CJUE. C-296/20, Commerzbank. Cooperare judiciară în materie civilă. Convenția de la Lugano II. Competență în materia contractelor încheiate de consumatori. Transferul domiciliului consumatorului în alt stat obligat prin convenție. Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător raportor
30.09.2021 | JURIDICE.ro

Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor.

Cererea de decizie preliminară a fost introdusă de Curtea federală de justiție, Germania, în cadrul unui litigiu între Commerzbank AG, pe de o parte, și E.O., pe de altă parte, în legătură cu rambursarea unei datorii rezultate dintr-o descoperire de cont în contul curent al lui E.O.

Commerzbank, societate de drept german, are sediul social în Frankfurt am Main (Germania). În cursul anului 2009, E.O., care avea atunci domiciliul în Dresda (Germania), deschisese un cont curent la o filială a Commerzbank, stabilită de asemenea în Dresda. Aceasta îi eliberase un card de credit. În cursul anului 2014, E.O. și a transferat domiciliul în Elveția.

Din faptele constatate de instanța de apel rezultă că Commerzbank tolerase descoperiri de cont în contul curent al lui E.O. În luna ianuarie 2015, E.O. a dorit să pună capăt raporturilor comerciale cu Commerzbank. Contul său curent înregistra atunci un sold debitor în cuantum de 6 283,37 euro. E.O. a refuzat să ramburseze soldul respectiv pentru motivul că acesta rezulta din utilizarea frauduloasă a cardului său de credit de către terți.

După ce l-a somat pe E.O. de mai multe ori, fără succes, să ramburseze soldul debitor în cauză, Commerzbank a denunțat, în luna aprilie a anului 2015, cu efect imediat, „raportul de credit” dintre părți și a stabilit un sold debitor exigibil în favoarea ei în cuantum de 4 856,61 euro. Întrucât E.O. nu a rambursat acest sold, Commerzbank a introdus, în luna noiembrie a anului 2016, la Amtsgericht Dresden (Tribunalul Districtual din Dresda, Germania) o acțiune având ca obiect obligarea lui E.O. la plata soldului respectiv.

Instanța menționată a respins această cerere ca inadmisibilă pentru motive de necompetență, având în vedere domiciliul pârâtului, situat în prezent în Elveția. La 14 iunie 2018, Landgericht Dresden (Tribunalul Regional din Dresda, Germania) a confirmat în apel hotărârea pronunțată în primă instanță. Commerzbank a sesizat atunci instanța de trimitere cu recurs.

Aceasta a subliniat că soluția căii de atac cu care este sesizată depinde de interpretarea articolului 15 alineatul (1) litera (c) și a articolului 16 alineatul (2) din Convenția de la Lugano II și a adresat Curții întrebări preliminare în acest sens.

În Hotărârea de astăzi, Curtea a statuat:

Articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008, trebuie interpretat în sensul că această dispoziție stabilește competența în cazul în care profesionistul și consumatorul, părți la un contract de consum, erau, la data încheierii acestui contract, domiciliați în același stat obligat prin această convenție și în care un element de extraneitate al raportului juridic nu a apărut decât ulterior încheierii contractului respectiv, ca urmare a transferului ulterior al domiciliului consumatorului în alt stat obligat prin convenția menționată.

:: Hotărârea