sunt contrafăcute și vândute la suprapreț – este cazul unei rețele italiene[9] care se folosea de sticle uzate din restaurante sau baruri, pentru a le umple cu vin de calitate inferioară. Acestea erau apoi comercializate sub eticheta unor vinuri valoroase, provenind din regiuni cu denumire de origine controlată (DOC/AOC). De asemenea, odată cu pandemia, a crescut și producția de medicamente și alte produse medicale contrafăcute, peste 27 milioane de măști chirurgicale fiind confiscate de organele fiscale italiene într-o acțiune din anul 2020.

Falsificarea de monede rămâne de actualitate, cu specificarea că obiectul infracțiunii s-a extins asupra monedelor virtuale, în special bitcoin, în privința celor din urmă, lipsa reglementărilor specifice profitând infractorilor. Organele de cercetare penală portugheze au descoperit o unitate unde s-au produs peste 26.000 de bancnote false de 10 și 50 de euro care erau apoi ”comercializate” prin intermediul dark web în alte state europene.[10]

Infracțiuni contra patrimoniului

Furturile, tâlhăriile și alte infracțiuni-conexe contorizează aproximativ un milion de cazuri pe an în Europa. În contextul Covid-19, autorii furturilor ori tâlhăriilor calificate s-au adaptat,  folosindu-se de deghizarea în autorități publice ori personal medical pentru a pătrunde în imobile. O rețea de cetățeni moldoveni specializată în furturi prin efracție a fost depistată în Germania. Aceștia aveau ca modus operandi pătrunderea în imobile prin acoperișuri, dezmembrându-le și creând apoi găuri de acces – în acest fel se evita spargerea ușilor sau a ferestrelor ce riscau să fie dotate cu sisteme de alarmă[11]. Tâlhăriile sunt adesea atent organizate, iar violența este utilizată, de obicei, cu premeditare, pentru a intimida victimele și a descuraja opunerea rezistenței.

O ipoteză interesantă ar fi dacă purtarea măștii de protecție în perioada pandemiei are valența încadrării în forma agravată a acestor infracțiuni, mai specific, al furtului și tâlhăriei comise de o persoană mascată, deghizată sau travestită? Credem că, de facto, atât timp cât este imperativă utilizarea acestora, este greu de probat că infractorii le-au purtat cu intenția de a înlesni producerea faptei și a fi mai dificil de identificat[12], astfel că făptuitorii pot beneficia de măsurile de siguranță impuse, evitând, sub acest aspect, încadrarea sub această formă agravată. Argumentul expus ar fi valabil însă doar dacă acceptăm expres că, pentru a putea reține agravanta, este necesară intenția infractorului de a purta masca în scopul de a nu fi recunoscut ori de a facilita în orice fel comiterea infracțiunii. Cu toate acestea, s-ar putea reține în continuare această încadrare aplicând mutatis mutandis un criteriul strict obiectiv cum este în cazul furtului comis în timpul nopții, eliminând condiția existenței intenției de a profita de pe urma acestei stări de fapt. Astfel, lăsând la o parte faptul că infractorii, chiar fără o intenție directă, adesea acceptă avantajele și profită de această circumstanță de fapt, lipsa totală a oricărei intenții nu ar diminua cu nimic periculozitatea crescută a faptei și dificultatea în a identifica făptuitorul[13]. De aici ar rezulta că simpla îndeplinire a condiției de a purta mască în timpul comiterii infracțiunii, având ca o consecință imposibilitatea sau dificultatea recunoașterii, ar fi elemente suficiente pentru reținerea formei agravate.

Furtul calificat privind bunurile de patrimoniu, în special obiecte de artă, vândute apoi pe piața neagră, produce daune inestimabile datorită imensei valori istorico-culturale a acestora. Un asemenea caz a fost înregistrat în regiunea italiană Calabria unde au fost confiscate peste 10.000 obiecte de patrimoniu, furate de o gruparea infracțională din siturile arheologice romane[14]. Tragismul acestor infracțiuni este reliefat de faptul că de multe ori obiectele sunt distruse sau degradate datorită depozitării în condiții neconforme, dar și în faptul că valoarea acestora consta în unicitatea lor și în imposibilitatea de a fi refăcute sau restaurate.

2. Perspective, prognoze, concluzii

În urma analizei asupra situației infracționale și a principalelor conduite antijuridice constatate, se impun anumite concluzii. În primul rând, este nevoie de o mai mare implicare a statelor membre în ceea ce privește digitalizarea și măsurile eficiente ce trebuie adoptate pentru a ține pasul tuturor efectelor pe care le are aceasta în ceea ce privește infracțiunile de crimă organizată. Aici ne referim inclusiv la pregătirea pe care statele membre trebuie să o asigure organelor abilitate pentru a putea face față peisajului extrem de dinamic al digitalizării. Nici aspectul protecției mediului (green transition) nu este de neglijat – infractorii vor specula obținerea de foloase necuvenite prin diverse acțiuni de fraudă, inclusiv în ceea ce privește obținerea de fonduri pentru energiile regenerabile. Mai mult, așa cum menționam anterior, periculozitatea deosebită a infracțiunilor de mediu este dată de faptul că multiple consecințe (poluarea apelor, aerului și a solurilor, defrișările ilegale) au efecte pe termen lung sau foarte lung, ceea ce înseamnă că este necesară luare măsurilor dure și eficiente a priori comiterii lor.

Urmările pandemiei de Covid-19 vor influența și în viitor situația infracțională. Europol menționează că infractorii vor profita de perioada de vulnerabilitate în care se găsesc încă multe state, intensificându-și activitatea pentru a compensa cu timpul în care nu au avut posibilitatea să acționeze sau au acționat în mod restrâns datorită măsurilor sanitare impuse. Așa cum s-a putut observa, pandemia, prin limitarea posibilităților de deplasare, a determinat o migrare a activității infracționale spre mediul online, inclusiv în ceea ce privește criminalitatea informatică (cybercrime). Cu toate acestea, poate cel mai serios impact îl va avea viitoarea criză economică ce se preconizează asupra infracțiunilor financiar-fiscale. Deja făptuitorii au început să profite de pe urma ajutoarelor și fondurilor de sprijin acordate de state, obținându-le în mod nelegal, prin infracțiuni de fraudă sau falsuri. Creșterea șomajului și scăderea puterii de cumpărarea a banului va influența de asemenea în mod negativ starea infracțională, așa cum s-a întâmplat și în perioada precedentei crize economice. De asemenea, s-a observat că inclusiv toleranța la anumite infracțiuni tinde să crească pe perioadă de criză. Spre exemplu, cultivarea și traficarea cannabisului și a altor substanțe psihoactive, dar și producerea, vânzarea și cumpărarea de produse contrafăcute cu prețuri mai reduse. se intensifică pe perioade de criză economică prelungită.

Impactul psihologic al infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism este o componentă poate prea puțin analizată. Fie că vorbim despre impactul asupra unei întregi comunități, ori asupra unui individ, mai ales când vine vorba de terorism, consecințele în plan mental, concretizate prin sentimente de frică, teroare, neîncredere în instituțiile statului și în protecția pe care acestea o pot oferi, constituie aspecte pe care infractorii nu doar că le urmăresc, dar de care și profită. Astfel, unii oameni evită să mai facă anumite activități considerate ”nesigure”, ori sunt reticenți în a mai frecventa locuri văzute ca ”periculoase”, sau de a avea contact cu anumite persoane, deși în realitate, dacă nu ar fi existat acel fond de teroare și frică, percepția lor ar fi fost cu totul alta. Pe de altă parte, aceste stări psihologice negative pot da naștere fenomenului de radicalizare, drept răspuns, și la o discriminare generalizată asupra unor categorii sociale considerate ”vinovate” – aici s-ar încadra comunitățile de religie musulmană sau iudaică sau cele rrome ori latino-americane. Se poate observa așadar ruptura socială pe care o provoacă terorismul și criminalitatea organizată și care vine din ambele direcții, în principal din cauza infractorilor, dar și, în subsidiar, ca o reacție, din partea victimelor.

O întrebare care se pune e care ar fi rațiunea pentru care s-a înregistrat o creștere a violențelor asociate infracțiunilor de criminalitate organizată, raportat la situația din anii anteriori? Fără a avea pretenția de a cunoaște răspunsul, în lipsa clarificării motivelor în Raport, putem face anumite supoziții. În primul rând, reacția tot mai dură a autorităților din statele membre împotriva crimei organizate, a determinat, paradoxal, o contrareacție cel puțin la fel de intensă din partea infractorilor. Aceștia, simțindu-se tot mai ”vânați”, urmăriți și amenințați, recurg la măsuri de protecție ce includ inclusiv folosire armelor de foc și a explozibililor. Pe de altă parte, impactul pe care mass-media și social-media îl are și de care infractorii urmăresc să profite, îi determină să comită infracțiunile astfel încât să șocheze, să atragă atenția și să devină astfel o ”știre” – iar asta implică, din păcate, acte precum omorurile prin cruzimi, incendierile, exploziile sau  infracțiunile transmise live. Nu în ultimul rând, actul de violența, de multe ori, constituie un adjuvant în comiterea infracțiunilor cu mai mare ușurință și rapiditate. Astfel, cunoscând reacția tot mai rapidă a autorităților, făptuitorii sunt conștienți de timpul limitat pe care îl au la dispoziție și acceptă să folosească acte de violență în scopul facilitării acțiunii.

În loc de concluzie, consider că Raportul a cărui scurtă analiză am realizat-o reprezintă un document extrem de important a fi luat în considerarea atât de profesioniști și decidenții politici, cât și de publicul larg. Este redactat într-un limbaj accesibil, cu exemple concrete și clare și statistici relevante. În funcție de concluziile care se desprind din Raport, statele membre vor putea să stabilească care sunt prioritățile în ceea ce privește combaterea criminalității organizate dar și principalele măsuri care se impun. Este nevoie de cooperare între toate entitățile cu atribuții în domeniu, de la Europol, la guvernele și organele de urmărire penală ale statelor membre și până la serviciile de informații, pentru a putea combate eficient criminalitatea organizată. Doar astfel se poate urmări, identifica și combate eficient sistemul de networking, dinamicitatea din ce în ce mai accentuată a rețelelor și ”ajutorul” de specialitate de care acestea beneficiază din partea complicilor. De asemenea, combaterea fenomenului infracțiunilor de corupție va avea efect direct și în ceea ce privește criminalitatea organizată. Nu în ultimul rând, educarea populației în spiritul respectării legii și al dezaprobării conduitelor antijuridice, este principala ”armă” pe care statele o au împotriva criminalității organizate.


[1] Disponibil aici
[2] Disponibil aici
[3] Disponibil aici
[4]Disponibil aici
[5] Disponibil aici
[6] Disponibil aici
[7] Disponibil aici
[8] Disponibil aici
[9] Disponibil aici
[10] Disponibil aici
[11] Disponibil aici
[12] A se vedea și: Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban – Drept Penal. Partea Specială Infracțiuni contra patrimoniului, contra autorității, de corupție, de serviciu, de fals și contra ordinii și liniștii publice, Ed. Universul Juridic, București 2020, pag. 43
[13] A se vedea și: George-Cristian Ioan – ”Furtul calificat săvârşit de o persoană mascată, deghizată sau travestită, în contextul obligaţiei de purtare a măştii în spaţii închise” pe https://www.penalmente.eu/, link accesat la 23.07.2021
[14] Disponibil aici


Av. Marc Bărăbaș

* articol redactat sub coordonarea Prof. univ. dr. Anastasiu Crișu, titular al cursului Cooperare judiciară internațională în materie penală, Master Carieră Judiciară, Facultatea de Drept, Universitatea din București

 
Secţiuni: Articole, Covid 19 Legal React, Drept penal, Note de studiu, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD